MEDIUL FAMILIAL - CONDITIE A DEZVOLTARII NORMALE A COPILULUI

MEDIUL FAMILIAL - CONDITIE A DEZVOLTARII NORMALE A COPILULUI

,,Fericit  este copilul care gaseste in fiecare etapa a drumului sau pe educatorii capabili sa-i insufle treptat forta si elanul necesar implinirii destinului sau ca om "

( Maurice Debesse) 

1. FAMILIA - IN TRECUT SI AZI

Una din caracteristicile speciei noastre este ca fiinta umana nu traieste singura, izolata in mediul ei.Prin definitie,homo sapiens este sociabil ( ,,zoon politikon" cum il numea Aristotel). Ceea ce este si mai important este ca toate ,, rudele"preistorice ale omului ( australopitecii, pitecantropii gigantopitrecii, homopresapiens etc.) au trait in grupuri, singura lor posibilitate de supravietuire.

Intr-adevar , omul izolat este mult prea fragil ca sa supravietuiasca in orice ecosistem si,

gratie inteligentei sale si capacitatii extraordinare de comunicare pe care i-o ofera limbajul, fiinta umana si-a organizat viata in colectivitati si, gratie acestui fapt, nu numai ca a putut sa su- pravietuiasca dar a ajuns efectiv stapanul planetei noastre.

Din nefericire inegalitatile dintre oameni in ceea ce priveste capacitatile lor , ca si raportul dintre nevoile omului si ceea ce ofera ecosistemul in care traieste, a creat in sanul colectivitatilor umane acea confruntare concurentiala, acea lupta pentru existenta care a generat un proces de ostilitate interumana pe care o gasim in toate societatile si care a facut pe Hobbes sa spuna ca fiecare om este un lup fata de ceilalti oameni . De aceea, pentru supravietuire sau chiar numai pentru realegerea unei calitati acceptabile a vietii , s-au constituit in sanul societatilor umane grupe de interese.

Dintre toate grupele de interes, aceea care se impune atat sociologului si psihologului cat si istoricului este familia .Familia face parte din grupurile naturale constituite prin relatii de filiatie si rudenie ( alaturi de clan sau trib) fiind un grup primar, adica bazat pe relatii afective, intime de tip ,,face to face". Fiind universala , gasindu-se in toate locurile si timpurile si atat de puternica prin modul de formare genealogica si prin relatiile dintre membrii ei, a fost institutionalizata inca din zorile umanitatii .

Familia nu este numai o grupare de interese. Ea are si o puternica reflectare in cultura. De aceea, in toate religiile si sistemele filozofice, familia isi are locul ei ca o structura cu o conotatie spirituala speciala asigurand existenta omului intr-un microcontext social privit drept celula vietii comunitare aparata nu numai de legi ci si de o seama de obiceiuri si chiar tabuuri.E-adevarat ca desacralizarea imaginei despre lume care a mers progresiv incepand cu sfarsitul secolului al XVIII-lea a dus si la o demitizare a familiei ceea ce a slabit, a diluat relatiile dintre membrii ei. Aceasta dezorganizare a familiei s-a accentuat sub presiunea mentalitatilor din societatile superindustrializate din vestul Europei si, mai ales, din S.U.A. Rezultatul acestor descompuneri nu este incurajator, caci a dus la o minimalizare a referintelor morale.

Important este ca si astazi, in secolul XXI-lea familia este si ramane nucleul organizator si protector al vietii comunitare umane si de aceea, dupa atatea secole si chiar milenii de existenta sunt inca necesare eforturile ce trebuiesc facute prin exemplu, prin educatie si legislatie - pentru intarirea familiei.

2. FAMILIA-MEDIUL NATURAL DE DEZVOLTARE A COPILULUI

Pentru fiecare familie bijuteria cea mai de pret ar trebui sa fie copilulCalitatea de om se naste din iubire a carei unica masura este constiinta umana.In esenta, copilul este o fiinta in evolutie, o fiinta a carei activitate este apreciata dupa mediul familial in care se dezvolta - mai tolerant sau mai sever, mai tandru sau mai aspru, mai calm sau mai plin de conflicte Depasind starea de,, atmosfera de familie", trebuie sa avem in vedere ca in prima instanta familia este cea care raspunde trebuintelor elementare ale copilului: de afectiune si de protectie. Aceasta constituie conditia sine qua non pentru ca aceasta fiinta fragila sa invete sa se construiasca pe sine in raport cu ceilalti, sa efectuieze primele experiente sociale si sentimentale.

Familia este grupul cel mai important dintre toate grupurile sociale deoarece ea influienteaza si modeleaza persoana umana.Unii merg chiar mai departe si sustin ca actiunea ei asupra persoanei e atat de mare ,incat ea egaleaza actiunea celorlalte grupuri sociale. Aceasta este cu deosebire cazul cercetarilor care vin dinspre psihanaliza,psihologia sociala si sociologie sustinand ca familia este adevaratul laborator de formare a persoanei.Transformarea individului in persoana adica in ,,individ cu statut social" este intai de toate opera familiei.Sunt doua cauze care explica aceasta influnta a familiei asupra persoanei:una este legata de faptul ca actiunea familiei se exercita mai de timpuriu iar a doua aceia ca multa vreme familia e calea prin care se canalizeaza oricare alta actiune de socializare ,ea fiind identica cu intreaga lume sociala a copilului.

Una dintre caracteristicile fundamentale ale curbelor de invatare este ca toate urca foarte repede la inceput si apoi tot mai incet mai tarziu, avand deci o accelerare negativa. Aceasta inseamna ca eficacitatea actiunii mediului e foarte mare in primii ani,mica mai tarziu si foarte mica dupa 25-30 ani cand totul devine fix si imuabil; deci familiei ii revine astfel privilegiul de a-si exercita influenta de la inceput. Acest privilegiu este dublat de un al doilea: actiunea familiei nu e numai cea mai timpurie dar multa vreme e si singura avand pe deplin monopolul, fiind singurul factor de socializare a copilului din perioada anteprescolara.

Odata cu nasterea, copilul intra in contact cu prima forma sociala si anume,familia.Fiinta cea mai potrivita pentru atasament este mama, cu care are legaturi naturale si care este, de regula, principala persoana de ingrijire. Aceasta relatie stransa deosebita, este, de obicei, reciproca. Copilul isi manifesta atasamentul prin urmarirea mamei cu privirea, prin zambet, prin atingere. Copiii carora, ca sugarilor si copiilor mici, li s-a raspuns prompt la trebuintele exprimate si li s-au oferit trairi fizice si psihice pozitive, au sentimente de incredere in ceilalti si in ei. Ceilalti sunt considerati nesociabili, timizi, inconsecventi, prea des nemultumiti.

Afectivitatea si comportamentul copilului depind si de relatiile sale cu ceilalti membri ai familiei, de climatul general din familie. Mamele care influenteaza negativ pe copil sunt cele indiferente, care pedepsesc des, considera copilul ca pe o povara, sunt iritabile, impulsive, nu sunt demne de incredere, sunt tematoare. Mama este reprezentant al socialului, dar si al familiei care este primul mediu cu care copilul ia contact si din care se va desprinde cu greu in drumul sau catre socializare.Familia contribuie la satisfacerea trebuintelor copilului inca din primii ani de viata, oferindu-i modele de comportament, de comunicare, pregnant la socializarea copilului, contribuind la dezvoltarea constiintei si a conduitelor morale. Relatiile copilului cu familia sunt de durata, consistente, fundamentate pe legaturi afective care au la baza caldura caminului si intelegerea.

Configuratia familiei poate fi diferita de la un copil la altul. Cea mai raspandita acum, in societatea noastra, este familia compusa din parinti si copii, dar exista si familii in care traiesc si bunici sau alte rude, sau familii incomplete, in care copilul traieste doar cu unul din parintii naturali, sau familii cu parintii adoptivi sau tutori.

3.FAMILIA - MEDIUL SOCIAL DE DEZVOLTARE     

Ca mediu social, familia reprezinta locul in care are loc atat ingrijirea cat, mai ales, educarea copilului, educatia in familie precedand-o pe cea institutionala. Copilul, in primii ani de viata este dependent de parinti, iar acestia nu trebuie sa fie preocupati doar de latura fizica a ingrijirii lui, ci sa aiba in vedere educatia psihosociala, coreland posibilitatile fizice cu cele psihice. Educatia in familie pune bazele dezvoltarii psihice a copilului, iar educatia sa la nivel psihic trebuie sa urmareasca pas cu pas evolutia fizica si concomitent educatia intelectuala, morala, in scopul formarii caracterului. Desi exista tentatii, mai ales in primii ani de viata, educarea copilului in familie trebuie sa fie preocuparea cea mai importanta a parintilor sau a celor care se ocupa de copil. Cel mai important rol in evolutia psihica a copilului il au exemplele pozitive din familie, deoarece, la aceasta varsta, rolul exemplului este foarte important; de familie depinde dirijarea judicioasa a maturizarii psihice a copilului. Pentru copii, avand in vedere varsta frageda, acesta este inceputul unei continue invatari. Greselile lor sunt specifice varstei. Dar parintele trebuie sa invete sa se adapteze varstei lui si sa nu-l certe atunci cand va gresi, fara sa-i explice unde si de ce a gresit. Daca micutul ar vorbi, ar da un sfat: ,,Tine minte : invat mai bine de la un model  decat de la un critic!". Dar el nu stie sa spuna decat un simplu ,,te urasc", pentru ca nu va intelege de ce este certat. Nu crede ce spune, dar vrea sa il faca pe parinte sa regrete pentru ceea ce i-a facut. Daca i se arata unde a gresit, el va spune: ,,Te iubesc foarte mult !". El este copia parintilor, iar daca acestia vor dragoste si res pect din partea lui, trebuie sa stie sa-l iubeasca si sa invete sa fie modelul lui. El ii va urma in aproape toate actiunile intreprinse. Caci, in sanul familiei, copilul isi incepe educatia si se pregateste pentru viata.

Stresul inevitabil intr-o perioada de tranzitie ii fac pe parinti sa le ofere copiilor tot mai putin timp, sa-i inteleaga tot mai putin, desi conditiile in care cresc si se dezvolta copiii depind foarte mult de parinti. Comportamentul fata de copil, la orice varsta, mediul pe care-l cream in jurul lui influenteaza in bine sau in rau evolutia copilului si are urmari asupra caracterului sau de mai tarziu. Parintii intra in conflicte cu copilul, sunt nervosi, tipa la el, ii fac morala sau chiar il bat. In aceasta situatie copilul la inceput se sperie si se zapaceste  (devine nedumerit), nestiind precis ce avea de facut si ce a facut sau nu. Apoi intervine factorul incapatanare, cand copilul nu mai vrea sa faca decat ceea ce crede el ca are de facut, fara sa mai asculte de niciun sfat care este dat cu violenta. Astfel ajung sa stea fata in fata doi ,,inamici", un parinte lipsit de tact, care nu a stiut ce sa faca si cum sa-si educe copilul si sa si-l faca prieten, si copilul, care a reactionat la comportarea pripita a parintilor.Copiii de astazi manifesta o maturizare intelectuala mai timpurie, o evidenta precocitate. Ei atesta un spirit mai deschis, mai receptiv, o atitudine de mai mare sensibilitate fata de problematica vietii, fata de oameni si lumea inconjuratoare.

4. FAMILIA - MEDIU AFECTIV FAVORIZANT DEZVOLTARII NORMALE A COPILULUI

Locul unde copilul invata sa fie iubit si sa iubeasca cu mult inainte de a fi in stare sa faca ceva practic, ramane totusi familia. Prin excelenta, mediul afectiv, familia constituie scoala sentimentelor - copilul se simte iubit si deci are sentimentul de protectie, de siguranta. Simtindu-se membru al familiei se integreaza in normele si regulile grupului, conformandu-se autoritatii care se exercita asupre sa. Respectarea acestor norme presupune un continuu autoconcontrol iar ulterior sentimentul de siguranta si integrare ii da increderea de a avea initiative proprii si a actiona conform acestora. Reversul acestei evolutii firesti - atitudinea de neacceptare, atunci cand nu se iau in considerare valorile proprii ale copilului, posibilitatile si limitele lui reale, conduce la o atitudine de supraprotectie sau uneori de respingere din partea parintilor si la inconstanta si instabilitate din partea copilului. Anxietatea, dependendenta prelungita, agresivitatea, labilitatea sunt cateva insusiri care caracterizeaza o personalitate slaba. Pentru copilul neformat si cu existenta nesigura, mama este reprezentnta lumii, a vietii tuturor generatiilor trecute si viitoare, hrana si spiritul acestei lumi in care a intrat.Sigur, exista si mame demisionare, dupa cum exista si mame cu o atitudine inconstanta , labila, uneori tiranica.

Iata ce spunea marele Nicolae Iorga in acest sens in cartea sa autobiografica:,, In ce putem, in ce facem e atata care vine din ne inconjura.Nici un om nu e strain cu totul de tine si nici nu poti fi strain de nimeni, nici de acela pe care din vina lui sau din vina ta , ajungi pentru catva timp a-l dispretui ori a-l uri mai mult.Plin de mister e omul de-naintea ta, omul de la care vii si care, prin figuri pe care le-ai vazut, se infunda in adancul vremilor pana se pierde in nesfarsirea lor: parintii, mosii, stramosii, viata pe care ai fost chemat s-o duci mai departeEi, inaintasii dau aplecari, intorsaturi de spirit, indemnuri si putinte de fapte . I-am simtit totdeauna in mine si cu mine si, daca am facut vreun lucru bun , lor li l-am inchinat in partea care lor le revine".

Stima morala a copiilor fata de parinti , afirmarea demnitatii proprii prin creatiile si realizarile lor, valorizarea sociala sunt numai cateva dominante care se contureaza treptat pe parcursul dezvoltarii variabile profund influentat de climatul afectiv din familie.

De-a lungul copilariei, imitatia ramane un procedeu puternic in formarea sentimentelor su-perioare. Viata afectiva a copilului este legata in multiple feluri de toate activitatile sale.Este motorul initiativelor, instrumentul de a actiona asupra semenilor, dar si instrumentul de modelare a atitudinilor sale de catre adulti, incepand cu parintii. Pentru ca sa aiba copilul dorinte bogate si superioare, familia trebuie sa-i ofere in primul rand experiente complexe prin introducerea sa in viata sociala, incepand cu cunoasterea naturii, a operelor estetice, a activitatilor intelectuale. Numai o familie echilibrata, cu simtul responsabilitatii fiecarui membru, unul fata de atul va realiza o disciplinare a afectivitatii, fapt ce in esenta nu poate fi separata de celelalte dimensiuni ale educatiei, in speta educatia intelectuala si morala.

5. COLABORAREA GRADINITA - FAMILIE

Chiar daca ,, Gradinita " este prima treapta institutionalizata de educatie nu putem spune ca plecam cu copiii dela zero din toate punctele de vedere. Ei vin deja cu un bagaj de cunostinte, priceperi si deprinderi dobandite in familie. Deci activitatea educativa ce se realizeaza in gradinita nu poate fi separata , izolata de alte influiente educative ce se exercita asupra copilu lui si, mai ales, nu poate face abstractie de acestea. In aceasta privinta, noi, educatoarele incheiem o serie de parteneriate cu toti acesti factori (famili, scoala, politie, dispensar etc.) dar cel mai important parteneriat consider ca e cel cu familia pe care trebuie s-o cunoastem sub toate aspectele ei si cu care trebuie sa comunicam permanent.

Ocaziile de a discuta cu parintii pentru a gasi impreuna solutii problemelor cu care se confrunta copilul trebuie cautate chiar si atunci cand ele nu se ofera cu usurinta. In general ele sunt prilejuite de acele momente in care copilul este introdus ori este extras din programul gradinitei.

Sintetizand , cele mai frecvente ocazii pe care le are educatoarea de a comunica cu parintii sunt:

-cand parintii aduc copiii la gradinita;

-la sfarsitul programului, cand parintii isi iau copiii de la gradinita;

-cu prilejul diferitelor evenimente festive ce se organizeaza la nivelul gradinitei: sarbatori

diverse, festivitati la inceput de ciclu ori la sfarsit de ciclu prescolar;

- vzite la domiciliu;

- sedinte cu parintii.

In cadrul acestor discutii cat si in cadrul activitatilor de parteneriat cu familia se pot dezbate probleme legate de copii, de dificultatile intampinate in educarea lor in gradinita dar si formarea psiho- pedagogica a parintilor in spiritul ideii de parteneri egali si responsabili in educatia copilului prescolar.

Pentru familiarizarea parintilor cu problrmatica educationala, am infiintat in cadrul gradinitei un centru de informare pentru parintilor care cuprinde:

a) Pagina parintilor,, Atentie parinti";

b) Activitatea curenta cu grupa;

c) Sugestii de activitati in familie.

De asemenea, in cadrul discutiilor le-am recomandat anumite carti si reviste de specialitate care sa sprijine parintii in cunoasterea si educarea copilului le-am sugerat unele jocuri si jucarii pe care le pot utiliza acasa sau la gradinita dar nu numai atat ,pot veni sugestii si din partea parintilor privitor la necesitatile si dorintele acestora.

BIBLIOGRAFIE

1. Psihologia copilului de la nastere la adolescenta, Bucuresti,E.D.P., 1973

2. Revista Invatamantultui Prescolar, nr. 3-4 / 1994

3. N. Iorga, O viata de om asa cum a fost, vol. I , Bucuresti, Editura Minerva , 1981

4. Liliana Ezechil, Mihaela Paisi Lazarescu, Laborator prescolar, Bucuresti, Editura V & Inegral, 2006