TEORIA CURRICULUMULUI IN CONTEXTUL STIINTELOR EDUCATIEI. CONCEPTUL DE CURRICULUM. TIPURI DE CURRICULUM .

TEORIA CURRICULUMULUI IN CONTEXTUL STIINTELOR EDUCATIEI. CONCEPTUL DE CURRICULUM.

TIPURI DE CURRICULUM[1].

Cuvinte cheie teoria curriculumului, curriculum, curriculum general, specializat, subliminal, informal, formal, scris, predat, invatat, testat, recomandat.

Din punct de vedere istoric, teoria curriculumului are o biografie scurta si propune o viziune noua asupra actiunii educationale. Cresterea gradului de solicitare sociala a educatiei (explozia educationala) in ultimele decenii, nevoia accentuata de control si eficienta a educatiei si incapacitatea didacticii clasice de a raspunde acestor nevoi pe termen lung, au condus la disocieri in didactica traditionala si la crearea unor discipline care exploreaza anumite componente ale educatiei teoria curriculumului care se centreaza pe raportul finalitati-continuturi, teoria instruirii are in vedere relatiile profesori-elevi prin intermediul metodelor, mijloacelor si a modalitatilor de instruire, teoria evaluarii care se opreste asupra rezultatelor educatiei.

Etimologic, termenul de curriculum provine din latina (sg. curriculum, pl. curricula) si inseamna cursa, alergare, traseu.

Problematica esentiala a teoriei curriculumului o constituie finalitatile (sursele de derivare a finalitatilor, criteriile de selectie, metodele de definire a lor, metodele de clasificare), tipurile de continuturi si criteriile ce stau la baza organizarii lor, de timpul de invatare si de relatiile care se stabilesc intre aceste trei componente. Alaturi de aceste elemente nucleu ale curriculumului, sunt avute in vedere, complementar, strategiile didactice si procesul evaluarii actinunii educative.

Din punct de vedere structural, curriculumul apare ca un program de studiu Finalitati

Timp Continut

Strategii de predare-invatare

(metode, procedee, tehnici, mijloace) Evaluarea

In literatura pedagogica romaneasca termenul s-a impus dupa anii `90 si a iscat ample dispute, multi considerandu-l un termen pretentios si redundant. Teoria curriculumului este un domeniu stiintific matur iar termenul de curriculum propune reconsiderarea interdependentelor dintre componentele didacticii si o noua viziune asupra proiectarii experientelor educative.

In sens restrans curriculum inseamna totalitatea documentelor in care se consemneaza experienta de invatare (curriculum vitae, programa scolara, planul de invatamant, manualele scolare, caietele de lucru etc.) In sens larg curriculumul include intregul sistem de procese decizionale, manageriale care preced sau insotesc proiectarea, implementarea, evaluarea si revizuirea experientelor de invatare oferite de scoala. Sensul actual al termenului de curriculum se situeaza pe o pozitie de mijloc: curriculumul este intreaga experienta de formare si invatare propusa prin scoala si prin activitati extrascolare (C.Cretu). Experienta educationala informala nu este inclusa in curriculum.

Exista mai multe tipuri de curriculum care se refera la specificitatea practicii educationale si a experientei de invatare oferite:

Curriculumul general ofera o baza generala de cunostinte, abilitati sau comportamente obligatorii pentru toti cei care parcurg primele stadii de scolaritate. Curriculumul general inseamna educatia de baza; aceasta educatie difera in functie de sistemul de educatie national si poate include invatamantul primar, invatamantul gimnazial si cel secundar. Continutul educatiei generale se afla in proces de extensiune prin integrarea unei tematici interdisciplinare, constituind in acest fel un fundament pe care aptitudinile speciale pot fi dezvoltate. Curriculumul specializat vizeaza imbogatirea, exersarea abilitatilor inalte, formarea unor competente in domenii particulare de studiu (literatura, muzica, desen, stiinte exacte, sporturi etc). Curriculumul subliminal se refera la experientele de invatare oferite de mediul psiho-social si cultural al clasei de elevi si al scolii, adesea foarte putin constientizat de catre individ, dar semnificativ pentru imaginea de sine si pentru sistemul de valori si atitudini fata de ceilalti. Curriculumul informal deriva din experientele de invatare oferite de alte medii educationale - non-guvernamental, mass-media, de institutiile culturale, de viata cotidiana a familiei.

Curriculumul scris are caracter oficial si este specific institutiilor educationale (mai ales scolilor). Curriculumul predat reprezinta experienta de invatare oferita direct de catre educatori sau profesori elevilor sau studentilor, in activitatile curente. Curriculumul recomandat de catre un comitet de experti sau de catre autoritatile guvernamentale este gandit ca un ghid general pentru profesori, dar adesea nu tine seama de realitatea scolara. Curriculumul de suport este reprezentat de materiale auxiliare cum sunt culegerile de texte sau exercitii, cursurile de perfectionare, soft-urile educationale, etc. Curriculumul testat cuprinde acele experiente de invatare care sunt transpuse in teste, probe de examinare sau alte instrumente de apreciere a rezultatelor scolare. Curriculumul invatat include ceea ce elevul achizitioneaza din tot ceea ce i se propune.