MODALITATI DE DEZVOLTARE, FIXARE SI NUANTARE A VOCABULARULUI

MODALITATI DE DEZVOLTARE, FIXARE SI NUANTARE A VOCABULARULUI

Mijloacele de imbogatire a vocabularului sunt: INTERNE si EXTERNE 

Mijloacele interne de imbogatire a vocabularului sunt:

Derivarea

Compunerea

Schimbarea valorii gramaticale.

Derivarea este mijlocul intern de imbogatire a vocabularului prin care se formeaza cuvinte noi cu ajutorul afixelor. Afixele sunt: prefixe si sufixe.

Prefixele sunt sunetele sau grupul de sunete adaugate inaintea radacinii pentru a forma un cuvant nou. Ele modifica sensul cuvantului de baza fiind:

Negative=>nesansa

Privative(arata o lipsa)==>a descreti, a desira

Iterative(arata o repetare)==>a rasuci, a reaminti.

Sufixele sunt sunetele sau grupul de sunete adaugate dupa radacina cuvantului. Ele sunt:

Lexicale=>cand formeaza cuvinte noi

Gramaticale=>cand formeaza forme gramaticale

Lexico-gramaticale=>cand exprima, simultan, un sens nou si o categorie gramaticala.

Sufixele lexicale sunt folosite pentru denumirea:

agentului:bautor, fierar, gornist.

insusirii: auriu, fricos, iubitor

colectivitatii: bradet, turcime, stufis.

instrumentului: alfabetar, pipernita.

notiunilor abstracte: cerinta, domnie, grasime.

modalitatii: barbateste.

obiectelor sau insusirilor mici:calut, baietel, copilas.

obiectelor sau insusirilor mari: baietoi, copilandru.

Derivatele parasintetice sunt cele formate prin adaugare de prefix si sufix in acelasi timp.

Compunerea este mijlocul intern de imbogatire a vocabularului prin care se formeaza cuvinte noi, unind termeni diferiti.

Procedeele de compunere sunt: alaturarea, juxtapunerea sau parataxa;

Subordonareaègura-leului

Abrevierea sau prescurtareaèC.e.c

Schimbarea valorii gramaticale sau conversiunea este mijlocul intern de imbogatire a vocabularului prin care se formeaza cuvinte noi prin trecerea de la o parte de vorbire la alta.

Prin conversiune se pot obtine:

SUBSTANTIVE din :

Adjective=>Am intrat in adancul intunecat al padurii.

Verbe le participiu=>Ratacitii in padure se sperie.

Verbe la supin=>Mersul prin padure imi place.

Verbe la gerunziu=>Suferindul privea trist spre frunze

Adverbe=>intelegea suferinta aproapelui sau.

Pronume=>Nu-mi pierd vremea cu niste nimicuri.

Interjectii=>N-a ascultat oful meu.

ADJECTIVE din: 

Verbe la participiu=>Privim lumina filtrata prin ramuri

Verbe la gerunziu=>imi placeau pletele fluturande ale ei.

Pronume=>Acesti brazi sunt mici.

Adverbe=>Mi-am luat haina gata.

ADVERBE din:

Adjective=>Vorbeste frumos despre natura.

Verbe la participiu=>Canta inganat.

Substantive(care denumesc elemente legate de timp)

PREPOZITII din:

Adverbe=>Deasupra crengii s-a asezat o pasare.

Substantive=>Picta frumos gratie talentului.

Verbe la participiu=>A terminat de recoltat multumita lui

Mijloacele externe de imbogatire a limbii romane sunt:

imprumuturile

neologismele.

In limba romana, unele cuvinte sunt mostenite din limba latina, altele sunt imprumutate din diverse limbi, iar altele sunt formate in interiorul limbii.

Imprumuturile pot fi facute:

pe cale directa

pe cale indirecta.

Imprumuturile pot fi:

vechi (din:slava, turca, greaca, maghiara)

noi (din: franceza, engleza, italiana, germana, latina)

Neologismele sunt cuvinte noi imprumutate din alte limbi sau create in interiorul limbii prin derivare sau compunere avand obligatoriu un component neologic.

Derivarea cuvintelor: derivarea cu prefixe, derivarea cu sufixe, derivarea parasintetica.

DERIVAREA
    1. Derivarea cu prefixe

Prefixele sunt  sunetele sau grupul de sunete adaugate inaintea radacinii pentru a forma un  cuvant nou: strabun, necinstite, incapabil, impaduri, innoda, dezaproba,  reaseza

Clasificare:
  .  Dupa vechimea lor, prefixele se pot clasifica:

-prefixe vechi (mostenite sau  imprumutate):
  in-;  des-; stra-; ne-; raz-; etc.
-prefixe neologice (noi): a-;  ante-; con-; im-; in; inter-; ultra-; etc.

.  Din punct de vedere al sensului, prefixele sunt:
  - prefixe negative - care neaga  sensul cuvantului:
  ne-; in-; i-;                    
  neimportant, incomplet, ireal
  - prefixe care exprima  ideea de repetitie: ras-; raz-; re-; rastalmaci, razgandi,  rescrie
  - prefixe cu sensul 'fara',  'lipsit de' - cu ajutorul carora se formeaza antonimele cuvintelor de  baza: des-;  dez-; de-; a-;
  descompune, dezorientat, debloca, anormal
  - prefixe cu sens de superlativ: ultra-;  supra; -extra-; hiper-; arhi-; prea-; super-;
  ultramodern,supradimensionat,
  extraplat, hipercorect, arhiplin, preafrumoasa, superelegant.

-prefixe cu sensul ''inainte': ante-;  pre-;
  antebelic, prenume

-prefixe cu sensul  'dupa': post-;
  postbelic

-prefixe cu sensul 'impreuna  cu': con-;  com-; co-;
  conlucrare, compatriot, cooperare

-prefixe  cu sensul 'impotriva': anti-; contra-;
  antirazboinic, contraindicat

-prefixe cu sensul  'sub limita': hipo-; sub-/
  hipoglicemie, subcutanat

-prefixe care  sugereaza  corelatia: inter-; interdisciplinar, inrerreligios,  international

-prefixe cu sensul 'inauntru': intra-
  intramuscular, intravilan

-prefixe cu  sensul 'peste': trans-
  transoceanic, transport

-prefixe cu sensul 'pentru': pro-; pronume

  Atentie!
  Pentru a denumi camera de asteptare  situata inaintea unei alte camere, a unui birou, se foloseste cuvantul anticamera, care a fost imprumutat cu acest prefix (anti-) din limba italiana si s-a fixat  in limba romana in aceasta forma:
  ex: Ei asteptau in anticamera, ca sa fie primiti  pentru un interviu.

Dubla  prefixare  consta in   adaugarea inaintea radacinii sau a cuvantului de baza a doua prefixe:
  padure - (a) impaduri - (a) reimpaduri;  frunza - (a) infrunzi - infrunzit - neinfrunzit;

Atentie!
  A  nu se confunda prefixele cu elementele de compunere, numite si prefixoide: aero-; auto; bi-; bio; di-; geo-; hemo-;  hipo- (referitor la cai); hidro-; macro-; micro-; mono-; multi-;  omo-; orto-; poli; pseudo; tele-; etc.

  2. Derivarea cu sufixe

Sufixele sunt sunetele sau grupurile de sunete adaugate  dupa radacina pentru a forma un cuvant nou: bunic (bun+ic); frunzis (frunz+is)

Clasificarea sufixelor se poate face:

a)   din punct de vedere semantic (al sensului), deoarece  sufixele pot da sensuri noi cuvintelor derivate:

- diminutivale, care  formeaza  cuvinte ce denumesc obiecte sau insusiri considerate de vorbitor mai mici decat  cele obisnuite: -as (copilas), -cioara (mescioara), -el (baietel), -ica (ramurica), -ioara (bolnavioara), -ulet (ursulet), -us (bebelus), - uta (casuta) etc.
  - augmentative, care formeaza  cuvinte ce denumesc obiecte sau insusiri considerate de vorbitor mai mari decat  cele obisnuite:
  -   an (baietan),  -andru (copilandru),
  - oaie (casoaie), -oi (maturoi,  baietoi) etc.

-    pentru denumirea unei  colectivitati (ajuta  la formarea unor substantive colective): -  arie (rufarie); -araie  (fumaraie), -et (bradet), -ime (tinerime), -is (tufis), -iste (porumbiste)  etc.
  -   pentru denumirea agentului (autor al actiunii sau   meserias): -    agiu (camionagiu), -ar (fierar), -as (cosas), -er (oier), -ist (fochist), -tor (judecator) etc.
  - pentru denumirea insusirii (sufixe adjectivale) - al (saptamanal), -ar (inelar), -as (marginas), -at  (pistruiat), -bil (locuibil)   -   iu  (auriu),  -cios   (mancacios),  -os (lemnos) etc.
  - pentru denumirea instrumentului: -  ar (cenusar), -ator (tocator); -  nita (zaharnita) etc.
  - pentru denumirea unei notiuni  abstracte:    -   anta  (cutezanta),  -arie (copilarie),   -   atate (singuratate), -eala (greseala),   -   ie  (sclavie), -ime (istetime), -inta (folosinta), -ism (huliganism), -ura  (arsura) etc.
  -pentru indicarea modalitatii  (sufixe adverbiale):   -este  (lumeste),  -is (grapis), -as (taras) etc.

b) din punct de vedere morfologic, deoarece unele sufixe sunt  specifice anumitor parti de vorbire:
  - substantivale: -ar   (cronicar),    -amant   (juramant), -atate (bunatate), -atura  (invatatura), -eala (ameteala), -eata (dulceata) etc.
  - adjectivale: -al (anual), -as (nevoias), -bil (locuibil), -cios (mancacios), -esc (prietenesc), -iu  (cenusiu), -ui (galbui), -uriu (fumuriu), -os (lemnos) etc.
  - verbale: -ai (behai),     -ani    (clantani),    -iza (ironiza), -ui (a bubui) etc.
  - adverbiale: -as    (taras),     -este   (romaneste),   -is (pieptis) etc.

  Atentie!
  Se pot forma serii derivate atunci cand  baza unui cuvant derivat este un alt derivat (dubla sufixare): gradina +  sufixul -ar = gradinar + sufixul -ie
  = gradinar/e bute + sufixul -oi = butoi + sufixul -as = butoias

bute + sufixul -oi = butoi + sufixul as = butoias

Derivarea parasintetica

Derivatele parasintetice sunt cuvintele formate in acelasi timp cu  sufix si cu prefix:

impadurit = im + padur + it
..prefix   radical   sufix

  Atentie!
  Derivarea  regresiva consta in eliminarea unui sunet sau a unui grup de sunete de la  sfarsitul unui cuvant pentru a forma cuvinte noi.
  alint (a) alinta; par para; prun pruna;  indemn (a) indemna; cuget (a) cugeta; joc (a) juca; cant (subst.)   cantec; descant (subst.) descantec etc.

COMPUNEREA este mijlocul intern de imbogatire a vocabularului  care consta in unirea ori alaturarea a doua sau mai multe cuvinte de acelasi  fel sau diferite din punct de vedere morfologic pentru a forma o unitate  lexicala noua.

Compunerea se poate realiza prin:
  - contopire (unire sau sudare)
  - alaturare
  - elemente de compunere
  - abreviere

1. Compunerea prin contopire se realizeaza  intre cuvinte intregi (existente si independent in limba), care se scriu  impreuna si se comporta ca un singur cuvant:
  * botgros (bot + gros), dreptunghi  (drept+unghi), scurtcircuit (scurt + circuit), Campulung (campul + lung);  Delavrancea (de la + Vrancea) etc.

*   dacoroman (daco + roman), binevoitor (bine +   voitor), atoatestiutor (a + toate +  stiutor) etc.

* oarecare (oare + care), altcineva (alt + cineva) etc.

* altfel  (alt + fel), deodata (de + odata), rareori (rare +   ori), oriunde (ori + unde) etc.

* despre (de  + spre), inspre  (in + spre) etc.

* asadar (asa + dar), deoarece (de + oare + ce), incat (in +  cat) etc.

Atentie!
  .Substantivele compuse isi schimba forma in flexiune. De obicei,  flexioneaza ultima parte componenta:

N-Ac.: bunavointa   G-D: bunavointei

. Fac exceptie de la  acest mod de flexiune cuvinte compuse care au ca ultim element un cuvant  invariabil:

N-Ac: cineva--► G-D: cuiva

N-Ac: cateva--► G-D: catorva

  2. Compunerea prin alaturare se  realizeaza tot intre cuvinte intregi, existente si independent in limba, dar  acestea se scriu cu cratima sau in cuvinte separate:
  inginer-sef, floare-de-colt,  dis-de-dimineata, gura-casca, pierde-vara, proces-verbal, Alba-ca-Zapada,  galben-auriu, tic-tac!, trosc-pleosc!,Baile  Herculane, Delta Dunarii, Gara de Nord, cincizeci si doi, de pe, ca sa, ci si etc.

Atentie!
  .  La partile de vorbire cu forme flexionare se articuleaza numai prima parte  componenta si isi schimba forma numai primul termen sau ambii termeni: caine-lup  - cainele-lup - cainelui-lup; Delta Dunarii - Deltei Dunarii; Marea Neagra -  Marii Negre etc

. Fac exceptie de la acest mod de flexiune cuvintele  compuse prin alaturare care au ca prim element component un adverb: nou-nascut  - nou-nascutul - nou-nascutului etc.

  Compunerea  cu elemente de compunere se   realizeaza intre cuvinte intregi, independente in limba si elemente de compunere care nu exista  independent in limba:
  aero-; auto-; bi-; di-; bio-;  geo-; hemo-; hidro-;
  macro-;   micro-; mono; multi-; omo-; orto-;
  poli-; pseudo-; tele-; etc.
  Aceste cuvinte se scriu impreuna si isi schimba   forma in flexiune numai cuvantul independent:  aeronava - aeronava - aeronavei -  aeronavele -aeronavelor
  4. Compunerea prin abreviere (prescurtarea unor cuvinte intregi)  se realizeaza prin:
  .  reuniunea unor fragmente de cuvant:
  Centrofarm; Centrocoop;
  . alaturarea  literelor initiale:
  O.N.U., S.N.C.F.R.
  .  reunirea unor fragmente de cuvant si a unor litere initiale:
  TAROM

  Pot fi compuse urmatoarele parti de vorbire:
  . substantivele: bunastare, gura-sparta, Stefan cel Mare etc;
  . adjectivele: binecunoscut, galben-aramiu etc;
  . pronumele: altcineva, ceea ce, niciunul etc;
  . numeralele: unsprezece; nouazeci si  noua, cate doi, de doua ori etc;
  . verbele: a binevoi, a binecuvanta  etc;
  . adverbele: devreme,  dis-de-dimineata etc;
  . prepozitiile: dinspre, de Ia , de pe etc;
  . conjunctiile: deoarece, ca sa, ci si etc;
  . interjectiile: hodoronc-tronc!  tic-tac! etc.

Schimbarea valorii gramaticale. Conversiunea cuvintelor

SCHIMBAREA VALORII GRAMATICALE sau  CONVERSIUNEA este un mijloc intern de imbogatire  a vocabularului care consta in formarea unui cuvant nou prin trecerea de la o parte de vorbire la alta.

    1.     Substantivul isi poate schimba valoarea  morfologica in:
    a) adverb:
    Toamna aceasta  a fost ploioasa.  - substantiv
  Toamna se coc fructele. - adverb

b) adjectiv:
'Zoe, fii barbata!'

2.      Adjectivul    isi    poate     schimba    valoarea   morfologica in:
  a)    substantiv - prin articulare  cu articol hotarat,   nehotarat sau demonstrativ:
  Frumosul din  natura  este impresionant.   - substantiv
  El este un binevoitor. - substantiv
Cel harnic invata zilnic. - substantiv

b)   adverb - cand  determina un verb (nu un verb copulativ personal):
  El scrie frumos. - adverb
Este frumos sa-i  ajuti pe ceilalti. - adverb

Pronumele personal isi poate  schimba valoarea morfologica in:
  a) substantiv - pronumele personal de  persoana I, singular, in nominativ poate deveni  substantiv prin articulare cu articol hotarat:
  Fiecare isi are eul sau. - substantiv
  b) pronume reflexive - pronumele  personal de persoanele I si  a Ii-a, singular si plural la dativ si acuzativ, forme neaccentuate:
  Ea ma cearta. - pronume personal
Eu ma duc. - pronume reflexiv

4.   Unele   pronume    nehotarate,    negative   sau reflexive pot  deveni prin articulare substantive:
  Este la mijloc un ceva.
  El a ajuns un nimic, (un nimeni)
  Si-a  zis in sinea lui.

5.        Pronumele      posesive,      demonstrative, nehotarate,  interogative, relative, negative si de intarire   isi    schimba     valoarea    morfologica    in    adjective pronominale:

Cartile mele sunt acolo. - adj.pron.posesiv
Poeziile acestea sunt interesante. - adj.pron. demonstrativ
 Fiecare copil  invata  zilnic. - adj. pron. nehotarat 
 Ce poezie  reciti? - adj. pron. interogativ
 Spune-mi / ce poezie reciti. - adj. pron.relativ
 Niciun elev nu lipseste astazi.   - adj. pron. negativ
 El insusi a  scris aceasta poezie.   - adj. pron. de intarire

  6.      Numeralul    isi    poate     schimba    valoarea morfologica in substantiv, prin articulare:
  Am luat un zece la istorie. Treiul n-a fost trecut in catalog.

7. Verbul isi poate schimba valoarea  morfologica in:
  a)   substantiv - Mersul pe jos  este sanatos.
  b)   adjectiv - din participiu si  gerunziu acordat; Poezia recitata era foarte lunga. Se vedeau  cosurile fumegande.
  c)   adverb - din participiu;  Vorbeste rastit.

8. Adverbul poate deveni:
  a) substantiv - prin articulare sau alaturarea unui adjectiv Binele facut aduce alt bine.
  b) prepozitie cu  regim de genitiv El priveste inainte. - adverb Am sosit la scoala inaintea colegilor mei.   - prepozitie
  c)   adjectiv Tata era un barbat bine.

9. Unele interjectii pot deveni substantive: Are un of. I-am ascultat oful.

Mijloace externe de imbogatire a vocabularului

Imprumuturile  de cuvinte s-au realizat si se realizeaza in permanenta. Ele sunt determinate  de vecinatatea geografica a unor popoare, amestecul de populatii, relatiile economice,  politice si culturale dintre popoare.

Imprumuturile  sunt de doua feluri:

a)imprumuturile mai vechi au urmatoarele origini:
  ■ slava: apostol, buche, coaja, cneaz, drag,  plug, strana etc.; unele dintre aceste cuvinte au devenit  arhaisme;
■ maghiara: belsug, beteag, betesug,  chin, chip, gingas, hotar, lacat, mestesug, oras, pilda, ravas, viclean etc;

■ turceasca: balama, basma, baclava,  cafea, cascaval, chiftea, dulap, dusumea, halva, iaurt, mohair, patlagea, pilaf,  sandrama etc;

■  greceasca: agonisi, arvuna, cort,  folos, matase, omida, prisos,  stol,    traista,   urgie,   aerisi,    chivernisi,
  fandosi, lefter, molipsi, politicos,  sindrofie, taifas etc;

b) imprumuturile neologice au  si ele diferite origini:
 ■  latina (din  latina savanta): abroga, acvila, cerebel, adnota, dormita, insula,litera, pictor, rege, tezaur etc;
 ■ italiana: acont, bariton, basorelief  campion, febra, spaghete, pizza, reumatism, sorginte, stindard, teracota etc;
■ franceza: antet, automobil,  bacalaureat, certificat, cosmar, faleza, fular, pension etc;
 ■ ruseasca: combinat, exponat,  instructaj, procuratura, transfocator etc;
 ■ engleza: aut, handicap, marketing,  show, stres, weekend, western, break, business, cheeseburger, steward,  stewardesa etc.

1 DEZVOLTAREA EXPRIMARII ELEVILOR-CONDITIE PRIMORDIALA

A DEZVOLTARII PERSONALITATII ACESTORA

Scoala contemporana strabate un amplu si profund proces de integrare si dezvoltare, care influenteaza intensificarea vietii colective a elevilor, in complexa actiune de instructie si educatie. Dezvoltarea exprimarii orale si scrise, conditie primordiala in instruirea si educarea elevilor pentru formarea personalitatii lor, pentru pregatirea participarii la viata sociala isi gaseste cea mai inalta expresie in cadrul disciplinei LIMBA SI LITERATURA ROMANA - a ariei curriculare, sugestiv intitulata, LIMBA SI COMUNICARE.

Desi la formarea si dezvoltarea limbajului contribuie intreg mediul social si cultural in care se dezvolta copilul, un rol deosebit in perfectionarea exprimarii il ocupa studiul limbii. Limba romana, ca disciplina de invatamant, are o importanta covarsitoare, deoarece de insusirea corespunzatoare a acesteia depinde evolutia intelectuala a elevilor, pregatirea la celelalte discipline, insasi viata si activitatea sociala viitoare. Invatarea limbii romane este o necesitate, dascalul avand, dupa cum sustine Titu Maiorescu una din cheile cele mai mari ce deschid poarta viitorului nostru national.

Un obiectiv central al studiului limbii romane in ciclul primar este dezvoltarea competentelor elementare de comunicare orala si scrisa ale elevilor. Aceasta inseamna ca, nu are doar rolul de "alfabetizare" a elevilor, ci si de familiarizare cu cele mai eficiente tehnici sau instrumente ale activitatii intelectuale, care ii conduc pe elevi sa invete folosind cartea ca sursa de informare si formare. A sadi in sufletele elevilor dragostea pentru limba romana, a-i invata sa vorbeasca si sa scrie corect, este o inalta indatorire a invatatorului, deoarece:"limba e stapana noastra .. .este insasi floarea sufletului romanimii."(Mihai Eminescu)

Deprinderile de vorbire corecta si expresiva, activitatile de elaborare creativa la care se adauga celelalte componente ale limbii romane, urmaresc formarea la elevi a capacitatii lingvistice si sociale de comunicare, ca schimb de mesaje, de impresii, precum si de "ascundere" a gandului exprimabil, asimilarea deprinderilor de dialogare civilizata, de a asculta si de a vorbi, de a pune intrebari si de a raspunde, de a emite si de a descifra mesaje verbale si nonverbale etc.

Invatarea notiunilor gramaticale este in stransa legatura cu practica exprimarii, ii ajuta pe elevi sa cunoasca structura limbii romane, lexicul ei bogat, dar si varietatea de forme care ii permit sa exprime in vorbire cele mai fine nuante de sens, cultivandu-le astfel dragostea pentru limba romana.

Insusirea notiunilor gramaticale presupune un grad ridicat de abstractizare si consider ca, datoria dascalului este stabilirea acelor demersuri metodologice care sa le faca accesibile elevilor.

Studiul limbii romane propune un model comunicativ - functional, adecvat specificului acestui obiect de invatamant, ca si modalitatilor de structurare la elevi a competentei de comunicare. In mod concret, acest model presupune dezvoltarea integrata a capacitatilor de receptare si de exprimare orala, respectiv de receptare a mesajului scris si de exprimare scrisa.

Prin studiul elementelor specifice gramaticii, elevii invata in mod sistematic reguli privitoare la modificarile formale ale cuvintelor, la imbinarea lor in propozitii, precum si elemente de fonetica si vocabular.

Scolarii inteleg logica limbii, bogatia ei si se deprind sa foloseasca in mod corect si constient, atat in vorbire, cat si in scriere, o exprimare corecta. Ei reusesc sa inteleaga mai bine gandurile altora si sa se foloseasca de limba ca mijloc de comunicare, de acumulare a unor cunostinte. Invatarea cunostintelor de limba asigura, in acelasi timp, cultivarea "zestrei" lingvistice a copiilor si contribuie la stimularea proceselor de cunoastere, a gandirii abstracte, in mod deosebit.

Privit in contextul prezentat mai sus, scopul fundamental al studiului limbii romane este cultivarea limbajului elevilor, intelegand prin limbaj, procesul de exprimare a ideilor si sentimentelor prin mijlocirea limbii . Aceasta disciplina are un pronuntat caracter practic, desi opereaza cu abstractiuni. Finalitatea studierii acestei discipline nu o constituie acumularea unui anumit numar de reguli, fara ca acestora sa li se asigure o valoare functional - practica. A nu tine seama de acest lucru inseamna a face de-a dreptul imposibila insasi invatarea regulilor si normelor gramaticale, deoarece acestea nu pot fi insusite decat prin procesul aplicarii lor in practica exprimarii.

Cunoscandu-se faptul ca in studiul limbii se opereaza cu abstractiuni, este cat se poate de elocvent rolul pe care-l are aceasta disciplina in dezvoltarea gandirii logice a elevilor. Acest adevar este si mai relevant daca se are in vedere legatura indisolubila dintre limba si gandire, faptul ca gandirea se concretizeaza prin intermediul limbii. Cultivarea limbajului oral si scris se realizeaza practice prin toate disciplinele de invatamant ale ciclului primar, cu precadere prin obiectul limba romana.

Rafinarea exprimarii, diversificarea si nuantarea ei depind de modul de stapanire a resurselor limbii romane, de operationalizarea normelor gramaticale intr-o situatie de comunicare. Descrierea categoriilor gramaticale, efectuarea analizelor sintactice si morfologice, prezentarea teoretica, toate vor fi subordonate actului comunicarii. Realizarea unei exprimari corecte, expresive si nuantate, civilizate, presupune un efort de elaborare privind alegerea cuvintelor, organizarea contextului sub coordonarea normelor standard de constituire si operationalizare a limbii.

Invatarea limbii se realizeaza in situatii simulate de viata, contribuind astfel nu numai la dezvoltarea limbajului activ, ci si la cultivarea unui simt lingvistic, la sesizarea semnificatiilor sociale si functionale ale limbii, pregatind elevii pentru cunoasterea si intrebuintarea stilurilor functionale ale limbii literare. Deficientele de exprimare, care ingreuneaza comunicarea verbala, vizeaza, in general: saracia vocabularului, decalajul mare intre vocabularul activ si cel pasiv, folosirea unor cuvinte a caror semnificatie nu a fost corect inteleasa .

Obiectivul central al predarii-invatarii limbii romane vizeaza "dezvoltarea capacitatii de comunicare verbala si de utilizare a limbii romane literare, perfectionarea limbajului si formarea preocuparilor si a deprinderilor de supraveghere stiintifica a exprimarii orale si scrise."

Curriculumul de limba romana pentru invatamantul primar, componenta fundamentala a parcursului de invatare oferit elevilor in contextul scolaritatii obligatorii, insista asupra dezvoltarii competentelor elementare de comunicare orala si scrisa a copiilor, precum si pe structurarea la elevi a unui sistem de atitudini si de motivatii care vor incuraja studiul limbii romane, vor forma la elevi deprinderi de civilizatia comunicarii, dezvoltand armonios personalitatea micilor scolari sub aspect atitudinal si comportamental.

Limba s-a nascut din necesitatea de a comunica, de a impartasi semenilor ideile despre univers, de a transmite generatiilor urmatoare roadele cautarii, trecerea experientei in cuvant necesitand efortul viu al actului comunicarii .

Marii nostri carturari au vegheat asupra limbii, ne-au lasat mostenire:

"Cresterea limbii romanesti

S-a patriei cinstire."

A-ti cunoaste limba , a fi capabil sa exprimi corect si precis ceea ce gandesti, simti, folosind cuvintele vocabularului, inseamna a da dovada unei bune educatii si nu in ultimul rand a da dovada de respect pentru propria-ti limba, propria persoana.

Dezvoltarea exprimarii orale, in general, imbogatirea vocabularului se face pe doua cai:dirijata, prin activitatile scolare, unde isi aduc contributia toate disciplinele si spontan prin ceea ce ofera familia si  mijloacele de culturalizare. Scoala ramane "pivotul" central in ce priveste procesul de imbogatire a vocabularului.

Vorbirea orala si scrisa ocupa un loc central in cadrul sistemului informational, motiv pentru care perfectionarea acesteia trebuie sa constituie pentru educator un obiectiv prioritar si de ce nu, o sarcina patriotica.

Robert Dottrens afirma:"ideile, cunostintele, sentimentele se exprima cu ajutorul cuvintelor, prin vorbire sau prin traducerea acesteia in scris. A face pe copil sa vorbeasca in mod corect limba materna si sa o inteleaga bine, inseamna a servi deopotriva individul si societatea."De aici reiese o alta conditie:pentru a transmite integral si corect o informatie pe calea vorbirii, este nevoie ca atat dascalul, subiectul emitator, cat si receptorul sa stapaneasca regulile gramaticale, fonetice, vocabularul necesar pentru formularea ideilor ce urmeaza a fi comunicate. Vocabularul este elementul de care informatia, indiferent de natura ei, nu se poate lipsi, el fiind un sistem deschis, lasand cu larghete noul sa se manifeste ca o expresie sintetica a progresului social. Scoala a fost si va ramane ansamblul instrumental de baza care stileaza, formeaza si-l ajuta pe individ sa-si exprime logic, coerent, expresiv, intregul produs ideatic si emotional in limbaj scris sau oral.[3]

Invatatorul, cel care prin alfabetizare, ii da copilului posibilitatea castigarii instrumentelor de cunoastere a tuturor domeniilor culturii si stiintei, are sarcina de a lumina pe masura puterii lui drumul spre insusirea, cizelarea si imbogatirea limbii materne.

Elevii trebuie ajutati sa inteleaga ca studiul permanent al limbii si literaturii romane este hotarator pentru intreaga lor viata sociala, ca este rusinos a face dovada unei proaste exprimari orale sau scrise. Trebuie ajutati sa inteleaga si sa simta ca este usor si placut sa inveti si sa te bucuri de roadele cunoasterii. Lucru ce se realizeaza printr-o munca sustinuta, permanenta la toate obiectele de invatamant, fara sa minimalizam rolul mediului social. Elevul trebuie sa fie in stare, in viata de zi cu zi, sa-si exprime idei si sentimente, sa-si imbogateasca vocabularul abstract, mai necesar si mai util decat cel concret.

Curriculum cuprinde obiective care vizeaza in mod direct dezvoltarea vocabularului, in mare parte acestea se conditioneaza reciproc. Posedand un vocabular sarac elevii nu vor reusi sa citeasca in mod constient, nu vor intelege un text citit sau ascultat., nu vor participa cu succes la o conversatie, nu vor reusi sa reproduca o intamplare, vor alcatui cu dificultate texte, compuneri , rezumate. Nu vor intelege cele citite, nu se vor putea bucura de farmecul operelor literare.

Desigur, realizarea obiectivelor amintite mai sus nu este conditionata numai de bogatia vocabularului, dar pentru ca un copil sa-si exprime cu usurinta gandurile si sentimentele, sa poata reda intamplari din lumea sa, sa povesteasca continutul unor lecturi, trebuie sa dispuna de mai multe mijloace de expresie. De aceea este nevoie sa cultivam gustul pentru varietatea si frumusetea expresiilor. Bogatia si varietatea vocabularului, utilizarea corecta a cuvintelor denota cunostinte precise si temeinice. Saracia vocabularului, confuziile, folosirea improprie a termenilor dovedeste o lipsa de pregatire . Rezulta ca insusirea noilor cunostinte, exprimarea corecta si clara a ideilor nu sunt posibile fara cunoasterea precisa a vocabularului limbii.[4]

Lacunele pe care le manifesta copiii se vor adanci pe parcurs, vocabularul fiind un compartiment labil, supus influentelor din exterior. Schimbarile care au loc in societate se reflecta direct asupra vocabularului imbogatindu-l."Explozia informationala din epoca contemporana atrage dupa sine, cum era de asteptat o explozie lexicala.."[5]

Nu doar vocabularul, limba in general se perfectioneaza neintrerupt, ea tine pasul cu dezvoltarea culturii. Prin contributia oamenilor de cultura "graiul se mladie", se nuanteaza largindu-si posibilitatea de a exprima cele mai subtile idei si mai delicate sentimente. De utilizarea cuvintelor pe care le posedam depinde justetea, corectitudinea exprimarii a ceea ce gandim si simtim.

Deosebit de importanta este aceasta componenta a dezvoltarii vocabularului in realizarea laturii formative. Pe langa obiectivele instructive ce si le propune urmareste dezvoltarea bogatiei reprezentarilor, a plasticitatii imaginatiei si originalitatii gandirii.

Limba s-a nascut din necesitatea de a comunica, de a impartasi semenilor ideile despre univers, de a transmite generatiilor urmatoare roadele cautarii, trecerea experientei in cuvant necesitand efortul viu al actului comunicarii .

Dezvoltarea exprimarii orale, in general, imbogatirea vocabularului se face pe doua cai:dirijata, prin activitatile scolare, unde isi aduc contributia toate disciplinele si spontan prin ceea ce ofera familia si mijloacele de culturalizare. Scoala ramane "pivotul" central in ce priveste procesul de imbogatire a vocabularului.

Vorbirea orala si scrisa ocupa un loc central in cadrul sistemului informational, motiv pentru care perfectionarea acesteia trebuie sa constituie pentru educator un obiectiv prioritar si de ce nu, o sarcina patriotica.

2 IMPORTANTA LECTURII IN DEZVOLTAREA CAPACITATILOR DE COMUNICARE CREATIVA

Lectura are un rol major in formarea personalitatii copilului si adolescentului. Aspectele avute in vedere privesc lectura ca proces, lectura ca activitate, factorii care influenteaza deprinderea cititului si aspecte practice de incurajare si dezvoltare a lecturii.

Preocuparea pentru problematica complexa a lecturii este in principal determinata de rolul major pe care aceasta il are in formarea personalitatii copilului si adolescentului.

Lectura ca proces implica, pe de o parte, aspecte fizice (contactul vizual cu semnele grafice), pe de alta parte, aspecte psihice (memoria, gandirea, imaginatia).

In procesualitatea ei, lectura cuprinde patru trepte:

- perceperea literelor si recunoasterea cuvintelor (lectura literala)

- identificarea si asimilarea de informatie (lectura functionala)

- supunerea textului reflectiei, criticii, comparatiei, evaluarii, deci unor operatii de tip reflexiv - hermeneutic (lectura critica sau lectura inferentiala);

- interventia imaginatiei cititorului asupra textului (lectura creativa)[6]

Prin lectura se stabileste o relatie totala intre individ si informatia simbolica. Analiza detaliata a procesului lecturii a pus in evidenta sapte etape:

- identificarea - actiunea de recunoastere de catre cititor a simbolurilor (precede actul lecturii propriu-zise);

- perceptia senzoriala - ochiul recepteaza imaginea cuvintelor si o transmite in creier;

- integrarea mesajului in domeniul de cunostinte la care se refera (corespunde intelegerii);

- integrarea mesajului in sistemul de referinta al individului (cuprinde analiza, critica, evaluarea, selectia si respectiv respingerea informatiei receptate);

- intiparirea (stocarea informatiei);

- apelul mnemonic (gasirea a ceea ce este necesar atunci cand este nevoie);

- utilizarea imediata sau intarziata (antrenarea in procesul de comunicare).

Se considera ca doua componente sunt esentiale: analiza actului de lectura insusi si analiza deprinderilor de baza necesare pentru a opera cu toate tipurile de material de lectura.

Lectura ca activitate se realizeaza prin desfasurarea componentelor deprinderii de a citi: copilul trebuie sa cunoasca limba, sa invete sa desparta cuvintele in sunetele componente, sa invete sa deosebeasca literele alfabetului si sa le deosebeasca in ceea ce priveste forma, sa invete principiul citirii "de la stanga la dreapta", sa stie ca orice cuvant tiparit este un semnal pentru cuvantul respectiv din limbajul oral si ca el poseda un inteles analog celui vorbit, sa invete sa opereze cu judecati si rationamente si sa gandeasca in legatura cu ceea ce citeste, la nivelul capacitatii si experientei sale. La adult, aceste componente ale deprinderii de citit se contopesc intr-o performanta unica.

In practica educationala se face distinctie intre invitarea cititului si lectura in scopul invatarii. Literatura recenta pune accentul pe factorii care influenteaza deprinderea de a citi. Pentru cadrele didactice este necesara evidentierea aspectelor specifice grupului de varsta caruia apartin elevii.

In cursul primar trebuie dezvoltat vocabularul vizual, trebuie acordata atentie pronuntarii distincte in cursul citirii si trebuie facute eforturi pentru cautarea detaliilor si gasirea ideilor principale. Aceasta face posibila realizarea lecturii critice si creative. Dupa ciclul primar se trece la predarea "cititului" in vederea intelegerii continutului si axarii pe aspectul informational al textului.

Actualmente, in predarea cititului, se impun ca tendinte trei conceptii lingvistice diferite la care invatatorul poate adera: cea bazata pe fonologie, cea care se bazeaza pe abordarea de tip structuralist si cea care utilizeaza datele obtinute in domeniul psiholingvisticii.

In cadrul primei tendinte, se includ cei care opereaza cu relatia sunet-simbol, dar care evita predarea sunetelor. Invatatorii care folosesc propozitia ca unitate de predare, punand accentul asupra cuvantului-semnal, modificarilor formei cuvintelor si asupra intonatiei, aplica in practica lor diferite principii ale scolii structuraliste. Psiholingvistica utilizeaza datele de psihologia limbajului si pledeaza pentru imbogatirea vocabularului copilului si a dezvoltarii proceselor de gandire.

Indiferent de tipul teoriei, esentiala pentru formarea bunei deprinderi de citit este problema ordinii de insusire a componentelor deprinderii. O problema importanta este stabilirea gradului in care o componenta a deprinderii este esentiala pentru insusirea alteia, relatia intre ordinea de insusire a componentelor si trasaturile individuale si cele ale grupului de apartenenta daca exista o ordine optima si la ce nivel stapanirea unei componente face posibila introducerea alteia.

O tendinta actuala e refera la studiul factorilor ce influenteaza deprinderea cititului si la consecintele lor in planul practicii educationale. Acesti factori, desi nu se manifesta in viata decat in interactiunea lor, pot fi grupati in factori psihologici (inteligenta, atitudini, adaptabilitate afectiva, imagine de sine, motivatie, trasatori de personalitate), factori sociali (mediu familial, scoala, statut socio-economic al parintilor) si factori contextuali, medicali.

Inteligent este un factor unanim recunoscut ca intervenind in formarea si dezvoltarea deprinderilor de citit. Dar implicatiile de ordin social si consecintele lor culturale in plan ontogenetic individual au relevat ca inteligenta influenteaza mediat prin alti factori performanta actului citirii, respectiv lecturii. Ceea ce numim slab cititor, in conditii normale, poate fi considerat bun cititor in conditiile unui coeficient de inteligenta sub-mediu.

Studiul motivatiei care influenteaza activitatea de lectura a elevilor a pus in evidenta, in primul rand, dorinta de a se lasa capturat de lectura, dorinta de a afla si cunoaste lucruri noi, dorinta de a exprima o traire literar-estetica, dorinta de a se realiza in plan personal, dorinta de a comunica pe teme de literatura, dorinta de a evada din cotidian, nevoia de a citi pentru lectii si pentru obligatii scolare, dorinta de a crea poezii sau povestiri.

Profesorii situeaza mult mai sus dorinta copilului de a citi pentru scoala.

Datorita faptului ca lectura depinde atat de varsta, cat si de particularitatile individuale (determina si structureaza interesele), cadrele didactice interesate de dirijarea motivatiei pentru lectura si formarea deprinderii trainice de citit trebuie sa foloseasca metode adecvate si acestor factori.

Unii copii nu isi formeaza deprinderea de lectura, din dorinta de a prelungi starea de dependenta de parinti.

Elevii cititori buni se caracterizeaza prin nevoia de succes si dorinta de angajare in activitate.

Un loc aparte in problematica lecturii il ocupa aspectele practice referitoare la modalitatile de incurajare si dezvoltare a lecturii ca activitate si preocupare constanta a elevilor. Acest deziderat trebuie sa stea in centrul atentiei profesorilor si parintilor.

In clasele II-IV, o buna parte din timpul liber este petrecut citind pentru delectare si invitare, cititul fiind pe locul intai ca preocupare extrascolara. Mai tarziu, insa, se situeaza pe locul 4-5 (din 12 preferinte), televizorul producand aceasta miscare in ierarhie.

Unii autori propun doua modalitatea de lectura, in cadrul scolii, in functie de varsta: pentru cei mici, citirea in cor, bazata pe efectul pozitiv al contagiunii, iar pentru cei mari, organizarea unor intalniri in care fiecare citeste ceva, avand libertatea sa aleaga orice si sa schimbe cartea, daca ea nu-l intereseaza.

Aceasta ultima modalitate se soldeaza cu rezultate satisfacatoare in ceea ce priveste motivatia ulterioara pentru lectura. Pentru dirijarea comportamentului de cititor, cadrul didactic trebuie sa aprecieze dificultatile de intelegere a materialului citit. Dificultatea intelegerii este influentata de material, de factorii psiholingvistici si de factorii lingvistici legati de sintaxa. In ceea ce priveste textul, doua caracteristici participa la stabilirea gradului sau de dificultate: dificultatea cuvintelor si lungimea propozitiilor si a frazelor.

Aspectul educational important este cel al dezvoltarii flexibilitatii lecturii. Pentru ca lectura sa fie flexibila trebuie asigurata integrarea cu succes a trei variabile: obiectivul urmarit de cititor, materialul care este parcurs si viteza cu care se citeste. Fiecare variabila are o serie de componente, incat in functie de felul in care are loc interactiunea lor se realizeaza rolul variabilei in aceasta operatie de integrare.

Flexibilitatea lecturii reprezinta componenta fundamentala a instruirii de baza pentru invitarea cititului.

Ipostaza de cititor este un deziderat educational major in epoca noastra in care informatia este atat de bogata si atat de rapid modificata de progresele stiintei si tehnicii.

3 APLICATII PRACTICE

UTILIZATE IN LECTIILE DE LIMBA ROMANA

Activizarea, precizarea, imbogatirea vocabularului elevilor si a expunerii acestora, reprezinta o preocupare permanenta a oricarui invatator. Aceasta orientare catre imbogatire si nuantare se regaseste in orice activitate didactica, la orice disciplina, demers realizat in mod sistematic, in mod specific si cu rezultate optime.

Aceste activitati reprezinta continutul unor obiective specifice: activizarea vocabularului elevilor prin comunicarea orala si scrisa; imbogatirea vocabularului cu noi cuvinte si folosirea acestora in comunicarea orala si scrisa; nuantarea vocabularului, adecvarea stilistica si folosirea in comunicarea orala si scrisa.

Exemple : Exercitii de expunere:

Prezentati cu haz animalele dintr-o gospodarie de la tara.

Imaginati-va ca sunteti intr-un magazin de jucarii. Spuneti ce jucarie va place si descrieti-o.

Inchipuiti-va ca sunteti prezentatorul unei prezentari de moda. Descrieti cat mai amanuntit ceea ce observati pe scena.

In experimentul meu m-am folosit de explicarea si folosirea categoriilor semantice: antonime, sinonime, omonime, paronime si sensurile figurate ale cuvintelor, (fara explicarea terminologiei. )

Se prezinta categoriile semantice, numindu-le caracteristicile:

Cuvinte cu sens opus : antonime.

Cuvinte cu acelasi sens : sinonime.

Cuvinte cu aceeasi forma si sens diferit : omonime.

Demersurile metodice de imbogatire si nuantare a vocabularului au fost facute in cadrul lectiilor de citire, de comunicare orala si scrisa, de gramatica (parti de vorbire, -substantiv, verb.)

Exemple :

a) Exercitii cu cuvinte antonime:

Gasiti cuvinte cu inteles contrar pentru urmatoarele cuvinte: tanar, a intra, lin, bunatate

Introduceti in enunturi aceste perechi de cuvinte.

b) Exercitii cu sinonime:

Spuneti cuvinte care au acelasi inteles cu cuvintele: zapada, patrie, rasarit ..

Introduceti-le in enunturi.

Gasiti cuvinte care au acelasi inteles cu expresiile: a baga de seama, a-si da arama pe fata, a bate la cap, a se da pe brazda, . Introduceti-le in enunturi.

c) Exercitii pentru omonime:

Explicati intelesurile diferite ale cuvintelor cu aceeasi forma: cer, mare, poarta, port

Se alcatuiesc enunturi in care cuvintele au, pe rand, intelesuri diferite.

d) Exercitii pentru sensul figurat al cuvintelor:

Adaugati insusiri omenesti unui obiect sau animal :

Copila blonda  toamna blonda (toamna are frunze galbene)

Insusire obisnuita insusire deosebita

Adaugati o insusire a altui obiect pe baza unei explicatii.

Coperta gri   toamna gri (toamna e gri datorita norilor, e mohorata)

insusire obisnuita insusire deosebita

e) Exercitii de fluenta a ideilor prin indicarea expresiilor dupa marime, forma, greutate, culoare, gust; identificare dupa insusiri

Ghiciti despre cine sau despre ce este vorba, apoi formulati propozitii cu fiecare din cuvintele gasite:

Este alba este inalt

Marunta  falnic

pufoasa  drept

f) Exercitii de fluenta a asociatiilor prin transferarea unei expresii obiectual -concrete in expresii stilistice. Ex: "Plita sobei s-a incins puternic"

Expresia "s-a incins puternic a fost transformata de elevi condusi prin dialog euristic:

- s-a incins o lupta pe viata si pe moarte;

- s-a incins o batuta indracita;

- s-a incins cu sabia dreptatii;

- s-a incins la fata de manie;

- s-a incins pamantul de arsita soarelui;

g) Exercitii de schimbare a categoriilor gramaticale;

substantiv- verb verb- substantiv substantiv-adjectiv

doina- a doini  a canta - cantec iarna - iernatic

veste -  a proba - varatic - vara

grai -  a croi -

joc - a turna -

Exercitii de substituire a unor cuvinte cu altele cu acelasi sens sau a expresiilor pentru dezvoltarea fluentei expresivitatii:

Exemplu: Inlocuieste fiecare din expresiile de mai jos intr-un singur cuvant cu acelasi inteles:

A da buzna -

A da o mana de ajutor -

A da de veste -

A da de foc -

i) Exercitii pentru dezvoltarea flexibilitatii spontane:

Se fac exercitii pentru a se pune in evidenta cat mai multe foloase aduse de un obiect;

Casa noastra  - este bine luminata Ion stie - ca-i sunt prieten

- este mare  - cum sa invete

- este curata  - cand am nevoie de ajutor

Am mai folosit si exercitii care le cer elevilor sa transforme o imagine in versuri invatate anterior sau fragmente de texte .

Exemplu: un tablou care sugereaza inserarea, un rau ce se afla pictat, pe malul apei o moara. Ce aminteste o asemenea imagine?

Transformarea imaginii in sistem ideativ este o practica importanta in cretterea si dezvoltarea capacitatilor intelectuale ale elevilor si in acelasi timp, o cale de investigatie a valorii afective a limbajului si masura in care limba devine un instrument de afirmare a culturii cumulate de acestia. Limbajul este cu atat mai valoros cu cat este mai precis in dimensiunea aspectului reflexiv, afectiv.

Exercitiile de cultivare a limbajului au scopul de a forma deprinderi de exprimare

clara, corecta, expresiva, de a inlesni procesul creatiei artistice. Intelegerea sensului celor comunicate o constituie cerinta unei exprimari frumoase , corecte, nuantate. In limba romana exista un numar mare de cuvinte cu multiple posibilitati de combinare , elevul putandu-si alege nu numai cuvintele, ci si modul lor de combinare.

Sensibilitatea elevului pentru valorile expresive ale faptelor de limba poate fi stimulata prin sesizarea componentei stilistice, prin producerea si altor figuri de stil, fara precizarea teoretica. Este cunoscuta valoarea deosebita a epitetelor, comparatiilor, metaforelor si voi exemplifica aceasta prin diferite tipuri de exercitii:

Subliniati cuvintele care exprima insusiri din urmatoarele texte:

" Un abur tare, imbatator imi ineaca respiratia"

"Cu parul nins, cu ochii mici

Si calzi de duiosie,

Aievea parc-o vad aici

Icoana firavei bunici

Din frageda-mi pruncie."

" Singuratatea solemna si tacuta a codrului amutit ma invaluia. Iar in mijlocul lui, pe o insula de smarald, inconjurata de un crang de arbori verzi si stufosi, se ridica un mandru palat de marmura ca laptele de alb."

Gasiti cel puin trei insusiri pentru fiecare din urmatoarele substantive: flori, padure, strada.

Gasiti substantive care pot avea urmatoarele insusiri: verde, deasa, desfrunzita-

taios, rece , uscat -

Alegeti cuvinte le care exprima insusiri:

Pentru fiecare adjectiv recunoscut, gasiti cat mai multe substantive: ploaie, rasare, mica, rotunda, citeste, acru, cate, curajos, frageda.

Scrieti in locul punctelor adjectivele potrivite:

Ghiocelul isi inalta lujerul..In varful lui straluceste floareasi ca neaua. Petalele . se deschid si o razade soare le mangaie.

Imbogatirea si exersarea vocabularului se poate face prin abordarea sinonimelor, care contribuie la exprimarea nuantata.

Iata cateva exercitii ce de pot utiliza la clasa in acest scop:

Gasiti cuvintele care sa aiba acelasi sens cu: zapada, puternic, suparat.

Retineti sensul cuvintelor si alcatuieste propozitii cu acestea.

"Nicolae Balcescu"

"Biata mama"-sarmana, necajita, amarata;

" A se trudi "- a munci din greu, a se cazni;

"A zugravi"- a picta, a vopsi;

" Tezaur"- avere, comoara, obiect de pret.

Un singur cuvant poate avea mai multe intelesuri. Inlocuieste folosind cuvantul cel mai potrivit:

Freamat : -murmur, fosnet, fior, susur.

-zgomot, tremur, cutremur.

Cand a intrat invatatoarea, freamatul a incetat.

Un freamat lin trecea prin frunzele copacilor.

Freamatul izvorului se auzea din departare.

Un freamat de arme vestea inceputul bataliei.

Un alt procedeu folosit de mine a fost comparatia.

Pornind de la niste asemanari, am scos in evidenta unele insusiri ale obiectului, fiintei sau fenomenului, facandu-i pe copii sa-si inchipuie mai bine cele descrise sau povestit . Legatura dintre cei doi termeni de comparatie se face in mod obisnuit prin cuvantul ca ,cu valoare de prepozitie.

Bogatia vocabularului si expresivitatea exprimarii se pot realiza prin exercitii de comparatie:

Comparati urmatoarele actiuni dupa model:

Focul este ca o bucata din rosul soarelui

Iepurasul tremura..

Luna straluceste.

Comparati insusirile exprimate, prin cat mai multe cuvinte:

Alb ca(laptele, neaua, varul )

Rosu ca..

Albastru ca.

Iute ca

Fricos ca

Limpede ca..

Inlocuiti enunturile din partea stanga cu altele, dupa modelul dat:

Lumina se arata pe cer ca o regina a noptii. Regina noptii se arata pe cer.

Stelele s-au aprins pe cer ca niste faclii.

Pe deal rasare luna ca o vatra de jaratic  

Acest tip de exercitii face trecerea de la comparatie la metafora.

Este cunoscuta eficienta metodei sinectice in antrenarea capacitatilor de exprimare si nuantare a vocabularului. Insa metafora presupune o capacitate de abstractie de un grad relativ inalt, unitatea lucrurilor fiind surprinsa din varietatea deosebirilor dintre ele.

"Comparatie prescurtata sau subinteleasa", cum o teoretizeaza Tudor Vianu, metafora presupune sesizarea unei analogii intre o impresie data si una noua ,pe care elevul nu o poate defini intr-un termen precis si univoc.

Expresia " s-a incins puternic" se transforma de elevi in:

-s-a incins o lupta pe viata si pe moarte;

-s-a incins o batuta indracita;

-s-a incins la fata de manie;

-s-a incins pamantul de arsita soarelui.

O varietate mai dificila ,dar eficienta, sunt exercitiile:

a) Langa urmatoarele cuvinte puneti altele care sa exprime actiuni facute de oameni:

Luna- merge sa se culce

Zarile-

Umbra-

Padurea-

b) Scrieti cinci propozitii in care sa exagerati marimea unor lucruri, fiinte. Ex:

Turnul se inalta pana la cer.

In acest mod exercitiile de cultivare a limbajului, de dezvoltare si nuantare a vocabularului au rolul de a pregati elevii pentru lectura, studierea si intelegerea unui text literar, in scopul formarii deprinderii de a vorbi corect si expresiv.

CONCLUZII

Studiul limbii romane la clasele mici asigura invatarea unora din instrumentele de baza ale activitatii intelectuale : cititul, scrisul, exprimarea corecta, care au implicatii in intreaga evolutie viitoare a scolarilor.

Cultivarea limbajului reprezinta unul din aspectele principale in procesul de echilibrare a individului si a colectivului, iar esecurile in integrare se datoreaza in mare masura capacitatilor reduse de intelegere si de exteriorizare prin limbaj .

Pe parcursul ciclului primar, invatatorul trebuie sa urmareasca imbogatirea , precizarea , nuantarea vocabularului, formarea priceperilor si deprinderilor lexicale. In aceasta activitate invatatorul trebuie sa tina seama de particularitatile scolarilor, de abaterile si greselile specifice lor, de dificultatile in receptarea si intelegerea unitatilor lexicale , de etapele in insusirea cunostintelor de limba , de posibilitatile pe care le ofera manualele scolare. Precizarea dificultatilor intampinate de copii in receptarea,intelegerea si utilizarea cuvintelor este deosebit de importanta pentru a stabili strategiile pentru cultivarea vocabularului.

Frecventa in circulatie si importanta in comunicare a cuvintelor sunt factori care usureaza sau fac dificila receptarea,intelegerea si fixarea lor in vocabularul individual. Cuvintele trebuie introduse intr-un sistem de relatii care sa permita receptarea lor de catre elevi.