Rolul literaturii in educatia elevilor

Rolul literaturii in educatia elevilor

Nascuta din nevoia sufletului omenesc de a-si exprima emotiile sale cele mai puternice , literatura este o arta reproducatoare a sufletului , a sufletului in miscare , o arta a timpului . Telul artei este de a influenta sentimentele , vointa si gandirea omului , de a-si transmite anumite cunostinte , o anumita apreciere a fenomenelor . Sensibilizand constintele , facilitand cunoasterea fenomenului descris printr-o ascutita intuitie de care numai artistul este capabil , literatura ii ajuta pe oameni sa inteleaga sensurile adanci ale realitatii si sa si-o insuseasca sub raport spiritual . Reflectand realitatea cu mijloace specifice , prin imagini artistice , literatura sensibilizeaza si convinge , emotioneaza si place , ii face pe oameni sa aprobe sau sa dezaprobe o anumita stare de lucruri . Literatura are o puternica forta de influentare . Marile genii literare care au creat epoci , scoli literare , au dominat perioade intregi cu viziunea lor asupra vietii si aceasta datorita faptului ca literatura are o functie cognitiva prin imaginile ei artistice , care ajuta oamenii sa inteleaga semnificatiile profunde ale realitatii , sa le cunoasca si sa le aprecieze just . Literatura mai are si menirea sa dezvaluie sentimentele si gandurile altor oameni , farmecul , bucuriile si necazurile vietii.

Literatura isi exercita functia educativa prin mijloace estetice , educatia estetica . Aceasta ajuta la educarea simtului estetic si , a aptitudinilor estetice si a unei atitudini fata de realitatea inconjuratoare . Investigarea creatiei literare declansaza intreaga si uriasa ei putere de convingere emotionala , caracterul molipsitor al artei , capacitatea ei de a-l emotiona pe elev , de a-i forma convingeri . Literatura stimuleaza gandirea si constituie un puternic mijloc de educare a tuturor insusirilor omenesti autentice , ea este o modalitate specifica de cunoastere . Cunoasterea este ceea ce da sens si un obiectiv vietii , ea nu este doar o "reprezentare" , o reflectare activa si intelegere a realitatii - este si actiune asupra realului , o transformare a realului . Dezvoltarea inteligentei reprezentative este cea care da putere omului . "A sti" si "a face" definesc existenta si puterea omului . Pentru individ a cunoaste inseamna a construi reprezentari utilizand informatii preovenite din surse diferite si maniere diverse de prelucrare .

Devenita obiect de studiu , literatura se ofera spiritului de investigatie in ceea ce are specific ca arta . Din natura specifica a obiectului decurge modalitatea didactica generala de abordare a lui in procesul de invatamant . Obiectul Literatura romana este o antologie de arta literara nationala , ceea ce-i contureaza profilul original , comparativ cu disciplinele stintifice din planul de invatamant .

Calea pe care actioneaza forta de inraurire a literaturii consta in sensibilizarea prin intermediul fortei sugestive a limbajului poetic . Reusind sa-i sensibilizeze pe elevi , adica sa le produca o stare sufleteasca deosebita , care ii face sa se simta altfel decat stiu ei in mod obisnuit si le trezeste dorinta de a se modela , literatura isi atinge menirea data de conditia artei si , implicit le strecoara in minte atitudini si comportamente , sensuri , invataminte , imperative umane nobile . Atmosfera pentru educatie prin literatura este pregatita in momentul in care apare dimensiunea estetica . Literatura nu-si poate realiza finalitatea educativa decat pe calea sensibilizarii . De aceea , educatia prin intermediul literaturii trebuie conceputa ca un proces dinamic , viu emotiv , a carui reactie in lant este declansata de contactul nemijlocit al elevilor cu opera . Exista mecanisme subtile prin care literatura isi exercita functionalitatea formativa , vizand aspecte ale procesului de dezvoltare intelectuala . Comentariul pe marginea operelor literare contribuie la nuantarea gandirii , la cultivarea supletei ei . Prin efectul sensibilizator al metaforei se declansaza un efervescent proces de gandire , care pargurge un drum complicat , de la perceptie si reprezentare , prin labirintul asociatiilor si disociatiilor (pentru gasirea termenilor de referinta in lumea fenomenelor , pana la generalizare . Adevarurile umane ale operei nu trebuie "povestite" , "reproduse" , ci relevate si traite prin invocarea sensibilitatii , cunostintelor si experientei de viata a elevilor . Opera literara trensmite cunostinte si contribiue la formarea orizontului cultural . Informatiile cultural-stintifice implicate in mesajul operei pot avea adesea o reala valoare cognitiva , in sensul cel mai strict al termenului , ele putand fi verificate prin confruntarea cu diverse surse din domeniul stiintelor . Opera largeste orizontul cultural al cititorului punandu-l in contact , prin intermediul imaginatiei , cu un anume mod de viata , cu o cultura material-spirituala specifica , dar nu atat in datele ei particulare si concrete , cat mai ales in atributele ei esensiale , ele insele percepute ca ficsiune , ca element artistic cu valoare emblematica . In operele literare , cunostintele despre lume si viata , multiplele informatii sunt prezentate tot ca act de creatie . Transpozitia lor din regimul universului creat al operei, in acela al bunurilor culturale propriu-zise este o operatie care se petrece in preocesul receptarii , pe drumul care trece mai intai prin inima receptorului , pentru a ajunge , in cele din urma , in planul reflectiei . Aceasta transpozitie trebuie efectuata de fiecare receptor in parte , iar efectul formativ adevarat al ei se contureaza in timp , dupa complicate sedimentari , produse prin estomparea treptata a emotiilor care au dat incandescenta actul receptarii estetice . Specificul procesului instructiv-educativ prin intermediul literaturii consta in faptul ca emotia estetica fixeaza in constiinta elevilor semnificatiile mesajului artistic al operelor . Emotia estetica indeplineste , in procesul educatiei prin literatura , rolul unui catalizator . Faptul este si mai evident cand se urmareste procesul educatiei morale prin receptarea literaturii . Literatura poate juca un rol deosebit in procesul educarii elevilor in spiritul binelui , adevarului si dreptatii , in formarea unor atitudini pozitive cum sunt cinstea , curajul , spiritul de sacrificiu , demnitatea , atitudinea corecta fata de munca . Actul receptarii estetice este deosebit de important deoarece acesta se poate converti in sentimente , fapte si atitudini umane concrete . Opera literara devine material auxiliar , ilustartiv , pentru disertatii etice . Trairea emotional-reflexiva a universului operei de catre elevi este o cale sigura de educatie morala a lor . Antrenarea in dezbateri pentru confirmarea sau infirmarea unor teze , stimularea discutiilor controversate intre elevi , inlaturarea unor inhibitii sunt factori care pun in centrul receptarii operei literare personalitatea elevului , conditionandu-i dezvoltarea , implinirea . Adevarurile desprinse din operele literare se vor integra in personalitatea elevilor dupa demersul reflexiv personal .O problema de viata , care-i solicita direct pe elevi in rezolvare , se incadreaza in ceea ce Francais Debyser numeste "pedagogia simularii" (pedagogie de la simulation) (Francais Debyser , "Moartea manualului si declinul iluziei metodologice , in "La Francais daus le Monde" , oct.-noiem.,1973, p.67). Pedagogia simularii se bazeaza pe solicitarea elevilor in rezolvarea unor situatii concrete de viata , ca si cum acestea ar fi propriile lor probleme , adaptandu-se cu succes in procesul instructiv-educativ . Pe calea receptarii estetice a operelor inspirate din istoria nationala , elevii "invata" sa iubeasca limba romana , sa se identifice cu idealurile nationale , sociale si morale ale poprului roman . Toate acestea devin componente ale constiintei elevilor , nu prin demonstartia logica , ci prin procesul lent al inducerii afectiv-reflexive personale .

Contactul cu operele reprezentative ale literaturii duce la formarea laturilor educatiei estetice . Educatia estetica asimileaza , intr-o sinteza superioara si specifica , atribute realizate prin procesul educatiei intelectuale si morale . Sarcinile educatiei estetice prin intermediul literaturii constau in dezvoltarea gustului pentru frumosul din arta , natura si societate , in formarea notiunii de frumos , in cristalizarea criteriilor de apreciere a frumosului , in conturarea si dezvoltarea deprinderilor de comportare conform legilor frumosului . Literatura isi aduce astfel contributia ei specifica la dezvoltarea sensibilitatii , a imaginatiei, la imbogatirea culturii estetice a elevilor . Educatia estetica prin mijlocirea literaturii presupune mai intai sensibilizarea constiintelor pentru intuirea frumosului . In faza intuirii , subiectul percepe atributele elementare ale frumosului , se emotioneaza ,dar nu e capabil sa emita aprecieri obiective despre perceptiile sale estetice . Pe masura ce conceptia despre lume se cristalizeaza , se iveste posibilitatea trecerii de la simpla intuire a frumosului la aprecierea lui , cand apare adevarata emotie estetica , cu functia ei de corectiv al comportarii omenesti . Procesul educatiei estetice se realizeaza prin intuire si apreciere estetica . In clasele de liceu , comentariul de text abordeaza in adancime atributele specifice ale literaturii ca arta , in mod special ,problemele relatiei semn-semnificant , a valorii emblematice a limbajului poetic .

Prin natura ei specifica , literatura dispune de multiple valente formative . Concretizarea acestor valente in sentimente , idei , atitudini umane , integrarea lor in structura personalitatii elevilor , este un proces complex care presupune , ca o conditie indispensabila , sensibilizarea prin contactul direct cu opera si implicarea subiectilor receptori in descoperirea atributelor estetice si semnificatiilor .

Studiul literaturii in scoala este un proces complex care incepe cu insusirea instrumentului tehnic al lecturii , continua cu formarea capacitatii de a recepta complex opera literara , de a o comenta si interpreta , urmarind in final formarea gustului estetic .

In receptarea mesajului estetic al poeziei lirice indeosebi , lectura expresiva are un rol hotarator . Acest rol decurge din specificul literaturii ca arta (reflectarea realitatii in imagini concret senzoriale , relevabile in constiinta prin intermediul cuvintelor). Datorita specificului sau artistic , literatura solicita in actul receptarii mai intai simturile , provocand subiectului receptor o anume tensiune emotionala , o anume stare sensibilizatoare , tonusul liric specific emotiei estetice . Lectura interpretativa are darul de a crea aceasta stare , conditie esentiala pentru aderarea sincera a receptorului la universul sensibil al poeziei . In plus , o autentica lectura expresiva deschide pe nesimtite usile pentru receptarea multiplelor sensuri ale textului liric . Nu fara temei , unii specialisti sustin ca lectura expresiva domina intreaga activitate de comentare a textului : "ea o pregateste , o zamisleste si o incoroneaza ; ea ii este alfa si omega." (Raol Mars , "Explication de textes par le travail de la diction" , "Cahiers pedagogiques" , martie 1970, p.52).

Practica receptarii operelor literare demonstreaza ca un text bine citit este pe jumatate explicat . Elevii trebuie ajutati sa exprime prin lectura reactia lor afectiva fata de textul receptat . Deci lectura trebuie sa fie un indiciu al receptarii , o dovada ca elevul a sesizat valorile specifice ale textului . "Punandu-l pe elev in situatia de a surprinde , de a intui si de a exprima , prin lectura , intentia stilistica a autorului , profesorul il deprinde -de fapt- sa "citeasca printre randuri" , cum se spune , si in acelasi timp sa se exprime realmente estetic -adica expresiv- , deci cu emotie , cu sensibilitate , cu o mare maleabilitate."(Bianca Bratu , "Literatura si educatia estetica a preadolescentului" , Bucuresti , E.D.P., 1970, p.23)

Obiectivul final al studiului literaturii in scoala este acela de a forma din elevi cititori de literatura , oameni cu deprinderea de a citi permanent , capabili sa recepteze mesajele transmise de operele literare citite si sa adopte e atitudine personala fata de lecturile lor . Lectura este proprie literaturii asa cum executia este proprie muzicii . Cuvantul auzit sau vazut este menit sa se adreseze inteligentei omului , iar literatura nu este doar o arta a cuvantului , ci o arta a inteligentei prin intermediul lecturii . Pentru a simti literatura este absoluta nevoie de a pricepe , iar pentru a pricepe , cititorul se opreste din lectura , deoarece logosul (cuvantul) are nevoie de timp ca sa strabata in inteligenta si sa destepte acolo intelesul de care este legat . Cuvantul nu intereseaza direct , pentru el insusi , ci pentru un element superior siesi , ideea pe care o desteapta in minte si in fata careia ce sterge , se jertfeste , dispare .

Literatura sugereaza o suprarealitate , folosindu-se de forta conotativa a cuvintelor . Pentru a putea transmite o anumita intuitie a obiectivului , scriitorul realizeaza expresii unice , individuale , avand ca material cuvantul . Arta sa consta in a potenta resursele limbii cu semnificatii estetice . Titu Maiorescu , in "O cercetare critica asupra poeziei romane de la 1867" , spune ca materia sensibila a poeziei o alcatuiesc imaginile pe care cuvintele le trezesc in fantezia noastra .Imaginea artistica-inteleasa ca o configurare sau ca parere a unei intuitii concrete -este rodul fanteziei creatoare , in esenta iluzia unei lumi re-create prin prisma sentimentelor traite de om . Umanizarea realitatii constituie un aspect esential al procesului de elaborare a imaginii artistice . Imaginea artistica exprima generalul prin intermediul individualului , facand din literatura o modalitate specifica de cunoastere prin transfigurare . Vechea afirmatie portivit careia ceea ce deosebeste stiinta de poezie (arta) este "abstractizarea" gandirii , in primul caz , si "concretetea" fanteziei , in celalalt este contrazisa de faptul demonstrabil ca rationalitatea nu este un atribut caracteristic numai stiintei , ci si poeziei .

In cuvantul poetic se toarna atat structura lumii obiective , cat si cea intima , subiectiva , a scriitorului . Semnul marelui scriitor il constituie , in primul rand , constiinta cuvantului de care dispune . Mallarme spunea ca daca ipotetic ar exista o limba adecvata sa-i traduca exact gandul , acesta l-ar suprima pe scriitor . Decodificarea limbajului artistic este deosebit de importanta pentru procesul receptarii operei literare in scoala . In analiza stilistica a limbajului poetic intervine implicarea permanenta a intuitiei estetice a elevilor .

Specificitatea artistica a literaturii releva principii metodologice care viseaza studiul acestei arte in scoala . Opera literara trebuie receptata de catre elevi , sub indrumarea profesorului , in ceea ce are specific ca arta , fiecare opera pretandu-se la o abordare proprie , particulara in functie de trasaturile sale interne . Literatura nu se "preda" , ea se "recepteaza"..

Lectura literaturii beletristice isi are ecoul in actiunile sociale ale individului , stimuleaza la activitate . Exista numeroase studii care subliniaza rolul considerabil al scolii in formarea elevilor ca cititori de literatura , raspunderea pe care o are aceasta pentru formarea omului epocii moderne , capabil sa se autoinstruiasca si sa selecteze din multimea de mesaje de care este asaltat , pe cele care ii sunt necesare pentru conturarea personalitatii sub aspect profesional si spiritual , pe cele care-i deschid accesul al cultura majora a umanitatii .

Lectura are rol fundamental in cadrul tehnicilor de munca intelectuala . Ea a fost si este pentru om principala modalitate de intrare in zona cunoasterii . Problema centrala a lecturii este cea a determinarii sensului , omul incercand sa capteze si sa descifreze prin lectura un mesaj . Receptarea mesajului duce la un proces de actualizare a vechilor cunostinte , dar si la noi asocieri , si , posibil la descoperirea de noi aventuri . Lectura literara este unul dintre factorii care favorizeaza in cel mai inalt grad cunoasterea si folosirea limbii romane , imbogatirea si activizarea vocabularului sau dezvoltarea capacitatii de comunicare . Academicianul Iorgu Iordan considera ca "o limba frumoasa si corecta se invata in primul rand din lectri literare."

A citi nu este o simpla actiune mecanica de parcurgere a unor texte si , eventual , denotarea unor idei , ci presupune o anumita pregatire , o tehnica si un comportament adecvat . Unii autori vorbesc chiar de comportamentul informational al omului modern , acea suma de deprinderi si cunostinte care sa-l faca apt , in conditiile formidabilei explozii informationale , de a seleca si recepta in mod optim informatiile provenite din cele mai diverse surse .

Unul din obiectivele principale ale studiului literaturii este sensibilizarea elevilor fata de frumosul literar , formarea lor ca cititori de literatura , dezvoltarea motivatiilor si inclinatiilor pentru lectura , cultivarea gustului estetic , a discernamantului critic , a judecatii de valoare.

Trairea emotional-reflexiva a universului operei de catre elevi e singura cale de educatie morala a lor . Valorificarea sub aspect educativ a operelor studiate presupune si intelegerea treptata a relatiiei dintre opera literara si realitate , potentarea intelegerii , prin raportarea reciproca a celor doua . Caci intelegerea de catre elevi a relatiei dintre realitatea de facto si cea artistica indica grade diferite de cunoastere a textului literar , de la corespondente de amanunt la acela din domeniul esentialitatilor , ajunta la intelegerea literaturii si la imbogatirea experientei de viata . Fictiunea , prin caracterul ei de reprezentare (verista , simbolica , analoga) , largeste posibilitatile cognitive ale literaturii .

Functia de generalizare , proprie operei literare , transfera adevarurile continute in sisteme semantice superioare , tinzand spre nivelul abstractiunilor filozofice , oferind deci elevului cititor criterii de apreciere a realitatii .

Importanta si locul disciplinei Limba si literatura romana reiese din specificitatea artisctica a ei prin care realizarea obiectivelor generale instructive , educativ-formative ale invatamantului se poate infaptui , pe calea si sensibilizarii elevilor . Prin intermediul modelelor de arta literara oferite spre receptare , obiectul acesta actioneaza direct asupra sensibilitatii si , implicit , constiintei lor , inoculandu-le cunostinte , idei , sentimente si modelandu-le atitudini , comportamente umane .

De importanta educativa deosebita a disciplinei depinde si locul pe carea ea il are in planurile de invatamant . In toate ciclurile de invatamant si in toate clasele , indiferent de profilul scolilor , literatura romana este prezenta , in diferite grade de relevanta . Obiectivele cunoasterii literaturii romane ca proces didactic desfasurat intr-o viziune moderna , sunt formarea interesului elevilor pentru lectura textelor literare si , pe aceasta cale , modelarea gustului lor estetic . In obiectivul acesta general , se includ si alte obiective , precum : cultivarea gandurii , a imaginatiei (in deosebi a celei creatoare ) , a spiritului de observatie , a exprimarii , cat si educarea unor sentimente deosebite , precum cele morale (solidartitatea umana , atasamentul de ceea ce inseamna adevarul , binele si frumosul , fata de locul in care ne-am ivit in lume : familie , sat , oras , tara natala) , cat si formarea unei conduite civilizate in societate . Finalitatea principala a procesului de receptare a literaturii in scoala ramane aceea de a forma din elevi cititori de literatura , in devenire oameni cu deprindere de a citi , zilnic , ceva interesant , capabil de a adopta o pozitie personala fata de lecturile lor .

Instrumentul de baza de care se foloseste cel ce lucreaza cu mintea - intelectualul- este cartea . Introducerea organizata , stintiifica , a elevilor in tehnica muncii intelectuale trebuie sa inceapa cu prezentare amanuntita a acestui instrument , cu ajutorul caruia isi cultiva inima si mintea .

Familiarizarea cu cartea -operatie care se poate realiza intr-un sir de lectii speciale , tinute la anumite intervale , in cadrul adecvat oferit de biblioteca scolii - trebuie sa porneasca de la definirea ei ca "scriere (literara, stintifica , didactica ,etc. ) tiparita ( sau destinata tiparului ) si legata sau brosurata in volum ."

Intr-o lume guvernata de computere se formeaza tot mai des intrebarea : "De ce trebuie sa-l pregatim pe elev pentru a citi din cartile la fel prezentate de la descoperirea tiparului? De ce sa atinga foile de hartie si sa urmareasca cu privirea randurile tiparite cand , dupa accesarea unor adrese pe site , poate urmari tot ce-si doreste?".

Raspunsul este ca oricat de uluitoare sunt posibilitatile unei masinarii din ce in ce mai acaparatoare cum este computerul , acesta nu poate asigura atmosfera emotionala generata de citirea "pe nerasuflate" a unei carti incitante . Totusi nu este suficienta aceasta citire numai atunci cand profesorii sau parintii , vor gasi timp sa asculte parerile copiilor despre ce au citit , sa traiasca alaturi de ai traectoria personajului favorit numai atunci se va realiza "puntea" intre imaginile dintre carti si realitate .

Chemarea in lumea cartilor nu vine doar din launtrul si deseori din afara , fiind generata si urmarita de familie si scoala . Astfel mai tarziu ea devine o parte din viata .

Obisnuirea de timpuriu a elevilor cu tehnica lucrului cu cartea este un deziderat al modernizarii invatamantului in general . Independenta in gandire si exprimare , puterea de analiza si sinteza , spiritul de asociatie , durabilitatea cunostintelor , rigurozitatea stintifica in efectuarea unor sarcini ( exactitatea in cunostinte , precizie , bogatie , documentatie , tinuta stintifica) , interesul continuu pentru studiul sistematic sunt calitati care se formeaza si se dezvolta prin incetatenirea in practica scolara a unei tehinci precise de studiu individual . Aceasta tehinica nu se insuseste usor , numai prin simple recomandari . Este vorba de un proces , de o munca sistematica de durata , care se desfasoara de la simplu la complex si care are ca organizator profesorul . Acestuia i se cere sa actioneze ca un om de stiinta , ca un creator , oferind permanent elevilor modelele de documentare riguroasa , siprit de discernamant , capacitate de sinteza , logica in argumentare , echilibru in compozitie -atribute indispensabile cercetatorului .

Literatura aduce o contributie substantiala la cristalizarea profilului spiritual al cercetatorului . Constantin N. Arseni , unul dintre cei mai mari specialisti din lume in domeniul neurochirurgiei spunea : "Specialist mare fara orizont mare nu exista. Orizont mare fara limba si literatura materna , nici vorba Numai literatura si arta dezvolta mintea , sensibilitatea , spiritul omului . Literatura si arta formeaza tot ce e frumos in creierul nostru". (Constantin N. Arsei , articolul din "Flacara", nr. 11 / 9 martie , 1974 , p.4).