Finalitatile educatiei prescolare si a invatamantului primar

1. Cadrul definirii finalitatilor educatiei prescolare

Procesul de instruire si formare a tinerelor generatii este un proces finalist, iar aceasta caracteristica se aplica atat sistemului de invatamant, in ansamblu, cat si fiecareia dintre treptele acestuia. Documentele scolare in vigoare delimiteaza foarte clar finalitati cu grade diferite de generalitate, menite sa ghideze intreg procesul de invatamant si descrie in detaliu rezultatele ce urmeaza a fi urmarite pentru fiecare dintre treptele de scolarizare si, mai mult, pentru fiecare dintre domeniile de cunoastere. Acest efort de precizare coerenta a intentionalitatilor programelor de interventie educationala constituie de fapt una dintre cele trei dimensiuni majore ale reformei invatamantului din Romania: reforma de orientare, care isi propune o noua fundamentare valorica a sistemului si a procesului educational, prin reconsiderarea tintelor vizate de acestea.

Gradinita de copii, ca parte integranta a invatamantului preuniversitar cunoaste si ea numeroase schimbari privind acest segment al finalitatilor, ce determina transformari importante si in ce priveste structura si continuturile vehiculate.

Psihopedagogia contempoana recunoaste azi pe deplin faptul ca varstele mici reprezinta perioade de fundamentare a constructiei personalitatii copilului si de dezvoltare a structurilor adaptative ce ii vor permite o insertie sociala optima. Este justificata atunci atentia sporita pentru reconsiderarea documentelor ce reglementeaza desfasurarea programelor educationale la aceste varste, in sensul definirii finalitatilor astfel incat sa fie asigurata:

reflectarea transformarilor profunde ale societatii contemporane, obiectivate in noi exigente de pregatire tinerelor generatii;

compatibilizarea invatamantului prescolar romanesc trepte similare de invatamant din alte tari prin racordarea la orientarile si achizitiile valoroase in plan psihopedagogic si al practicii educationale realizate pe plan international;

reflectarea celor mai noi contributii ale psihopedagogiei dezvoltarii si invatarii pentru intelegerea specificului varstei prescolare;

asimilarea principiilor generale si a paradigmelor reformei profunde a sistemului de invatamant romanesc;

reflectarea orientarilor contemporane in problematica finalitatilor educationale;

continuitatea in interiorul aceluiasi ciclu curricular.

2. Nivele de definire a finalitatilor educatiei prescolare

Daca parametrii mai sus amintiti trebuie respectati in definirea finalitatilor, asa cum se face ea in documentele scolare contemporane si in practica educationala zilnica, propunem o ordonare a nivelelor de definire a finalitatilor, specifice educatiei prescolare, o stratificare ce nu se suprapunere peste nivelele ierarhice clasice ale finalitatilor (ideal, scop, obiective), ci, dimpotriva, dubleaza aceasta taxonomie, specificand-o si continuand-o. De altfel, nivelele pe care le-am identificat ca fiind specifice educatiei prescolare nu pot fi organizate ierarhic, ele nu deriva cu necesitate unele din altele, ci se suprapun pe alocuri si se completeaza reciproc.

1. Finalitati derivate din Legea Invatamantului (nr 84/1995). Documentele curriculare ale educatiei prescolare reflecta finalitati de factura generala ce deriva din idealul educatiei - formarea personalitatii autonome si creative. Din aceasta perspectiva, gradinita de copii isi propune doua obiective fundamentale:

asistenta sociala si educationala complexa (supraveghere, ocrotire, indrumarea activitatii copiilor etc.), in vederea inzestrarii copilului cu acele cunostinte, capacitati si atitudini care sa permita-i acestuia raportarea activa si creatoare la mediu si sa-i asigure premisele continuarii educatiei.

dezvoltarea fizica si psihica armonioasa a copilului, in conformitate cu potentialitatile, trebuintele, ritmul individual de dezvoltare a acestuia

2. Finalitati specifice nivelului de educatie prescolara. Cu un grad mai mare de specificitate sunt finalitatile pe care Ghidul de aplicare a programei pentru invatamantul prescolar (pag. 20) le descrie ca fiind specifice educatiei prescolare:

asigurarea dezvoltarii normale si depline a copilului prescolar, valorificand potentialul fizic si psihic al fiecaruia, tinand seama de ritmul propriu al copilului, de nevoile sale afective si de activitatea sa fundamentala - jocul;

imbogatirea capacitatii copilului de a intra in relatie cu ceilalti copii si cu adultii, de a interactiona cu mediul, de a-l cunoaste si de a-l stapani prin explorari, exercitii, incercari, experimentari;

descoperirea de catre fiecare copil a propriei identitati si formarea unei imagini de sine pozitive;

sprijinirea copilului prescolar pentru a dobandi cunostinte, capacitati si atitudini necesare activitatii viitoare in scoala, precum si vietii sale ulterioare in societate.

Aceste finalitati specifice, pe care le-am putea numi scopuri ale activitatii educative din gradinita, detaliaza prima categorie de finalitati, oferind in plus sugestii metodice pentru atingerea lor.

3. Finalitati specifice nivelelor de varsta prescolara. Reconsiderarea rolului invatamantului prescolar in raport cu celelalte trepte ale sistemului de invatamant s-a obiectivat printre alte demersuri, si in delimitarea in cadrul palierului perioadei prescolara a doua nivele de varsta: nivelul I (3-5 ani) si nivelul II (5-7ani) care se regasesc in planul de invatamant prescolar ca repere de distributie in timp a categoriilor de activitati si care au desemnate obiective specifice:

nivelul I - socializarea copiilor, ce implica dobandirea si exersarea de catre acestia a unor deprinderi de relationare sociala cat mai flexibile si variate, impreuna cu achizitia unor capacitati de descoperire a propriei identitati si de relevare a sinelui.

nivelul II - pregatirea pentru scoala, ce presupune pregatirea prescolarului pentru asumarea unui nou status si rol, acela de elev, si a unui nou tip de activitate fundamentala, invatarea scolara.

Incercand o relationare a finalitatilor pe nivele de varsta, pe care tocmai le-am indicat cu scopurile educatiei prescolare anterior descrise, putem spune, fara sa gresim ca socializarea, respectiv pregatirea pentru scoala constituie doua repere de grupare a finalitatilor specifice invatamantului preprimar. De altfel, documentele curriculare ale procesului instructiv-educativ din gradinita recunosc acelasi rol de nucleu al celor doua finalitati, recomandand organizarea activitatilor desfasurate de educatoare cu copiii din perspectiva orientarii spre socializare respectiv spre pregatirea pentru scoala" (Ghidul de aplicare a programei pentru invatamantul prescolar, 2000, pag. 25), fapt ce nu exclude nicidecum stabilirea si a altor finalitati complementare sau prelungirea, de exemplu, a finalitatii socializarii si pentru al doilea nivel de varsta.

Finalitati ale ciclului achizitiilor fundamentale. Formularea ca obiectiv central pentru partea a doua a programului de educatie prescolare (grupa mare si grupa pregatitoare) a sarcinii de pregatire a copiilor pentru scoala certifica recunoasterea din ce in ce mai clara a gradinitei de copii ca treapta a invatamantului primar. Noua denumire de invatamant preprimar precum si statutul obligatoriu al grupei pregatitoare constituie asigurari suplimentare in acest sens. La nivelul curriculum-ului national, acreditarea prescolarizarii copiilor ca un mijloc de promovare a reusitei scolare se face prin integrarea in primul ciclu curricular - al achizitiilor fundamentale - a grupei pregatitoare alaturi de clasele I si a II-a din scoala primara si prin definirea de obiective comune fiecaruia din cei trei ani de initiere in activitatea scolara.

Astfel, cele doua obiective majore ale ciclului achizitiilor fundamentale: acomodarea la cerintele sistemului scolar si alfabetizarea initiala precum si obiectivele specifice:

asimilarea elementelor de baza ale principalelor limbaje conventionale (scris, citit, calcul)

stimularea copilului in vederea cunoasterii mediului apropiat

stimularea potentialului creativ al copilului, a intuitiei si a imaginatiei

formarea motivatiei pentru invatare, inteleasa ca o activitate sociala

(Curriculum National. Planuri-cadru de invatamant pentru invatamantul preuniversitar, 1999, pag. 18)

trebuie sa stea in egala masura in atentia cadrelor didactice din gradinita si din scoala primara. In gradinita, asumarea lor se face cu precadere in anii terminali, insa acest lucru nu exclude considerarea lor si pentru activitatile educationale ale grupelor mijlocie si mica, in conditiile interesului cadrelor didactice pentru anticiparea viitoarelor procese de integrare scolara, eventual prin valorificarea resurselor jocului didactic. De altfel, o analiza, fie ea si superficiala a obiectivelor specifice mai sus amintite releva faptul ca fundamentele atingerii fiecaruia dintre acestea sunt achizitionate mult inainte de grupa mare a gradinitei.

5. Finalitati ale categoriilor de activitati specifice gradinitei. Fiecare din grupele de finalitati pe care le-am descris pana acum se concretizeaza la nivelul curriculum-ului national in obiective cadru si obiective de referinta pentru categoriile de activitati prevazute in planul de invatamant prescolar: activitati de educare a limbajului, activitati matematice, cunoasterea mediului, educatia pentru societate, activitati practice si elemente de activitate casnica, activitati artistico-plastice si educatie fizica.

Obiectivele cadru si obiectivele de referinta reprezinta, ca terminologie si modalitate de structurare a finalitatilor, ele reprezinta un element de inovatie al noului curriculum national.

Obiectivele cadru sunt obiective cu un grad ridicat de generalitate si complexitate, care sunt urmarite pe parcursul mai multor ani de studiu a unei discipline de invatamant si se refera la formarea unor capacitati, atitudini si valori specifice domeniului respectiv de cunoastere.

Obiectivele de referinta definesc rezultatele urmarite in fiecare an de studiu, in urma activitatii de invatare a continutului unei discipline de invatamant. Privite in ansamblu, ele descriu progresia in achizitia de produse ale invatarii de la un an de studiu la altul.

Direct urmarite in practica educationala, cele doua tipuri de obiective si-au dovedit utilitatea practica in ghidarea proiectarii si organizarii sistematice a activitatilor instructiv-formative, cu atat mi mult in gradinita, unde obiectivele cadru si referentiale reprezinta singurele repere curriculare la indemana cadrelor didactice, dincolo de acestea, educatoarele avand libertate maxima in alegerea continuturilor potrivite pentru atingerea finalitatilor.

Nu vom proceda aici la o trecere in revista a celor doua tipuri de obiective pentru fiecare din categoriile de activitati comune prescolare, un demers de analiza a obiectivelor cadru si referentiale ce are la baza formularea existenta in programa activitatilor din gradinita fiind realizat in aceasta lucrare, in capitolul privind curriculum-ul prescolar. Incercam insa o descriere a obiectivelor urmarite in parcurgerea activitatilor specifice gradinitei, grupandu-le in patru categorii ce corespund celor patru dimensiuni/laturi fundamentale ale educatiei: educatia intelectuala (realizata cu precadere in educatia limbajului, activitati matematice si cunoasterea mediului), educatia morala (realizata cu precadere in educatia pentru societate), educatia estetica (realizata cu precadere prin educatia plastica si muzicala), educatia tehnologica ( realizata preponderent prin activitati practice si elemente de activitate casnica) si educatia fizica (realizata prin categoria de activitate educatie fizica).

Educatia intelectuala in gradinita presupune dobandirea de catre copil a primelor elemente ale muncii intelectuale, deosebit de importante pentru pregatirea in vederea cunoasterii realitatii si a muncii viitoare de invatare scolara. Este vorba despre latura instructiva a procesului educational, ce presupune atat informarea cat si instrumentarea copiilor, principalele achizitii ale acestora fiind:

deprinderi fundamentale de autoservire: hranirea, imbracarea, somnul, deprinderi igienice, aspecte legate de culturalizarea acestor comportamente;

deprinderi instrumentale: desenul, modelajul, elemente ale citit-scrisului si calculului matematic, deprinderi de comunicare;

cunostinte, informatii despre mediul inconjurator si despre sine;

In latura sa formativa, procesul educatiei intelectuale presupune:

dezvoltarea principalelor procese psihice implicate in invatare. Memoria, atentia, limbajul, gndirea cu operatiile si calitatile sale;

dezvoltarea capacitatilor de investigatie a mediului inconjurator si de cunoastere elementara a acestuia;

dezvoltarea capacitatilor de comunicare si interrelationare.

Educatia morala in gradinita vizeaza dezvoltarea unor elemente de conduita morala si crearea premiselor pentru conturarea unor convingeri morale. Se urmareste, astfel, dezvoltarea unor deprinderi si obisnuinte ce vor asigura o conduita deirabila social:

deprinderi de autoservire si de comportare civilizata, politicoasa;

deprinderi de asumare a responsabilitatilor si de indeplinire riguroasa a unor sarcini si obligatii prestabilite;

formarea unor reprezentari si sentimente morale;

dezvoltarea capacitatii de intelegere a motivatiei logice a unor cerinte de conduita;

dezvoltarea capacitatii de a discerne intre bine si rau in comportamentul propriu si al altora;

dezvoltarea unor calitati de vointa si trasaturi de caracter la nivelul varstei;

Educatia estetica. Obiectivul esential de urmarit in activitatile de educatie estetica este dezvoltarea capacitatii de sesizare si intelegere a frumosului din natura, viata, comportamentul celor din jur. Acest lucru se poate face prin cultivarea obisnuintei de a pastra aspectul curat al camerei, ucarilor, hainelor, cultivarea gustului pentru frumos prin exploatarea din perspectiva valentelor estetice a imaginilor din cartile cu povesti, a descrierilor intalnite in basme, a reprezentatiilor pe scena si a inregistrarilor audio.

In latura sa instrumentala, educatia estetica urmareste formarea unor deprinderi elementare de exprimare prin desen, modelaj, constructii, stimularea potentialitatilor creatoare si dezvoltarea aptitudinilor artistice ale copiilor, dezvoltarea unor deprinderi de evaluare din perspectiva estetica a produselor activitatii proprii si a altora.

Educatia fizica. Obiectivul fundamental al educatiei fizice este dezvoltarea normala si armonioasa a organismului copilului in parametrii descrisi de varsta si potentialitatile individuale. Specificand, educatia fizica in gradinita urmareste:

intarirea starii de sanatate prin calirea organismului;

dezvoltarea deprinderilor psihomotrice corecte, in principal a celor implicate in dobandirea unei tinute corecte in mers si stand;

dezvoltarea unor deprinderi igienice si a unor trasaturi de vointa si caracter precum: incredere in fortele proprii, supunere la reguli, perseverenta, curaj, altruism.

Educatia tehnologica presupune la aceasta varsta formarea unor deprinderi practice "si mai putin exersarea acestora ca niste acte sau norme impuse si nemotivate, care au ca efect executarea unor produse "fara suflet" (Programa pentru invatamantul prescolar, pag. 28). Accentul trebuie pus asupra:

dezvoltarii manualitatii, a capacitatii de coordonare armonioasa a miscarilor generale si fine;

dezvoltarea unor scheme actionale utile in rezolvarea unor sarcini practice simple;

achizitia unor informatii de baza privind lumea tehnicii si practica utilizarii tehnologiilor;

cultivarea creativitatii si a spiritului de initiativa in activitatile practice desfasurate atat in gradinita cat si in mediul familial.

6. Finalitati de natura operationala. Ultimul nivel de definire a finalitatilor actiunilor instructiv-formative desfasurate in gradinita presupune derivarea din obiectivele cadru si de referinta, si in lumina finalitatilor cu un grad mai ridicat de generalitate, a obiectivelor operationale. Daca precizarea celorlalte categorii de finalitati este realizata in cea mai mare parte in documentele curriculare adresate invatamantului prescolar, delimitarea obiectivelor operationale pentru fiecare din activitatile instructiv-formative desfasurate este obligatia educatoarei. Didactica ofera reperele actionale ce trebuie respectate in actiunea de operationalizare a obiectivelor, listand modele si criterii de operationalizare, greseli tipice al acestui demers ce trebuie evitate si verbe care descriu comportamente de invatare. Nu vom relua aici aceste date, dar consideram important sa insistam asupra unei recomandari a didacticii moderne, si anume, evitarea formularii exclusive ca obiective operationale a unor achizitii de natura cognitiva/intelectuala. Daca intre obiectivele de referinta ale fiecareia din categoriile de activitate ale gradinitei se gasesc si obiective ce se refera la atitudii si valori (oferim in acest sens, ca exemplu, analiza tipurilor de produse ale invatarii ce pot fi urmarite in abordarea in gradinita a "noilor educatii" (vezi tabelul 5.1) este in logica lucrurilor ca si intre obiectivele operationale sa existe de fiecare data unele ce se refera domeniul:

social: comunicare, prietenie, cooperare etc.

afectiv/moral: sensibilitate fata de ceilalti, controlul emotiilor, prezentare de sine, implicare afectiva, expimarea convingerilor etc.

psihomotor: perceptia spatiului, coordonare si control a miscarilor generale si fine, expresie corporala etc.

estetic: exersarea judecatii estetice, capacitati de expresie etc.

Asa dupa cum reiese din analiza mai sus realizata, preocuparea curenta de definire a intentionalitatilor proceselor de educatie prescolara se obiectiveaza in formularea finalitatilor in contexte si pe nivele variate care insa nu se exclud, ci dimportiva, se completeaza reciproc.

O preocupare complementara decrierii clare a finalitatilor este in "Programa activitatilor instructiv-educative din gradinita de copii" evidentierea unor coordonate pedagogice novatoare, de natura axiologica si normativa, menite sa creeze cadrul propice atingerii finalitatilor specifice invatamantului prescolar: restructurarea curriculara a raporturilor dintre educatie si instruire, reconsiderarea rolului educatoarei, transformarea perspectivei de abordare a copilului, o viziune didactica de tip curricular.

Asimilarea in practica educationala a unei noi conceptii privind procesele educationale si actantii sistemului de invatamant confera sens finalitatilor prevazute in documentele curriculare si permite actiunea coerenta si unitara va cadrelor didactice in vederea atingerii obiectivelor educationale formulate la diferite nivele macro si micropedagogice.

3. Finalitatile educatiei in invatamantul primar

Invatamantul primar se extinde pe parcursul ciclului achizitiilor fundamentale (grupa mare pregatitoare, clasa I si a II-a), dar si pe parcursul primilor doi ani scolari ai ciclului de dezvoltare (clasele III-VI). Finalitatile ciclului achizitiilor fundamentale urmarite in primii doi ani ai scolii primare sunt:

Acomodarea la cerintele sistemului scolar si alfabetizarea initiala

Obiective specifice:

Asimilarea elementelor de baza ale principalelor limbaje conventionale (scris, citit, calcul aritmetic)

Stimularea copilului in vederea perceperii, cunoasterii si stapanirii mediului apropiat

Formarea motivatiei pentru invatare, inteleasa ca activitate sociala

In partea a doua a invatamantului primar sunt urmarite o serie de finalitati cu grad mai mare de complexitate, cuprinse in ciclul de dezvoltare:

Formarea capacitatilor de baza necesare continuarii studiilor

Obiective specifice:

Dezvoltarea achizitiilor lingvistice pentru exprimarea in situatii variate de comunicare

Dezvoltarea unei gandiri structurate si a competentei de a aplica in practica rezolvarea de probleme

Construirea unui set de valori consonante cu o societate democratica si pluralista