Obiectivele educatiei morale: formarea constiintei si a conduitei morale

Obiectivele educatiei morale: formarea constiintei si a conduitei morale

Organizarea procesului de educatie morala urmareste realizarea unitatii dintre componenta lui obiectiva, reprezentata de normele, exigentele morale cerute de societate personalitatii, si cea subiectiva, respectiv atitudinea personalitatii fata de aceste cerinte. Formarea morala a personalitatii trebuie privita din punctul de vedere al unitatii dintre constiinta si conduita elevului, ca indice de baza al eficientei procesului de educatie morala.

In esenta, educatia morala urmareste realizarea urmatoarelor obiective fundamentale: formarea constiintei si a conduitei morale.

1. Formarea constiintei morale

Formarea constiintei morale presupune realizarea urmatoarelor obiective particulare: formarea reprezentarilor, notiunilor si judecatilor morale, precum si a convingerilor morale.

Include- din punct de vedere psihologic- doua componente: cognitiva si afectiva. Cea cognitiva se refera la informarea copilului cu continutul si cerintele valorilor, normelor si regulilor morale. Ea se realizeaza prin instruire morala. Acceptarea imperativelor moralei sociale presupune cu necesitate cunoasterea si intelegerea de catre copil a sensului si cerintelor pe care societatea le-a consemnat in elementele propriului sistem moral.

Rezultatele acestei cunoasteri se concretizeaza in fomarea reprezentarilor si notiunilor morale.
Reprezentarea morala este o reflectare sub forma de imagine intuitiva a ceea ce este caracteristic unui complex de situatii si fapte morale concrete, in care copilul a fost angrenat sau pe care le-a perceput, observat in legatura cu aceeasi regula morala, imagine care include si o nota apreciativa ori imperativa.

Pe baza unui bagaj de reprezentari, prelucrate cu ajutorul operatiilor gandirii, copilul reuseste sa delimiteze notele esentiale de cele tangente unei imprejurari oarecare si apoi sa le extinda la toate situatiile reale sau posibile pe care norma sau regula morala respectiva o acopera. Prin generalizare si abstractizare se ajunge deci la notiunea morala. Ea reflecta ceea ce este esential si general unei clase de manifestari morale, pe care o norma sau regula morala le cuprinde, caracterul apreciativ exprimandu-se prin judecata morala.

Eficienta instruirii morale depinde de modul in care o anumita cunostinta morala (reprezentare sau notiune) este integrata intr-un lant de secvente, avand ca veriga anterioara propria experienta si urmarindu-i materializarea in conduita. Insotita de traire afectiva, orice cunostinta din acest domeniu se fixeaza in structura morala a personalitatii, actionand din interior asupra conduitei. Afectivitatea reprezinta substratul energetic pentru ca aceste cunostinte sa se exprime in conduita. Aceasta adeziune subiectiva fata de imperativele moralei sociale se realizeaza prin trairi si sentimente morale.

Dar nici cunoasterea, nici adeziunea afectiva nu sunt suficiente pentru declansarea actului moral. Realizarea lui intampina nenumarate obstacole interne si externe pentru inlaturarea carora este nevoie de un efort de vointa. Dintre obstacolele interne putem mentiona anumite interese, dorinte, intentii de ordin personal, intim sau anumite sentimente negative, cum ar fi: egoismul, individualismul, comoditatea, ce opun rezistenta, deviind conduita morala de la cerintele morale impuse din exterior sau orientand-o uneori in sens contrar acestora. Dintre obstacolele externe putem mentiona anumite atractii, bogate in satisfactii momentane, dar care nu se inscriu pe linia cerintelor morale acceptate. Pentru invingerea acestora si adoptarea unei decizii in concordanta cu cerintele morale este nevoie de un efort volitional concretizat in diverse trasaturi, cum ar fi: perseverenta, tenacitatea, consecventa, independenta, spiritul de initiativa, curajul.

Din fuziunea celor trei componente - cognitiva, afectiva si volitionala- rezulta convingerile morale. Unitatea acestor componente in cadrul convingerii poate fi exprimata astfel: copilul cunoaste si intelege norma morala, simte nevoia si manifesta adeziune fata de ea, actioneaza in concordanta cu cerintele pe care i le prescrie.

Prin continutul si rolul lor in structura morala a personalitatii, convingerile se plaseaza la intersectia dintre constiinta si conduita, asigurand astfel conditiile psihologice necesare trecerii spre aceasta din urma.

Formarea conduitei morale

Conduita morala este obiectivarea constiintei morale in fapte si actiuni. Din perspectiva psihopedagogica formarea conduitei vizeaza atat deprinderi si obisnuinte de comportare morala, cat si trasaturi pozitive de caracter. Deprinderile sunt componente automatizate ale conduitei, ce se formeaza ca raspuns la anumite cerinte care se repeta in conditii relative identice. Obisnuintele morale implica in plus faptul ca actiunile automatizate au devenit o trebuinta interna.

Prin deprinderile si obisnuintele de comportare morala se realizeaza, in cele din urma, concordanta dintre constiinta morala si conduita morala. Tot in sfera conduitei am inclus si manifestarile trasaturilor pozitive de caracter. Acestea sunt considerate ca forme stabile de comportare morala. Spre deosebire de deprinderi si obisninte, care se manifesta in conditii relative identice si sunt legate de situatii concrete asemanatoare, trasaturile pozitive de caracter acopera o gama larga de situatii, uneori deosebite calitativ, pastrandu-si insa notele esentiale de constanta si stabilitate. In structura personalitatii, constiinta si conduita se prezinta sub forma unei unitati dialectice, cu particularitati distincte de la un stadiu la altul si de la un individ la altul.