CATEGORII DOCUMENTE |
ROLURILE SI COMPETENTELE PROFESORULUI
1 Aptitudinea pedagogica
2 Cunoasterea aprofundata a continutului
3 Cunoasterea caracteristicilor elevului
4 Managementul clasei
4.1 Managementul continuturilor
4.2 Managementul problemelor disciplinare
4.3 Managementul relatiilor interpersonale
1 Aptitudinea pedagogica
Inteleasa ca un "complex de insusiri psihopedagogice ce asigura educatorului inalta eficienta in procesul de formare a personalitatii elevului" aptitudinea pedagogica se formeaza si se dezvolta in contextul invatarii si exersarii profesiunii de cadru didactic.
Nivelul inalt de cunostinte, deprinderi, abilitati si devotament, al profesorului poate fi ilustrat prin cinci afirmatii fundamentale:
Ø Cadrele didactice se dedica elevilor si activitatii didactice;
Ø Cadrele didactice cunosc continutul predat si au cunostintele pedagogice necesare;
Ø Cadrele didactice sunt responsabile pentru controlul si monitorizarea activitatii de invatare a elevilor;
Ø Cadrele didactice reflecteaza sistematic asupra activitatii lor si invata din experienta;
Ø Cadrele didactice sunt membre ale comunitatilor educationale;
Cerinte de ordin psihologic necesare exercitarii prefesiunii de cadru didactic (N.Mitrofan)
Calitati senzoriale
a) vaz: - acuitate vizuala (2);
tulburari usoare de vedere (4);
deficiente grave de vedere (3);
b) auz: - sensibilitate absoluta si diferentiala fina (2);
deficiente grave de auz - surdomutitatea - (3);
Calitati ale aparatului locomotor si ale fizionomiei de ansamblu:
infatisare agreabila (2);
posibilitatea de deplasare (2);
posibilitatea utilizarii normale a bratelor (2);
deficiente usoare ale aparatului locomotor (4);
deficiente grave ale aparatului locomotor (3);
anumite ticuri (3);
Calitati ale limbajului:
comunicare verbala normala (voce cu volum, timbrata, capabila de intonatie) (2);
voci defectuoase (nazale, guturale, efeminate, sacadate, peltice) (4);
tulburari grave de vorbire (3);
exprimare expresiva (2);
exprimare clara (2);
exprimare inteligibila (2);
Atentie:
concentrata (2);
distributiva (2);
mobilitate (2);
tulburari usoare ale atentiei (4);
spirit de observatie dezvoltat (2);
Calitati intelectuale:
e) reprezentarile dezvoltate (2);
f) memoria:
vizuala, auditiva, motorie (2);
de imagini si verbala (2);
memorie imediata (2);
memorie de durata (2);
promptitudine in recunoastere si reactualizare (2);
tulburari de memorie (hipomenzia, amnezia) (3);
g) gandirea:
flexibilitate mentala (2);
rationament abstract (2);
capacitate de analiza si sinteza (2);
priceperi de organizare (2);
gandire creativa (2);
capacitate de ordonare si sistematizare (2);
tulburari ale gandirii (3);
Aptitudini generale si speciale
a) inteligenta:
dezvoltata (2);
medie (4);
sub medie (3);
b) capacitati psihopedagogice:
capacitatea de a determina gradul de dificultate al materialului de invatare pentru elevi (1);
capacitatea de a face materialul de invatare accesibil (1);
capacitatea de a intelege elevul, de a patrunde in lumea lui interna (1);
creativitate in munca psihopedagogica (1);
c) capacitati psihosociale (sau factori psihosociali):
capacitatea de a adopta un rol diferit (1);
capacitatea de a stabili usor si adecvat relatii cu elevii (1);
capacitatea de a influenta usor si adecvat elevii, precum si indivizii izolati (1);
capacitatea de a comunica usor si eficient cu grupul sau cu indivizii separat (1);
capacitatea de a utiliza in mod adecvat autoritatea (1);
capacitatea de a adopta usor diferite stiluri de conducere (1);
Procese afective si de vointa:
rezistenta la situatii stressante (2);
echilibru emotional (2);
emotivitate (2);
rezistenta crescuta la oboseala (4);
promptitudine si persistenta in atingerea scopurilor propuse (2);
tulburari grave afective si de vointa (3);
blandete, voiosie (2);
Calitati ale personalitatii:
interes profesional crescut (2);
sociabilitate (2);
prudenta si moderare in reactii (2);
constiinciozitate, seriozitate, simtul datoriei (2);
independenta in rezolvarea problemelor )2);
caracter afirmat, autoritate (2);
perspicacitate, luciditate (2);
calm, linistit (2);
increzator in sine (2);
tulburari grave de comportament (alcoolism, imoralitate, impulsivitate excesiva, sadism) (3);
2 Cunoasterea aprofundata a continutului
Ø pentru a putea transmite cunostinte in conformitate cu standardele actuale, profesorii trebuie sa cunoasca materia in profunzime si sa manifeste mobilitate intelectuala pentru a-i putea ajuta pe elevi sa creeze "harti cognitive", sa opereze conexiuni intre diverse idei si sa abordeze prejudecatile;
Ø cunoasterea continuturilor cuprinde ceea ce Brunner (1992), numea "structura cunostintelor" - ansamblul de teorii, principii, concepte care constituie o anumita disciplina. Cunoasterea continutului se refera la procesul de predare, incluzand cele mai utile modalitati de reprezentare si transmitere a continuturilor, precum si modalitatile de a transmite cu maxima eficienta conceptele specifice unei lectii sau a unui subiect;
Ø Shulman a creat un model al gandirii pedagogice care include un ciclu de cateva activitati pe care profesorul trebuie sa le indeplineasca in vederea unei predari eficiente: comprehensiunea, transformarea, instruirea, evaluarea, reflectia si noul tip de comprehensiune.
a) comprehensiunea: A invata pe altii inseamna in primul rand a intelege scopurile, structurile profunde ale materiei predate si ideile fundamentale pe care le promoveaza disciplina predata, precum si pe acelea cu efect in afara cadrului strict al disciplinei predate. Ne angajam in procesul pedagogic (de predare) pentru a indeplini urmatoarele scopuri educative:
sa le transmitem un set de cunostinte minimale ale materiei respective (in cazul altor categorii de varsta);
sa-i ajutam sa utilizeze si sa "savureze" experienta invatarii;
sa inlesnim dezvoltarea responsabilitatii individuale care le va permite sa manifeste grija fata de membrii comunitatii in care sunt integrati;
sa-i invatam sa aiba incredere in ceilalti si sa manifeste respect fata de ei, sa contribuie la bunul mers al comunitatii din care fac parte;
sa le insuflam curiozitate intelectuala si dorinta de a afla noi informatii;
sa-i ajutam sa aiba o intelegere cat mai larga a informatiei acumulate;
sa-i ajutam sa-si dezvolte un numar de deprinderi si un sistem de valori necesare pentru integrarea intr-o societate a libertatii si dreptatii.
b) transformarea: capacitatea profesorului de a transforma cunoasterea continutului in forme care sunt influente din punct de vedere pedagogic, insa adaptabile la varietatea de abilitati si de educatia prealabila a elevilor. Glatthorn descria acest proces drept o adaptare a materialului reprezentat la trasaturile individuale ale elevilor. Profesorul trebuie sa ia in considerare aspecte relevante ale abilitatilor elevilor, ale sexului acestora, ale limbii materne, ale culturii generale, ale motivatiilor sau cunostintelor anterioare sau ale deprinderilor dobandite anterior care ar putea afecta in vreun fel reactiile acestora la diverse forme de prezentare si de reprezentare a cunostintelor.
c) instructia: include toata varietatea de tipuri de predare. Include, de asemenea, multe dintre elementele esentiale ale actului pedagogic: managementul clasei/grupului, tipurile de prezentare, interactiunile, activitatile in grup, pastrarea disciplinei, umorul, dozarea intrebarilor, invatarea prin descoperire si prin suscitarea curiozitatii subiectilor;
d) evaluarea: Profesorii trebuie sa conceapa testarea si evaluarea ca o extensie a instruirii, nu separat de procesul didactic. Procesul de evaluare include verificarea intelegerii, a eventualelor erori de intelegere a materiei fie printr-un proces de predare interactiv, fie prin testare la sfarsitul unui capitol sau al lectiei. Include, de asemenea, autoevaluarea performantelor individuale si adaptarea la diverse situatii concrete;
e) reflectia: revizuirea, reconstruirea, refacerea si analiza critica a abilitatilor didactice personale, urmate de sintetizarea acestor observatii in vederea instituirii unor schimbari care pot imbunatati prestatia profesorului respectiv.
f) noua comprehesiune: Prin intermediul actelor didactice care sunt "gandite" si "rezonabile", profesorul dobandeste un nou tip de comprehensiune a scopurilor procesului educational, a materiei predate, a elevilor si a mecanismelor pedagogice in general.
3 Cunoasterea caracteristicilor elevului
Ø cunoasterea personalitatii elevului consta in culegerea datelor despre elev din diverse medii, observarea si examinarea evolutiei aptitudinilor, capacitatilor si performantelor acestuia pe parcursul scolaritatii;
Ø concluziile investigatiilor efectuate asupra unui elev in scopul determinarii caracteristicilor personalitatii elevului (sub aspect psihic, pedagogic, social, fizic, etc.) se concentreaza in diagnosticul psihopedagogic. Avand in vedere evolutia in timp a elevilor, acesta nu este definitiv, ci se impleteste cu prognosticul dezvoltarii ulterioare a elevilor.
Ø caracterizarea psihopedagogica a elevilor se bazeaza pe utilizarea de catre profesori a unor tehnici si metode de cunoastere a elevilor, ca: observatia, chestionarul, autocaracterizarea, studiul de caz, experimentul, analiza produselor activitatii elevilor, etc.
Ø pentru a fi eficienta si valida, cunoasterea psihopedagogica trebuie sa indeplineasca mai multe conditii:
sa fie sistematica si permanenta;
sa se utilizeze metode si tehnici variate de cunoastere a personalitatii elevului;
sa se utilizeze cat mai multe surse de informare;
imprejurarile in care se studiaza elevul sa fie cat mai variate;
elevul sa nu stie ca este studiat.
Ø fisa psihopedagogica reprezinta documentul in care se concretizeaza, organizeaza si se sistematizeaza rezultatele cunoasterii elevului. Datele obtinute cu ajutorul diferitelor metode de investigatie se transpun in acest auxiliar al activitatii profesorului.
I. Date personale
Numele si prenumele: .................
Locul si data nasterii: .................
Domiciliul:......................
Scoala si clasa la care invata: .............
II. Date familiale:
1. Ocupatia si locul de munca al parintilor
tatal:........................ mama:........................
Structura si componenta familiei:
a. Tipul familiei
q normala
q tatal (mama) decedat
q parinti despartiti
q parinti vitregi (unul sau amandoi)
q alte situatii .
b. frati (surori) mai mici, mai mari
Nr. crt. |
Varsta |
Ocupatia |
Nr. crt. |
Varsta |
Ocupatia |
c. Alte persoane (rude) apropiate in familie
3. Atmosfera si climatul educativ:
q raporturi armonioase si de intelegere intre parinti si intre parinti si copii;
q conflicte mici si trecatoare in familie;
q dezacorduri puternice in familie, conflicte frecvente;
q familie dezorganizata sau in curs de disociere.
4. Conditii de viata si de munca ale elevului:...........
5. Influente extrafamiliale (vecinatatea, cercul de prieteni etc.)
III. Dezvoltarea fizica si starea sanatatii
1. Antecedente:
Dezvoltarea fizica si starea sanatatii:
IV. Rezultate in activitatile elevului:
1. Rezultate la invatatura
a. Grafic global (pe clase)
Nota |
Clasa |
||||||||||
III |
IV |
V |
VI |
VII |
VIII |
IX |
X |
XI |
XII |
||
|
|||||||||||
|
|||||||||||
|
|||||||||||
|
|||||||||||
|
|||||||||||
|
|||||||||||
|
|
||||||||||
|
|||||||||||
|
|||||||||||
|
b. Date selective:
Clasa |
Materiile cu rezultatele |
|
cele mai bune |
cele mai slabe |
|
a VIII - a | ||
a IX - a | ||
a X - a | ||
a XI - a |
Cercuri frecventate de elev
Clasa |
Cercul |
Rezultate |
3. Participarea la concursuri scolare si extrascolare:
Clasa |
Cercul |
Rezultate |
4. Activitatea independenta desfasurata de elev:
Lectura |
Rezolva probleme de: |
Alte activitati: |
q neselectiv |
q matematica |
q arte plastice |
q selectiva |
q fizica |
q muzica, sport |
q alte domenii |
q alte domenii |
q formatii artistice etc. |
V. Procese intelectuale si stilul de munca independenta
1. Nivelul de inteligenta al elevului:
q Foarte bun |
q Bun |
q Mediu |
q Scazut |
q Sub limita |
Memoria:
q Foarte buna |
q Buna |
q Medie |
q Scazuta |
q Sub limita |
3. Limbajul:
q Vocabular bogat, exprimare frumoasa |
q Exprimare usoara si corecta |
q Vocabular redus, exprimare greoaie |
q Vocabular sarac, exprimare incorecta |
4. Stilul de munca al elevului:
a. Cum lucreaza:
q sistematic, ritmic si organizat;
q inegal, cu fluctuatii, in salturi;
q neglijent, improvizeaza raspunsurile, copiaza temele, speculeaza nota;
q invata in salturi, numai pentru a obtine nota de trecere;
q alte mentiuni;
b. Sarguinta:
q Foarte sarguincios |
q sarguincios |
q putin sarguincios |
q deloc sarguincios |
c. Creativitate, autonomie:
q inventiv, cu manifestari de creativitate;
q ocazional are initiativa, manifesta independenta;
q lucreaza mai mult sablonar, stereotip;
q dependent, fara initiativa;
q alte mentiuni.
VI. Conduita elevului in clasa si la lectii:
1. Conduita la lectie: |
Purtarea in general: |
q atent, participa activ, cu interes; |
q exemplara, ireprosabila; |
q manifesta interes inegal; |
q corecta, cuviincioasa; |
q pasiv, asteapta sa fie solicitat; |
q cu abateri comportamentale grave; |
q prezent numai fizic. |
q cu abateri comportamentale, dar nu grave |
VII. Conduita in grup, integrarea sociala a elevului:
1. Participarea la viata de grup |
Cum este vazut de colegi: |
q mai mult retras, izolat, putin comunicativ |
q bun coleg, sensibil la problemele colegilor; |
q participa la activitatea de grup numai daca este solicitat |
q preocupat mai mult de sine, individualist egoist; |
q se integreaza in grup, dar prefera sarcinile executive; |
q pretuit pentru rezultatele la invatatura; |
q sociabil, comunicativ, vine cu idei si propuneri; |
q pretuit pentru pozitia in clasa; |
q activ, bun organizator, animator al grupului |
q pretuit pentru performantele extrascolare |
VIII. Trasaturi de personalitate:
1. Temperamentul:
q puternic exteriorizat, impulsiv, nestapanit, dominant, activ;
q extravertit, energic, vioi, lent, uneori nepasator;
q calm, controlat, retinut, lent, uneori nepasator;
q hipersensibil, interiorizat, retras, singur, anxios;
q tip combinat;
Emotivitate:
q foarte emotiv, timid, emotiile ii perturba activitatea;
q emotiv, dar fara reactii dezaprobative;
q controlat, echilibrat, indraznet
3. Trasaturi dominante de caracter:
q pozitive: tenace, saritor, cinstit, sensibil
q negative:
IX. Aprecieri diagnostice si recomandari prognostice:
4 Managementul clasei
Ø managementul scolii si al clasei au ca scop incurajarea controlului comportamental la elevi, prin promovarea rezultatelor si comportamentelor scolare pozitive;
Ø managementul clasei cuprinde trei componente esentiale: managementul continutului, managementul problemelor disciplinare, si managementul relatiilor interpersonale.
4.1 Managementul continuturilor
Notiunea de management al continuturilor intervine atunci cand profesorul se afla in postura de a coordona spatiul, materialele, echipamentele aferente, miscarea si asezarea elevilor, precum si materialul de studiu propriu-zis, integrate intr-o arie curriculara sau intr-un program de studiu.
Deprinderi manageriale ale procesului instructiv:
managementul ritmului procesului de instruire:
a) evitarea discontinuitatii: schimbarea brusca a tipului de activitate, abandonarea temporara a unui tip de activitate, abandonarea aparenta a unui tip de activitate si revenirea brusca dupa un interval de timp, abandonarea unui tip de activitate inainte de finalizarea acestuia;
b) evitarea incetinirii ritmului: supraincarcarea, supraincarcarea prin exces de explicatii, supraincarcarea prin exces de amanunte, incetinirea ritmului prin utilizarea excesiva a materialului si a echipamentelor aferente, fragmentarea inutila a activitatii
promovarea activitatilor in grup:
a) managementul tipului de grup cu care se lucreaza;
b) managementul responsabilitatilor la nivel de grup;
c) managementul atentiei;
3. evitarea saturatiei (plictisului):
a) prezentarea progresiva a materialului de studiu;
b) varietatea;
c) provocarea;
Prezentarea succesiva a activitatilor si integrarea activitatilor instructive suplimentare:
coordonarea recapitularii zilnice a materiei;
coordonarea recapitularii prezentarilor/ lectiilor propriu-zise;
coordonarea lucrului individual in clasa:
a) prezentarea sarcinilor de lucru;
b) monitorizarea performantei;
c) selectarea sarcinilor de lucru;
d) evaluarea;
coordonarea temelor pentru acasa;
coordonarea discutiilor in clasa;
coordonarea proiectelor si a invatarii prin problematizare.
Abordarea de catre profesor a problemelor colaterale disciplinei procesului instructiv:
angajarea in activitati nesolicitate de sarcina de lucru;
vorbitul fara permisiunea profesorului (in timpul procesului de predare);
vorbitul fara permisiunea profesorului (pe parcursul intregii ore);
refuzul de a ridica mana inainte de a vorbi;
incapacitatea de a asculta discursul profesorului si refuzul de a indeplini indicatiile verbale ale acestuia;
prezentarea cu intarziere sau incompleta a temelor si sarcinilor de lucru;
intarzierea la ore si absenteismul;
lipsa (refuzul) motivatiei/ inactivitatea;
frauda (copiere, etc.);
teama fata de formele de testare.
4.2 Managementul problemelor disciplinare
Ø managementul problemelor disciplinare se refera la tehnicile necesare rezolvarii problemelor de disciplina a clasei.
Ø Lista comportamentelor observabile:
aprecierea simtului de raspundere;
corectarea comportamentului iresponsabil sau neadecvat;
ignorarea;
controlul proxemic;
admonestarea verbala blanda;
amanarea;
asezarea diferentiata a elevilor in clasa;
tehnica "timpului datorat";
eliminarea;
instiintarea parintilor/supraveghetorilor;
angajamentul scris;
stabilirea regulilor de comportament in afara clasei;
masurile coercitive.
4.3 Managementul relatiilor interpersonale
Ø managementul relatiilor interpersonale profesor-elev are ca obiect aptitudinile manageriale in domeniul relatiilor interpersonale pe care profesorul/conducatorul de grup le exercita in raport cu elevii perceputi ca grup.
Lista comportamentelor observabile:
1. problematizarea ca solutie a problemelor disciplinare:
a) implicarea profesorului in problemele elevului;
b) capacitatea profesorului de a stapani comportamentul elevului la un moment dat;
c) directionarea elevului catre auotevaluarea comportamentului;
d) ajutorul acordat elevului pentru planificarea schimbarii comportamentului;
e) obtinerea angajamentului de respectare a planului de schimbare a comportamentului;
f) refuzul profesorului de a accepta scuze pentru esecul planului de remediere a comportamentului;
g) profesorul nu trebuie sa pedepseasca elevul pentru intreruperea planului.
problematizarea de grup prin intermediul discutiilor:
a) Tipuri de discutii de grup:
intalniri care au ca teme prietenia, cinstea, temerile, succesul, handicapurile, sentimentul de apartenenta la grup, conformarea la un sistem de reguli
discutii problematizante: relatia programei de studiu cu situatiile concrete din existenta cotidiana, desi subiectele abordate pot depasi nivelul strict al scolii
sedinte de diagnoza educationala, legate de programa de studiu si de eficientizarea invatarii. Acestea au rolul de a promova parteneriatul dintre elevi si profesori.
b) Metode:
toate problemele care privesc clasa ca grup sau elevul ca individ sunt subiecte potrivite pentru discutii menite sa rezolve problemele existente, nu sa invinovateasca sau sa pedepseasca. Profesorul nu trebuie sa se erijeze in judecator.
Profesorul poate evalua metodele aplicate la nivel de grup. Dispunerea in cerc in spatiul destinat discutiei este adecvata pentru aceste intalniri de grup care nu trebuie sa depaseasca 30-40 minute.
elevilor trebuie sa li se ofere ocazia de a interveni in discutie, insa grupul nu trebuie sa intrerupa pe cel care vorbeste pentru a corecta o idee sau a pune sub semnul intrebarii o anume pozitie
Politica de confidentialitate | Termeni si conditii de utilizare |
Vizualizari: 3385
Importanta:
Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2024 . All rights reserved