Evaluarea si notarea

1. Etapele principale ale procesului de evaluare pot fi redate schematic astfel:

Fig Etapele principale ale procesului de evaluare

Pe parcursul procesului de predare - invatare, dinamica evaluarii se concretizeaza in:

La inceputul procesului Pe parcursul procesului La sfarsitul procesului

Fig 3. Dinamica evaluarii

Evaluarea de orientare precede actiunea in vederea luarii unei decizii anticipate pentru a pregati un nou proces. Atunci cand se refera la o actiune, ea are o dubla functie:

evaluarea contextului: descrie mediul avut in vedere, identifica nevoile de acoperit, ocaziile favorabile pentru observare, constrangerile principale cu care se va confrunta, ceea ce va influenta major stabilirea obiectivelor actiunii.

precizarea mijloacelor de actiune, resursele materiale si umane ce trebuiesc mobilizate, programul ce va fi urmat.

Daca se raporteaza la persoane, e vorba de evaluarea nevoilor de formare / de invatare si consta fie in determinarea orientarii care convine cel mai bine, fie in evaluarea sanselor de reusita intr-o anumita directie in functie de distanta intre un profit perceput si unul asteptat(reorientarea elevilor in functie de capacitati, aptitudini, nevoi). Vorbim, in acest caz despre:

1. evaluarea predictiva: prevederea sanselor de reusita ale unei persoane intr-o filiera de formare;
2. evaluarea diagnostica, care releva mijloacele pentru evaluarea de reglare (diagnosticul pe parcursul invatarii).

Evaluarea de reglare vizeaza corectare si ajustarea functionarii unui sistem in scopul ameliorarii. Este o evaluare legata de functionare, in scopul revederii procedurilor aplicate pe parcurs. In cazul procesului de predare - invatare, ea presupune adunarea de informatii despre elevi (organizarea grupului / clasei, frecventa controlului, repartizarea activitatilor de natura diferita), informatii despre performantele elevilor (considerati ca produse ale actiunilor profesorilor formatori), dificultati, surse de erori, facilitatori si inhibitori ai invataturii:

3. evaluarea formativa: este o forma de evaluare de reglare, pusa in serviciul celui care invata pentru a-l ajuta sa progreseze in ritm propriu, sa localizeze cat mai precis posibil originea dificultatilor proprii, sa ia decizii potrivite. Gerard Scaron o defineste astfel: "un proces de evaluare care are ca obiectiv asigurarea progresului fiecarui individ intr-un demers de invatare, cu intentia de a modifica situatia de invatare sau ritmul acestei invatari pentru a aduce ameliorari sau corectii adecvate". Pe langa factorii care creeaza dificultati, evaluarea formativa studiaza si factorii de reusita ai elevilor, pentru a discerne punctele forte ale acestora, sensibilitatile particulare sau functionarea lor. Evaluarea formativa se bazeaza pe diferentiere, pe respectul acordat fiecaruia, se inscrie intr-o perspectiva de justitie pentru ca nu este o capcana si nu creeaza surprize. Adesea, elevii vad in evaluare un moment in care se exercita puterea profesorului. Este adevarat ca evaluarea nu poate fi disociata de judecare, dar profesorii si elevii pot deveni parteneri si pot analiza impreuna starea de fapt in scopul ameliorarii atat a actului predarii, cat si al invataturii.
4. evaluarea auto-formatoare sau autoevaluarea: identificarea dificultatilor sau succeselor elevilor in invatare, sau elementele principale care conduc profesorul la revalorizarea strategiilor sale de predare. Autoevaluarea este un fenomen permanent si banal, prezent, constient sau nu, in fiecare moment al invataturii. In plus, in cazul unui invatamant autodirijat, este nevoie ca acela care invata sa stie sa-si organizeze invatarea. In ultimul timp, se utilizeaza tot mai frecvent conceptul de "a invata sa inveti" fapt realizabil numai in cadrul unui "contract pedagogic" intre elev si profesor. Este vorba, in esenta, de a clarifica cu elevii (si aceasta tine de aspectele psihologice ale invataturii) ce se invata si cum se invata, cum se stie ce s-a invatat si daca e invatat bine. Fiind vorba de constientizarea profesorilor si de autonomizarea elevilor, este deosebit de important ca acestia din urma sa fie sprijiniti in formarea competentelor autoevaluative, trecand prin coevaluare (evaluand impreuna) si obisnuindu-i pe cei care invata sa manipuleze corect, sa interpreteze si chiar sa-si creeze instrumente de evaluare fiabile si valide.
5. evaluarea de certificare (sau certificativa) este evaluarea in cadrul careia decizia e exprimata in termeni de reusita sau esec. Majoritatea evaluarilor de sfarsit de an corespund acestei caracteristici, fie ca este vorba de evaluare de selectie, de evaluarea pentru inlocuirea unui clasament sau de evaluarea sumativa care intruneste caracteristici multiple ale evaluarii certificative (daca este practicata la finele unui ciclu de scolarizare, cu ocazia verificarilor nationale sau regionale), cat si de orientare sau de reglare.

Incercam o sinteza a principalelor tipuri de evaluare si a caracteristicilor lor esentiale

Tabelul 4 . Tipuri de evaluare si a caracteristicilor lor

Caracteristicile instrumentelor de evaluare

Pentru a fi eficient, orice instrument de evaluare trebuie sa prezinte cateva caracteristici:

Validitate: adecvare, structura, mod de concepere si de argumentare in concordanta cu tema;

Completitudine

Fidelitate: capacitatea unui instrument de a furniza acelasi rezultat, daca este administrat de mai multe ori consecutiv si in conditii identice, aceluiasi grup de subiectii;

Fiabilitatea, adica increderea pe care o ai intr-un instrument;

Obiectivitatea: calitatea unui instrument care face ca rezultatele obtinute de catre un subiect sa fie constante, oricare ar fi examinatorul;

Sensibilitatea: puterea unui instrument de a clasifica. Este un indicator care exprima cea mai mica diferenta care poate fi masurata de un instrument intr-o variabila.

Puterea de discriminare: a diferentia cu foarte multa precizie reusitele subiectilor;

Economia: calitate a unui instrument care face ca el sa fie reprezentativ pentru ceea ce trebuie sa masoare.

Reprezentativitatea: calitatea de esantion a unui instrument, care-l face sa fie reprezentativ pentru ceea ce trebuie sa masoare.