COPILUL PRESCOLAR

COPILUL PRESCOLAR

Prescolaritatea aduce schimbari importante atat in planul dezvoltarii somatice,a celei psihice,cat si in planul vietii relationale.Acest stadiu se intinde intre varsta de 3 si 6-7 ani,el fiind denumit si ,,varsta de aur a copilariei".

Apar diferente de solicitari fata de cele ale mediului familial,din partea invatamantului prescolar ,diferente ce presupun noi conduite de adaptare,precum si adancirea contradictiilor dintre solicitariile externe si posibilitatile interne ale copilului de a le satisface.

Jocul ,desi reprezinta activitatea dominanta ,incepe sa se coreleze si cu sarcini instructive-educative.Mai ales in cadrul gradinitei jocul atinge apogeul,fiind imbogatit si diversificat in chip deosebit.Alaturi de acestea se desfasoara si alte activitati care creeaza loc din ce in ce mai larg pentru invatare ,pregatind astfel copilul pentru intalnirea cu scoala.Aceasta cauza va conduce la complicarea si adancirea proceselor de cunoastere,la schimbarea atitudinii fata de mediul inconjurator.

Daca anteprescolaritatea a fost perioada expansiunii subiective,prescolaritatea este varsta descoperirii realitatii,a realitatii fizice,umane si mai ales a autodescoperirii.

Daca in perioada anterioara traia intr-un univers instabil, modificat dupa dorinte adeseori ,acum copilul descopera ca exista o realitate externa care nu depinde de el si de care trebuie sa tina cont daca vrea sa obtina ceea ce doreste.

Adultii ii ,,impun " un anumit mod de a se comporta, ,,il obliga" la diverse reguli de folosire a obiectelor ,mimarea unei actiuni(se facea ca scrie la trei ani) este inlocuita cu invatarea ,cu atitudinea mult mai realista(invata sa scrie).

Realitatea isi face aparitia pe toate planurile ,nu numai fizic.Astfel in plan uman ,daca pana acum el se confunda cu alte persoane ,mai ales cu mama sa ,acum incepe sa-l recunoasca acesteia o individualitate propie.

Extinderea cadrului relational cu obiectele ,cu altii,cu sinele constituie o premisa pentru dezvoltarea psihica pe toate planurile.Se contureaza germenii constiintei morale iar dobandirea unor diverse categorii de deprinderi sporesc gradul de autonomie.Daca aceasta tendinta ii este refuzata apar conduite de opozitie sau de rivalitate;de asemenea,daca exista diferente de solicitari din partea gradinitei si a familiei poate apare dedublarea comportamentului .

Regimul de viata si dezvoltarea fizica a prescolarului-

Schimbarile somatice la care ne vom referi in continuare ,sunt dependente de un program ereditar dar conditionate puternic de regimul alimentar si de cel de activitate si odihna.La acest stadiu se disting mesele principale si gustarile si se obisnuieste sa respecte programul lor.Isi insuseste o anumita tinuta la masa ,isi formeaza deprinderi de folosire a tacamurilor,sties a se adreseze politicos celor cu care se afla impreuna in aceste momente.

Ritmurilr veghe-somn sunt de acum stabilizate si intrate in obisnuinta.Prescolarul doarme noaptea cca 11-12 ore iar ziua inca o ora sau o ora si jumatate.Totodata copilul isi formeaza cateva obisnuinte igienice care raman pentru toata viata.

Cresterea fizica ,mai ales a taliei si a greutatii ,exprima calitatea regimului de viata.la finalul stadiului copilul va avea in talie aprox. 116cm si o greutate de 22 kg.De mare interes sunt transformarile de la nivelul sistemului nervos .Astfel corpul neuronal creste si la fel prelungirile nervoase,facand ca greutatea totala a creierului sa fie,la sfarsitul stadiului de 1 200gr.

Toate aceste schimbari organice duc la o aliura caracteristica pentru acest stadiu :copilul este relativ inalt ,plinut,tenul roz,privire vioaie si inteligenta si exuberanta motrica si senzoriala.

Dezvoltarea proceselor senzoriale intre 3 si 6-7 ani-

Exuberanta motrica si senzoriala a acestui stadiu se exprima si in perfectionarea evidenta a sensibilitatii tactile si in cresterea rolului sau in explorarea lumii:copilul vrea sa pipaie tot ce vede.Perceptiile tactile permit mari acumulari ale experientei personale cu lucrurile.

Sensibilitatea si perceptiile vizuale sunt tot atat de amplu antrenate in explorarea lumii ca si cele tactile.Se construiesc mecanismele constantei in adancime ,se insusesc si folosesc corect cuvintele care semnifica raporturi spatiale:aproape ,departe,sus,jos,etcPana la 5 ani se recunosc si se denumesc corect culorile de baza:rosu,galben ,verde, albastru,maro si ceva mai tarziu si mai rar folosite ,violet si indigo.

Vazul continua sa integreze si sa structureze unitar informatiile tactile dar mai sunt inca dificultati in sensul ca se recunoaste mai greu vizual ceea ce s-a perceput mai inainte tactil.

Reprezentarile ,aparute ca fapte psihice in anteprescolaritate ,au devenit deja componente de baza ale planului intern,subiectiv.Ele joaca, la prescolar ,un rol considerabil in construirea semnificatiei cuvintelor ,in desfasurarea gandirii intuitive,si in imaginatie si deci sunt in plin avant.

Dezvoltarea gandirii prescolarului-

De-a lungul acestui stadiu ,desi gandirea copilului se afla la nivel preoperational ,se inregistreaza o serie de progrese evidente pe masura apropierii de incheierea lui.

Principala caracteristica a gandirii prescolarului este intuitivitatea.Ea este acum degajata de planul actiunii concrete si de planul direct efectiv.Gandirea nu dispune inca de operatii si nu se extinde dincolo de perceptive.Un copil de 5 ani si 4 luni nu simte nevoia unor repere de diferentiere a varstei unor personaje si spune asa:,,un baiat mare dar nu om,o fata mare dar nu mama".

Prescolarul nu rezolva sau rezolva in masura insuficienta sarcini cognitive cum ar fi stabilirea egalitatii intre doua siruri de elemente,conservarea cantitatii,incluziunea claselor,etc.J.Piaget si colaboratorii sai au cercetat cu minuotiozitate posibilitatile rezolutive ale prescolarilor si au demonstrate nivelurile care pot fi atinse in acest stadiu. Astfel ,li s-a cerut copiilor sa puna ,,tot atatea"fise cate jetoane fusesera asezate de experimentator (erau 8 jetoane).Copiii de 4-5 ani erau preocupati de a umple spatial delimitat de primul si ultimul jeton si nu-I preocupa nr fiselor.A doua solutie a fost data de prescolarii de 5-6 ani .Ei au rezolvat sarcina stabilind o corespondenta de unu la unu intre jetoane si fise.Si ei opereaza tot perceptiv numai ca dispun de o perceptie mai analitica.Nici acestia nu sunt sensibili la relatii cantitative si dovada a constituit-o faptul ca atunci cand cercetatorul a rasfirat fisele ,ei nu au mai recunoscut egalitatea celor doua siruri.Acelasi rezultat s-a obtinut cand unul din siruri a fost dezorganizat,chiar daca nu se depaseau frontierele sirului de jetoane.

Copii de 3-4 ani raporteaza totul la propia lor persoana astfel ca luna merge odata cu el,fulgii de nea vin exact pep alma lor,ceea ce ie inconjoara are legatura cu ei,deci un egocentrism characteristic stadiului.

Animismul este ,de asemenea ,propriu gandirii prescolarului,mai ales celui de 3-4 ani.Pentru acesta,norii se misca pt ca ei,,stiu",cand este soare sic and este frig.

O atitudine caracteristica au prescolarii si fata de relatia posibil - imposibil(cred in Mos Craciun,in personajele din povesti).

Posibilitatea copiilor de a interactiona ,inca de foarte tipuriu cu calculatorul ,activeaza foarte mult gandirea si ajuta sa surprinda mai repede o serie de relatii cauzale mai simple sau sa releve unele calitati umane reale sau pe cele ale personajelor din basme,etc

Limbajul copilului intre 3 si 7 ani-

In prescolaritate o spectaculoasa dezvoltare se petrece in planul limbajului ,iar diferentele intre inceputul si sfarsitul stadiului sunt remarcabile.Chiar in jurul a 5 ani,unii prescolari pot sa ne surprinda prin felul cum vorbesc:correct fonetic si grammatical.Vocabularul pasiv poate sa inregistreze cresteri minime de la 400 la1 500 cuvinte,la sfarsitul stadiului si maxime intre 1000 si 2 500 - 3 000 in timp ce cel activ ramane ceva mai restrans.

Prescolarii manifesta o adevarata placere sa-si insuseasca cuvinte noi ,sa se mandreasca pt ca le stiu.Copilul se poate exprima pretentious fara ca ceea ce spune sa aiba un inteles deplin pentru el. De exemplu:o fetita de 3 ani si jumatate ,care de altfel vorbea foarte bine ,se exprima foarte politicos asa:,, va pot fi de folos cu ceva?" ,intalnind o vecina pe scarile blocului,imitand-o pe mama sa.Prescolarii nu inteleg foarte bine sensurile figurate.Sub influenta gradinitei ,prescolarii folosesc din ce in ce mai bine timpurile verbelor ,acordurile dupa numar si gen ,dar mai au dificultati la cele dupa caz(ex:e ziua lu America).

Copilul de sase ani isi da seama uneori si de faptul ca limbajul ii poate permite sa-si ascunda un anume gand ,o anume fapta.

In ceea ce priveste pronuntia ,pana la 3-4 ani se depasesc unele din dificultatile stadiului anterior ,dar mai departe ,mai raman doar rotacismele si sigmatismele ,a caror prezenta nu trebuie sa nelinisteasca,dar sa determine apelul la logoped.

Memoria si imaginatia - aspecte caracteristice pentru prescolar -

Numeroase achizitii ale acestui stadiu sunt conditionate si de transformarile pe care le inregistreaza memoria copilului.Memoria lui continua sa fie concreta.O parte insemnata a continuturilor ei,este reprezentata de experienta personala de viata ,acum punandu-se bazele acesteia si constituindu-se primele amintiri.Dupa 5 ani se constituie amintirile,adica se retin acele evenimente deosebite,cu mare incarcatura afectiva.

In acest stadiu ,se manifesta uneori un fenomen specific si anume ,reminiscenta,mai ales la prescolarii mici si mijlocii.Daca ei au asistat la un eveniment cu totul deosebit,in etapa imediat urmatoare acestuia ,nu pot relata nimic,dar a doua zi pot reproduce chiar si aspecte de detaliu.

Imaginatia la prescolar ,apare prin contrast cu stadiul anterior ,intr-un avant deosebit.Daca la anteprescolar abia apare o forma elementara de imaginatie reproductiva implicata in ascultarea povstilor si povestirilor simple,la prescolar se manifesta deplin reconstituirea mintala a celor ascultate.In genere,imaginatia prescolarului este stimulata de trairile lui afective.

O alta caracteristica a imaginatiei prescolarului ,este legatura stransa cu perceptia si experienta concreta pe care le combina pentru a-si usura intelegerea sau de a-si da un raspuns la numeroasele de ce -uri.

Imaginatia creatoare se manifesta mai evident in desen, modelaj, constructii si diverse jocuri cu subiect.De la 4 ani ,desenul se realizeaza in baza unei intentii si tinde sa se organizeze pe o tema oarecare.In genere,prescolarii sunt mai putin preocupati de asemanarea desenului cu realitatea.

Fantezia ingaduita si cultivata la prescolaritate ,va genera fortele creatoare de mai tarziu.

Particularitati ale atentiei la prescolar -

Atentia dobandeste la prescolaritate cateva proprietati diferentiatoare,a caror cunoastere este indispensabila in munca de educatie la aceasta varsta.In primul rand ,atentia involuntara este amplu manifestata si permanent sustinuta de marea curiozitate a prescolarului.

Posibilitatile de intelegere au crescut ,contrbuie la activizarea atentiei si la sporirea eficientei ei in desfasurarea interesantelor activitati in gradinita.Remarcam de asemenea ,cresterea volumului atentei ,prescolarul fiind in stare sa urmareasca atat propria activitate cat si unele aspecte de ambianta.Dar cea mai importanta schimbare petrecuta in acest stadium,este aparitia atentiei voluntare,mai intai in cadrul jocului apoi si in celelalte activitati.

Stabilitatea atentiei este dependenta si de caracteristicile activitatii: de gradul adecvarii ei la capacitatile copilului ,de noutatea si caracterul ei stimulativ si antrenant.

Transformari semnificative ale afectivitatii copilului intre 3 si 6 ani -

Prima observatie pe care o putem face cu privire la viata afectiva a prescolarului,este ca apare mult mai bogata si diversificata in comparatie cu stadiul anterior.Cresterea capacitatilor generale ale copilului,fac sa se amplifice relatiile sale cu mediul si in primul rand cu parintii ,apoi cu ceilalti membri ai familiei si cu rude mai mult sau mai putin apropiate.

Intrarea in gradinita este o noua sursa de trairi afective variate.Totodata ,viata afectiva a prescolarului este in mare masura situativa ,adica este generata de imprejurimi concrete ,derulate ,,aici si acum" si se moduleaza pe curgerea acestora sip e gradul de concordanta cu trebuintele lui.

O alta caracteristica a afectivitatii prescolarului este cresterea complexitatiii ei in comparatie cu ceea ce am constatat la anteprescolar.Complexitatea rezulta din imbogatirea raporturilor cu ambianta cat si din interactiunile cu toate celelalte procese si functii psihice.

O alta caracteristica este vibratia afectiva.Se stie ca la 3 ani copilul poate fi putin impresionat daca un altul plange langa el ,dar la 5 ani manifesta compasiune,vrea sa-I aline durerea sa-l mangaie ,il roaga san u mai planga si este posibil sa inceapa si el sa planga.Dar la sfarsitul stadiului copilul isi stapaneste mai bine propria reactie si amplifica actiunile consolatoare.

Prescolaritatea este si stadiul in care se realizeaza o evidenta invatare afectiva prin observarea conduitelor celorlalti,prin imitarea dar si prin asimilarea unor cerinte si norme.

Dar cel mai important eveniment din viata afectiva a prescolarului este cristalizarea sentimentelor generata de relatii de durata si de generalizarea emotiilor traite la intalnirea cu obiectul lor.

Fetita isi cristalizeaza intr-o maniera matura ,sentimentele de dragoste fata de cei doi parinti.Baiatul traieste complexul de sentimente care a fost denumit de autorii psihanalisti ,,Complexul Oedip":baiatul o iubeste foarte mult pe mama sa si vede in tata un rival.Apoi,baiatul trece de la o dragoste exclusivista si posesiva ,la o dragoste echilibrata de prezenta tatalui si de atitudinile fata de el.

Prescolarul care se dezvolta normal,care progreseaza pe toate planurile ,care vine la gradinita si invata foarte multe lucruri ,tinde sa devina mare,sa fie scolar si aceasta dorinta este dominanta sistemului sau motivational ,este continutul principal al tensiunii psihice fundamentale care stimuleaza intreaga sa devenire.