CONCEPTUL DE EDUCATIE MORALA- DE SOCIALIZARE SI DEZVOLTARE A VIRTUTILOR UMANE

CONCEPTUL DE EDUCATIE MORALA- DE SOCIALIZARE SI DEZVOLTARE A VIRTUTILOR UMANE

Educatia este o activitatie necesara si permanenta nu numai pentru realizarea de sine a individului ci si pentru progresul societatii . Educatorilor le revine responsabilitatea construirii modelului de formare a omului care va actiona in societatea democratica pentru progresul ei si prosperitatea tuturor cetatenilor .Modelarea comportamentului socio-afectiv al copiilor de varsta mica constituie un aspect esential al activitatilor educative realizate in institutiile prescolare si scolare si reprezinta, de asemenea, o preocupare constanta a educatiei pe care parintii o fac copiilor. Succesul in domeniul acestei componente educationale se reflecta in cresterea armoniei personale a ,,micutului''  si in optimizarea procesului integrarii lui in colectivitate .

Valoarea unui astfel de curriculum educational este apreciata nu numai dupa criterii scolare, ci prezinta de asemenea o anumita semnificatie privind pregatirea copilului pentru viata reala. Aceasta nu inseamna ca aceste continuturi pot fi in intregime prescrise si masurate dupa criterii institutio-nale. Pentru dezvoltarea acestor tipuri de comportamente este necesara cumularea si concentrarea eforturilor educationale ale familiei si ale mediilor organizationale implicate in acest proces.Acest proces debuteaza in familie

prin invatarea de catre copil a primelor comportamente de tip relational si interactional.

Sub aspectul continutului aceste manifestari devin expresia calitatii relatiilor cu caracter interpersonal ce se stabilesc intre membrii familiei si

reflecta , de asemenea, pozitia pe care copilul o detine in cadrul acestei con-

stelatii Particularitatile climatului psihoafectiv al familiei sunt receptate ca

regularitati comportamentale la care copiilul adera mutual, preluand in mod

inconstient modelele de conduita ale celor in preajma carora se formeaza ca om.

Procesul de construire a modelului de educatie in si pentru democratie este complex. El trebuie sa angajeze atat parintii cat si grupul de educatori

din sistemul national de invatamant,institutiile culturale,mijloacele de comunicare in masa,intr-un cuvant,societatea in ansamblul ei .

In momentul in care copilul ia contact cu un mediu organizational anume

(gradinita,scoala ), el a achizitionat deja unele obisnuinte de relationare care tind sa reproduca particularitatile interactiunilor din propria familie .

Din aceasta cauza ,,grupa de prescolari,, si ,,grupul scolar,, sunt formatiuni grupale extrem de eterogene si fragile din punct de vedere structural.

Ele se configureaza ca prime colectivitati care il formeaza pe copil ca om organizational [White,1941].

Adaptarea la acest tip de mediu ,din punct de vedere subiectiv, presupune elaborarea unor modele comportamentale noi:

a)      Familizarea cu reguli generale si impersonale referitoare la comporta-ment (reguli privitoare la morala, la relatiile interpersonale , la controlul si aprecierea actelor de conduita).

b)Participarea la procese si fenomene sociale caracteristice unui grup de

joacade invatarede munca. Copilul experimenteaza in cadrul grupu-lui prescolarscolar primele relatii cu caracter formal pe care le stabi-leste cu parteneri egali,primele confruntari pentru dobandirea unui

statut privilegiat.

c)Dezvoltarea repertoriului de trairi emotionale generate de integrarea

intr-o colectivitate :comparare si conformare sociala, satisfactii

si insatifactii declansate in jurul situatiilor de cooperare si conflict.

d)Familiarizarea cu paternurile generale referitoare la putere: relatiile

de conducere, de autoritate, de supunere, de subordonare.

Pe drept cuvant se considera intocmai ca inteligenta, simtul moral se poate dezvolta prin educatie, disciplina si vointa.

Simtul moral este mai important decat inteligenta.Daca el dispare, intr-o natiune toata structura sociala incepe sa se clatine.

Interpretarile procesului de educatie morala sunt diferite si supuse schimbarii. Conceptul de educatie morala poate fi definit ca un proces de socializare a comportamentului uman si de dezvoltare a virtutilor (insusirilor) lui. Scopul educatiei morale este considerat a fi cunoasterea valorilor morale si valorificarea lor in viata de catre un subiect sau o colectivitate, pentru integrarea activa si responsabila, in contrast cu nonvaloarea morala si cu comportamentele negative (raul, ipocrizia, oportunismul moral etc.)

Educatia moral civica corespunde necesitatii de a forma copiilor o conduita civica bazata pe cunoasterea cotidiana a regulilor vietii sociale, democratice intr-un stat de drept. Educatia moral-civica urmareste initierea copiilor in practicarea unui comportament activ, responsabil, capabil de toleranta si respect fata de sine si fata de ceilalti, constient de drepturi si de datorii, liber si deschis spre alte culturi.

Prin morala se intelege, in mod curent, un ansamblu de norme, reguli si precepte, deprinderi si obiceiuri, mentalitati, sentimente si trairi, valori, idealuri si scopuri care calauzesc omul in viata personala si sociala.

Ea se prezinta ca un sistem de deprinderi, sentimente si convingeri de comportare, sedimentate prin traditie in norme si precepte de conduita ale comunitatilor umane si ale individului.

Educatia morala urmareste sa formeze si sa dezvolte calitati si insusiri pentru ca, pe baza lor, individul sa se poata integra in grupul social si sa poata duce o viata sociala normala.

In general, prin educatia morala se urmareste formarea individului pentru a face bine si al promova, realizarea echilibrului sau interior, generat si conolidat de respectarea cotidiana a normelor si principiilor morale.

Etica este stiinta despre morala, este stiinta vietii morale. Ca forma a constiintei sociale, morala, cuprinde urmatoarele trei elemente:

a)      valori morale - reprezentand comportari, actiuni, fapte carora li se ofera, pe plan social, o apreciere pozitiva, in sensul ca ele coincid cu conceptiile provenite din societatea respectiva, cu privire la ceea ce este bine, echitabil, folositor societatii, membrilor ei (bunatate,cinste ,

harnicie,datorie,libertate,cumpatare,omenie,onestitate,iubire,prietenie,

respect reciproc,demnitate) ;

b) norme, precepte si reguli morale. Ele s-au impus sub forma de coduri morale.

c)afectivitatea morala sau sensibilitatea morala (patriotismul, altruismul,

compasiunea, respectul, spiritul de disciplina) ;

Educatia civica urmareste, in esenta cultivarea unor raporturi corecte intre stat, organele si institutiile sale si individ, intre indivizi, ca cetateni ai unei societati bazata pe legi si reglementari pe norme si reguli care asigura convietuirea , linistea si eficienta tuturor activitatilor ce se desfasoara, pentru ca fiecare individ si societate, in ansamblu sa poata exista si sa se dezvolte .

Intre moralitate si civism exista atat asemanari cat si deosebiri.       Educatia civica este mai mult circumscrisa unei anumite societati, unui anumit grup social determinat istoric si geografic , educatia morala vizeaza aspecte mai generale, universal valabile.

Metodele de educatie morala si civica sunt aceleasi.Ele presupun cultivarea unor virtuti comune ca : harnicia, stapanirea de sine, spiritul de abnegatie, infranarea egoismului, ajutorul reciproc, cinstea, punctualitatea.

Atat educatia morala cat si cea civica urmareste sa realizeze o disciplina libera sau o libertate disciplinara, dar nu poate fi admisa libertatea fara respectul unor principii, al unor norme la care s-a aderat constient.

Asadar, in educatia civica cat si in cea morala trebuie armonizate doua cerinte : a disciplinei si a adeziunii la ordinea necesara bunei convietuiri si a dorintei de libertate a individului .

Exista, insa, si deosebiri intre educatia morala si educatia civica.

Daca morala este raportata la norme si principii nescrise, dar inradacinate in traditia oamenilor, civismul se raporteaza la norme si reguli, de obicei, scrise.

De exemplu, ajutorul dat cuiva este o fapta morala, dar civic nu este reglementata (''legea de a-ti ajuta aproapele la nevoie'').

Fondul pe care se realizeaza educatia civica este cel moral. Un om cu fermitate morala nu incalca nici normele morale si nici cele civice sau juridice.

Prin moralitate intelegem acordul intre comportament si normele, principiile morale, iar prin civism, acordul intre normele si reglementarile de convietuire cetateneasca si comportamentul benefic in comunitate, in grup sau individual. In scopul formarii copiilor potrivit exigentelor societatii civile, democratice, al integrariilor firesti in viata sociala, acestia vor fi sensibilizati, ajutati sa inteleaga necesitatea respectarii normelor, antrenati in exersarea si practicarea unor norme elementare de conduita, contribuind astfel la formarea propriilor valente ale Eu-lui.

Consideram ca noi, dascalii, avem iubire pentru copii in special si pentru om, in general, dar si talent.Cunoasterea copilului, intelegerea, respectul, increderea, prietenia, exigenta rezonabila, terapia diferentiata si diversificata,

altruismul si optimismul pedagogic au drept piatra de capatai dragostea pentru copii. Fiecare om doreste sa-si salveze copilul de la o posibila ratare

pe plan uman, cu atat mai mult noi, dascalii lor. Noi, dascalii avem menirea

sa-i formam pe copii inca din primii ani de scolarizare intr-un climat de colaborare, de intrajutorare.

Educatia civica face parte din aria curriculara OM SI SOCIETATE alaturi de :Istoria Romanilor si Religie, Ca disciplina, apare incepand cu clasa a-III a. 

Formam comportamentul civic al elevilor oferindu-le in permanenta ca

exemplu , in primul rand, propriul nostru comportament. Atitudinile si faptele de zi cu zi trebuie sa se constituie intr-o conduita general-umana pozitiva, pe care micul scolar o va recepta ca atare. Astfel, elevii vor dobandi capacitatea de a selecta din noianul de fapte sau actiuni pe cele demne de urmat,constientizand treptat valoarea acestui tip de comportament. Ca urmare, cunostintele ce trebuie predate in orele de educatie civica vor fi asimilate in mod firesc si vor intregi aportul la formarea unor deprinderi si priceperi cu ajutorul carora elevul de varsta scolara devine apt sa se adapteze cu succes cerintelor si normelor pe care societatea le impune. Din lectiile de istorie,copilul afla modele exemplare de comportament in spiritul valorilor morale care s-au impus in societate de-a lungul timpului.Tot din lectile de istorie copilul afla atat despre modul de organizare a societatii umane din cele mai vechi timpuri pana in epoca moderna si contemporana. Invatatorul trebuie sa imprime copilului convingerea ca el nu poate trai izolat, fara altul, ci in colaborare cu colegii sai, cu care invata si se joaca. In relatiile cu colegul de banca sau de clasa, elevul va constata identitatea opiniilor sau apropierea lor, in unele cazuri si deosebirea lor. Disonanta care nu e confortabila sub raport psihic, aduce intrebari si ca atare invatatorul e dator sa intervina pentru a-i reduce efectele si a armoniza pe cat e posibil, diferitele opinii. Un corect comportament ecologic il deprind elevii si prin intermediul disciplinei stiinte, in cadrul careia cunoasterea particularitatilor vietii plantelor si animalelor ii va ajuta sa constientizeze consecintele perturbarii echilibrului mediului . Lectiile de limba romana, prin bogatia tematica a textelor prezentate in manuale, ofera exemple concrete de fapte, atitudini, evenimente pe care, analizandu-le si cantarindu-le, elevii isi insusesc concepte, idei si comportamente dezirabile. Textele inspirate din viata de familie contribuie la dezvoltarea conceptiei despre semeni ( parinti, frati,rude, prieteni). Prin valorificarea valentelor formative ale mesajelor acestor lecturi, copilul constientizeaza necesitatea unei implicari active in viata familiei, deprinde

obisnuinta de a se gospodari si in acelasi timp realizeaza faptul ca, pe langa drepturile de care se bucura in cadrul familiei, ii revin si o serie de indatoriri.

Concomitent, copilul invata sa se recunoasca drept o entitate cu nazuinte proprii, intelegand diferentele dintre oameni, adoptand o atitudine corespunzatoare fata de cei din jur. Textele referitoare la activitatea educativa contribuie la formarea unor atitudini corespunzaroare fata de scoala, fata de colegi si prieteni, ajutandu-l pe copil sa se integreze cu usurinta cerintelor impuse de colectivitate. Elevii dobandesc capacitatea de a asculta si de a se face ascultati, de a-si face cunoscute propriile opinii, acceptand totodata parerile celorlalti. In functie de imprejurarile si de persoanele cu care vine in contact, copilul constientizeaza importanta folosirii formularelor de politete, intr-o maniera care sa dovedeasca cunoasterea si respectarea normelor de comportare civilizata in situatii diferite. Buna-cuviinta, comportamentul corect, conduita morala, fundamenteaza atitudinea copilului in relatiile cu ceilalti.

Texte cu o incarcatura educativa specifica precum ,,semaforul'', ,,strada'' , ,,incendiul''- urmaresc sa le formeze elevilor o atitudine prevenita, sa inteleaga necesitatea respectarii unor norme si reguli care sa-i fereasca de eventualele pericole, atat pe strada ca pietoni sau biciclisti, cat si acasa.

Selectand fapte si intamplari din universul apropiat copiilor, din manualele de limba romana, suportul ilustrativ al lectiilor, constituie un real sprijin acordat copiilor in luarea unor decizii potrivite, ajutandu-i sa-si formuleze propriile opinii in aprecierea unor situatii cu continut civic.

Evident, valoarea acestor lectii este data de eficacitatea lor, de masura in care ajuta elevii sa-si insuseasca convingerile morale prin efortul lor propriu zis. In felul acesta elevii isi aduc un aport valoros la modelarea propriei lor constiinte civice.

Dezvoltarea si manifestarea unor atitudini favorabile luarii deciziilor si exprimarii opiniilor fata de activitatea grupurilor din care fac parte, reprezinta unul dintre obiectivele care contribuie la antrenarea copiilor in activitati directe. Aceste activitati se pot organiza fie pe grupe de elevi, fie cu intreaga clasa si pot imbraca diverse forme : jocuri de rol, dramatizari, exercitii de simulare a unor cazuri concrete, dezbaterea unor fapte reale, ateliere de creatie profilate pe elaborarea unor compuneri cu continut civic, exercitii de vizionarea unor filme urmata de comentarea imaginilor, vizite si altele. Avand un caracter practic-aplicativ, aceste forme de activitate pot fi invatamant, ori de cate ori avem ocazia sa modelam comportamentul civic al elevilor.

Secretul bucuriei educatiei este dat de darul de a convinge, de a se adresa inimii, nu numai mintii. Dascalul care se apropie de copii cu iubire si cu simtul dreptatii, care ii asculta cu binevointa, care glumeste cu ei, care sa ajute, care le insufla sentimente morale, este cel a carui autoritate rezista in timp. Asemenea dascali isi fac simtita influienta in viata ulterioara a copiilor. Cu referire la educatia copiilor,invatatul Democrit afirma ca educatia copiilor :,,este un lucru gingas. Cand duce la rezultate bune, ea n-a fost decat lupta si grija ;cand nu reuseste,durerea nu mai cunoaste margini.

BIBLIOGRAFIE

Educatia civica in invatamantul primar - Editura Discipol , Bucuresti 1998

Educatia si dinamica ei - Editura Tribuna Invatamantului, Bucuresti 1998

Didactica moderna -Editura Dacia ,Cluj Napoca 2000

Fundamentul cultural al personalitatii- Editura Stiintifica Bucuresti 1968

Activitati metodice in gradinita - Revista de pedagogie 1980