OBIECTUL SI FUNCTIILE DIDACTICII

OBIECTUL SI FUNCTIILE DIDACTICII

Didactica reprezinta o disciplina stiintifica, ce studiaza procesul de invatamant ca principala modalitate de cunoastere si formare, de instruire si educare; legitatile/principiile activitatii didactice; continutul invatamantului; tehnologia didactica; formele de organizare si desfasurare a activitatii didactice; formele de educatie in afara institutiilor scolare; raporturile profesor-elev; stilul profesorului etc.

Obiectul didacticii il constituie studiul procesului de invatamant.

Didactica  a fost asociata atat cu teoria instruirii, cat si cu teoria invatamantului, ptr ca studiaza componentele procesului de invatamant.

O definitie primara a didacticii este oferita de Okon, care considera ca obiectul didacticii este:

- sa analizeze scopurile si continutul instructiei, procesul de invatamant si principiile acestuia;

- sa faca cunoscute metodele si mijl de invatamant, organizarea invatamantului, organizarea clase mixte si planificarea muncii didactice, personalitatea profesorului.

Inainte de a formula o definitie completa a didacticii, vom lua in atentie ternenii "proces de invatamant'' si ,,instructie', prezentand acceptiunile actuale asupra acestora.

Invatamantul, ca principala forma de organizare a educatiei poate fi definit astfel:

- Proces de instruire si educare in scoala, organizat si desfasurat pentru a realiza obiective pedagogice ale educatiei scolare, stabilite la nivel de sistem si de proces.

- Domeniu in care este valorificata structura actiunii educationale la nivelul corelatiei functionale dintre cadrele didactice si elevi, exersata in numeroase si variate situatii educative.

- Ansamblul institutiilor scolare dintr-o tara, care participa la organizarea arhitecturii scolare si proiectarea unor cicluri, orientari, filiere, realizabile la nivelul unor structuri specifice educatiei/instruirii formale dar si neformale.

Procesele de instruire si educare a omului sunt deosebit de complexe, variabile si diverse si au caracter probabilistic. Caracterul si desfasurarea lor sunt determinate de cele mai complexe corelatii dintre factori obiectivi si subiectivi. Asupra acestor procese isi pun amprenta atat particularitatile personalitatii elevului, profesorului, cat si specificul strategiilor utilizate, Amintim, de asemenea, influentele mediului de instruire,a experientei de viata a elevilor, ale realitatii inconjuratoare, ale diversilor factori.Toate acestea fac ca procesul didactic sa aiba o importanta trasatura - se desfasoara de obicei neunivoc, ceea ce inseamna ca actiunea conjugata a unor factori de instruire si educare obiectivi si identici poate avea, in fiecare caz particular, rezultate mai mult sau mai putin diferentiate in functie de particularitatile factorilor subiectivi si ale circumstantelor necontrolabile care influenteaza desfasurarea procesului instructiv-educativ.

Desi instruirea este un sistem probabilistic, intamplatorul fiind mereu prezent in diferite forme, aceasta nu inseamna ca in acest domeniu nu actioneaza legile cauzalitatii. Factorii care influenteaza insusirea cunostintelor, formarea si dezvoltarea priceperilor si deprinderilor, formarea trasaturilor de caracter, actioneaza riguros legic.

In concluzie, obiectul de studiu al didacticii este instruirea si autoinstruirea, urmarirea cu precadere a prbl pedagogice pe care le ridica si le implica organizarea programatica a formarii tuturor laturilor personalitatii umane. Aceste prbl vizeaza procesul de invatamant, esenta sa, taxonomia, modalitati de realizare, continutul, tehnologia didactica, modalitati de instruire si educare, sistemul educational.

Fuctiile didacticii

In calitatea sa de teorie si metodologie a instruirii si autoinstruirii, didactica indeplineste doua functii, care nu pot fi separate, intre ele stabilindu-se relatii de interdependenta: functia de cunoastere si functia utilitara

Referitor la functiile educatiei, majoritatea specialistilor sunt de acord asupra faptului ca aceasta serveste realizarii a trei categorii de scopuri principale:

functia de selectare, prelucrare si transmitere a informatiilor si valorilor de la societate la individ;

functia de dezvoltare a potentialului biopsihic al omului;

functia de asigurare a unei insertii sociale active a subiectului uman;

Functia de selectare, prelucrare si transmitere a cunostintelor si valorilor de la societate la individ este functia care in fapt asigura in timp existenta unei continuitati informationale intre generatii, oferind astfel posibilitatea evolutiei culturale si tehnologice.

Analiza acestei prime functii a educatiei permite decelarea a trei subfunctii specifice fenomenului educational: selectarea (informatia aleasa pentru a fi vehiculata este analizata din punctul de vedere al importantei si consistentei sale stiintifice), prelucrarea (are loc o adecvare a informatiei la nivelul de intelegere al subiectului caruia i se adreseaza) si transmiterea (in vederea asigurarii intelegerii sunt utilizate tehnici si procedee specifice de vehiculare a continutului informational).

Functia de dezvoltare a potentialului biopsihic al omului se refera la dimensiunea teleologica a fenomenului educational, respectiv la faptul ca derularea actiunii educationale urmareste atingerea anumitor finalitati, explicit sau implicit formulate. Aceste finalitati se traduc, in linii generale, in producerea de modificari pozitive si de durata in plan cognitiv, afectiv-motivational si comportamental la nivelul subiectului care se educa.

Functia de asigurare a unei insertii sociale active a subiectului uman releva dimensiunea socio-economica a educatiei, sau mai exact spus, necesitatea de a pregati indivizii pentru o integrare sociala si profesionala optima.

Alti autori, in raport cu domeniul principal vizat de actiunea educationala, vehiculeaza la randul lor alte trei categorii de functii ale educatiei:

functia cognitiva (de vehiculare a tezaurului de cunostinte);

functia axiologica (de valorizare si dezvoltare a potentialului de creatie culturala);

functia socio-economica (de pregatire si formare a indivizilor pentru productia materiala);

Diferentierea intre cele trei categorii de functii ale educatiei functioneaza predominant la nivel teoretic, in fapt educatia combinand de o maniera integrativa functiile enuntate anterior sau chiar supralicitand una dintre acestea in conditiile in care realitatea socio-istorica o impune.