SCOALA SI SCOLARUL MIC

SCOALA SI SCOLARUL MIC

Continuturile educatiei au o sfera mai larga decat continuturile procesului de invatamant, nereducandu-se la continuturile documentelor si activitatilor scolare. Continuturile educatiei inglobeaza si valorile pe care elevii le "asimileaza" prin metode si mijloace. In cadrul acestor "resurse" educationale se incadreaza: familia, institutiile: culturale, artistice, religioase, mass-media. In functie de accesul elevilor la ele si de motivatia personala a acestora de valorificare a "resurselor" poate depinde succesul scolar.

Rolul si functia scolii nu sunt acelea de a oferi copiilor o pregatire "finita" ci, sa "inarmeze" elevii cu deprinderi de munca intelectuala, cu capacitatea de a prelucra in mod independent noile informatii, de a forma competente (daca s-ar putea transferabile) care sa le ofere adaptarea si integrarea in contextul socio-economic al prezentului cu posibilitatea de a anticipa viitorul. Situatia in care elevului i se ofera totul, selectat si prelucrat de profesor, el participand doar la intelegerea si aplicarea cunostintelor nu ii antreneaza elevului capacitatile, spiritul de investigare si creativitatea. Este mult mai valoroasa situatia in care elevului i se ofera posibilitatea de a afla singur diferite informatii, pe care sa le inteleaga, sa le aplice, sa la analizeze in cat mai mare masura in mod independent. Se considera ca mai importanta decat cantitate de cunostinte este calitatea organizarii si utilizarii acestora. "Valoros nu este cel ce stie multe, ci cel ce este capabil sa identifice problemele". Idealul educational ce consta in "dezvoltarea libera, integrala si armonioasa a individualitatii umane, formarea personalitatii autonome si creative" trebuie sa influenteze redimensionarea continuturilor educatiei. Menirea scolii este de a oferi elevilor nu atat un volum cat mai bogat de informatii (care in scurt timp pot fi depasite) ci, de a forma capacitatea de a se adapta la situatii noi si de ce nu, de a anticipa diferite situatii pentru a le identifica solutii in timp cat mai scurt.

Scolii ar trebui nu doar "sa te invete sa inveti" ci, mai degraba sa te invete cum sa faci, sa te invete sa fii si sa te invete sa devii. De asemenea, scoala trebuie sa tina seama de faptul ca omul traieste din ce in ce mai mult in afara scolii, experienta si comportamentul lui formandu-se sub influenta vietii insasi. Este o necesitate ca mediul scolar sa devina mai deschis, sa optimizeze relatiile cu comunitatea iar scoala trebui sa deschida "apetitul" catre autoeducatie, catre educatia permanenta.

Reforma invatamantului a impus urmatoarea etapizare pentru realizarea unei educatii autentice:

• stadiul achizitiilor fundamentale (grupele pregatitoare, clasa I si clasa a II-a) cand copilului trebuie sa ii fie stimulat potentialul creativ, gandirea si imaginatia, cand copilul trebuie sa isi formeze motivatia pentru invatare;
• in cursul claselor a III-a - a VI-a este esentiala formarea capacitatilor de baza necesare pentru continuarea studiilor (dezvoltarea achizitiilor lingvistice, a capacitatii de a comunica, a gandirii autonome);
• de-a lungul claselor a VII-a - a IX-a ar fi ideal ca elevul sa-si descopere propriile aspiratii, valori, afinitati in scopul construirii unei imagini de sine pozitive, care va determina orientarea spre o anumita cariera profesionala si dezvoltarea capacitatii de a comunica si gandii independent.

Legatura dintre gradinita si scoala este reflectata de includerea gradinitei, impreuna cu clasele I si a II-a in acelasi ciclu curricular, numit ciclul achizitiilor fundamentale. Finalitatile invatamantului prescolar vizeaza in principal: asigurarea dezvoltarii normale a copiilor prescolari, valorificand potentialul fizic si psihic al fiecaruia, tinand seama de ritmul propriu, de nevoile afective si de activitatea sa fundamentala - jocul; imbogatirea capacitatii copilului de a intra in relatie cu ceilalti copii si cu adultii, de a cunoaste si interactiona cu mediul prin explorari, exercitii, incercari, experimente; descoperirea de catre fiecare a propriei identitati si formarea unei imagini de sine pozitive; sprijinirea copilului pentru a dobandii cunostinte, capacitati si atitudini necesare activitatii viitoare in scoala. Aceste finalitati se regasesc si la nivelul ciclului primar, in cadrul caruia se urmareste, de asemenea, formarea personalitatii copilului respectand nivelul si ritmul sau de dezvoltare, precum si inzestrarea sa cu acele cunostinte, capacitati si atitudini care sa stimuleze raportarea creativa efectiva la mediul social si natural, permitand continuarea educatiei.

Includerea gradinitei, claselor I si a II -a in acelasi ciclu curricular este explicata de apropierea finalitatilor, fapt care a dus la constituirea unor obiective majore comune si anume: acordarea la cerintele sistemului scolar si alfabetizarea initiala. Indeplinirea acestor obiective reprezinta cadrul adecvat, rational pentru realizarea unei continuitati organice intre invatamantul prescolar si cel primar.

Din punct de vedere organizatoric, asigurarea continuitatii intre gradinita si scoala este determinata de institutionalizarea grupei mari pregatitoare, in care abilitatile formate deja sunt reluate si exersate in contexte noi de aplicare, accentuandu-se capacitatea copiilor de a opera cu ele, de a stabili noi legaturi intre cunostinte si de ale utiliza pe acestea in practica.

Se impune analizarea unor aspecte ale realizarii continuitatii intre gradinita si scoala pentru activitatea de invatare. Un prim element il constituie cunoasterea particularitatilor psihologice ale varstei prescolarului si scolarului mic, precum si implicatiile pedagogice ale invatarii. In al doilea rand, se solicita abordarea cu atentie deosebita a continutului ale carui baze se pun in prescolaritate, reluat fiind, la un alt nivel, in scoala primara. Alt aspect il constituie strategia didactica, concretizata intr-o varietate de metode, procedee, mijloace de invatamant care sa faciliteze transmiterea materiei si formarea unor abilitati.

Cel mai important element in aceasta abordare il constituie jocul didactic, ca modalitate de initiere treptata in procesul complex al invatarii. Ca activitate fundamentala a copilului, jocul poate contribui la formarea unei atitudini pozitive fata de munca. Cea mai adecvata modalitate de formare a interesului pentru munca, la prescolari consta in imbinarea actiunii cu jocul. Jocul poate contribui la imbogatirea bagajului de cultura si estetic, dezvoltandu-le creativitatea si sensibilitatea. Este necesara o perioada de tranzitie de la joc la munca. Copilul trebuie invatat "sa se joace de-a munca". "Munca" de baza a scolarului este invatarea, pentru ca relatia joc-invatare sa fie fireasca, se cer respectate urmatoarele conditii: jocul sa contina elemente de invatare, iar invatarea sa contina elemente de joc.

Programa scolara vizeaza o abordare sistemica a continuturilor invatarii, in vederea asigurarii continuitatii intre nivelurile si treptele ale aceluiasi ciclu scolar, a interdependentei dintre disciplinele scolare de la clasele I-IV si categoriile de activitati din invatamantul prescolar.

La nivelul claselor I-IV se asigura insusirea cunostintelor si formarea priceperilor, a deprinderilor indispensabile pregatirii ulterioare. Este vorba, mai ales, de componenta instrumentala a culturii generale, care se refera insusirea limbii - ca instrument de cunoastere si comunicare, la competente de calcul , precum si la cunostinte fundamentale despre istorie, geografie, mediul inconjurator, formarea atitudinii estetice si a capacitatilor de creatie, dezvoltarea fizica armonioasa, deprinderi si priceperi in desfasurarea activitatilor practice. Toate acestea se subsumeaza dezideratelor - idealului educational: dezvoltarii armonioase a personalitatii umane, in concordanta cu particularitatile si disponibilitatile copiilor de aceasta varsta.