METODA IN CONTEXTUL TEHNOLOGIEI DIDACTICE

METODA IN CONTEXTUL TEHNOLOGIEI DIDACTICE

Vorbind despre procesul de invatamant aratam ca el este un sistem complex, rezultat al interdependentei dintre predare si invatare, cu o finalitate bine conturata - aceea de transpunere in practica a idealului educational, dezvoltarea personalitatii individului. Din aceasta cauza procesul de invatamant se supune legii generale de apreciere a oricarei activitati umane - aceea de a obtine rezultate cat mai bune cu mijloacele cele mai adecvate si potrivite scopurilor si obiectivelor anticipate. Cresterea productivitatii este un deziderat ce se extinde si asupra scolii, iar in cadrul ei asupra procesului de invatamant. Calea principala prin care se realizeaza acest lucru este perfectionarea formelor si mijloacelor prin care se ajunge la rezultatul scontat. Prin analogie cu ceea ce se intampla in alte domenii a fost adoptat in limbajul pedagogic conceptul de tehnologie didactica. In sens larg, el se refera la aplicarea descoperirilor stiintifice in vederea rezolvarii unor probleme practice. Detaliind vom spune ca tehnologia didactica desemneaza demersul intreprins de profesor in vederea aplicarii principiilor invatarii intr-o situatie practica de instruire (I. Nicola, 1996, p.373).

Rezulta de aici ca tehnologia didactica nu se reduce doar la folosirea mijloacelor tehnice pentru transpunerea informatiei, ea incluzand intr-un tot unitar toate componentele procesului de invatamant, inlaturand anumite granite artificiale dintre ele, insistand asupra interdependentei dintre continut si toate celelalte aspecte, cum ar fi organizarea activitatii didactice, relatiile profesor-elevi, metode, procedee folosite etc.

Un loc important in cadrul tehnologiei didactice il ocupa metodologia activitatii didactice care vizeaza ansamblul metodelor si procedeelor didactice utilizate in procesul de invatamant. In calitate de teorie stricta, metodologia instruirii precizeaza natura, functiile si clasificarile posibile ale diferitelor metode de invatamant (C. Cucos, p. 81). Prin intermediul ei sunt descrise caracteristicile operationale ale metodelor, in perspectiva adecvarii lor la circumstante diferite ale instruirii si sunt scoase in evidenta posibilitatile de ipostaziere diferentiata ale acestora, in functie de creativitatea si inspiratia profesorului.

Sa vedem, deci, prin ce se caracterizeaza o metoda didactica. In primul rand, ea urmareste stabilizarea unor relatii optime intre activitatea de predare si cea de invatare finalizate in declansarea mecanismelor psihologice ale invatarii potrivit particularitatilor de varsta si individuale ale elevilor si a conditiilor concrete in care se realizeaza invatarea. Orice metoda didactica este eficienta numai in masura in care, transmitand o cantitate de informatie, reuseste sa-i antreneze pe elevi in asimilarea ei activa si creatoare.

In al doilea rand, metoda didactica actioneaza intr-un camp de factori si posibilitati, in consecinta finalitatea ei include un oarecare grad de probabilitate. Astfel orice metoda didactica are si un caracter probabilist, doar ca ponderea si rolul factorilor intamplatori difera de la una la alta.

In al treilea rand, orice metoda impune imbinarea intre activitatea profesorului si cea a elevului. Din acest punct de vedere rolul profesorului se poate deplasa de la polul in care este doar o sursa de informatii la polul in care conduce si controleaza activitatea independenta a elevilor, in timp ce activitatea acestora se poate deplasa de la cea de simpla reproducere la cea creatoare. Folosirea diverselor metode impune un sens ascendent acestei miscari, apropiind astfel procesul concret al asimilarii de modelul sau ideal, invatarea independenta si creatoare. Eficienta pedagogica a metodei poate fi apreciata in special prin aceasta prisma.

In fine, metoda didactica nu se reduce la o simpla tehnica de lucru, ea este totodata si o forma de manifestare si expresie a personalitatii profesorului. Metoda include deci intr-un tot unitar tehnica de lucru si conceptia pe care o adopta agentul in procesul aplicarii ei. Daca tehnica de lucru este rezultatul unor descoperiri psihopedagogice in limitele demersului stiintific, ea impunandu-se in mod obiectiv in virtutea relatiilor evidentiate intre elementele sale, aplicarea ei imbraca nuante didactice diferite in functie de personalitatea celui care o manipuleaza intr-o situatie data. Ca atare, orice metoda este concomitent tehnica si arta educationala. (I. Cerghit, p.18). Privita in acest fel ea devine componenta a stilului de predare, propriu fiecarui profesor.

Deducem din toate acestea ca metodele didactice ocupa un loc central in cadrul tehnologiei didactice, alegerea si folosirea lor depinzand in mod hotarator de pregatirea si personalitatea profesorului.