STRATEGII DE INSTRUIRE- DEFINIRE, CLASIFICARE, STRUCTURA

STRATEGII DE INSTRUIRE- DEFINIRE, CLASIFICARE, STRUCTURA

In cadrul procesului de predare a cunostintelor si deprinderilor intr-o institutie de invatamant, cadrul didactic realizeaza o serie intreaga de activitati si comportamente orientate spre obtinerea unui maximum calitativ al rezultatelor educationale.

Toate acestea le initiaza in urma unor analize a resurselor, a conditiilor, a factorilor educationali construind autentice strategii educationale.

Introdusa din nevoia de a gasi o alternativa practicilor traditionale utilizate in invatamant:

• conceperea predarii unei discipline,
• elaborarea continuturilor,
• predarea unei simple activitati educationale,

notiunea de strategie se situeaza pe traiectul de la intentie la realitate, sarcinile de instruire fiind traduse astfel intr-un ansamblu de decizii conditionale.

Reprezentand ,, o componenta a programului de instruire, ea constituie din perspectiva cadrului didactic, aspectul activ, dinamic, al formei de dirijare efectiva a invatarii''.

Ca ,, ansamblu de actiuni coordonate si armonios integrate menite sa dirijeze invatarea in vederea realizarii obiectivelor preformulate" (Vlasceanu,1993) strategiei nu i se atribuie o solutie fixa, ea nu este imuabila. Ea mai poate fi privita atat ca o imagine globala programata initial si investita cu imuabilitate, cat si ca o varianta ori ca o alternativa permanent perfectibila, caracterul sau dinamic fiind determinant.

Datorita complexitatii fenomenului instructional si a modalitatilor lui de abordare, se pot emite o suita de afirmatii cu privire la, definind-o ca:

• ,, mod de combinare si organizare cronologica a ansamblului de metode si mijloace alese pentru a atinge anumite obiective''(UNESCO,

• "un mod de abordare a invatarii si predarii, de combinare si organizare optima a metodelor si mijloacelor avute la dispozitie, precum si a formelor de organizare a elevilor in vederea atingerii obiectivelor urmarite''(I. Parent, Ch. Nero,

• "o ipoteza de lucru, o linie directoare de actiune careia i se asociaza un anumit mod global de organizare a invatarii si a conditiilor invatarii, de utilizare cu precadere a unor metode si mijloace''

• 'mod in care poate fi atacata o situatie de instruire, un mod de a pune in contact elevul cu materialul nou de studiat, o combinare si organizare optima a celor mai adecvate metode, mijloace si forme de grupare a elevilor in raport de natura obiectivelor, tipuri de continuturi actuale, tipul de experienta de invatare urmarite''.

• un 'ansamblu de resurse si metode planificate si organizate de profesor in scopul de a permite elevilor sa atinga obiectivele stabilite' sau 'un mod de abordare a invatarii si predarii, de combinare si organizare optima a metodelor si mijloacelor avute la dispozitie, precum si a formelor de grupare a elevilor, in vederea atingerii obiectivelor stabilite'. I.Cerghit

• strategia sugereaza modul de abordare a unei situatii de instruire, punand in contact elevul cu noul continut studiat

Strategia de instruire:

implica elevul in situatii specifice de invatare,

rationalizeaza si adecveaza continutul instruirii la particularitatile personalitatii elevilor (motivatie, mod de pregatire, stiluri de cunoastere/ de invatare),

creeaza premise pentru manifestarea optimalaa celorlalte componente ale procesului de instruire, dependente, la randul lor, de :

• personalitatea profesorului
• capacitatea lui de a realiza proiectarea, implementarea si evaluarea instruirii

Fiecare cadru didactic are o specificitate anume in alegerea, combinarea si organizarea ansamblului de metode, materiale si mijloace in vederea atingerii anumitor obiective, adica in stabilirea strategiei didactice

Unui mod anume de combinare a resurselor amintite i se asociaza un mod de abordare a invatarii si predarii. Exista moduri de abordare diferite:

analitic,

sintetic,

intuitiv sau deductiv,

creativ sau algoritmic,

teoretic sau practic,

interdisciplinar sau unidisciplinar,

frontal sau individual etc.

Alteori un mod de abordare poate fi orientat spre :

invatarea prin receptare,

invattarea prin cercetare,

invatarea prin joc,

invattarea prin actiune practica,

invattarea prin experimentare,

invatarea prin repetitie,

invatarea prin imitatie, etc.

TIPURI DE STRATEGII DE INSTRUIRE:

Ø      dupa domeniul activitatilor instructionale predominante

strategii cognitive

strategii psihomotrice

strategii afectiv - motivationale

strategii combinatorii

Ø      dupa particularittile evolutive ale gandirii elevilor

strategii inductive care conduc elevul :

o       de la analiza faptelor concrete, la elaborarea notiunilor noi,

o       de la perceptia intuitiva la gandirea abstracta,

o       de la particular la general

strategii cognitive

strategii psihomotrice deductive, se porneste de la definitie, ajungandu- se la exemplu

strategii transductive

strategii analogice- bazate pe modelare

strategii mixte

Ø      dupa gradul de structurare a sarcinilor de instruire

strategii mixte

strategii algoritmice - care prescriu pas cu pas actiunile si operatiile predarii- invatarii, comportamentele invatatorului si ale elevilor

strategii semi - prescrise, nealgoritmice

strategii euristice.- sunt strategii creative, care lasa camp deschis originalitatii si spontaneitatii

Un cadru didactic eficient trebuie sa stapaneasca moduri variate de abordare a invatarii, o gama larga de strategii generale si particulare, care vor putea deveni caracteristici ale stilului sau de predare. In mod obisnuit, strategiile utilizate de invatatoti si profesori sunt mixte, imbinarea lor fiind in raport de o multitudine de factori.

Profesorul Marin Manolescu considera drept criterii specifice ale constructiei unei strategii :

Organizarea elevilor (individual, grupal, frontal).

Organizarea continutului vehiculat in timpul procesului (fragmentat, integrat in unitati, global).

Prezentarea continutului (expozitiv, problematizant, prin descoperire).

Interventiile cadrului didactic (permanente, episodice, alternante).

Exercitii aplicative sau de consolidare (imediate, seriate, amanate).

Evaluarea (sumativa, formativa, alternanta).

Ca faze ale unui proces de constructie a unei strategii instructionale Ioan Cerghit (1993) enumera:

Faza de analiza

o       examinarea variabilelor instructionale si caracterizarea acestora la nivel de potential general si situational

o       evaluarea factorilor psihopedagogici care pot sa influenteze invatarea globala si cea contextuala

Faza de sinteza 

o       retinerea elementelor necesare pentru conturarea unei strategii specifice

o       alegerea si combinarea variabilelor aflate in situatie favorabila la nivel de optiune

iar structura strategiilor de instruire contine:

metode de instruire (expunerea, conversatia, studiul de ca, metode

creative de grup)

mijloace de instruire

forme de organizare a instruirii

interactiuni si relatii instructionale

Se considera ca elaborarea unei strategii eficiente este in functie de:

Ø      conceptia pedagogica a epocii si a cadrului didactic (o conceptie moderna este centrata

pe utilizarea metodelor activ- participative, insotite de materiale didactice si mijloace ce sustin participarea constienta si activaa a elevilor la procesul instructiv- educativ. Succesul unei strategii depinde de competenta celui ce o aplica.

Ø      Obiectivele instructiv- educative specifice unei situatii de instruire. Fiecare tip de obiective necesita strategii diferite. Un alt factor al succesului strategiei este focalizarea acesteia pe obiective

Ø      Natura continutului

Ø      Tipul de experienta de invatare propusa elevilor- fiecare tip de experienta de invatare presupune conditii specifice (invatarea prin descoperire solicita o cale inductiva bazata pe demonstratii si observatie)

Ø      Principiile/ normele, regulile didactice

Ø      Dotarea didactica- materiala a scolii

Ø      Timpul scolar disponibil