Procedeele didactice

PROCEDEELE DIDACTICE

Procedeele didactice reprezinta operatiile subordonate actiunii declansate la nivelul metodei de instruire propusa de profesor si adoptata de elev. Ele includ 'tehnici mai limitate de actiune' care 'contribuie la practicarea unei metode'. în diferite conditii si situatii concrete (vezi Cerghit, Ioan, 1980, pag. 11-12).

Definirea operationala a conceptului evidentiaza faptul ca procedeul constituie 'o componenta sau chiar o particularizare a metodei', care conditioneaza - din interior sau din exterior - calitatea acesteia; din interior, prin capacitatea de reordonare a operatiilor în cadrul actiunii declansate la nivelul metodei; din exterior, prin preluarea unor responsabilitati ale metodei în situatia în care aceasta intra într-un anumit impas sau blocaj pedagogic (vezi Cucos, Constantin, 1996, pag.82).

Relatia procedeu-metoda didactica angajeaza un ansamblu de interactiuni de mare mobilitate operationala, dependenta de evolutia concreta a activitatii de predare-învatare-evaluare. Astfel, o metoda poate deveai imediat procedeu, la fel cum un procedeu poate fi convertit în metoda atunci când desfasurarea actiunii didactice o impune. De exemplu, metoda exercitiului, propusa initial de profesorul de limbi straine, devine procedeu în cadrul metodei conversatiei în momentul în care clasa de elevi realizeaza stapânirea deplina a materiei. Invers, profesorul poate renunta la metoda conversatiei, proiectata initial, în cazui constatarii unor probleme care solicita promovarea exercitiului de la statutul de procedeu didactic ia cel de metoda didactica, determinanta pentru desfasurarea cu succes a activitatii de predare-învatare-evaluare.

Majoritatea metodelor de instruire au capacitatea de a functiona ca procedee didactice convertibile în metode, pe parcursul desfasurarii activitatii de predare-învatare-evaluare. Exercitiul este, din acest punct de vedere, un procedeu cu mari resurse pedagogice. El trebuie inclus în structura oricarei metode datorita, posibilitatilor sale de promovare imediata la conducerea actiunii didactice, ca metoda efectiva de predare-învatare-evaluare.

Practic fiecare metoda are capacitatea de convertire rapida a statutului sau functional, la nivelul unui procedeu didactic cu resurse operationale active în interiorul actiunii declansate. Asemenea resurse sunt evidente mai ales în cazul urmatoarelor metode: conversatia, munca cu manualul, reflectia (din categora metodelor în care predomina actiunea de comunicare); observarea, demonstratia (din categoria metodelor în care predomina actiunea de cercetare); lucrarile practice, jocul (din categoria metodelor în care predomina actiunea practica, operationala); instruirea asistata pe calculator (din categoria metodelor în care predomina programarea speciala a instruirii).

Pe de alta parte, este semnalata 'intersanjabilitatea metoda-procedeu', evidenta. la nivelul sistemului metodelor de instruire, prin numeroase exemple de cupluri care contribuie astfel la realizarea obiectivelor activitatii didactice: demonstratia, procedeu în cadrul metodei explicatiei; explicatia, procedeu în cadrul metodei demonstratiei; problematizarea, procedeu în cadrul metodei conversatiei; conversatia, procedeu în cadrul metodei problematizarii () - vezi Surdu, Emil, 1995, pag.208-209.

Asemenea raporturi de convertire potentiala între metoda si procedeu - existente, în diferite variante la nivelul sistemului de metode didactice, pe verticala si orizontala acestuia - probeaza deschiderea si mobilitatea deosebita a discursului metodologic propriu activitatii de predare-învatare-evaluare. Aceasta deschidere si mobilitate sustine caracterul plurifunctional al procedeelor didactice care marcheaza definitoriu 'operatiile prin care se realizeaza efectiv actiunea metodei' (vezi Cerghit. Ioan. Oprescu, Nicolae, 1988, pag. 178-201).

In perspectiva curriculara, fiecare metoda - fiind conceputa ca metoda de predare-învatare-evaluare - include procedee de evaluare, aplicabile în diferite contexte si situatii didactice. Aceste procedee - tratate altfel ca strategii didactice stimulative (vezi Nicola, Ioan, 1996, pag.397-409) sunt integrabile la nivelul oricarei metode, cu anumite predispozitii de natura tehnologica:

chestionarea orala, procedeu didactic aplicabil practic la nivelul întregului sistem al metodelor, cu implicatii specifice în cadrul conversatiei euristice;

lucrarile scrise/de control, procedeu didactic aplicabil mai ales în cadrul metodei demonstratiei, metodei problematizarii, metodei algoritmizarii ();

lucrarile practice, procedeu didactic aplicabil mai ales.în cadrul metodei observatiei, metodei experimentului, metodei modelarii ();

testele docimologice, scarile de apreciere, procedee didactice aplicabile la nivelul întregului sistem al metodelor de instruire.