METODE DE EVALUARE

METODE DE EVALUARE

METODE DE EVALUARE TRADITIONALE

Evaluarea orala

este deosebit de frecventa in practica educationala, consta in dialog cadru didactic-elev prin care cadrul didactic intentioneaza sa determine calitatea si cantitatea instruirii;

poate fi individuala, pe grupe sau frontala;

Avantaje:

caracter concret-contextual;

relatie ,,face to face" intre evaluator-evaluat;

activism si implicare din partea ambilor actori;

feed-back prompt si contextual;

cunoasterea stilului de operare a elevului, etc.

Dezavantaje:

stresanta;

problematica gestionarii timpului;

pericol pentru stari conflictuale;

graba acordarii unei note/calificativ;

un grad mare de subiectivism etc.

Metode de evaluare orala: conversatia, povestirea, discutia, explicatia etc.

Procedee de evaluare orala: chestionare, interviuri, eseu oral, disertatie etc.

Evaluarea scrisa

apeleaza la suporturi scrise;

elevii au sansa sa isi exprime achizitiile fara interventia profesorului;

Avantaje:

lipsa agresivitatii;

gestionarea timpului dupa propriile nevoi;

o imagine mai realista fata de propria prestatie;

sanse de a reveni, corecta, adauga unde este cazul;

preocuparea pentru forma si fond;

Dezavantaje:

lipsa unui ghidaj pe parcursul lucrarii;

absenta unui feed-back;

neobservarea unor greseli de exprimare logica, corectitudine gramaticala;

consolidarea doar a unor parti a continutului etc.

Metode specifice: testul, chestionarul, analiza, exercitiul etc.

Procedee: chestionarul tip, extemporalul, teza, examenul etc.

Evaluarea practica

vizeaza identificarea capacitatilor de aplicare in practica a cunostintelor dobandite;

pe langa identificarea calitativa si cantitativa a produselor invatarii prezinta si alte aspecte legate de modul de interiorizare al cunostintelor precum si de capacitatea elevului de a le aplica, utiliza in diverse situatii.

Avantaje:

centrare pe invatarea creativa;

se pliaza pe disciplinele cu caracter practic;

avantajul atitudinilor de colaborare, cooperare etc.

implicarea activa a celui evaluat;

este o evaluare de proces;

Dezavantaje:

nu permite o apreciere elocventa.

Metode specifice: studiul de caz, lucrari practice, experimente, invatarea dramatizata, examinare de documente etc.

Procedee: analiza de referate, observarea produsului lucrarii etc.

Instrumente de evaluare educationala:

itemul este intrebarea adresata celui evaluat. Tipuri de itemi: neformulat, nespecificat(la alegerea cadrului didactic)formulat,specificat(prestabilit adresat tuturor elevilor), deschisi(au raspuns construit de catre elev), inchisi(elevul alege raspunsul corect);

baremul de evaluare se adreseaza unui test ce urmeaza a fi aplicat elevilor, si presupune specificarea numarului de puncte care vor fi acordate fiecarui item in parte si pentru intregul test;

descriptorul de performanta este o constructie semantica ce prezinta performanta de invatare asteptata de la elev. Este necesar ca formularea

acestuia sa imbrace o forma cat mai operationala pentru a putea fi determinata realizarea sau nerealizarea sa efectiva.

METODE COMPLEMENTARE / ALTERNATIVE DE EVALUARE

v    referatul;

v    investigatia;

v    proiectul;

v    portofoliul;

v    observarea sistematica a comportamentului elevilor;

v    autoevaluarea;

v    tema pentru acasa;

v    tema de lucru in clasa;

v    pregatirea de expozitii;

v    jurnalul personal;

v    dezbaterea; etc.

***Dati exemple de utilizare a fiecarei metode complementare / alternative de evaluare prezentate mai sus, in cadrul disciplinei de specialitate.

DISFUNCTII IN EVALUAREA EDUCATIONALA:

sunt inevitabile, fiind consecinte ale unor factori imprevizibili;

sunt partial intamplatoare;

tipuri de disfunctii:

efectul ,,halo" - aprecierea unui elev la o disciplina se face potrivit situatiei la alte discipline (matematica,limba romana).Pentru indepartarea acestuia este necesara o examinare cu alt profesor decat cel de la clasa, sau lucrari de control anonime pt. a se vedea nivelul clasei etc.

efectul ,,Pygmalion" sau ,,Oedipian" - aprecierea rezultatelor elevului dupa parerea pe care o are cadrul didactic despre capacitatile acelui elev;

ecuatia personala a examinatorului - fiecare cadru didactic isi structureaza criterii proprii de evaluare(unii sunt mai indulgenti altii nu etc.)

efectul de contrast - tendinta de a acorda o nota asemanatoare unui elev care vine cu o expunere dupa o alta expunere slaba a unui elev evaluat anterior;

efectul de ordine - se mentine aceeasi nota la mai multe prezentari pentru faptul ca se succed si trateaza acelasi subiect, neavand nimic in comun cu calitatea expunerilor;

eroarea logica - evaluarea unor aspecte precum caligrafia scrisului si nu calitatea expunerii.