SISTEME FORMALE DE INVATAMANT SI EDUCATIE

SISTEME FORMALE DE INVATAMANT SI EDUCATIE;

MEDIILE EDUCATIONALE ¾ EXTENSII ALE SISTEMULUI DE INVATAMANT;

PROCESUL DE INVATAMANT ¾ PROBLEMATICA GENERALA.

Sistemul este un ansamblu de elemente organizate ierarhic, aflate in interactiune si interdependenta, si care converg spre realizarea unei finalitati comune.

dereglarea functionarii unui element, duce la neindeplinirea rolului acestuia si la influentarea negativa a functionarii celorlalte elemente.

Sistemul de invatamant este ansamblul institutiilor de invatamant si educatie (de stat sau private), organizate pe baza unor principii si corelate functional, in care se realizeaza instruirea si educarea omului potrivit idealului educational dintr-o societate, dintr-o tara anume si dintr-un moment istoric concret.

idealul scolii romanesti prezentat in legea 84/95 este: ,,dezvoltarea libera, integrala si armonioasa a individualitatii umane in vederea formarii unei personalitati autonome si creative"

societatea este un macrosistem alcatuit din mai multe subsisteme: politic, economic, juridic, administrativ, educativ etc.

exista unele tendinte generale in organizarea sistemelor de invatamant din mai multe tari de exemplu:

Ø     debutul scolaritatii obligatorii 6-7 ani;

Ø     prelungirea duratei invatamantului obligatoriu, oferirea unei instruiri generale 8-9-10 ani, si are ca obiectiv pregatirea identica a elevilor;

Ø     diversificarea invatamantului - existenta mai multor tipuri de scoli secundare (licee, scoli tehnice, profesionale etc.), mai multor profiluri in cadrul acestor scoli(uman, real, militar, sportiv etc.), mai multor facultati si mai multe specializari. Aceasta diversificare are ca obiectiv oferirea de conditii prielnice pentru orientarea scolara si profesionala;

Ø     egalizarea sanselor la instruire pentru toti elevii, indiferent de etnie, clasa sociala, sex etc. egalizarea nu trebuie inteleasa ca fiind uniformizare ci diversificare in functie de capacitati si aptitudini;

Ø     perfectionarea/modernizarea continua este prezenta datorita necesitatii de adaptare continua a scolii la cerintele sociale. Specific sistemelor contemporane de educatie este intervalul scurt de timp dintre reformele implementate pentru ca sistemul sa poata face fata cu succes cerintelor prezente si de perspectiva a societatii;

Ø     descentralizarea sistemelor de invatamant si crearea autonomiei unitatilor de invatamant, este manifestata cu precadere in invatamantul superior. Presupune crearea unui ,,camp de autonomie", a unei autoritati proprii fara a incalca autoritatea centrala(ministerul). Obiectivul central este de a apropia scoala de nevoile comunitatii locale;

Ø     compatibilizarea sistemelor de invatamant europene pentru a permite mobilitatea elevilor de la un sistem la altul, toate titlurile fiindu-i recunoscute la nivel european.

Sistemul de invatamant este organizat pe nivele:

prescolar;

scolar mic si gimnaziu;

liceal;

postliceal;

universitar si postuniversitar.

- trecerea de la un nivel la altul se face pe baza indeplinirii unor criterii de promovabilitate prevazute de legea invatamantului.

Procesul de invatamant este activitatea fundamentala ce are loc in cadrul sistemului de invatamant, organizata si planificata sub indrumarea si conducerea unor persoane specializate, prin care se realizeaza obiectivele educationale, privind formarea personalitatii.

Functii

de informare -inzestrarea elevului cu un anumit bagaj informational;

de formare -slefuirea capacitatilor individului;

de educare -formarea si consolidarea unor atitudini sanatoase din punct de vedre social, profesional etc.

Are doua caractere:

informativ-formativ interiorizarea unui bagaj de cunostinte;

formativ-educativ construirea unor atitudini pe baza cunostintelor asimilate.

Propune atitudini educative de genul:

accesibilitatea cunostintelor transmise fata de potentialul comprehensiv al elevului;

realizarea unui discurs esentializat;

vizarea unor obiective educative;

implicarea activa a elevului;

intensificarea relatiei educator-educabil;

egalizarea sanselor in invatare, oferirea posibilitatii fiecarui elev de a invata in ritm propriu etc.

Didactica -teorie generala a procesului de invatamant

etimologic provine din grecescul didactike - arta invatarii; si didaskein - a invata pe altii;

apare la pedagogul ceh Ian Amos Comenius in lucrarea ,,Didactica Magna"(1592-1670), astfel fiind promovata ca ,,arta de a invata pe toti toate"

fiind principala teorie a invatamantului didactica, cuprinde problematica unor concepte ca: obiectivele educationale,principiile de normativizare a procesului de invatamant, continutul invatamantului, metodologie educationala, moduri si forme de organizare a procesului de invatamant, evaluarea educationala, proiectarea procesului educational si probleme de interrelationare a subiectilor implicatio in actul didactic.

este o teorie prescriptiv-normativa, emitand reguli, norme, standarde si criterii generale privind modul eficient de a le aborda in vederea cresterii eficientei invatamantului;

elaboreaza bazele teoretice ale invatamantului;

in relatia cu disciplinele predate in procesul de invatamant, didactica ,,da nastere" asa-ziselor didactici aplicate sau metodici de predare.