Tipologia obiectivelor educationale

Tipologia obiectivelor educationale

1.Clasificarea obiectivelor dupa gradul de generalitate

Sistemul de invatamant reprezinta o parte componenta (un subsistem) al sistemului social global aflat pe un anumit nivel de dezvoltare. De aceea finalitatile (scopurile si obiectivele) sistemului de invatamant deriva din idealul socio-economic, socio-cultural si uman.

Idealul social determina idealul educational, scopurile si obiectivele educatiei la diferite nivele si trepte scolare. Studiile facute in domeniul invatamantului, precum si practica scolara releva ca, din punct de vedere al structurii ierarhice a obiectivelor, in orice sistem de invatamant intalnim cel putin trei nivele de obiective cu grade diferite de generalitate: obiective generale, de generalitate medie (intermediare) si concrete, specifice unei activitati instructiv-educative.

A.     Obiectivele generale ale sistemului de invatamant vizeaza "telurile" care orienteaza activitatea tuturor cadrelor didactice, pe toata perioada scolaritatii realizata in timp si spatiu la nivelul instruirii formale, nonformale si informale. Sunt expresie a idealului educativ determinat de idealul uman si social, acesta din urma exprimand comanda sociala cu privire la formarea personalitatii. Finalitatile educatiei sunt exprimate pe trei niveluri si cinci trepte.(fig. 3.1)

Fig.3.1. Nivelele si treptele obiectivelor

Obiectivele generale se regasesc in documentele de politica scolara. Astfel in "Legea invatamantului" din 1995, art.4 se precizeaza ca invatamantul are ca finalitate formarea personalitatii umane prin:

insusirea cunostintelor stiintifice, a valorilor culturii nationale si universale;

formarea capacitatilor intelectuale, a disponibilitatilor afective si abilitatilor practice prin asimilarea de cunostinte umaniste, tehnice si estetice;

asimilarea tehnicilor de munca intelectuala necesare instruirii si autoinstruirii pe durata intregii vieti;

educarea in spiritul drepturilor si libertatilor fundamentale ale omului, al demnitatii si tolerantei, al schimbului liber de opinii;

cultivarea sensibilitatii fata de problematica umana si de valorile moral-civice, a respectului pentru natura si mediul inconjurator;

dezvoltarea armonioasa a individului prin educatie fizica, igienico-sanitara si practicarea sportului;

profesionalizarea tinerei generatii pentru desfasurarea unor activitati utile, producatoare de bunuri materiale si spirituale

Obiectivele generale ale sistemului de invatamant (scopurile generale) (vezi AII din fig. 3.1) se transpun prin derivare in obiective intermediare, profilate, de nivel mediu. Ele se divizeaza in obiective pe niveluri si cicluri de scolarizare, pe tipuri si profile de pregatire scolara si profesionala.

Din aceste obiective (BIII) sunt derivate apoi obiectivele BIV, respectiv obiectivele disciplinelor de invatamant.

B.     Obiective de generalitate medie (denumite si specifice sau pro-filate) se pot grupa in:

n        obiectivele ciclurilor de invatamant - coordonata verticala - in-vatamant prescolar, primar, secundar inferior/gimnazial, secundar supe-rior/liceal, profesional, postliceal;

n        obiectivele ciclurilor curriculare (vezi fig. 3.2)

n        obiectivele diferitelor tipuri si profile de scoli din invatamantul liceal, profesional, postliceal.

Fig. 3.2 Ciclurile curriculare ale invatamantului preuniversitar

Toate aceste obiective detaliaza obiectivele generale ale sistemului de invatamant, adaptandu-le fiecarui nivel de scolaritate. Ele se regasesc in docu-mentele curriculare pentru ciclurile si profilele scolilor respective. In elaborarea lor se tine seama de psihologia varstelor si a dezvoltarii elevilor carora li se adreseaza, de profesiograma meseriilor pentru care se pregatesc elevii profilului respectiv. Odata elaborate aceste obiective constituie un sistem de referinta atat pentru elaborarea programelor scolare cat si pentru orientarea activitatii cadrelor didactice la clasa.

Redam spre exemplificare obiectivele (finalitatile) invatamantului preuniversitar, (primar, secundar inferior - cl. V-VIII si secundar superior - cl. IX-XII).

Obiectivele invatamantului primar:

asigurarea educatiei elementare pentru toti copiii;

formarea personalitatii copilului, respectand nivelul si ritmul sau de dezvoltare;

inzestrarea copilului cu cunostinte, capacitati si atitudini care sa stimuleze raportarea efectiva si creativa la mediul social si natural si sa permita continuarea educatiei.

Obiectivele invatamantului secundar inferior:

asigurarea unui standard de educatie comparabil cu cel european;

formarea capacitatii de a comunica eficient in situatii reale;

formarea capacitatii de adaptare si integrare in comunitate;

formarea atitudinilor pozitive (toleranta, responsabilitate, solidaritate) in relationarea cu mediul social;

orientarea scolara si profesionala optima in raport cu aspiratiile si aptitudinilor elevilor;

formarea capacitatii si a motivatiei necesare invatarii in conditiile unei societati in schimbare.

Obiectivele invatamantului secundar superior:

formarea capacitatii de a reflecta asupra lumii, de a formula si rezolva probleme pe baza interdependentiei cunostintelor din diverse domenii;

valorizarea experientelor proprii in scopul orientarii profesionale (insertia in invatamantul superior sau pe piata muncii);

dezvoltarea capacitatii de integrare activa in diferite grupuri psihosociale: comunitate, mediu profesional, prieteni etc.;

dezvoltarea competentelor necesare pentru reusita sociala: rezolvarea de probleme, luarea deciziilor, utilizarea informatiilor;

dobandirea increderii in sine, construirea unei imagini pozitive asupra reusitei profesionale.

Obiectivele disciplinelor de invatamant (obiectivele cadru si obiectivele de referinta) sunt tot obiective de generalitate medie.

Obiectivele cadru au un grad ridicat de complexitate, ele vizeaza formarea unor capacitati si atitudini specifice disciplinei si sunt urmarite de-a lungul mai multor ani de studiu (un ciclu scolar).

Obiectivele de referinta vizeaza rezultatele asteptate ale invatarii pe fiecare an de studiu si urmaresc progresul elevilor privind achizitii de competente si cunostinte de la un an la altul (6,p.15).

Prezentam in tabelul 3.1 cateva exemple de obiective cadru si de referinta la diferite cicluri si discipline scolare.

Tabelul 3.1. Obiectivele disciplinelor de invatamant (dupa Curriculum National)

C. Obiectivele concrete sau operationale vizeaza "telurile" sau "tintele" concrete ale fiecarei activitati didactice (lectie, activitate practica, activitate de laborator, seminar, etc.) realizata de elevi sub indrumarea cadrului didactic, pe secvente de timp exacte (5).

Aceste obiective precizeaza tipuri de achizitii (cunostinte, priceperi, deprinderi, etc.) pe care trebuie sa le dovedeasca elevii la sfarsitul activitatii didactice. Ele indica, prin comportamente observabile si masurabile, ce trebuie sa stie si mai ales ce trebuie sa stie sa faca elevul in urma activitatii desfasurate.

Spre deosebire de obiectivele generale si specifice (profilate), care se gasesc in documentele curriculare, iar cadrul didactic le foloseste drept referinta in proiectarea, realizarea si evaluarea activitatilor de dirijare a invatarii, obiectivele concrete sunt elaborate pentru fiecare lectie de catre institutor/profesor prin aplicarea unei tehnici speciale de operationalizare care va fi analizata in subcapitolul urmator.

Obiectivele concrete, operationale au doua dimensiuni:

una de continut - informatia, problema, etc. care constituie obiect al invatarii

alta de forma, sau propriu-zis operationala, indicand sarcina de in-vatare pentru elev, modul de abordare a continutului ce se invata; arata ce trebuie sa faca elevul cu continutul dat (sa prezinte grafic un fenomen, sa aplice un algoritm sau principiu, sa redea o definitie, etc.)

Astfel in obiectivul "Elevul sa aplice algoritmul de adunare a doua fractii ordinare subunitare", sarcina de invatare este redata prin verbul "aplicare", iar continutul este specificat in partea finala a enuntului.

2. Clasificarea obiectivelor dupa continut (domenii com-portamentale)

Dupa continut au fost delimitate trei categorii de obiective: cognitive, afective si psiho-motrice.

q Obiectivele cognitive se refera la:

asimilarea de cunostinte: date, fapte, clasificari, reguli, principii, legi, etc.

formarea de deprinderi intelectuale: de a scrie, de a citi, de a desena, de a rezolva probleme, etc.

formarea de capacitati intelectuale: analiza, sinteza, comparatie, generalizare, abstractizare, transpunere dintr-un limbaj in altul, aplicarea cu-nostintelor asimilate in rezolvarea unei noi probleme, etc.

q Obiectivele afective se refera la formarea sentimentelor, atitudinilor, convingerilor.

q Obiectivele psiho-motrice vizeaza formarea unor deprinderi motorii, a operatiilor si abilitatilor manuale necesare folosirii unor instrumente, unelte, instalatii, conduitelor motrice.

In cadrul fiecarui domeniu de continut (cognitiv, afectiv, psihomotor) se disting mai multe clase. Ele indica gradul de complexitate a operatiilor mentale implicate in realizarea obiectivelor respective.

Pornind de la continutul obiectivelor si de la gradul de complexitate a capacitatilor psihice implicate in realizarea lor s-au elaborat clasificari ierarhice (taxonomii) ale obiectivelor.

Taxonomiile obiectelor, ca teorii si abordari sistematice clasificatoare, descriptive si explicative, s-au impus mai ales datorita cercetarilor efectuate de B.S. Bloom si colaboratorii sai. Ele au ca suport stiintific teoria si principiile psihologice ale scolii actiunii, potrivit careia invatarea se bazeaza pe efectuarea unor operatii, actiuni si activitati. De asemenea, se bazeaza pe teoria invatarii, conform careia invatarea semnifica schimbari calitative in comportamentul cognitiv, afectiv si psihomotor (9).

Din multitudinea modelelor, prezentam in figura 3.3 clasificarea obiectivelor educationale pe cele trei domenii si categorii taxonomice specifice fiecarui domeniu.

Fig.3.3 Piramida taxonomiilor

q In domeniul cognitiv (elaborat de Bloom B.S.) obiectivele sunt ierarhizate dupa gradul de complexitate a operatiilor mentale implicate in realizarea lor:

Achizitia cunostintelor se refera la cunoasterea terminologiei, da-telor factuale, definitiilor, principiilor, teoriilor. Aceasta se realizeaza (con-cretizeaza) in comportamente precum: redare, reproducere, recunoastere.

Comprehensiunea (intelegerea) presupune: reformularea unui enunt cu cuvinte proprii, rezumarea unei comunicari, interpretare, extrapolare, sub forma evidentierii consecintelor, etc.

Aplicarea vizeaza utilizarea cunostintelor pentru a rezolva situatii noi.

Analiza presupune descompunerea unui material in partile sale componente, relevarea relatiilor dintre aceste parti, analiza principiilor de organizare;

Sinteza vizeaza capacitatile de ordin creativ, materializandu-se in producerea unei lucrari personale (compunere), in elaborarea unui plan de actiune, derivarea unor relatii abstracte;

Evaluarea presupune formularea judecatilor de valoare in legatura cu o anumita problema, pe criterii de coerenta, rigoare, eficienta, etc.

q Domeniul afectiv (elaborat de Krathwohl) adopta drept criteriu de clasificare etapele interioriz rii unei norme sau valori:

Receptarea se refera la constientizarea, insusirea de catre elev a unor valori, norme, exigente si acordarea atentiei acestor valori.

Reactia presupune raspunsul voluntar la aceste valori (elevul le cauta si simte satisfactie in raport cu ele).

Valorizarea vizeaza pretuirea si preferinta elevului pentru valori, acceptarea acestora, distingerea valorilor de nonvalori (a faptelor bune de cele rele).

Organizarea presupune ierarhizarea valorilor in sistem si stabilirea valorilor dominante.

Caracterizarea semnifica faptul ca sistemul de valori constituit exprima personalitatea elevului, ca rezultat al normelor asimilate.

q Domeniul psihomotor (elaborat de Simpson E.I.) foloseste ca principiu de ordonare etapele de formare a unei deprinderi pentru a indeplini o activitate motorie:

Perceperea este doar un act de pregatire pentru o deprindere motrica si se bazeaza pe stimulare si descifrare senzoriala.

Dispozitia se refera la starea de pregatire pentru a putea efectua un act motor (cunoasterea ordinii operatiilor, a instrumentelor necesare).

Reactia dirijata vizeaza componentele din care se constituie o deprindere, exersarea progresiva a fiecarui act si a ansamblului

Automatismul exprima deprinderea finalizata.

Reactia complexa semnifica deprinderile eficiente manifestate cu eficacitate in contexte cat mai variate.

Taxonomiile amintite au fost elaborate mai ales pe baze psihologice, fara a lua in considerare specificul diferitelor discipline scolare. Exista insa si cercetari privind "acomodarea" taxonomiilor la specificul disciplinelor de invatamant (fizica, matematica, chimie, limbi straine) (12).

Sistemele de clasificare a obiectivelor dupa continut (taxonomiile) prezinta atat avantaje cat si dezavantaje.

Avantajele si limitele clasificarii obiectivelor

q Avantajele constau in principal in urmatoarele:

Ofera profesorului un evantai larg de tipuri de obiective din care poate selectiona pe acelea care corespund activitatii sale didactice/educative;

Permite autoevaluarea activitatii prin prisma realizarii diferitelor tipuri si clase de obiective;

Contribuie la perfectionarea instrumentelor de evaluare a performantelor scolare ale elevilor, il determina pe profesor sa-si puna in permanenta problema ce va face elevul pentru a proba atingerea obiectivului. In acelasi timp, marea diversitate a obiectivelor ii sugereaza mijloacele (itemii din testul de evaluare) cu ajutorul carora pot fi masurate prestatiile elevului.

q Dintre neajunsuri, doua sunt mai evidente, mentionate chiar si de autorii taxonomiilor:

Disocierea obiectivelor pe trei domenii intra in contradictie cu complexitatea procesului instructiv-educativ si cu unitatea vietii psihice. "Este evident - remarca G. de Landsheere - ca distinctia intre cele trei domenii este artificiala, omul reactionand ca un tot" (10, p.59). Transmitand cunostinte, profesorul urmareste ca elevul sa fie motivat, interesat. In acelasi timp formarea unor convingeri, atitudini, sentimente, presupune un suport intelectual.

Cel de-al doilea neajuns vizeaza validitatea modelelor taxonomice si mai ales ierarhia nivelelor. Nu se poate spune ca in cadrul domeniului cognitiv intotdeauna evaluarea este superioara analizei. Pentru a se ajunge la sinteza nu este absolut necesar sa se parcurga toate tipurile de obiective subordonate.

Un instrument util pentru evidentierea interactiunilor dintre continuturi si obiective il reprezinta tabelele de specificatii. Acestea sunt concepute sub forma de matrice in care rubricile verticale descriu elemente de continut, iar pe coloane (orizontal) sunt precizate tipurile de obiective. Din analiza exemplului la disciplina fizica, pe care il reproducem (dupa E.Noveanu, 1983) rezulta avantajele multiple ale utilizarii acestei tehnici (tabelul 3.2).

Tabel 3.2 Tabel de specificatii

a)      Rubricile ce indic` unit`ile de continut (verticale) structurate dupa logica stiintei respective arata ce este de predat;

b)      Rubricile orizontale arata de ce se preda ceea ce este de predat;

c)      Tabelul evidentiaza ca unele elemente de continut sunt mai adecvate pentru anumite tipuri de obiective (intelegere, aplicare, etc.) si ca acelasi continut poate fi valorificat pentru realizarea diferitelor tipuri de obiective;

d)      Obiectivele nefiind de acelasi grad de complexitate si dificultate, profesorul va acorda timp diferit pentru rezolvarea fiecaruia;

e)      Tabelul ajuta la elaborarea probelor de evaluare, evidentiaza ponderea diferitelor obiective in valoarea performantei totale.