| CATEGORII DOCUMENTE |
| Gradinita |
| Poezii si cantece |
REFERAT
,,Ce este
copilul ?!'' Pare o intrebare obisnuit de
banala.Raspunsul poate cadea fulgeraor : orice adult stie ce este
copilul ! Si totusi .Acest mic miracol pe care mama il ocroteste
in trupul sau si apoi in bratele sale si , ceea
ce este
si mai necesar , cu
dragostea sa timp de cativa ani de
zile, se lasa greu cunoscut, descifrat in intimitatea structurii sale
psiholo- gice, tocmai pentru ca aceasta fiinta minuscula repre- zinta un intreg univers posibil.
Dintr-o fiinta in miniatura care
vine pe lume pregatita sumar pentru a exista fizic, in 3 ani de
varsta se contureaza o persoana, o individualitate capabila de
participare la viata socia- la, cu bucurii
immense, dar si cu
posibilitatea unor mahniri acerbe.Evantaiul posibilitatilor sa- le
de
actiune, de
relatii afectiv-sociale, de joc, de
cunoastere, acopera o arie extrem de mare si
prefigureaza intr-o modalitate specifica individul adult. Cu
alte cuvinte, copilul este inzestrat pentru etapa in care
se gaseste sa se adapteze mediului de viata
si de
educatie, incorporand si preluand fluxurile de
stimulare.Datorita acestor posibilitati latente, copilul poate sa evolueze atat
de
spectaculos in primii ani de viata si
sa devina o persoana cu individualitate nu
numai biologica, ci si psihologica si sociala.
Educatia constituie in lumea contemporana
o activitate de
infinita complicitate si de o
importanta majora.Pentru oricare copil, din punct de
vedere educational, lumea nu se imparte in parinti, care
au datoria sa-l educe, si educatori profesionisti.Toti membrii unei
colectivitati sociale sunt prin statutul lor modelatori de
constiinte, pentru ca toti reprezinta constiinta unei natiuni in dinamica sa
istorica.
Roadele bogate ale
copilariei avansate si ale tineretii nu pot sa apara decat ca rezul- tate a
ceea ce, cat si cum s-a sadit in copilaria
timpurie.Cunoasterea si stimularea dezvoltate din primele zile de
viata ale copilului a devenit un deziderat
major al societatii contemporane. Copilul foarte mic
are un
statut cu
totul deosebit de
cel al copilului in general, ce rezida din dependenta lui aproape exhaustiva
de
adultul educator.In conditii firesti, dependenta afectiva fata de
mama este
dominanta.In acest sens, familia este
recunoscuta ca un
mediu primar natu- ral si social in care
trebuie sa se dezvolte copilul mic, iar mama
este
educatorul investit cu
ce- le mai
alese insusiri acordate la nevoile de
crestere si dezvoltare a copilului.Insusirile materne generate de
interactiunea naturala, fireasca dintre mama si copil sunt, in acelasi timp, si
un
efect de
cultura si civilizatie.
In Romania, nevoile sociale, ca t
si vocatia profesionala impun ca, destul de
timpuriu, dupa nasterea copilului, femeia-mama sa-si continue
exercitarea actiunilor profesionale, ca t
si a altor functii indeplinite pana atunci.Din acest moment, in rolul
institutiei de
ocrotire si de
stimulare a dezvoltarii
armonioase a copilululi mic devine
esential pentru mama, ca t si pentru
copil.Ocrotirea si protectia copilului, evitarea influentelor nocive, izolarea
factorilor de
risc ai imbolnavirii fizice si psihice, stimularea si optimizarea dezvoltarii
armonioase sunt tot atatea obiective ce urmeaza a fi realizate prin actiunile convergente
ale familiei si cresei.Pentru copi-
lul care
este
ocrotit si se dezvolta in conditiile cresei de
zi, despartirea temporara de mama si de familie nu
genereaza in mod firesc o situatie frustanta.
Este
necesar sa se indeplineasca anumite conditii :
- timpul pe care-l are mama rezervat acasa
pentru copil sa fie ,,dens'' ca incarcatura afectiva si, in general, ca preocupari educative.Aceasta
conditie rezerva in special pregatirea pedago- gica a parintilor, intelegerea
sensului major al rolului de parinte si
in nici un
caz descarcarea responsabilitatilor prin argumentul : ,,copilul meu este
educat de
cresa'';
- existenta unui climat optim-stimulativ in cresa, intretinut printr-un regim de
viata stiintific elaborat, prin continutul activitatilor educative, prin
metodele aplicate, prin climatul de joc si
activitatile ocazitionale distractive;
- competenta profesionala a personalului din cresa, care
obliga la incadrarea de specialisti cu
pregatire psihologica, pedagogica si medicala;
- ,,selectia'' persoanelor care se ocupa
nemijlocit de
copii, in functie de
anumite structuri de
personalitate si de
tip de
comportament, corelate cel putin prin incarcatura afectiva si responsabilitate cu
comportamentul parental;
- compozitia grupului de copii, care
consideram ca trebuie sa raspunda unor exigente de
ordin psihologic si pedagogic ;
Prin respectarea acestor conditii, cresa devine familia largita a copilului mic,
pregatindu-l fi- resc dar si temeinic pentru gradinita.Cresa de
zi nu inlocuieste familia, nu o substituie pe ma- ma, ci
completeaza lipsa ei, o compenseaza optim.
Caldura caminului parintesc,
intelegerea si afectiunea din familie sunt esentiale pentru buna dezvoltare a
copilului.In cresterea si educarea copilului este
nevoie de
mult tact, de
o imbinare perfecta a intelegerii, afectiunii si autoritatii parintesti.S-a
observat ca deprinderile diverse, inclusiv limbajul, apar mult mai
devreme, evolueaza mult mai rapid si
se consolidea- za mai
sigur in cadrul unor relatii afective echilibrate intre copil si parinti.Intarzierile,
uneori marcate intalnite la copiii din colectivitatile inchise, copiii fara
parinti se datoreaza acestui proces.
In fine, un
fapt de
mare importanta este
capacitatea copilului de a imita gesturi,
atitu- dini, actiuni, comportamente.Tocmai de
aceea ,,modelele'' primare si hotaratoare sunt parintii si, in special, mama.Invatarea
prin imitatie functioneaza, la aceasta varsta a copilariei timpurii prin acceptarea afectiva a modelului si aprobarea
a tot ceea ce face aceasta.
Nu trebuie omis faptul ca educatia cuprinde o pluritate de
componente care
transforma perma- nent viata individului :
- conditiile de
hrana, necesara vietii, cresterii si dezvoltarii organismului uman (la noi,
prin polarizarea saraciei, malnutritia provoaca diminuarea capacitatii
intelectuale) ;
- conditiile igienice, fizice si ecologice, cele care
asigura starea de
sanatate biologica si min- tala a copilului si stimuleaza evolutia
comportamentului uman ;
- natura limbajului folosit si climatul afectiv familial (afectiunea, de
exemplu, cu
gestul ei de
tandrete, de
incredere in om, duce la maturizarea psihica);
- conditiile materiale si culturale ale existentei.
Prin urmare, interactiunea dintre conditiile educatiei ne conduce la
dezvoltarea comportamen- tului copilului mic.
Obiectivul
programelor de Dezvoltare Timpurie este acela de a ajuta dezvoltarea psihica,
emotionala si sociala a copiilor, si pe termen lung de a promova supravietuirea
copilului. Focalizarea pe educatia timpurie si anii
prescolaritatii este importanta deoarece aceasta este perioada cand copiii se
dezvolta rapid , si daca procesul de dezvoltare este neglijat in acest stadiu
este mult mai dificil si costisitor sa compensezi aceste pierderi mai tarziu.
Alegerile facute acum si actiunile intreprinse de parinti si societate in
copilaria timpurie au o puternica si mai de durata influenta asupra progresului
individual al copilului.
Strategiile si programele pentru Dezvoltarea Timpurie a Copilului trebuie sa se
adreseze nevoilor multiple ale copilului , tinandu-se cont de sanatate,
nutritie, educatie timpurie, stimularea psiho-sociala si-n acelasi timp
intarind rolul mediului in care traieste copilul.
Educatia timpurie , ca prima treapta de pregatire
pentru educatia formala , se ocupa de formarea
copilului de la nastere pana la intrarea in sistemul de invatamant obligatoriu,
6-7 ani, si tine cont de caracteristicile psihologice ale dezvoltarii fiecarui
copil.
Fiecare copil este unic, cu nevoile lui specifice si particulare ,ea incepe in
primele momente de
la nastere.
Educatia timpurie se refera, strict la momentele de invatare ale copilului cu varsta pana la 3 ani, in conceptul romanesc. Educatia timpurie, in sensul mai larg, inseamna dezvoltarea timpurie a copilului, presupune invatare, ingrijire si protectie.
Educatia timpurie se realizeaza ca educatie informala (in familie, in relatii de vecinatate si in relatii comunitare, prin mass-media), ca educatie formala (in crese, gradinite si alte institutii de ocrotire si educatie) si sub forma educatiei nonformale (in cluburi sportive, cluburi ale copiilor si elevilor, dar si prin biblioteci, muzee, activitati ale unor organizatii nonguvernamentale s.a.).
In pedagogia romaneasca educatia timpurie reprezinta un concept nou. In mod traditional, problematica pedagogica a copilului de 0-6/7 ani a fost considerata ca educatie prescolara. Actuala politica educationala nu include o sectiune specifica privind educatia timpurie a copilului in perioada 0-3 ani. Din punct de vedere practic, focalizarea in domeniul educatiei timpurii in cadrul actualei politici educationale se face pe educatia prescolara.
Atat prioritatile pe plan national, cat si cele pe plan international impun cu stringenta stabilirea unei politici si a unui sistem de educatie timpurie in cadrul programului de Dezvoltare Timpurie a Copilului. De asemenea, este important ca sistemul national de educatie timpurie sa se dezvolte in contextul dat de Conventia pentru Drepturile Copilului, de tintele Mileniului pentru Dezvoltare, care trebuie atinse pana in 2015 si de manifestarea Romaniei, ca membru cu drepturi depline al Uniunii Europene.
Scopul strategiei in domeniul educatiei timpurii a copilului este de a-i asigura fiecarui copil dreptul la educatie si la dezvoltare deplina pentru a-i da posibilitatea sa-si atinga potentialul maxim in acord cu standardele europene si internationale.
Focalizarea pe educatia timpurie si anii prescolaritatii este importanta deoarece aceasta este perioada cand copiii se dezvolta rapid si, daca procesul de dezvoltare este neglijat in acest stadiu, este mult mai dificil si mai costisitor sa compensezi aceste pierderi mai tarziu. Este binecunoscut si evident faptul ca alegerile facute acum si actiunile intreprinse de parinti si de societate in copilaria timpurie au o puternica si mai de durata influenta asupra progresului individual al copilului si asupra progresului natiunilor, in sens larg.
Calitatea ingrijirii si a protectiei in aceasta perioada sunt mijloacele care inlatura mortalitatea infantila, boala, intarzierea in crestere, traumele, proasta alimentatie, intarzierile de dezvoltare. Acordand copilului atentia cuvenita, asigurandu-i cresterea si educatia, ii cream conditii pentru a-si dezvolta o personalitate echilibrata si armonioasa.
Specialistii considera ca perioada de timp pentru
educatie timpurie este definita de la
conceptie pana la varsta de 8 ani, perioada in care are loc cea mai rapida dezvoltare a creierului. Cei mai importanti sunt
primii doi ani din viata, cand apar cele mai semnificative schimbari din punct de vedere intelectual, emotional,
psihologic si social.
Un program educativ eficient este un program care isi propune sa ia in seama copilul de la primele momente ale existentei sale si care implica toti agentii educationali care contribuie la cresterea si dezvoltarea lui.
Conceptul de educatie timpurie se refera asadar la doua dimensiuni:
Ø inceperea preocuparilor educationale de la varstele mici;
Ø implicarea familiei si comunitatii in educarea copilului mic si prescolar.
In mod firesc, institutiile de educatie nu se pot substitui familiei, ci o sprijina si contribuie la dezvoltarea relatiilor intra- si extrafamiliale. Nici o institutie, oricat de buna ar fi ea, nu poate inlocui familia. Educatia timpurie se preocupa de extinderea strategiilor de stimulare si dezvoltare a copilului si in familie. Aceasta prevede parteneriate active cu parintii copiilor, in asa fel incat acestia sa continue acasa ceea ce se realizeaza la cresa sau la gradinita si chiar sa-si imbunatateasca practicile parentale. Familia si comunitatea trebuie sa participe activ si eficient inca din primul an de viata a copilului la cresterea, ingrijirea, sanatatea si educatia copilului si pana la intrarea lui la scoala.Beneficiarii primari ai educatiei timpurii sunt copiii, iar beneficiarii secundari sunt parintii, educatorii si toti agentii educationali din comunitate, iar prin efecte, societatea, in ansamblu.
Stim ca pana la 2 ani ,mama (tatal) poate legal sa se ocupe de cresterea si ingrijirea copilului iar la varsta de 3 ani poate fi inscris la o forma de invatamant prescolar dar de la 2 la 3 ani parca nu-i mai pasa nimanui de el-majoritatea parintilor ramanand neputinciosi.
Unii dintre ei isi sacrifica poate cariera alegand sa intrerupa activitatea profesionala,altii prefera sa-i lase in ingrijirea bunicilor care au si ei problemele lor si nu intotdeuna reusesc sa-i educe la nivelul asteptarilor parintilor sau, in ultma istanta, apeleaza la baby-siter care, nu numai ca este costisitor pentru majoritatea parintilor dar nu au nici pregatirea pedagogica adecvata.Tocmai de aceea ,este necesar sa se elaboreze o strategie punctuala cu privire la pregatirea resurselor umane care sa se ocupe de educatia acestor copii precum si extinderea gamei de servicii destinate copilului pana la 3 ani.
Asadar, din perspectiva abordarii integrale a educatiei este necesar ca societatea sa constientizeze si sa respecte drepturile copilului, sa schimbe mentalitatile abordand o noua conceptie despre copil ca memebru al comunitatii, sa sprijine si sa dezvolte relatii de tip democrat referitoare la copil, familie,institutie educationala, comunitate.
BIBLIOGRAFIE
|
Politica de confidentialitate | Termeni si conditii de utilizare |
Vizualizari: 6716
Importanta: 
Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2024 . All rights reserved
