Activitatea cognitiva si organizarea activitatii independente a copiilor

Activitatea cognitiva si organizarea activitatii independente a copiilor

Activismul cognitiv este privit ca cautarea a unor impresii noi, gatinta de activitatea de cunoastere. Cel mai des initiativa se manifesta in situatii, cand in fata copilului nu se pune nici un scop concret. El singur pentru sine isi gaseste obiectul cunoasterii si il cerceteaza cu ajutorul mijloacelor cunoscute. In cercetarea lui Zemleanuhina a fost facuta o comparare a copiilor din gradinite si case de copii, la baza careia erau experimentele in care copiilor li se dadea posibilitatea sa cerceteze (1 sau o multime de obiecte, unele din care contineau 'secret', fapt ce-i dadea posibilitatea copilului sa-si manifeste inventivitatea si perseverenta pentru descoperirea lui. In casele de copii micutii greu se includeau in activitatea de cunoastere cu obiectele, in 2 ori mai mult si distrageau atentia, ei mai rar si mai slab isi manifestau fericirea in urma de manipularii cu obiectele. In experimentele lui Zemleanuhina (1982) au fost fixate 120 de actiuni diferite a copiilor cu obiectele. Toate actiunile au fost impartite in 5 categorii: (1) de cercetare - orientare (au fost indreptate spre cunoasterea cu obiectul - copilul priveste la obiect si il pipaie), (2) manipulari nespecificice (actiuni cu obiectul fara luarea in consideratie menirea lui), (3) actiuni fizice specifice (care se caracterizeaza prin caracteristicile fizice a obiectului - obiectul rotind il rostogolesc, guma o intind), (4) actiuni specifice culturale (se faceau cu consideratia ultimelor, despre care copilul putea sa stie numai de la matur. Aceste actiuni sunt cele mai importante, progresive in repertoriul copiilor), (5) actiuni originale, neobisnuite cu obiectele. Ca rezultat - activitatea cognitiva la orfani este foarte joasa.

Cand copilul se adreseaza la matur cu o intrebare, el nu primeste un raspuns satisfacator. Lucratorii sunt atat de ocupati cu observarea tuturor copiilor, ca nu pot acorda atentia numai unui copil. Se poate spune ca activitatea cognitiva joasa e datorata invatarii, si copilul nu se mai intereseaza de tot ce se petrece in jur. Jocul si activitatea cu obiectele sunt activitatea dominanta a copiilor de varsta prescolara. Caracterul si continutul lor sunt indicii obiectivi a dezvoltarii mintale a copilului. Activitatea independenta se deosebeste de ocupatii prin aceea ca apare sub initiativa copilului, deci ea este interesanta pentru el si de aceea poate fi foarte productiva. In timpul activitatii independente la copii se formeaza relatii pozitive si cu maturii. Ei tind spre acei maturi, cu care se joaca, cu care se ocupa. In timpul activitatii independente educatorul atrage mult atentie comportamentului copiilor: el ii invata unele reguli de comportare in timpul jocului, ii invata sa se comporte frumos cu semenii. Pentru a vedea daca activitatea independenta a copiilor este corect organizata, trebuie sa ne bazam pe urmatoarele caracteristici: 1) dispozitia ce prevaleaza in grupa; 2) capacitatea copiilor sa-si aleaga singuri jocul, nivelul dezvoltarii acelei activitati cu care este ocupat copilul, durata ei; 3) relatiile cu alti copii si adulti; 4) caracterul si numarul reactiilor verbale a copiilor. Conform observarilor noastre activitatea independenta la copii din casele de copii prevaleaza. Dintr-o parte aceasta e bine deoarece copilul se invata sa lucreze de sine statator, sa se poata descurca fara ajutorul adultilor. Pe de alta parte aceasta saraceste lumea interna a copilului, el se limiteaza la acele actiuni, care au fost invatate mai demult si nu se mai dezvolta din punct de vedere cognitiv. Activismul cognitiv scazut si continutul activitatii independente sarace sunt 2 caracteristici a copiilor orfani si ne atrag atentia la faptul ca lucrul cu copii nu este bine efectuat si programat.