SPORT FOTBAL

PLANUL LUCRARII

CAPITOLUL I INTRODUCERE

I.1 IMPORTANTA TEORETICA SI PRACTICA A TEMEI

I.2 MOTIVAREA ALEGERII TEMEI

CAPITOLUL II FUNDAMENTAREA TEORETICA A TEMEI

II.1 NOUTATI, TENDINTE IN JOCUL DE FOTBAL ACTUAL

II.2 PARTICULARITATILE DE VARSTA LA 10-14 ANI

II.3 PARTICULARITATILE IN ALEGEREA MIJLOACELOR DE REALIZARE

A COMPONENTELOR ANTRENAMENTULUI

CAPITOLUL III

- ORGANIZAREA CERCETARII

- IPOTEZELE LUCRARII SI PROBLEMELE TEORETICO-METODICE PRIVIND SELECTIA SI PREGATIREA ECHIPEI REPREZENTATIVE SCOLARE

CAPITOLUL IV PRELUCRAREA SI INTERPRETAREA DATELOR

PROBELE SI NORMELE DE CONTROL

CAPITOLUL V CONCLUZII SI PROPUNERI

CAPITOLUL VI ANEXE - BIBLIOGRAFIE

CAPITOLUL I

INTRODUCERE

I. 1. IMPORTANTA TEORETICA SI PRACTICA A TEMEI

Prezenta lucrare cauta sa raspunda principalelor probleme organizatorice si metodice proprii unitatilor de invatamant gimnazial in incercarea acestora de a selecta si pregati corespunzator o echipa reprezentativa scolara gimnaziala care sa reprezinte scoala in diverse competitii scolare si sa constituie, in acelasi timp, primul esalon al bazei de masa al fotbalului de performanta.

Indragit de catre majoritatea practicantilor amatori sau profesionisti, de catre milioane de admiratori, sustinatori, spectatori si telespectatori, recunoscut de catre oamenii de stiinta cu preocupari tangente la activitatea sportiva si confirmat de catre specialistii in psiho-sociologie, fotbalul a devenit un fenomen social al zilelor noastre, numarand peste 250 milioane de jucatori legitimati.

Fotbalul se manifesta prin trei forme fundamentale :

a. educatia fizica (practicarea exercitiilor fizice prin desfasurarea unei activitati educative in vederea dezvoltari fizice a individului );

b. sportul de masa (practicarea exercitiilor fizice in timpul liber cu scopul intaririi sanatatii si in scop recreativ, particularitatea esentiala fiind competitia );

c. sportul de performanta (reprezinta o prelungire si o realizare la nivel superior a exercitiilor fizice din sistemul educatiei fizice si sportului de masa; este o competitie generalizata).

Fotbalul este un fenomen social pentru ca este unul din sporturile care se manifesta prin cele trei forme fundamentale amintite, este invatat odata cu exercitiile fizice si practicat pana la o varsta inaintata de mase tot mai largi.

Ca parte integranta a educatiei fizice si sportului, fotbalul constituie un mediu prielnic pentru desfasurarea unei munci educative eficiente. A ramas undeva acoperita in negura uitarii conceptia vehiculata cu ani in urma, potrivit careia intre activitatea desfasurata pe terenul de fotbal si cea din salile de curs ale scolilor ar exista o profunda si ireversibila incompatibilitate. Se afirma astfel, fara nici un temei, ca preocuparea unui tanar pentru a patrunde cat mai adanc in tainele jocului i-ar rapi complet posibilitatea de a-si valorifica si potente intelectuale, oboseala acumulata in muschi in orele lungi si dure de antrenament incetosand facultatile mintale.

Viata a fost cea care a venit sa demonstreze ca sportul, fotbalul, creeaza celor ce il practica posibilitati de munca inzecite, ii face mai robusti, mai tenace, ii caleste in munca cu marile incercari, fata de care atitudinea este mai sigura, mai cutezatoare.

Inclus in programa scolara prin intermediul disciplinei educatie fizica si sport, fotbalul contribuie la realizarea obiectivelor generale si specifice ale acesteia, dintre care amintim:

cuprinderea tuturor elevilor in practicarea sistematica si organizata a exercitiilor fizice si a sportului preferat;

imbunatatirea continua a starii de sanatate, a vigorii fizice, psihice, precum si a dezvoltarii corporale armonioase;

ridicarea nivelului general de motricitate si insusirea elementelor de baza pentru practicarea acestei ramuri de sport ;

formarea si consolidarea unui sistem de cunostinte practice si teoretice (igienice, fiziologice, didactice, metodice, tehnice, organizatorice ), in concordanta cu sarcinile generale ale invatamantului, de instruire multilaterala, integrat in cerintele noii societati contemporane ;

modelarea starilor psiho-comportamentale si transpunerea acestora in practica vietii sociale ( fair-play, spiritul de echipa, responsabilitate, perseverenta, hotarare, incredere, stapanire de sine) ;

formarea convingerilor si deprinderilor de practicare independenta a exercitiilor fizice si a sporturilor preferate, in scop igienic, deconectant, si de educare sportiva ;

asigurarea efectelor de compensare asupra activitatii intelectuale, a tratamentului sedentarismului, stresului si oboselii ;

Efortul intelectual solicitat in clasa sau acasa ( cu ocazia efectuarii temelor pentru ziua urmatoare ), la care se mai adauga o activitate sportiva organizata ( cum este cazul orelor de activitati sportive cu profil de inot, gimnastica sau fotbal), solicita intens organismul copilului. Proportional cu efortul depus trebuie organizata si odihna elevului, care, la varsta scolara se imparte intre timpul afectat somnului de noapte ( iar in cazuri exceptionale si somnului de dupa-amiaza) si timpul de odihna propriu-zisa, pe care elevul il poate petrece in mod placut practicand un sport.

Analizand mai multe tipuri de activitati fizice ( conform ' Educatiei pentru sanatate in scoala' , autori Gh. Bucur si O. Popescu ), rezulta ca fotbalul are unul dintre cele mai bune efecte asupra stilului de viata, dorintelor si nevoilor tanarului :

LEGENDA:

*fara efect real;  **efect benefic; ***efect foarte bun ; **** efect excelent

I.2. MOTIVAREA ALEGERII TEMEI

Incepand cu anul scolar 1998/1999, Ministerul Educatiei Nationale a instituit un nou Plan Cadru de Invatamant care este un plan de invatamant generativ, care permite scolior si claselor sa realizeze scheme orare proprii. Astfel, in locul unui plan de invatamant unic pentru toate clasele din scolile de acelasi tip, prin noul plan cadru ( modificat in anul scolar 2001/2002 ), scolile se raporteaza la un curriculum comun (discipline si numar de ore obligatorii pentru toti elevii, in proportie de 75-85% din plan ), avand posibilitatea de a decide, conform principiului descentralizarii, asupra unei proportii de circa 20-25% din programul scolar al elevilor lor.

Disciplinele optionale sunt indicate cu titlu orientativ de M.Ed.C., pentru fiecare arie curriculara. De asemenea scolile pot propune elevilor discipline/teme optionale, cu aprobarea inspectoratelor scolare judetene. In schema orara vor putea figura atat optionalele din oferta M.Ed.C., cat si optionalele din oferta locala, fara depasirea numarului maxim de ore afectate prin planul de invatamant.

Disciplinele optionale pot fi realizate pe parcursul unui semestru, al unui an scolar, pe parcursul unui ciclu curricular si/sau pe parcursul unei trepte de scolarizare. Fiecare oferta optionala va fi insotita de precizarea privind durata, astfel incat elevii sa stie dinainte cat timp este afectat acestora. Oferta de optionale, la nivelul scolii sau al clasei, pentru anul scolar urmator, va fi comunicata elevilor in luna februarie a anului scolar in curs. Elevii vor comunica optiunile lor Consiliului de Administratie al scolii pana in luna mai a anului scolar in curs. Odata exprimata optiunea aceasta devine obligatorie pe durata pentru care a fost proiectata.

Disciplinele optionale pot fi realizate pe clase sau pe grupe de 10-15 elevi, in functie de posibilitatile scolilor. Se recomanda ca, pentru un an de studiu, sa existe un bloc orar fix, ca interval de timp rezervat disciplinelor optionale, astfel incat, elevi de la clase diferite sa poata constitui grupe, in functie de optiunile exprimate ( de exemplu disciplinele sau temele optionale pentru toate clasele VII-VIII se organizeaza joi intre orele 10-12 ).

Disciplinele optionale se impart in mai multe categorii :

. optionalul derivat dintr-o disciplina studiata, ca adancime a acesteia, dincolo de extinderi, respectiv dincolo de maximul admis ca numar de ore si obiective/continuturi stabilite prin programa scolara pentru disciplina respectiva, in cadrul ariei curriculare ;

. optionalul ca teme sau capitole ale unei discipline, care nu sunt incluse ca atare in programa disciplinara ( ex. Fotbal, Volei);

. optionalul ca tema integratoare pentru o anumita arie curriculara (ex. Terminologia Sportului ) ;

. optionalul ca tema integratoare pentru mai multe arii curriculare (ex. Fiziologia si Biochimia Sportului ) ;

Desi nu face parte din Curriculum National, fiind o forma de activitate specifica numai pentru educatie fizica si sport, lectia de ansamblu sportiv este mentionata in planul de invatamant ca o forma de activitate, organizata constant cu o ora , saptamanal, pentru fiecare grupa constituita din minimum 12 elevi. Lectiile au caracter de pregatire intr-o ramura de sport la care pot participa elevii din una sau mai multe clase, din acelasi an de studiu sau din ani de studiu apropiati, activitatea desfasurandu-se numai in afara orarului scolar, inclusiv in zilele nelucratoare. In cadrul acestor ore, elevii isi perfectioneaza cunostintele si deprinderile dintr-o ramura de sport stabilita in mod optional si pregatesc pentru participarea la diferite competitii sportive. Continutul lectiilor de pregatire este similar cu cel de antrenament sportiv prevazut pentru grupele de incepatori ( avansati ) ale cluburilor sportive scolare.

Proiectarea demersului didactic se face in conformitate cu specificul fiecarei ramuri de sport, aplicand programa pe care o elaboreaza fiecare profesor . La aceste ore frecventa elevilor se inregistreaza in caietul profesorului, iar o copie cu elevii fiecarei grupe se inainteaza la secretariatul scolii, ca document justificativ pentru normarea cadrului didactic respectiv. Elevii vor fi evaluati dupa probele si normele de control stabilite de profesor, dar nu se acorda note care sa fie trecute in catalog.

Pentru a-si atinge scopul este necesar ca grupele constituite sa se mentina cu aceeasi elevi, pe o perioada de mai multi ani scolari consecutivi, fapt ce permite o instruire temeinica a elevilor si constituirea unor formatii competitive.

Am trecut in revista aceste aspecte pentru a vedea care este cadrul legal pentru selectia si instruirea echipei reprezentative scolare intr-o scoala gimnaziala.

Pornind de la faptul ca echipa reprezentativa scolara de fotbal functioneaza in cadrul orelor optionale cuprinse in Curriculum National sau a celor de ansamblu sportiv mentionate in planul de invatamat, de bunul mers al acesteia ar trebui sa raspunda toti factorii de conducere ai scolii (directiunea, catedra de educatie fizica si sport ), sprijiniti de organele locale pentru educatie fizica si sport prin comisiile de fotbal si cluburile sau asociatiile sportive care au sectii de fotbal.

Datorita preocuparilor de depistare timpurie a aptidudinilor spirituale si fizice ale copiilor, conditie a cultivarii si valorificarii optime a acestora, scoala si chiar familia initiaza in acest sens numeroase actiuni. Perioada de varsta cuprinsa intre 10-14 ani este deosebit de propice, deoarece copiii incep sa se manifeste in acest sens, iar unele optiuni facute in limitele acestei varste pot ramane definitive.

Necesitatea intensificarii actiunii de atragere a copiilor de aceasta varsta pentru activitatea fotbalistica devine cu atat mai stringenta, cu cat inceperea practicarii fotbalului la 15 ani anuleaza in mare masura posibilitatea valorificarii unor aptitudini latente, chiar deosebite, care nefiind stimulate la varsta mai frageda, ulterior pot fi mai greu valorificate corespunzator cerintelor fotbalului de performanta. Preocuparea pentru atragerea spre fotbal a copiilor este necesara si datorita faptului ca multi factori educativi (scoala, familia, specialistii in alte ramuri de sport , intreprind actiuni menite sa intruneasca optiunea elevilor pentru domeniile respective.

Echipa reprezentativa de fotbal a scolii nu constituie un scop in sine, izolat de organizarea intregii activitati fotbalistice din scoala respectiva. Grija pentru selectia, instruirea si activitatea acesteia trebuie conjugata strans cu preocuparea pentru cuprinderea tuturor elevilor dornici sa practice fotbalul, in scopuri recreative si de fortificare a organismului. Orientarea activitatii fotbalistice in acest sens are o deosebita importanta, cu atat mai mult cu cat elevii parcurgand o varsta biologica cu remarcabile salturi calitative isi pot proba aptitudinile pentru fotbal in conditii diverse. Nu poate constitui o lege faptul ca elevul selectionat in lotul reprezentativei scolare, maine nu poate fi intrecut de un alt elev, care, la un moment dat, parea mai putin dotat.

Preocuparea pentru antrenarea unui numar crescut de elevi in practicarea fotbalului este impusa si de faptul ca, anual, prin absolvirea scolii, multi jucatori titulari nu vor mai putea face parte din echipa si, in aceste conditii, instruirea schimbului de maine constituie o problema la fel de insemnata ca si cea a pregatirii lotului propriu-zis.

CAPITOLUL II

FUNDAMENTAREA TEORETICA A TEMEI ALESE

Il. 1.NOUTATI, TENDINTE IN JOCUL DE FOTBAL

Majoritatea tehnicienilor care lucreaza in fotbal considera ca, in prezent acest joc, se afla in epoca sa de maturitate in ceea ce priveste organizarea jocului si posibilitatile de exprimare ale jucatorilor.

Nu putem prevede ce va fi in viitor, totusi, deocamdata, putem constata foarte multe lucruri diferite fata de fotbalul de acum cateva decenii, fie ca dinamica, fie ca exprimare, ca pregatire.

Primul lucru cu care toata lumea este de acord si care iese in evidenta, este faptul ca jucatorii incep sa faca fata, din ce in ce mai bine, cerintelor actuale, atat in pozitie de aparatori cat si in pozitie de atacanti.

In toate marile echipe se produce o adaptare a jocului la cat mai multe variante posibile. Azi, mai mult decat in trecut, se observa ca separarea rigida dintre aparatori si atacanti isi pierde valabilitatea, in sensul ca fiecare dintre acestia se poate exprima mult mai bine si se poate adapta, dupa caz la cerintele celeilalte categorii devenind din atacant - aparator si invers.

Acest aspect enuntat mai sus subliniaza tot mai mult caracterul colectiv al jocului de fotbal, exprimat de toti jucatorii unei echipe fie ei aparatori sau atacanti.

Sintetizand aceste evolutii, precizam ca aspectele descrise mai sus sunt abordate in procesul de instruire al jucatorilor, care reclama o munca sistematica si tenace, cu o participare permanenta si o solicitare cerebrala pe masura.

Exigentele crescande ii obliga pe jucatori sa se autodepaseasca continuu, oferind din ce in ce mai mult, sub toate aspectele, atat in pregatire cat mai ales in joc, prestatii din ce in ce mai bune.

O referire succinta la factorii antrenamentului ne evidentiaza noi conditii privind pregatirea tehnica, tactica, fizica, psihica, moral-volitiva, care, adaptate si prelucrate, trebuie sa raspunda cerintelor si tendintelor fotbalului actual.

Daca am face doar cateva referiri privind factorii antrernamentului am putea sublinia atingerea unei pregatiri fizice de un inalt nivel privind dezvoltarea capacitatilor fizice in ansamblul lor, acesta reprezentand suportul pe care se sprijina activitatea complexa a tuturor jucatorilor ce-si vor putea valorifica toate calitatile tehnico-tactice si psihologice.

Privind tehnica jocului, vom constata evolutii cu totul deosebite fata de trecut, cand aceasta era statica. In prezent, ea se exprima prin viteza, in continua miscare, cu opozitie aproape permanenta a adversarului, atingand valori de neimaginat in trecutul nu tocmai indepartat.

Tehnica de acum este complexa, rapida, adecvata situatiilor variate de joc si cu o permanenta opozitie.

Uimeste precizia cu care este purtata si transmisa mingea, efectele imprimate acesteia, devierile, toate conjugate cu un echilibru perfect al corpului in timpul jocului.

Astfel stand lucrurile, orice actiune tehnica poarta in ea germenul unei actiuni tactice, devenind o solutie utila a jocului.

Aria aspectelor tactice ocupa o pondere foarte mare in preocuparile tehnicienilor, dezvoltarea jocului constand in aparitia si descoperirea unor noi sisteme de joc, ce deriva, evident, unele din altele.

Cu alte cuvinte, nici un sistem nu a aparut din nimic, el bazandu-se pe cele anterioare si avand ca suport cautarile si solutile gasite de antrenori si jucatori.

Daca ne referim la tactica libera, trebuie sa aratam ca aceasta are la baza un fond de aptitudini ale jucatorilor, bazate pe munca si pe exprimarea libera a creeatiilor personale, pe conceptia proprie, precum si pe inventivitatea jucatorilor, pe imaginatia acestora, puterea lor de adaptare si de rezolvare a situatiilor aparute in joc.

Nu putem omite din aceasta enumerare factorul psihic la care tehnicienii, psihologii si cei ce pregatesc echipele mari, isi aduc o permanenta contributie, incercand si reusind sa-si motiveze echipele in obtinerea de rezultate dintre cele mai valoroase. Asa numitul antrenament mental ocupa un loc din ce in ce mai important in pregatire.

Revenind la unele aspecte mai de amanunt, observam ca, in jocul de fotbal, dinamica actuala are o mare importanta, vizand zone diferite si raporturi numerice mereu schimbatoare, in atac si aparare, realizate in mare viteza, in vederea acoperirii cat mai judicioase cu jucatori a suprafetei in care se actioneaza.

In atac, se demarca mai multi jucatori, cu trasee precise, facand tot mai greu marcajul din partea adversarului, deci creand posibilitati sporite de finalizare. La acest capitol contribuie demarcarile in viteza, spontane, pe directii cat mai imprevizibile de catre adversar, cu ruperi de ritm si orientate catre sprijinirea si usurarea jocului cu mingea al coechipierului.

Trecera din aparare in atac, in prezent, se produce aproape instantaneu, odata cu intrarea in posesia mingii, deci recuperarea acesteia, indiferent de cati jucatori actioneaza in faza respectiva.

Toate momentele de intrerupere, de repunere a mingii in joc sunt folosite de jucatori pentru a-si gasi noi pozitii, din care sa construiasca faze de joc urmatoare, periculoase si de o mare eficienta. In trecut aceste momente erau folosite de jucatori pentru refacere, pentru reglarea respiratiei, pentru odihna, acum ele avand o cu totul alta utilizare.

In vederea revenirii dupa eforturi prelungite, jucatorii folosesc acum momentele de intrerupere prin efectuarea unor deplasari usoare, mai mici, mai lente care vor constitui baza declansarii unor noi faze de joc asa cum aratam mai sus.

Pentru aparare se urmareste adaptarea la orice situatie de joc, cat de neprevazuta ar fi ea, existand tendinta de aglomerare in faza portii chiar in interiorul careului de 16 m, cu toate consecintele de ingreunare a momentului de trecere din aparare in atac.

In situatii speciale, apararea aglomerata ramane o actiune tactica folosita in vederea evitarii golului si a declansarii de contraatac. Se foloseste in vederea unei bune aparari, un marcaj strict si o recuperare a mingii cat mai agresiva, in limitele regulamentului.

In prezent, important este impunerea jocului propriu si a ideilor echipei, fara a neglija insa posibilitatile adversarului, care trebuiesc cunoscute si contracarate.

Permanent trebuie stimulata inteligenta jucatorului, spre a se putea descurca in situatii neprevazute, spre a-si impune propriile idei in fata adversarului, pentru a improviza constructiv si eficient.

Trebuie sa subliniem rolul si importanta unor jucatori valorosi care reusesc prin calitatile lor de exceptie sa influenteze determinant obtinerea unor rezultate bune. Nu putem neglija aceste vedete, in intelesul bun al cuvantului, dar nici nu trebuie sa bazam jocul unei echipe numai pe aceste personalitati, deoarece orice dereglare a jocului lor poate sa influenteze negativ randamentul general al echipei. In aceste situatii, rolul de jucator coordonator il are jucatorul cu mingea si este bine ca in cadrul echipei sa avem mereu posibilitatea ca si alti jucatori sa indeplineasca astfel de functii, care sa-i stimuleze pe ceilalti si sa nu-i inhibe sau sa-i deregleze.

Cu alte cuvinte, jucatorii cu o personalitate puternica sa fie folositi cu maximum de randament, dar ei sa nu conditioneze jocul celorlalti.

O mare importanta o are si respectarea disciplinei generale, si in special cea tactica, a echipei.

Astfel, principalele noutati si tendinte din fotbalul actual se rezuma la :

. ritmul rapid de joc, in toate fazele de atac si de aparare (repliere), dat de o pregatire fizica fara fisuri privind toate capacitatile fizice ;

. apararea activa cu pressing-marcaj strict dupa pierderea mingii, in vederea recuperarii acesteia;

. jocul este coordonat si dirijat de catre jucatorul care are mingea in posesie;

. rolul deosebit al jucatorului fara minge, prin demarcarile pe care le face, cu scopul de a creea posibilitati si spatii pentru cel cu mingea ;

. jucatori polivalenti - capabili sa joace la fel de bine faze de atac dar si de aparare, fara a neglija importanta si randamentul jucatorului vedeta ;

. valorificarea fazelor fixe in procentaje cat mai mari ;

. participarea tot mai activa si constienta a jucatorilor la antrenamente si jocuri pregatitoare.

In spiritul celor aratate mai sus, toate echipele mari respecta cu strictete cele trei concepte de performanta si anume conceptia de joc, conceptia de antrenament, conceptia de refacere si recuperare.

Ultimele cercetari si observatii asupra jocului de fotbal au scos in relief anumite aspecte dintre care amintim cateva. Fiecare echipa initiaza in medie 100-140 de actiuni de atac ( 1-2 pe minut ), de intensitate maximala si submaximala a efortului efectuate de 1-6 jucatori, pe o durata de 1-80 de secunde. De remarcat ca echipele valoroase au un numar mai redus de actiuni, dar cu o durata mai mare, datorita unei tehnici superioare de conducere, protejare si pasare a mingii, ca si a unei preocupari tactice superioare, urmarind numai in mod justificat mentinerea mingii cat mai mult timp. Timpul efectiv cat mingea a fost in joc a variat intre 55-60 de minute, la echipele de valoare mondiala si europeana, fata de 40-50 de minute la jocurile din campionatul nostru national.

De aici rezulta ca din cele 90 de minute rezervate unei partide, in 15-20 de minute la echipele de mare valoare si aproape dublu acestui timp la echipele noastre, mingea se afla in afara jocului. Intreruperea jocului este cauzata de : executarea loviturilor libere, stabilirea si asezarea zidului, schimbul de jucatori, mingi in aut de poarta, accidentari, interventii medicale, in timp ce jucatorii se afla in stare de repaus relativ. Aceasta structura a efortului demonstreaza clar ca in jocul de fotbal eforturile de tip anaerob alactacid si lactacid alterneaza cu momente de refacere intraefort,

momente in care, pe baza hiperventilatiei pulmonare si energogenezei aerobe, se plateste o fractiune mai mare sau mai mica din datoria acumulata in timpul eforturilor anaerobe, in functie de nivelul capacitatii fiecarui jucator. Deci trasaturile specifice jocului modern sunt : participarea tuturor jucatorilor de camp la ambele situatii ale jocului( atac si aparare ), tendinta de acoperire a intregului teren si desele schimbari de locuri si de sarcini, in functie de cerintele fazelor, ceea ce a facut sa dispara deosebirile esentiale ale posturilor in echipa. De aceea, tuturor jucatorilor, li se cere atat o buna dezvoltare morfofunctionala, cat si un perfect echilibru neuromuscular si neuropsihic. Angajamentul total si marea mobilitate a jucatorilor, determina reducerea spatiilor de joc mai ales in zonele in jurul celor doua careuri de 16 m.

In aceste conditii, pentru a-si indeplini sarcinile de joc ( in atac si in aparare ), jucatorilor li se cere o mare rezistenta,viteza de reactie, detenta, forta, o tehnica specifica extrem de fina si de rapida, simt de orientare, de alegere si decizie in minimum de timp a celei mai bune variante tehnicotactice. Jucatorul trebuie sa aiba capacitatea de a gandi in acelasi timp pentru el, coechipier si adversar, fapt ce duce la scaderea erorilor si cresterea cursivitatii jocului. In acelasi timp jucatorilor li se cere atentie distributiva, rezistenta la stress si o buna sensibilitate kinestezica. Capacitatea activitatii competitionale a facut ca , astazi un jucator sa sustina in jur de 50 de partide

pe an, acoperind o durata de aproximativ 10 luni din 12, ceea ce presupune o mare robustete fizica fiziologica si mai ales psihica crescuta.

Pentru atingerea unei valori de nivel ridicat, din punct de vedere psihic, jucatorilor de fotbal le sunt necesare : capacitate de invatare si de perfectionare, spirit de observatie, psihomotricitate, inteligenta motrica exprimata prin gandire tactica, capacitate de analiza si de decizie rapida, curaj, darzenie, stapanire de sine, daruire si motivatie pentru victorie, sociabilitate si cooperare.

Necesitatea pregatirii temeinice si de perspectiva a schimbului de maine, in fotbalul de performanta, a devenit o preocupare de seama in tarile cu sport avansat. Aceasta preocupare a intrat si in atentia federatiilor internationale care, de mai multa vreme au inclus in calendarele lor competitionale cat mai multe concursuri rezervate juniorilor. La randul lor, pentru pregatirea rezervei necesare improspatarii permanente a esalonului juvenil, organele sportive nationale deschid porti largi instruirii sistematice a copiilor, ca principal izvor de selectie si de lansare a elementelor dotate la varsta frageda spre exigentele sportului de performanta.

Ca urmare a acestei legitime stratificari a pregatirii jucatorilor au aparut numeroase preocupari, masuri metodice si organizatorice, menite sa contribuie la sistematizarea predarii componentelor antrenamentului, potrivit particularitatilor morfologice, functionale si psihice ale organismului in crestere.

Problema cresterii si dezvoltarii copiilor sub diferitele lor aspecte, ca si varsta la care poate fi inceputa instruirea inr-un cadru organizat, se afla si in atentia oamenilor de stiinta, fiind incluse frecvent in tematica a numeroase dezbateri.

De exemplu, al XIII-lea Congres Mondial de Medicina Sportiva, desfasurat la Oxford, a ajuns la concluzia ca inca n-au putut fi elucidate, nici macar partial, unele aspecte contemporane majore curn este cazul antrenamentului la diferite varste s.a., dar a stabilit ca pentru a atinge performante inalte, varsta de incepere a pregatirii organizate in fotbal trebuie scazuta spre 6-8 ani.

II. 2. PARTICULARITATI ALE VARSTEI COPILULUI DE 10-14 ANI

Activitatea sportiva cu elevii trebuie sa se desfasoare tinand seama de particularitatile dezvoltarii anatomo-fiziologice ( varsta, sex, dezvoltare fizica ), precum si de particularitatile psihologice.

Procesele de crestere si dezvoltare ale organismului copiilor nu se petrec uniform in diferite perioade ale varstei scolare. Copii cresc necontenit, dar diferit de la o varsta la alta, in inaltime, greutate, volum.

Totodata se imbunatateste capacitatea functionala a principaleleor sisteme ale organismului lor.

Perioada cuprinsa intre 10-14 ani se caracterizeaza prin mari transformari anatomo-functionale. In aceasta perioada se petrec unele fenomene biologice extrem de ůnportante pentru configuratia morfologica si functionala a individului ( 'epoca pubertara '), care lasa de foarte multe ori asupra acestuia o amprenta solida si uneori definitiva. De aceea practicarea sportului de catre elevi trebuie astfel organizata incat sa respecte caracteristicile biologice ale acestei varste.

Pentru a intelege mai usor principalele aspecte legate de practicarea exercitiilor fizice si sportului la aceasta varsta, trebuie cunoscute particularitatile somatice si functionale ale aparatelor si sistemelor importante ale organisrnului tanar.

Dezvoltarea anatomica si functionala a sistemului nervos central si mai ales a scoartei cerebrale prezinta in aceasta perioada aspecte deosebite. Greutatea creste odata cu varsta . La 12-14 ani, in legatura cu modificarile neurohormonale se dezvolta lobii frontali, apar noi cai de asociatie, largind baza de formare a reflexelor conditionate, si, ca urmare, creste posibilitatea insusirii unui numar mai mare de deprinderi motrice. Datorita acestei dezvoltari, miscarile se executa cu mai multa precizie si sunt bine coordonate. In aceasta perioada incepe sa se dezvolte procesul de inhibitie interna ( inhibitie protectoare ), fiind totusi dominata de cel al excitatiei.

In perioada dintre 10-14 ani excitatia predomina asupra inhibitiei, iar odata cu varsta acest raport se inverseaza. Aceste doua procese corticale de baza iradiaza usor, tulburand puterea de concentrare si atentia, mai ales in cazuri de supraincordare a activitatii intelectuale.

Rezulta ca o prima constatare ca abia dupa varsta de 12-13 ani dezvoltarea motrica la copii atinge un nivel superior, favorizand formarea unor stereotipuri motrice mai complexe, asfel incat de la aceasta varsta apare ca rationala exersarea si perfectionarea tehnica a exercitiilor motrice fine, complicate. La aceasta contribuie si dezvoltarea glandelor endocrine (hipofiza, tiroida, suprarenala ). In jurul varstei de 14 ani fibrele de asociatie si numarul reflexelor conditionate cresc foarte mult, creandu-se baza pentru asociere si generalizare. Consecinta logica este ca varsta sus-mentionata reprezinta un suport adecvat pentru o perfectionare sportiva calitativ superioara.

Excitabilitatea care predomina in scoala ca si particularitatile neurohormonale, in special pana la varsta pubertatii, justifica ideea folosirii cu succes a exercitiilor care au in vedere calitatea motrica viteza. Dupa pubertate cand in scoarta se creeaza un raport mai stabil intre excitatie si inhibitie, exista suport material pentru exercitii care solicita rezistenta si, mai ales, forta.

Datorita insa reactivitatii si instabilitatii marite la aceasta varsta , se pot produce usor dereglari ( mai ales din cauza traumatismelor psihice, suprasolicitarilor fizice )

Dezvoltarea psihica este pregnant conditionata de dezvoltarea fizica si de mediul ambiant. Acest fapt constituie al doilea considerent care justifica efectuarea unor eforturi ( rezistenta, forta ) mai mare de abia dupa 14-15 ani.

In privinta particularitatilor scheletului se stie ca la varsta de 11 - 12 ani stuctura oaselor se apropie de cea a adultului ( cu precizarea ca, proportional, substantele minerale se gasesc intr-un procent mai redus ) insa sunt mai putin friabile.

Cresterea oaselor in lungime duce la cresterea propriu-zisa in inaltime. Pana la pubertate aceasta crestere se face intre 7-14 ani cu circa 4 cm anual, iar greutatea creste cu 2, 2,5 kg. anual.

In general la pubertate se inregistreaza un puseu de cresterein inaltime de 11- 16 cm, in timp ce greutatea creste foarte putin. Din aceasta cauza copilul apare slab, cu membre subtiri, trunchiul putin dezvoltat iar toracele stramt, realizand ' tipul de paianjen '. Dupa pubertate urmeaza si cresterea in greutate, care se face in special pe seama masei musculare. Crestera in inaltime continua pana la 20 de ani si chiar mai mult. Osificarea cartilagiior de crestere incepe mult mai devreme, iar radiografiile de control confirma aceasta afirmatie.

Centrul de greutate al corpului se schimba datorita cresterii masive a membrelor ( in special a celor inferioare ), de la jumatatea distantei dintre ombilic si pubis la 6-7 ani, la treimea inferioara a acestei distante la 12 ani, apropiindu-se de pubis la 18 ani ( la adulti centrul de greutate se gaseste sub pubis ).

Coloana vertebrala capata curburile sale defmitive ( cervicala si dorsala ) la 7 ani, iar la 12 - 14 ani se definitiveaza si curbura lombara.

Unii cecetatori afirma ca exercitiile de viteza si de indemanare prelungesc existenta cartilagiilor de crestere, pe cand cele de forta si rezistenta ar grabi osificarea. Alti autori au insa rezerve asupra acestei pareri. In orice caz, aceste considerente morfologice pledeaza pentru lucrul de viteza, recomandand precautiune si rezerva la eforturi mai mari de forta sau de rezistenta. De aceste considerente trebuie sa tinem seama si in alcatuirea grupelor de lucru, cu toate exceptiile ce pot exista.

Tot in legatura cu scheletul sunt necesare cateva aprecieri asupra dezvoltarii muschilor scheletici. La 10 ani acestia reprezinta 28,9 % din greutatea corpului, la 14 ani 32%, la 18 ani ajungand la 44,8 %. In cursul acestei dezvoltari, muschii pierd apa si grasime, acumuland insa proteine si minerale, elemente necesare cresterii excitabilitatii, vitezei de contractie musculara, fortei. In general se dezvolta mai intai grupele musculare mari si apoi cele mici, intai flexorii si apoi extensorii.

La varsta scolara, musculatura se apropie de cea a adultului. La 9-10 ani se intensifica cresterea fortei musculare ( se intaresc tendoanele si ligamentele ) care marcheza cifre ridicate Ia sfarsitul pubertatii, crescand in continuare chiar dupa varsta de 18 ani. In timpul perioadei de 12-14 ani se imbunatateste coordonarea miscarilor si precizia lor, fiind posibila executia unor miscari fine de indemanare.

Din urmarirea dezvoltarii musculaturii la aceasta varsta putem retine baza morfologica pentru lucrul axat pe viteza, indemanare si mobilitate articulara. O usoara stagnare a acestor calitati poate avea loc in timpul pubertatii, datorita unor procese interne complet necunoscute. Dupa pubertate aceste calitati comporta in continuare ameliorari vizibile.

Legat de unele particularitati functionale, e necesar sa prezentam si evolutia sistemului cardiorespirator la aceasta varsta. Astfel, la 10 ani sangele se gaseste intr-un raport de 70 ml la 1 kg. greutate corp, iar la 12-14 ani de 65 ml la 1 kg. greutate corp ( la adult 50 ml la 1 kg ) . Din aceasta cauza ( cantitate relativ mare de sange ) , viteza de circulatie este mai mare - 18 secunde la 14 ani fata de 22,27 de secunde la adult.

Pana la 12 ani hematiile si hemoglobina sunt usor scazute ( anemie usoara ), insa dupa pubertate ating cifrele adultului ( 4,5 - 5 milioane hematii/mmc, cu 100% hemoglobina ).

Pana la 12 ani-14 ani leucocitele sunt crescute ( 10000-12000/ mmc. ), pentru ca dupa pubertate cifra lor sa devina apropiata de a adultului ( 6 - 8000000/mmc. ).

Volumul inimii reprezinta 250 cmc la 12-14 ani ( 300cmc. la adult ). Greutatea este de circa 96 de grame la 9 ani, 172,2 grame la 12-13 ani, 200 grame la 14-15 ani si de 300 grame la adult.

Contractilitatea inimii este bine dezvoltata, excitabilitatea marita puls mare ). Elasticitatea vaselor, foarte mare pana la 7 ani, incepe sa scada treptat pana la 18 ani. Asa se explica si cresterea tensiunii arteriale dupa 7 ani. De exemplu : la 7 ani, tensiunea arteriala este 98/60 mm./Hg. la 14 ani 117/73 mm./Hg., iar la 18 ani este 120/75 mm./Hg .

La aceasta varsta trebuie avuta in vedere prevenirea socurilor emotive si nervose, deoarece ele pot provoca prin supradozari, leziuni cardiace.

In general, varsta de 10-14 ani arata posibilitati functionale foarte bune ale circulatiei la efort. Exista o reactivitate mare la efort standard sau specific, insa cu o revenire foarte prompta, de aceea nu sunt recomandate eforturi cu durata foarte mare. Se poate aprecia ca la aceasta varsta posibilitatile functionale sunt superioare adultilor, acest argument neconstituind un motiv de a le suprasolicita.

In privinta aparatului respirator este de remarcat numarul alveolelor pulmonare, diametrul si tesutul lor elastic creste la aceasta varsta. Cresterea masei pulmonare continuua in ritm viu, ducand la cresterea capacitatii vitale.

Astfel, la 10 ani capacitatea vitala este de 1500 cmc., de 1900 cmc. la 12 ani si de 2800 cmc. la 14 ani. Cifrele reprezinta date medii ale copiilor de varsta pubertara, care nu au practicat sportul in mod special.

Volumul respirator ( cantitatea de aer ce trece phin plamani in timpul unei respiratii normale ) este mic la aceasta varsta. In schimb, ritmul respirator este marit. Astfel la 10 ani gasim 22-24 respiratii pe minut, iar la 14 ani gasim 16-18 respiratii pe minut ( la adult 14-16 repiratii pe minut ). Prin antrenament aceste valori scad ca si cele cardiovasculare. Absortia de oxigen scade intre 10-18 ani datorita scaderii ritmului de crestere.

La varsta de 10 ani cutia toracica are din punct de vedere morfologic forma unui cilindru, iar la 14 ani tinde sa se apropie de forma adultului (trunchi de piramida cu baza mare in sus ).

Indicele Erissman ( raportul dintre circumferinta toracelui si talie ) se modifica astfel : la 10 ani C.T.-I/2 = 0, intre 11-14 ani C.T.-I/2 = ( -3).

In lectiile de activitate sportiva se va acorda o atentie sporita exercitiilor respiratorii si maririi apneei voluntare.

Elevii trebuiesc obisnuiti sa respire pe nas. In felul acesta aerul se incalzeste, se purifica, smaltul dentar ( foarte sensibil la aerul rece ), este aparat, se creeaza reflexe respiratorii puternice.

In privinta organelor de simt, se stie ca pana la 3 ani copii reusesc sa cunoasca toate culorile. Scolarii vad bine la distanta, reflexul de acomodare la distanta facandu-se cu multa usurinta. Pentru integritatea functionala a vazului, conditiile de igiena ( acasa, la scoala , pe terenul de sport) au un rol insemnat.

Din aceasta trecere sumara in revista privind unele aspecte functionale ale organismului trebuie sa retinem mai ales ideea ca in epoca pubertara exista o discordanta intre cresterea organismului si dezvoltarea unor organe vitale ( inima, plamani ), fapt care poate favoriza aparitia unor dereglari functionale, mai ales daca elevii sunt suprasolicitati psihic si fizic.

In aceasta perioada exercitiile la care organismul se adapteaza cel mai bine sunt cele de intensitate medie si redusa, bazate pe mobilitate, indemanare si mai putin cele bazate pe forta si rezistenta.

Facand un bilant recapitulativ al aspectelor structurale si functionale intre 10-14 ani, legat de practicarea activitatilor sportive se pot desprinde urmatoarele aspecte :

. intre 10-14 ani organismul este apt pentru eforturi scurte si rapide ( viteza ), datorita predominarii excitabilitatii din scoarta si a mobilitatii proceselor corticale.

. calitatea motrica viteza poate fi dezvoltata favorabil inainte si dupa pubertate 14-15 ani ). La acest fapt contribuie si cresterea accentuata a organismului masa musculara ), care are repercursiuni pozitive asupra maririi fortei.

. dupa pubertate, cand se realizeaza un salt cantitativ, dar mai ale calitativ al organismului, in special prin imbunatatirea marilor functiuni, tanarul devine apt si pentru eforturi de o durata mai lunga ( rezistenta ). Aceasta calitate isi gaseste fundamentarea la varsta respectiva prin dezvoltarea masei musculare, prin echilibrarea proceselor corticale si prin ameliorarea starii functional a organismului.

. marea plasticitate a scoartei cerebrale, intainita mai ales in epoca pubertara, ofera premise pentru dezvoltarea indemanarii. In aceeasi masura este valabila si orientarea pentru dezvoltarea elasticitatii si mobilitatii articulare. Cunoscand ca inaintarea in varsta aduce anumite prejudicii acestor calitati, este recomandabil ca ele sa fie dezvoltate la varsta cand acest lucru este mai accesibil, adica intre 8-14 ani.

Desigur ca cele aratate mai sus constituie doar o succinta trecere in revista a problemelor anatomo-functionale ale organismului copiilor de 10 - 14 ani. Aspectele morfofimctionale ale acestei varste sunt in realitate mult mai variate si complexe. De aceea este necesar sa privim elevul ca pe o unitate biologica activa, in permanenta transformare, si in permanent contact cu mediul intern si extern. In felul acesta vom avea intelegerea justa a fenomenelor active ce au loc la aceasta varsta si a relatiilor reciproce dintre diferitele genuri de efort si raspunsul organismului. Se va putea reusi sa asiguram elevului in timpul scolii o baza solida atat din punct de vedere fizic cat si functional.

Pentru a intelege mai corect limitele de dezvoltare fizica normala
(greutate, inaltime, perimetru toracic ) si a intreprinde masuri pentru a ajuta la incadrarea elevilor in aceste limite, in cele ce urmeaza prezentam un extras din tabelele sinoptice cu date, asa cum au fost ele expuse in lucrarea 'Culegere de lucrari metodologice si documentare. Problemele de igiena a corpului si adolescentului. Probleme de fiziologie a muncii', Editura Medicala, Bucuresti, 1964, pag. 9-12.

II.3. PARTICULARITATI IN ALEGEREA MIJLOACELOR DE REALIZARE A COMPONENTELOR ANTRENAMENTULUI.

Activitatea fotbalistica la nivelul gimnaziilor si liceelor ( 10/11 - 18 ani ) este dependenta de existenta terenurilor de fotbal proprii sau usor accesibile ( de Ia cluburile si asociatiile sportive ), precum si de prezenta profesorilor de educatie fizica cu specializarea fotbal. Daca mai adaugam si mentalitatea unor directori de scoala care nu ofera suficiente ore optionale sau de activitati sportive rezulta participarea destul de redusa a gimnaziilor 1a competitiile de fotbal organizate prin intermediul 'Olimpiadei sportului scolar ' sau a altor cupe.

Din cele circa 30 de Scoli cu clasele I-VIII ce functioneaza in Municipiul Tg-Jiu, doar cateva scoli ofera conditii pentru pregatirea reprezentativei scolare de fotbal la nivelul gimnaziului pe teren de dimensiuni normale. Restul scolilor dispun de terenuri de handbal, mai mult sau mai putin amenajate.

In anul scolar , 2007/2008 in foarte multe scoli targujiene au fost construite circa 10 de sali de sport cu dimensiuni mai mari ( 40m/20m ) fata de cele construite pana in prezent ( 30m/ 19m ).

Avand in vedere toate aceste aspecte Ministerul Educatiei si Cercetarii a prevazut pentru activitatea competitionala , intreceri pe timp de iarna ( in sali ) iar pe timp favorabil pe terenuri reduse, foarte rar pe terenuri de fotbal normale.

Astfel, competitiile organizate in anul scolar 2007/2008, la fotbal de catre Ministerul Educatiei si Cercetarii, prin intermediul 'Olimpiadei Sportului Scolar ' au fost :

Pentru echipele reprezentative scolare care nu se califica in fazele finale ale Olimpiadei Sportului Scolar, Inspectoratul Scolar al Municipiului Bucuresti, in colaborare cu Directia Municipala de Tineret si Sport si cu Federatia Romana de Fotbal, precum si cu diferiti sponsori organizeaza diferite competitii fotbalistice.

Particularitatea de baza a tuturor acestor competitii fotbalistice este ca se desfasoara pe teren redus ( minifotbal ), cu regulament adecvat :

1. Diniensiunile terenului si instalatii. Se joaca pe teren de handbal cu instalatiile acestuia ( 40/44mL - 21/22m1). Careul poate fi in semicerc ( cel de handbal ) sau dreptunghiular, la 3 m lateral fata de fiecare bara a portii si 6 m in fata portii.

2. Compunerea echipelor. Lotul unei echipe se compune din 12 jucatori. Echipa care joaca pe teren se compune din 6 jucatori ( 5 jucatori de camp si un portar).Incaltamintea este cea de tip adidas fara crampoane.

3. Competitiile se organizeaza separat pentru elevii claselor V-VI si clasele VII-VIII durata de joc fiind de 2 reprize a cate 15 minute, respectiv 2 reprize a cate 20 de minute cu o pauza de 10 minute.

4. Schimbul de jucatori. Schimbarea jucatorilor se poate realiza in mod continuu, fara restrictii ( ca la handbal ) cu conditia ca arbitrul sa fie avizat si sa incuviinteze schimbul, indicandu-se cine iese si cine intra.

5. Regulamentul de joc. Se aplica regulamentul jocului de fotbal cu urmatoarele exceptii :

- portarul are permisiunea de a prinde mingea transmisa catre el de catre coechipieri ;

- nu se aplica regula off-said;

- lovitura de pedeapsa acordata in interiorul careului (semicercului) se executa de la 6 metri. Zidul se plaseaza pe linia portii iar portarul se poate plasa la 3 metri in fata zidului ;

- prinderea mingii de catre portar in afara careului de 6 metri (fiind cu picioarele in afara acestuia ) - aceasta abatere se sanctioneaza cu lovitura libera directa si eliminarea portarului pe durata a 5 minute ;

- la executarea loviturii de pedeapsa portarul trebuie sa se pozitioneze pe centrul portii ;

- la lovitura libera din afara careului zidul trebuie sa se plaseze la distanta de 5 metri fata de executantul loviturii. Autul se executa numai cu piciorul dar nu se poate marca gol din asemenea lovitura ;

- jucatorul sanctionat pe parcursul unui joc cu al doilea cartonas galben este eliminat pentru 3 minute, dupa care revine in joc. Daca pe parcursul aceluiasi joc este penalizat din nou ( cu doua cartonase galbene acesta va fi eliminat din joc, fara drept de inlocuire.

6. Acordarea punctajului si alcatuirea clasamentului. Ca urmare a disputarii jocului se poate acorda urmatorul punctaj : 3 puncte pentru joc casigat, 2 puncte pentru meci egal, un punct pentru joc pierdut, 0 puncte pentru neprezentare. In caz de egalitate de puncte la incheierea turneului se aplica, prin eliminare urmatoarele criterii : cel mai mare numar de puncte in intalnirile directe, diferenta de goluri pentru toate intalnirile disputate, cel mai mare numar de goluri marcate in toate intalnirile, tragere la sorti sau cea mai tanara formatie.

Avand in vedere ca invatamantul gimnazial cuprinde elevi diferiti ca varsta, capacitati fizice, fiziologice, si psihice, tocmai perioada de varsta cu o evolutie atat de dinamica si exploziva, pregatirea fotbalistica va impune, pe langa o metodologie adecvata a instruirii si o asigurare materiala pe masura.

In acest scop pentru elevii din invatamantul gimnazial este recomandabil sa fie respectate urmatoarele cerinte :

- Terenul. Din lipsa terenurilor de fotbal gazonate (aflate de bicei in proprietatea sau folosinta numai a cluburilor si asociatiilor sportive) unde s-ar putea practica instruirea elevilor pe portiuni de teren ( 20-40m ), aceasta se desfasoara, de obicei, in curtile scolilor gimnaziale ( acolo unde aceste terenuri exista ), pe pamantul gol sau pe terenuri de handbal bitumizate. Ar fi de dorit ca peste tot sa fie asigurata apa calda si un punct sanitar. Preferabil ar fi ca, tuturor elevilor sa le fie permis accesul pe terenuri de fotbal gazonate si, mai ales, fara denivelari. Aceste conditii minimale au un rol hotarator pentru evitarea accidentelor, in special la nivelul gleznelor si al genunchilor, accidente care ar putea avea urmari imprevizibile. Se recomanda o grija deosebita in asigurarea conditiilor normale de pregatire.

- Incaltamintea. De obicei, la acest nivel nu se folosesc ghete de fotbal ci pantofi sport ( adidasi ) sau tenisi de diferite productii. Trebuie insistat asupra igienei si protectiei labei piciorului. Este contraindicata folosirea ghetelor de fotbal vechi si cu numere mai mari decat cele ale copiilor, numai din dorinta de a stimula motivatia lor.

- Echipamentul. Trebuie sa fie cat mai atragator ( purtand pe cat posibil culorile Asociatiei Sportive Scolare ). El trebuie sa fie comod si curat la inceputul fiecarui antrenament. De la aceasta varsta trebuie educata grija fata de echipament ( fie a celui personal, fie a celui primit de la scoala), mingi sau alte materiale ajutatoare. Se va urmari ca imediat dupa antrenament elevii sa aiba schimburi curate si uscate. Toate aceste detalii igienice, ce reprezinta in fond grija pe care trebuie sa o manifeste profesorul fata de elevii sai , nu sunt exagerate, nici prezentate din exces didactic. Profesorul de educatie fizica, pentru elevii de aceasta varsta trebuie sa devina un 'al treilea parinte'. Numai in acest fel se va realiza acea comunicare psihica intre elev profesor, atat de dificila la urmatoarele varste.

Pentru accentuarea motivatiei elevilor, li se pot asigura si jambiere ( mai subtiri si usoare) viu colorate. Nu este lipsit de importanta si imortalizarea imaginii lor, avandu-1 in mijlocul lor pe profesorul de educatie fizica, la sfarsitul fiecarui an de pregatire.

- Mingile si materialele ajutatoare. Pentru elevii din invatamantul gimnazial ( 10-14ani ) este indicat sa se foloseasca mingile de fotbal din plastic, suficiente ca numar ( una la doi copii ), pentru marirea intensitatii antrenamentelor dar si a interesului ( satisfactiei ) lor. Pentru explicatii sau demonstratii, profesorul poate folosi mingea de fotbal normala. Elevii vor vedea dar si constata pe viu, diferenta dintre mingi, dar si drumul pe care il au de parcurs, pentru a avea capacitatea de a controla, pasa si lovi cu putere si precizie mingea oficiala. Ca materiale ajutatoare pot fi folosite porti de diferite marimi, jaloane de diferite forme si dimensiuni, cercuri ( marcate pe sol ), mingi medicinale de diferite marimi si greutati.

- Mijloace audio-vizuale. Trebuiesc diversificate mijloacele de instruire, introducand aparatul de filmat, retroproiectorul, tabla magnetica. Vizionarea unor casete ce cuprind invatarea tehnicii, tacticii, prezentarea unor jucatori celebri, echipe campioane ,sunt tot atatea mijloace deosebit de eficiente pentru largirea orizontului cognitiv, mai ales la nivelul acestei varste (11-14 ani) . Filmand periodic ( macar odata pe an ), exercitiile tehnice si actiunile tactice ale elevilor, acestia vor avea ocazia unica de a se recunoaste si compara cu cei vazuti pe casetele prezentate, iar parcursul motivational si intelectual al elevilor va deveni mobilizator si va constitui un suport de neinlocuit prin alte mijloace. Aceasta este una dintre caile moderne metodologice de apropiere si integrare a pregatirii cu evolutia jocului de fotbal.

CAPITOLUL III

ORGANIZAREA CERCETARII

Fotbalul este un joc sportiv care se bucura de o larga popularitate in randurile copiilor si tineretului, avand o contributie remarcabila la dezvoltarea fizica, la atragerea pe stadioane a milioane de oameni.

Integrarea fotbalului in procesul didactic reprezinta un factor de optimizare vizibila a dezvoltarii bazei de masa a fotbalului in conditiile unui proces organizat si specializat. Acest lucru favorizeaza, mai departe, largirea sferei de activitate independenta a copiilor care indragesc fotbalul.

Fotbalul beneficiaza de efectele de pregatire ale altor ramuri de sport (atletism, gimnastica ), avand create conditiile pentru o selectie corespunzatoare si continuitate in pregatire.

Cadrul organizatoric si competitional al fotbalului tinde sa devina corespunzator cu cerintele si exigentele pe plan international.

Am initiat un experiment din care sa putem arata, fie si intr-o limita de timp, efectele pozitive ale antrenamentului si ceea ce urmeaza sa se imbunatateasca in procesul de pregatire al elevilor in fotbal la nivelul categoriei de 13-14 ani.

Metodele de cercetare folosite au fost:

. studiul bibliografiei

. observatia pedagogica

. experimentul pedagogic

. inregistrarea si interpretarea datelor obtinute in experiment Conditiile de pregatire au fost asigurate in mod corespunzator cerintelor de desfasurare a antrenamentelor.

Echipele de copii reprezentative ale scolilor generale fac parte, alaturi de cele ale cluburilor sportive scolare, ale asociatiilor si cluburilor sportive, din primul esalon al bazei de masa a fotbalului de performanta.

Este necesar ca instruirea copiilor componenti ai echipelor reprezentative scolare sa fie orientata spre o pregatire calitativa, avand in vedere faptul ca pentru scolile generale exista un campionat cu faza finala republicana.

La nivelul scolilor, fotbalul are asigurata o baza de masa constanta, activitatea competitionala fiind sincronizata in structura anului scolar.

Consideram ca este necesar ca intai sa se asigure insusirea corecta a procedeelor tehnice de baza ale jocului de fotbal si numai dupa aceea a celor specifice posturilor, inclusiv dezvoltarea corespunzatoare a calitatilor motrice. Activitatea copiilor trebuie indrumata tinandu-se seama de particularitatile fiecaruia, avandu-se in vedere experienta limitata a acestora.

In conditiile de efort ale jocului de fotbal, organismul este obligat sa faca fata unor solicitari nespecifice, fiind necesara o pregatire speciala in acest sens. La copii, trecerea de la odihna activa la activitatea maxima are Ioc mai repede decat la adulti.

Dupa experienta practica a specialistilor, varsta optima a inceperii pregatirii copiilor este de 10-11 ani. In scopul valorificarii optime a aptitudinilor fotbalistice ale elevilor in regimul zilei de munca si in comportamentul lor intervin unele restrictii.

Daca situatia la invatatura a devenit o condite, pentru selectionarea fotbalistilor, o conditie tot atat de importanta este ca profesorul sa completeze pregatirea elevului, nu sa o incarce. De maiestria si tactul pedagogic al profesorului depinde eficienta educatiei in cadrul antrenamentului.

In intreaga activitate fotbalistica desfasurata cu elevii este necesar sa se tina seama de particularitatile biofiziologice si psihice caracteristice varstei. Orice abuz in instruire, orice fortare aduce dupa sine neajunsuri care cu greu mai pot fi remediate.

Din punct de vedere morfologic, elevii fotbalisti din categoria de varsta 13-14 ani se caracterizeaza prin cresterea rapida a taliei. Toracele se dezvolta mai mult in lungime, structura oaselor se apropie de cea a adultului, muschii fiind lungi si subtiri determinand aparitia relativ rapida a oboselii, organele interne nu au suficienta stabilitate, fiind necesare limitarea sariturilor de pe si peste obstacole inalte.

Din punct de vedere functional, volumul inimii creste rapid, dar vasele sangvine raman inguste, efortul depus de inima este mai mare, invatarea se face mai usor, coordonarea este sporita, procesele de excitatie predomina asupra celor de inhibitie.

La baza principiilor fiziologice de alcatuire a ciclului de antrenament stau legile procesului de refacere care apar in urma eforturilor repetate efectuate in diferite zile. Efectul pozitiv al antrenamentului se realizeaza in cazul cand repetarea efortului se face in perioada cea mai favorabila a revenirii.

Din punct de vedere psihic, creste increderea in fortele proprii, se contureaza anumite trasaturi ale personalitatii, trecerea de la gandirea concreta la gandirea abstracta asigura posibilitatea intelegerii clare a obiectivelor gandirii tactice.

Particularitatile enumerate mai sus conduc spre necesitatea respectarii, la aceasta varsta, a urmatoarelor norme metodice :

. alternarea exercitiilor sub forma de structuri de exercitii, dezvoltarea gandirii tactice sa se realizeze treptat ;

. organizarea corespunzatoare a instruirii, in sensul asigurarii caracterului sau educativ;

. dezvoltarea indemanarii in conditii variate de echilibru, intoarceri, opriri, ocoliri, executarea procedeelor tehnice corect;

. dezvoltarea cu prudenta a vitezei de reactie si de repetitie, a fortei si rezistentei ;

Numeroasele probleme pe care le ridica antrenamentul nu pot fi rezolvate intr-o lectie de antrenament, antrenorii utilizand in activitatea practica ciclul de antrenament. In ciclul de antrenament, se concretizeaza mijloacele si masurile care urmeaza sa contribuie la realizarea obiectivelor de instruire, el cuprinzand continutul tuturor lectiilor de antrenament din saptamana respectiva. Sarcinile ciclului de antrenament au in vedere obiectivele planului de etapa, randamentul jucatorilor, caracteristicile adversarului.

Ciclul saptamanal trebuie sa se repete, ca o conditie a dezvoltarii fizice si intelectuale a sportivului.

Structurile de exercitii se repeta de multe ori, in vederea insusirii si perfectionarii tehnicii si tacticii, educarii calitatilor fizice dar si a celor psihice. Orice repetare este diferita de cea anterioara, din punct de vedere calitativ sau in ambele sensuri.

Ne-am propus sa urmarim eficienta mijloacelor si metodelor folosite in procesul de selectie si de pregatire a copiilor de 13-14 ani, componenti ai echipei reprezentative de fotbal a Scolii cu clasele I-VIII nr. 5 Tg-Jiu, in anul scolar 2007/2008.

Ipotezele studiului nostru au fost :

. structurarea ciclului saptamanal de antrenament, corespunzator solicitarilor generale de pregatire a elevilor si gradului lor de pregatire sportiva;

. verificarea modului de cuprindere atat a elementelor prevazute in programa de studiu, cat si a elementelor de tehnica si tactica selectionate de noi in pregatirea sportiva, in asa fel incat, prin volumul de 109 lectii de antrenament, sa se ajunga la o imbunatatire remarcabila a pregatirii, cu un program de 3 antrenamente pe saptamana ;

. verificarea masurii in care sunt posibile, prin compozitie de cicluri stabilita anterior (12-13 cicluri a insusirii corespunzatoare a deprinderilor tehnico-tactice si aplicarea lor in joc.

Colectivul a fost format din 16 elevi ai claselor VII- VIII, lucrandu-se cu caracter de prezenta pennanenta.

Subiectii au avut un caracter de grup omogen, probele si normele de selectie nu au prezentat diferente mari, fapt ce a pennis consolidarea echipei reprezentative a scolii.

Activitatea s-a desfasurat in tot timpul anului scolar in conditii bune teren de minifotbal in aer liber si sala de sport ambele cu dimensiuni de 40m/20m, mingi pentru fiecare jucator, echipament corespunzator, jaloane, portite, trei antrenamente pe saptamana, participarea la antrenamente fiind de 92%.

IPOTEZELE TEORETICO-METODICE PRIVIND SELECTIA

SI PREGATIREA ECHIPEI REPREZENTATIVE

SCOLARE ( PARERI ALE SPECIALISTILOR IN DOMENIU )

Analizele participarilor sportivilor la diferite competitii sportive au aratat in permanenta ca succesul a fost repurtat numai de catre acei sportivi care, pe langa aptitudinile deosebite de miscare dispun de un nivel ridicat de dezvoltare a posibilitatilor lor morale si de vointa, de un grad ridicat de rezistenta la conditiile de concurs precum si de o cunoastere desavarsita a tehnicii sportive. Conceperea acestor componente are o importanta principala atat in pregatirea tinerilor sportivi cat si in selectia copiilor si juniorilor cu un inalt grad de tehnicitate.

Deosebit de importanta este descoperirea capacitatilor si aptitudinilor acestei categorii de persoane pentru un anumit fel de miscare concreta, caci tocmai aici se pot observa aptitudinile unui copil pentru un sport sau altul. Elaborarea stiintifica a unor recomandari intemeiate in cautarea de talente ii ajuta pe elevi in alegerea sportului lor preferat, diminueaza fluctuatia in scolile cu profil sportiv si permite o crestere efectiva a antrenamentului per total. Dupa parerea celor mai multi cercetatori, o selectie rationala a talentelor este posibila numai atunci cand in toate compartimentele unei pregatiri de mai multi ani a unui tanar se folosesc metode complexe de apreciere si determinare a diferitelor laturi de pregatire a acestuia. Adica se reuseste o introducere a unor metode de cercetare pe plan pedagogic, medico-biologic, psihologic si social ( I. MOTROC, V. COJOCARU,JURCA C. si altii).

In vederea determinarii unui sistem eficient de selectionare precum si pentru insusirea fotbalului, in ultimul timp s-au efectuat mai multe cercetari.

Cojocaru V. propune ca in cadrul unui cautator de talente, rezultatele sa fie orientate pe baza unor teste speciale. Aceste teste trebuie orientate periodic si avand ca baza normele de control.

Jurca Cornel considera ca in desfasurarea unei cautari de talente nu trebuie neaparat sa se efectueze teste din programa de invatamant ci sa se puna mai mult accent pe descoperirea unui 'model ideal' empiric al fotbalistului observand mai ales posibilitatile de joc ale acestuia. Pana in prezent nu s-a dezvoltat inca nici un sistem stiintific al evaluarilor cantitative ale fiecarei laturi a stadiului de pregatire in antrenamentul incepatorilor.

De aceea am realizat o chestionare a expertilor si antrenorilor care se ocupa cu selectia si pregatirea fotbalistica a copiilor. A reiesit ca peste 90 % din cei chestionati aplica o evaluare subiectiva a gradului de pregatire a incepatorilor in fotbal. De luat in considerare si faptul ca 98% din copiii de varsta scolara apreciaza fotbalul ca sport preferat.

Totusi, un sistem cu efect in selectia talentelor si a orientarii sportive face necesara evaluarea obiectiva a stadiului de pregatire a tinerilor sportivi precum si descoperirea legaturii dintre diferite caracteristici ale acestuia.

Pentru evaluarea stadiului specific de pregatire a tinerilor fotbalisti dintr-o scoala sportiva, Motroc I. si Cojocaru Viorel au folosit atat norme de control cat si aprecierile subiective ale expertilor(dupa o scala de 10 puncte) si coeficientii capacitatii de performanta a copiilor. Testele folosite corespund cerintelor de validitate si obiectivitate. Testele, valorile medii si deviatiile standard se afla in tabelul urmator ( la cercetari au participat 64 de fotbalisti in varsta de 10/12 ani ) :

I. Motroc si V. Cojocaru considera ca selectia copiilor si tinerilor trebuie realizata in urma unui complex de evaluari subiective si obiective deoarece intre evaluarile subiective ale stadiului de pregatire a incepatorilor si performantele lor inregistrate in cadrul exercitiilor de control nu exista nici o legatura sau raport. In acelasi timp factorul principal care trebuie urmarit la stadiul de pregatire a copiilor in cadrul antrenamentului de fotbal este capacitatea si posibilitatea rezolvarii unor probleme determinate de joc si de miscare ( jonglarea balonului cu ambele picioare, stoparea mingii, timpul inregistrat la conducerea mingii printre fanioane pe 30 m., sutarea mingii in lungime ). O importanta deosebita in antrenamentul de fotbal, cu efecte bune, au si calitatile motrice si posibilitatile functionale ale incepatorului.

I.Motroc considera ca modelul selectiei se alcatuieste pe baza tipului somatic, a capacitatii motrice si a capacitatii psihice. Fiecare factor prezinta anumite componente caracteristice, intre care se stabilesc raporturi cuantificate procentual. Cerintele fixate in scopul optimizarii selectiei stabilesc pentru fiecare factor si componenta urmatoarele valori exprimate in procente :

1. Pentru tipul somatic 30%

- Statura 40%

- Raportul statura / greutate 60%

2. Pentru capacitatea motrica 50 %

- Indemanarea 35%

- Detenta 10%

- Viteza 35%

- Rezistenta 20%

3. Pentru capacitatea psihica 20%

- Analiza situatiilor 35 %

- Combativitatea 35%

- Initiativa 30%

Aceste raporturi dintre factori si componente sunt determinate de corelatiile existente intre caracterele genetice stabile ( statura, viteza, detenta, Indemanarea generale ) si caracterele generale labile, perfectibile (greutatea corporala, forta, rezistenta ) pe de o parte si varsta optima la care se poate actiona cu cea mai mare eficienta pentru influentarea lor, pe de alta parte.

Dupa I. Motroc si colaboratorii exista cinci criterii de selectie, fiecare criteriu avand o latura definitorie in profilul viitorului jucator de fotbal :

1. Criterii medico biologice. Acestea stabilesc starea de sanatate si principalele date referitoare la dezvoltarea somato-functionala a organismului copiilor. Ele se obtin prin examenul antropometric, somatoscopic, prin determinarea starii functionale a sistemelor cardiorespirator, neuromuscular, neuropsihic.

In cazul unei bune stari de sanatate copilul este bine dezvoltat fizic si psihic, testele biologice atesta o stare functionala normala, iar antecedentele herodocolaterale sau personale nu evidentiaza ceva care ar putea favoriza, in conditiile practicarii fotbalului de performanta, aparitia unor dereglari sau defectium. Pentru grupa de varsta cuprinsa intre 10-14 ani analiza starii de sanatate va cuprinde examenul general si se vor face referiri la :

- examenul cardiovascular care va urmari frecventa cardiaca, pulsul de repaus ( cel mult 84 de batai pe minut ), tensiunea arteriala ( cu un maximum cuprins intre 100-145 mm. Hg. ) si E.K.G.

- examen radiologic pulmonar

- examen oftalmologic

- statura

- greutatea

- perimetrul toracic : in repaus, in inspiratie maxima, in expiratie maxima. Diferenta dintre inspiratia maxima si expiratia maxima da elasticitatea toracica.

- dinamometria ( forta flexorilor antebratelor - dreptul si stangul)

- concluzia asupra starii de sanatate : sanatos clinic, apt pentru efort fizic.

- proba Martinet ( pentru capacitatea de adaptare la efort ).

2. Criterii somatice. Criteriile somatice stabilesc nivelul de dezvoltare fizica generala si parametrii ce favorizeaza obtinerea viitoarelor performante in fotbal. Daca pentru unele discipline sportive 'gigantismul ' este un criteriu de baza, in fotbal i se atribuie mai putina importanta. Aceasta nu inseamna ca antrenorii nu vor fi preocupati de selectia catorva copii din grupa, care prezinta, pe langa celelalte calitati, si perspectiva unei staturi inalte.

Pentru prognosticarea staturii care va fi atinsa la varsta adulta, utila este folosirea formulei expenimentate de L. Teodorescu, care consta*in stabilirea corelatiei intre statura ambilor parinti si coeficientii standard pentru tata si mama, numai in situatia in care statura tataluil este de minimum 180 cm. si a mamei de minimum 170 cm, astfel :

- Talia jucatorului Talia tatalui * 1.044 + Talia mamei / 2

Pe baza particularitatilor de dezvoltare a staturii si greutatii si a cerintelor impuse de modelul jucatorului senior, au fost stabilite urmatoarele valori cu caracter orientativ :

Raportul optim dintre talie si greutate se calculeaza cu ajutorul formulei T-100/9 si trebuie sa fie cuprins intre 1.06 si 1.07.

3. Criterii motrice. Criteriile motrice determina in egala masura volumul si calitatea deprinderilor motrice de baza si specifice, ca si nivelul de dezvoltare a calitatilor motrice.

Nivelul de dezvoltare a capacitatii motrice generale se stabileste cu ajutorul probelor de control de selectie cu caracter orientativ, astfel :

4. Criterii specifice. Acestea se refera la predispozitiile si la aptitudinile practicarii jocului de fotbal pana la 14 ani pentru care se recomanda :

a. Lovirea repetata a mingii cu piciorul si cu capul de pe loc sau din alergare ( mentmierea mingii in aer )

b. Conducerea mingii printre jaloane ( pasa - tras la poarta)

c. Joc organizat in care se urmareste :

- abilitatea in manevrarea mingii, participarea activa in fazele de atac si aparare, integrarea in jocul colectiv, calitatile morale si de vointa;

- copiii vor fi urmariti atat in fazele de atac cat si in fazele de aparare, in principal urmarindu-se usurinta in executarea deprinderilor tehnico-tactice, capacitatea de onientare in teren, rezolvarile rapide si rationale ale situatiilor de joc;

- copiii selectionati trebuie sa se detaseze de ceilalti prin manifestarea calitatilor nivel estarea calitatilor enumerate la un nivel ridicat concretizat prin executii spontane, relaxate si cu un grad de eficienta mai mare, prin anticiparea fazelor de joc si prin gasirea solutiilor cele mai bune ( plasament, procedeu tehnic folosit ). Jocul sa se desfasoare pe teren redus, cu reguli simplificate ( minifotbal ) ;

d. In cadrul jocului bilateral se va urmari cu precadere capacitatea jucatorilor de practicare a unui joc in concordanta cu cerintele fotbalului modem, astfel:

- in momentul in care are mingea, este capabil sa aplice tehnica sa in conditii dificile si mai ales in timpul luptei cu adversarul ?

- cand coechipierii se afla in posesia mingii, se demarca si anticipeaza faza de joc chiar daca nu se afla in aproprierea sa ?

- urmareste jocul pe intreaga suprafata a terenului ?

- cand mingea este in posesia adversarului direct, dadovada de vointa si indemanare pentru a-1 deposeda prin lupta om la om ?

- cand mingea este in posesia echipei adverse, stie sa apere zona amenintata ?

5. Criterii psihologice. Criteriile psihologice determina nivelul de dezvoltare a calitatilor psihice solicitate in procesul de antrenament si in competitiile de fotbal. Gradul de dezvoltare psihica se stabileste pe baza de teste si tehnici de laborator, de catre specialisti.

In pregatirea copiilor si investigatii antrenorul poate efectua i vestigatii in sfera afectivitatii, gandirii sau comportamentului prin utilizarea observatiei, chestionarelor, convorbirii, sau discutiilor. Datele obtinute, asociate cu rezultatele inregistrate la antrenament si in activitatea competitionala, reprezinta repere utile in organizarea activitatii in concordanta cu posibilitatile si particularitatile specifice diferitelor varste cronologice.

Dupa opinia lui M. Epuran, este absolut necesar ca factorul psihic sa intre in criteriile permanente de selectie alaturi de factorii genetici, antropologici, fiziologici si motrici ( generali si specifici ), dat fiind legatura stransa existenta intre calitatile motrice, aptitudinile psihomotrice si factorul motivational-volitional al subiectului, datorita dificultatii decelarii a ceea ce tine de inzestrarea naturala si ce este dobandit prin exersare ( de unde si necesitatea de a alege probe si teste pentru o examinare cat mai nespecifica ) si datorita faptului ca la sportivul de performanta, care este o personalitate,'aptitudinile psihocomportamentale sportive se prezinta ca un sistem a carui functionalitate depinde de eficienta fiecarui comportament si de modul cum sunt armonizate si integrate acestea in structura de ansamblu a personalitatii '.

M. Epuran propune si un model psihologic de selectie ' model sistemic al aptitudinilor comportamentale sportive' care evidentiaza larga implicare a factorilor psihici in toti parametrii performantei sportive.In cadrul modelului propus, evidentiaza urmatoarele elemente :

- aptitudinile psihocomportamentale sportive ( inteligenta sportiva, capacitatea mobilizarii resurselor energetice, capacitatea refacerii dupa succes, insucces, accident ) ;

- aptitudinile motrice ( viteza, forta, rezistenta, indemanarea si elasticitatea sau supletea ) ;

- aptitudinile psihomotrice ( kinestezia, ideomotricitatea, coordonarile senzorial-motrice, viteza de anticipare, schema corporala, echilibrul, ) ;

- aptitudinile reglatorii adaptative care pot fi de tip cognitiv (atentia, capacitatile senzoriale si perceptive, capacitatea de gandire in interpretatea rezultatelor, imaginatia, creativitatea ), de tip volitiv (perseverenta, darzenia, urmarirea scopului, combativitatea, rezistenta la oboseala si la durere ) si de tip afectiv ( echilibrul afectiv, capacitatea de stapanire, rezistenta la factorii stresanti, capacitatea de refacere, patriotismul, responsabilitatea, dragostea de munca ) ;

- aptitudinile atitudinale si comportamentale ( motivatia pentru performanta, disciplina, spiritul critic si autocritic, consecventa);

- aptitudinile de ordin social ( colaborarea, subordonarea intereselor individuale celor colective, spiritul de echipa).

I. Motroc considera ca la aceasta varsta ( 10-14 ani ) elevii trebuie sa indeplineasca urmatoarele cerinte psihice

- existenta si rapiditatea perceptiei audiovizuale ;

- capacitatea de concentrare, distributie si flexibilitate a atentiei

- calitatea vederii periferice ;

- gradul inteligentei native si posibilitatile de ameliorare a
randamentului proceselor psihice prin si de invatare

- sensibilitatea psihica si echilibrul temperamental ;

- viteza de reactie in situatiile impuse de exercitiul complex sau joc

- precizia, rapiditatea si eficienta actului psihomotor

- calitatile memoriei si a gandirii ;

gradul de rezistenta psihica la efortul depus in cadrul pregatirii apropiate de cea specifica pentru fotbal.

CAPITOLUL IV

PRELUCRAREA SI INTERPRETAREA DATELOR

Selectionarea componentilor echipei reprezentative scolare s-a facut tinandu-se seama de concordanta dezvoltarii fizice cu gradul de tehnicitate al elevilor, fiind retinuti numai cei cu talia in jurul a 160 centimetri si cu o buna tehnicitate.

La selectie am folosit urmatoarele probe:

alergarea de viteza pe pe 25 de metri

saritura in lungime de loc

orientarea in teren, joc ;

PROBE SI NORME DE CONTROL LA SELECTIE

Din totalul de 16 elevi, 9 au o motricitate generala foarte buna, iar ceilalti buna.

Usurinta de manevrare a mingii este foarte buna la trei elevi, iar la ceilalti este buna.

Orarul antrenamentelor 1-am intocmit in concordanta cu timpul liber al elevilor, tinand seama de regimul scolar. Am facut o altemare judicioasa a ciclurilor, in sensul ca cele din prima jumatate a intervalului au avut un caracter de acumulare, iar cele din a doua parte - de pregatire in vederea participarii la competitiile scolare.

In ciclurile repetate, orientarea antrenai-nentelor, i-nijloacelor si metodelor s-a mentinut, in timp ce volumul, intensitatea si complexitatea efortului s-a modificat intr-o stransa corelatie, dupa caz.

In aproape toate ciclurile saptamanale am folosit exercitii cu caracter constant, exercitii determinate de reglarea randamentului jucatorilor, exercitii cu caracter variabil. Ca exercitii cu caracter constant, am folosit structurile pentru insusirea si perfectionarea procedeelor tehnice si a actiunilor tactice de baza : lovirea mingii, conducerea mingii, preluarea, deposedarea, fenta, depasirea, marcajul si demarcajul, un-doi-urile, jocuri tacrice, actiuni simple de tactica in atac si in aparare, actiuni preferate ale elevilor pentru valorificarea aptitudinilor deosebite. Exercitiile cu caracter de reglare a randamentului jucatorilor le-am folosit cand jucatorii au manifestat deficiente de ordin tehnic, tactic trecatoare, iar cele cu caracter variabil in functie de adversar.

Ca metode de antrenament, am folosit-o pe cea a exersarii analitice a elementelor tehnice, metoda exersarii actiunilor de joc, metoda jocurilor tactice.

In cadrul perioadelor pregatitoare, am pus accentul pe pregatirea fizica si tehnica, cu un volum mare de lucru, pe corectarea tehnicii. In ceea ce priveste dozarea efortului, numarul de repetari a fost fixat in functie de particularitatile fiecarui individ.

De la o etapa la alta am urmarit si intensitatea efortului, scazand volumul, dar numai la nivelul care sa permita rezolvarea corespunzatoare a sarcinilor de antrenament In cadrul etapei, ciclurile s-au repetat de doua ori.

In ciclul saptamanal al etapei de concurs, am introdus structuri tehnico-tactice care sa permita pregatirea pentru concurs ( meciuri ), mijloacele si succesiunea antrenamentului fiind asemanatoare concursului.

Perioadei competitionale ii sunt caracteristice jocurile. Pe aceasta cale, am realizat adaptarea la conditiile specifice competitiei prin jocuri cu alte echipe.

In perioada de tranzitie, am urmarit scaderea atat a volumului, cat si a intensitatii efortului, cu conditia mentinerii unui anumit grad al capacitatii de efort.

Probe si norme de control

Probele si normele de control nu au avut un scop in sine , ci au avut menirea sa vina in sprijinul aprecierii acumularilor cantitative si, mai ales calitative, a nivelului insusirii si imbunatatirii deprinderilor tehnico-tactice. Ele ne-au dat posibilitatea sa apreciem eficienta mijloacelor folosite prin comparatii periodice.

Avand in vedere faptul ca, la 13-14 ani, instruirea si educarea se adreseaza pregatirii pentru asigurarea bazei necesare mai tarziu, probele si normele de control au orientarea spre insusirea elementelor tehnice si a actiunilor tactice. Probele de control le-am stabilit la ince utul pregatirilor, iar normele de control le-am inregistrat in saptamanile : 17 - 23 septembrie 2007, 12 - 18 noiembrie 2007, 7 - 13 aprilie 2008, 2 - 8 iunie 2008.

Ca probe de control fizice, am folosit alergarea de viteza pe 25 de metri, saritura in lungime de pe loc si alergarea de 1000 de metri.

Am considerat ca probele si normele de control sunt parametrii cei mai importanti pentru fotbal si ca, prin mijloacele intrebuintate, am incercat si am reusit sa dezvoltam viteza specifica in fotbal, partial forta si rezistenta. In ceea ce priveste indemanarea, am urmarit-o in cadrul antrenamentelor si pe parcursul trecerii probelor tehnice.

Probele si normele de control ne-au ajutat sa obiectivizam procesul de instruire si sa apreciem insusirea elementelor, evolutia calitatilor fizice, eficienta globala a compozitiei ciclurilor de antrenament, privind dozarea efortului si mijloacele alese.

Rezultatele la probele si normele de control - calitati fizice inregistrate de-a lungul anului scolar 2007/2008 au fost urmatoarele - pag. 54.

In functie de posibilitatile colectivului cuprins, in experiment, am conceput probe de control tehnice. Rezultatele obtinute in urma antrenamentelor au evidentiat un salt calitativ.

Probele de control tehnice folosite in experiment au fost urmatoarele

preluare-conducere libera 15m - conducerea mingii printre jaloane situate din 3 in 3 metri - sut la poarta de la 9 metri ;

lovituri libere la poarta de la 16 metri (precizie

degajari de pe loc la distanta ;

Aceste probe au fost efectuate avand drept criterii obiective timpul, numarul de executii reusite si lungimea degajarii.

Pentru aprecierea individuala, am urmarit progresivitatea acestor probe si norme de control, colectivul apreciindu-1 prin media realizata.

Aprecierile la probele de control tehnice sunt prezentate la pagina 57.

Tabelele cu datele de inregistrare prezentate in lucrare, privind calitatile fizice, arata ca, fata de probele de control folosite in momentul selectiei, in urmatoarele etape ele au inregistrat progrese evidente. Tabloul calitatilor fizice ne-a aratat ca, la varsta de 13-14 ani, viteza specifica este calitatea fizica asupra careia trebuie sa se insiste cel mai mult. Probele si normele de control tehnice au pus in evidenta faptul ca, la aceasta varsta, elementele de tehnica si de tactica necesita o mai mare repetabilitate, o atentie deosebita in cadrul ciclurilor saptamanale, in antrenamentele tehnico-tactice.

Remarcam o concordanta intre ceea ce ne-am propus sa solicitam subiectilor nostri si raspunsul primit din partea lor, aceasta demonstrand ca ciclurile saptamanale au fost concepute corespunzator.

Ceea ce ne-am propus noi nu a urmarit invatarea tuturor elementelor jocului de fotbal, ci buna insusire a celor intrebuintate, folosind un numar mare de repetari, de reluari de exercitii si de combinatii, apreciind ca acestea sunt indicate la varsta de 13 -14 ani, pentru a favoriza stabilitatea deprinderilor tehnice si a actiunilor tactice.

Comparand rezultatele datelor obtinute la selectie cu cele ale probelor la momentele planificate, am constatat o imbunatatire. La selectie, media de alergare de viteza a fost de 5.1 secunde, mentinerea indicilor la 5 secunde in saptamana 17 - 13 aprilie 2008 si o scadere la 4,9 secunde in saptamana 2 - 8 iunie 2008, fiind o dovada a imbunatatirii vitezei specifice in fotbal, prin structurile folosite in ciclurile de antrenament tip.

ALERGAREA DE VITEZA PE 25 DE METRI

(SECUNDE)

DA

TA CALENDARISTICA DE SUTINERE A PROBELOR

DE CONTROL

Media la saritura in lungime de pe loc a fost de 179 de centimetri, la selectie, 182 de centrimetri in saptamana 17-23 septembrie 2007, 184 de centrimetri in saptamana 12-18 noiembrie 2007, 185 de centimetri in saptamana 7-13 aprilie 2008, 190 de centimetri in saptamana 2-8 iunie 2008, evidentiind o crestere continua ca urmare a acumularilor cantitative si calitative.

SARITURA IN LUNGIME DE PE LOC

(CENTIMETRI)

DATA CALENDARISTICA DE SUTINERE A PROBELOR

DE CONTROL

In ceea ce priveste alergarea de rezistenta pe 1000 de metri am constatat imbunatatirea timpilor, dupa cum urmeaza : 4:24,0 la 17-23 septembrie 2007, 4:21,0 la 12-18 noiembrie 2007, 4:19,0 la 7-13 aprilie 2008 si 4:17,0 la 2-8 iunie 2008.

ALERGAREA DE REZISTENTA - 1000 M

DATA CALENDARISTICA DE SUTINERE A PROBELOR

DE CONTROL

Si la probele si normele de control tehnice am constatat o imbunatatire substantiala a indicilor.

Proba tehnica de control " preluare - conducere libera 15 metri - conducere printre jaloane situate din 3 in 3 metri - sut la poarta " a prezentat urmatoarele date medii : 15,2 secunde la 17-23 septembrie 2007, 14,1 secunde la 12-18 noiembrie 2007, 13,8 secunde la 7-13 aprilie 2008, 12,8 secunde la 2-8 iunie 2008.

PRELUARE-CONDUCERE LIBERA LA 15 M-CONDUCERE PRINTRE 5 JALOANE SITUATE DIN 3 IN 3 METRI-SUT LA POARTA (SECUNDE)

DATA CALENDARISTICA DE SUTINERE A PROBELOR

DE CONTROL

Degajarile de pe loc prezinta urmatoarele date medii : 17,68 de metri la 17-23 septembrie 2007, 20,55 de metri la 12-18 noiembrie 2007, 23 de metri la 7-13 aprilie 2008 si 24,81 de metri la 2-8 iunie 2008.

DEGAJARE DE PE LOC - METRI

DATA CALENDARISTICA DE SUTINERE A PROBELOR

DE CONTROL

Precizia loviturilor de la 16 metri a fost de 1,3 din 5 la 17-23 septembrie 2007, 1,5 din 5 la 12-18 noiembrie 2007, 1,8 din 5 la 7-13 aprilie 2008 si de 2 din 5 la 2-8 iunie 2008.

LOVITURI DE LA 16 M - 5 INCERCARI

(NUMAR DE REUSITE)

DATA CALENDARISTICA DE SUTINERE A PROBELOR

DE CONTROL

Mentionam ca probele si normele de control nu au avut un scop insine, ele contribuind la intregirea imaginii asupra folosirii structurilor tehnico-tactice in cadrul ciclurilor saptamanale tip cu repetabilitatea stabilita anterior, cu cresterea corespunzatoare a intensitatii efortului.

Structurile tehnico-tactice folosite au contribuit la o mai buna asezare si orientare in teren, manifestata in cadrul jocurilor campionatului scolar de fotbal al elevilor scolilor gimnaziale, categoria 13-14 ani, faza la care echipa reprezentativa a scolii cu clasele I-VIII nr. 5 s-a clasat pe locul 3.

Pe parcursul celor noua jocuri disputate in campionatul scolar, analizand suturile expediate de echipa reprezentativa scolara a rezultat urmatoarele :

. este necesara o medie de 1,91 suturi ca unul sa fie pe spatiul portii. De asemenea trebuie o medie de 2,11 pe spatiul portii ca unul sa fie gol;

. din 4 suturi pe spatiul portii doar unul a insemnat satisfactie totala ( aceasta datorita tehnicii inca deficitare );

. corelatia dintre 'suturi totale ', 'suturi pe spatiul portii', ne-a dat un coeficient destul de slab : r=0,64;

. un rezultat mai bun- r=0,75 - am obtinut in cazul corelatiei : numar de goluri marcate - numar de suturi pe spatiul portii. Acesta s-ar datora, conform observatiei noastre, unor portari lipsiti de valoare si de perspectiva.

In cele 11 meciuri inregistrate s-au marcat un numar 61 de goluri, cu o medie de 5,15 goluri pe meci. Repartia acestor goluri, in conformitate cu criteriile stabilite, se prezinta astfel:

1. in functie de partea corpului :

- cu piciorul drept : 52 de goluri = 85,2%

- cu piciorul stang : 5 goluri = 8,4%

- cu capul : 4 goluri = 6,3%

2. in functie de complexitatea finalizarii

- prin actiune individuala : 47 goluri = 77,04%

- prin actiune colectiva : 14 goluri = 22,96%

3. in functie de distanta fata de poarta :

- din suprafata de pedeapsa : 51 goluri = 83,60%

- din afara suprafetei de pedeapsa : 10 goluri = 26,40 %

Sa mai mentionam ca in cele 11 meciuri inregistrate (conform tabelul 1 pag. 65-66) am consemnat 40 de momente fixe ale jocului, din care s-au fructificat doar cinci ( toate cu piciorul drept ), iar patru goluri au fost inscrise din lovituri de la 7 metri.

Se constata ca elevii inca nu stiu sa suteze cu piciorul stang nici nu joaca mingea cu capul. In acelasi timp, nu au bine dezvoltat simtul portii, nu au forta de sut si nici curajul de a trage la poarta de la distante de 15-20 de metri.

Au insa realizari pe linia tehnicitatii unor jucatori, realizarea de combinatii simple in atac, o buna circulatie a mingii si a jucatorilor, sprijinirea purtatorului temporar al balonului, realizarea marcajului precum si demarcarea jucatorilor, un bun plasament si un bun dublaj in aparare.

LEGENDA:

- R1 = REPRIZA I

- R2 = REPRIZA II

- 90-36 = din 90 de suturi s-au marcat 36 de goluri.

CAPITOLUL V

CONCLUZII SI PROPUNERI

Selectionarea componentilor echipei reprezentative scolare constituie o problema relativ dificila, deoarece particularitatile morfologice si functionale caracteristice varstei de 13-14 ani creeaza unele dificultati in depistarea elementelor cu perspective de afirmare. Indicii concreti ai dezvoltarii unor calitati motrice specifice jocului de fotbal practicat de seniori, de exemplu rezistenta si forta, la aceasta varsta surit insuficient dezvoltati. Aceeasi stare de lucruri poate fi semnalata si la unele procese psihice, ca de exemplu concentrarea indelungata a atentiei asupra unui mare numar de actiuni, tenacitate in urmarirea scopului, calitati putin pregnante la varstele de 12-14 ani.

Cu toate aceste, cunoscandu-se legile cresterii si dezvoltarii organismului si pe baza experientei acumulate, selectia initiala poate fi rodnica in majoritatea cazurilor daca se respecta cerintele si criteriile obiective.

Astfel, una din cerintele fundamentale ale selectionarii copiilor consta in caracterul continuu al acesteia. Cu alte cuvinte, componenta nu este aceeasi pentru totdeauna. Perodic, in echipa reprezentativa din gimnaziu pot fi incercati si chiar titularizati jucatori noi care isi confirma calitatile in campionatul dintre clase, in jocurile din cartierele unde locuiesc, diferite cupe cu caracter local, lectle de educatie fizica.

In pregatirea elevilor componenti ai unei echipe reprezentative scolare de fotbal, categoria 13-14 ani, ciclul saptamanal poate constitui unitatea de baza a procesului de pregatire. Pe parcursul aplicarii acestor cicluri saptamanale s-au desprins urmatoarele:

. instruirea copiilor urmareste, in primul rand, formarea fondului de cunostinte, deprinderi si priceperi tehnico-tactice necesare practicarii organizate a fotbalului si in mai mica masura constituirea unor echipe al caror tel principal sa-1 reprezinte victoria in competitii ;

. componentii echipei reprezentative, cu exceptia portarului, trebuie feriti de specializarea excesiva a pregatirii lor pe posturi ;

. ponderea instruirii copiilor cade asupra insusirii corecte a principalelor procedee tehnice si mai ales a aplicarii lor in conditiile variate ale jocului

. paralel cu exersarea procedeelor tehnice se acorda o atentie deosebita dezvoltarii echilibrului, capacitatii de stapanire multilaterala a aparatului locomotor, educarii vederii periferice si dezvoltarii orientarii in spatiu. ;

. dezvoltarea calitatilor motrice : forta, rezistenta, si viteza de deplasare, se asigura prin exercitii analoage jocului propriu-zis, dar neexcluzand nici exercitiile special constituite in acest scop ;

. preocuparea permanenta este pentru dezvoltarea armonioasa a indicilor morfologici ai organismului;

. execitiile se desfasoara, preponderent, prin intermediul unor jocuri atractive si stimulative ;

Desfasurare pregatirii echipei reprezentative scolare pe teren de dimensiuni reduse ( datorita inexistentei terenurilor de dimensiuni normale ) are si o serie de avantaje dintre care amintim :

. nu obliga pe elevi la o specializare timpurie pe fiecare post ocupat in cadrul echipei. Specializarea timpurie nu este indicata la varste fragede;

. caracterul unitar al jocului permite insusirea maiestriei tehnico-tactice a jocului de fotbal ;

. in cadrul jocului pe teren redus domina maiestria tehnico-tactica fata de calitatile fizice ( forta, rezistenta, viteza si altele ) ;

. sarcinile rezultand din desfasurarea jocului corespund posibilitatilor tehnice si tactice si de alta natura ale tanarului jucator;

. densitatea jocului pe teren redus ii face pe elevi sa-si intensifice activitatea atat in atac cat si in aparare ;

In plus trebuie sa reamintim ca majoritatea competitiilor scolare gimnaziale se desfasoara pe terenuri de dimensiuni reduse.

In conceperea si realizarea ciclurilor de antrenament, o conditie
obligatorie este realizarea concordantei intre structura organizatorica a anului scolar, capacitatea de lucru a subiectilor, conditiile materiale si tehnice existente si sarcinile propuse pentru procesul de instruire.

Avand in vedere atat particularitatile de varsta ale elevilor fotbalisti, cat si particularitatile pregatirii sportive acestei categorii de varsta, ciclurile de antrenament au cuprins un numar de trei antrenamente pe saptamana, intre 60 -90 de minute, pauzele de refacere fiind mai dese.

Actiunile si structurile tehnico-tactice s-au realizat pe fondul unei bune pregatiri fizice, fiind folosite pe durata unui an.

In perioada pregatitoare, am asigurat o adaptare corespunzatoare la efort pe fondul unei intensitati scazute si al unui volum crescut, acordand atentie perfectionarii tehnicii miscarilor, imbunatatirii indemanarii, coordonarii miscarilor si actiunilor tactice simple.

Perioadei competitionale ii sunt caracteristice jocurile si actiunilor tactice in conditii apropiate de joc si in conditii de joc.

In conditiile activitatii scolare, structurile de exercitii si actiunile tehnico-tactice folosite in antrenament sunt reluate, in buna parte contribuind la imbunatatirea lor.

In ciclul saptamanal al unei etape de concurs, caracteristica cea mai importanta este realizarea unor antrenamente care sa asigure participarea intregului efectiv la actiuni asemanatoare competitiei.

Metodele moderne de antrenament trebuie sa fie prezente in continutul ciclului saptamanal de antrenament.

Ciclurile de antrenament trebuie sa contina mijloace cu caracter constant, mijloace indreptate spre reglarea randamentului jucatorilor si mijloace cu caracter variabil.

Asigurarea pregatirii la varsta de 13-14 ani este necesar sa se faca folosind un numar mediu de mijloace, iar accentul sa cada pe repetarea ciclica a acestora, in scopul perfectionarii elementelor tehnico-tactice ale jocului.

Un ciclu poate fi repetat in intregime, aducandu-i-se modificari numai in ce priveste volumul si intensitatea, in functie de etapa respectiva.

Repetand etapele planului calendaristic, in ciclurile care incheie o etapa vor fi cuprinse si probele si normele de control.

Pentru fiecare grup de mijloace selectionate a fost caracteristica o dinamica anumita a volumului si intensitatii efortului.

Mijloacele s-au repetat de sute si mii de ori, in vederea insusirii tehnicii si tacticii stabilite.

Capacitatea de efort a echipei si nivelul de insusire a actiunilor tehnicotactice au evoluat in sens cantitativ si calitativ, ca urmare a repetarilor.

Este bine ca actiunile tehnico-tactice selectionate sa fie folosite un timp indelungat, nu numai in cateva cicluri, adica pe parcursul unui an sau chiar mai mult, ele constiuind scheletul modelului propus.

De experienta si cunostintele profesionale ale antrenorului depinde realizarea echilibrului intre volumul, intensitatea si complexitatea efortului.

Pentru a obtine rezultatele programate, este necesara modelarea activitatii echipei cat mai aproape de condiffile competitiei.

Individualizarea pregatirii s-a realizat prin structuri tehnico-tactice specifice posturilor in echipa, dozarea efortului depinzand de remedierea Iipsurilor fiecarui component.

Am apreciat taria antrenamentelor in functie de intensitatea cu care s-a lucrat conform programarii initiale si modificarilor impuse pe parcurs.

Am constatat ca s-au imbunatatit indicii calitatilor motrice si, mai ales, deprinderile tehnico-tactice in conditii de viteza si de indemanare specifice fotbalului, care s-au reflectat pozitiv in comportarea jucatorilor in cadrul meciurilor sustinute.

Apreciem ca 12-15 cicluri saptamanale de antrenament, alcatuite si alternate judicios, pot asigura pregatirea unei echipe reprezentative de fotbal, categoria 13-14 ani, la nivel corespunzator pe parcursul unui an scolar.

CAPITOLUL VI

ANEXE - BIBLIOGRAFIE

1. ALEXE NICU, redactor si coordonator, Antrenamentul sportiv modern, editura Editis, Bucuresti 1993.
2. ALEXE NICU, Selectia in sport, vol III, editura CNEFS, Bucuresti 1980.
3. COJOCARU VIOREL, Jocul de fotbal.Elemente de strategie si tactica, editura Ag. Topaz, Bucuresti 1995.
4. COJOCARU VIOREL, Fotbal de la 6 la 18 ani. Metodica pregatirii, editura Axis Mundi, Bucuresti 2002.
5. DRAGNEA ADRIAN, Masurarea si evaluarea in educatie fizica si sport, editura Sport-Turism, Bucuresti 1984.

CALINESCU G., Fotbal prezent si viitor, editura Universitaria, Craiova 2004

6. STANCULESCU G., MELENCO I., Teoria jocului de fotbal, editura Ovidius University Press, Constanta 2003.
7. DRAGNEA ADRIAN, Antrenamentul sportiv - teorie si metodologie, vol I si II, editura MTS, Bucuresti 1991.
8. DRAGNEA ADRIAN, Antrenamentul sportiv, editura EDP, Bucuresti 1996.
9. DRAGNEA I. si colab., Medicina sportiva aplicata, editura Editis, Bucuresti 1994.
10. EPURAN MIHAI si colab., Psihologia sportului de performanta, editura Fest, Bucuresti 2001.
11. MIU STEFAN, VELEA FL., Fotbal Specializare, editura Romania de Maine, 2002.
12. GHEORGHE DANIEL, Teoria antrenamentului sportiv, editura Romania de Maine, 2005.
13. TODEA SEPTIMIU FLOREA, Teoria Educatiei Fizice si Sportive, editura Romania de Maine, 1999.
14. MOTROC ION, Unele tendinte moderne in fotbalul de performanta, Revista IEFS nr.3, Bucuresti 1985.
15. MOTROC F., MOTROC A., Fotbal, tehnica tactica, Univ. din Pitesti, 1999.
16. CERNAIANU C., Fotbal.Teoria si practica jocului si antrenamentului modern, editura Fundatia Romania de Maine, Bucuresti 1997.
17. MOTROC ION, Fotbal feminin. Probleme de selectie, antrenament si joc, editura Rodos, Bucuresti 1995
18. MOTROC ION, MOTROC FLORIN, Fotbalul la copii si juniori, editura Antet XX Press, 2006.
19. SCARLAT EUGENIU, SCARLAT M.B., Educatie fizica si sport, editura EDP, Bucuresti 2001.
20. STANCULESCU VICTOR, Ghidul antrenorului de fotbal, editura Sport-Turism, Bucuresti 1999.
21. Programa scolara pentru clasele a V-VIII-a, MEC, Consiliul National pentru Curriculum, Bucuresti 1999.
22. Ghid metodologic de aplicare a programei de educatie fizica si sport, in invatamantul gimnazial, MEC, Consiliul National pentru Curriculum, Bucuresti 2001.
23. HAHR E., Antrenamentul sportiv la copii, CCPS, Bucuresti 1996.