Particularitati de varsta ale prescolarilor - Grupa mica

Particularitati de varsta ale prescolarilor

Grupa mica

De la nastere si pana la stabilizarea relativa a trasaturilor personalitatii, omul parcurge mai multe perioade de dezvoltare, in cadrul carora au loc insemnate transformari fizice si psihice.

Procesele intelectuale, emotive si volitionale, precum si diferitele particularitati ale personalitatii nu sunt date de la natura, ci se formeaza pe parcursul diferitelor perioade de varsta.

In dezvoltarea lor, senzatiile si perceptiile au la inceput un caracter de generalizare primara si numai treptat, sub influenta educatiei si a mediului, se precizeaza si se diferentiaza. Varsta prescolara este in acest sens perioada in care au loc dezvoltarea intensiva a sensibilitatii tuturor analizatorilor, implicit dezvoltarea senzatiilor si perceptiilor.

Paralel cu dezvoltarea sensibilitatii cromatice care este evidenta, la varsta prescolara este si cresterea capacitatii de acomodare vizuala. Campul vizual se largeste mult si se dezvolta in buna masura vederea la distanta.

Sensibilitatea vocal-auditiva devine, la varsta prescolara, mult mai fina in comparatie cu etapa anteprescolara. Copiii fac progrese insemnate in emiterea si in intonarea sunetelor, care, la varsta anteprescolara sunt nesigure, oscilante. Deasemenea, se constata progrese mari in ceea ce priveste volumul vocii si a auzului fonematic.

Perceptia este, la varsta prescolara mica, difuza, schematica, nediferentiata. Copiii nu reusesc sa-si orienteze perceptia potrivit cerintelor adultului, trec cu multa usurinta de la un element la altul, de la un amanunt la altul. Analiza insusirilor obiectelor este superficiala, partiala. Pentru grupa mica este caracteristica structura insuficient de clara a imaginii integrale. Imaginile sunt schematice, inconsistente si instabile, greselile in perceptie sunt frecvente si evidente.

Reprezentarile, asa cum se stie, sunt imagini reproduse si adeseori prelucrate ale unor obiecte si fenomene care au actionat in trecut asupra analizatorilor. Dezvoltarea lor presupune cresterea elementului de generalizare.

La varsta prescolara mica, reprezentarile sunt, in general, sarace in continut, fragmentare, lacunare, imprecise si neclare, au stabilitate slaba si individualitate redusa. Insusirile obiectelor sunt fixate partial. Semnificativa este mai cu seama lipsa unui echilibru intre obiect si imaginea reflectata a lui.

Copiii de 3 ani intampina dificultati cand sunt solicitati sa identifice un obiect natural cu corespondentul sau grafic, si mai ales cand trebuie sa treaca de la perceperea unui obiect concret la schematizarea lui grafica.

Limbajul ca mijloc de comunicare intre oameni prin intermediul limbii se dezvolta in ritmuri accelerate in perioada prescolara. In procesul comunicarii copiilor cu persoanele din jur, in cadrul cunoasterii mediului inconjurator, are loc asimilarea rapida a diferitelor aspecte ale limbii.

La varsta prescolara mica, pronuntia copiilor este, in general, imperfecta. Prescolarii de la 3-4 ani nu reusesc in toate cazurile sa diferentieze si sa pronunte corect anumite sunete ale limbii, omit frecvent din cuvant sau inlocuiesc literele cu alte sunete mai usoare. Uneori, copiii pronunta gresit cuvintele mai grele, substituind, omitand sau inversand sunetele si silabele din structura acestora.

Gandirea prescolarilor mici este concreta prin excelenta. Ei gandesc in procesul perceperii si actiunii cu obiectele. Copiii de 3-4 ani nu reusesc sa desprinda in procesul analizei toate insusirile obiectelor. Datorita reflectarii inegale a diferitelor insusiri ale obiectelor, datorita faptului ca componentele mai puternice ale stimulentului complex se impun pe primul plan nascand pe celelale componente, analiza obiectelor si fenomenelor efectuata de catre prescolarii mici este imperfecta. A celasi fenomen se observa si in analiza mintala. Din complexitatea elementelor componente ale obiectului, prescolarii de 3-4 ani, sesizeaza si retin numai acele parti care, impunandu-se pe primul plan, ii impresioneaza in mod deosebit.

Particularitatile memoriei la varsta prescolara sunt multiple. O prima caracteristica rezida din usurinta si rapiditatea cu care prescolarul memoreaza, dar si uita anumite lucruri. Caracterul relativ nediferentiat si difuz al prescolarului constituie o alta particularitate care se explica prin insuficienta dezvoltare a inhibitiei, ceea ce duce la memorarea si reproducereanesistematica a faptelor, a datelor.

De asemenea, prescolarii memoreaza mai usor, pastreaza mai trainic si reproduc mai fidel faptele intarite de trairi emotive pozitive sau negative. Cu cat copilul este mai mic cu atat acumularea si actualizarea experientei din trecut se produc mai mult involuntar. Prescolarii mici memoreaza faptele fara sa-si propuna in mod explicit acest scop, fara sa aleaga dinainte materialul de memorat, fara sa recurga la anumite metode si procedee speciale care faciliteaza memorarea mai temeinica, reproducerea mai fidela a materialului.

In cursul prescolaritatii se observa la copil procese imaginative ce par a fi neobisnuit de active, de originale si de bogate, fapt care explica intr-un fel parerea ca imaginatia copilului ar fi cu mult mai bogata decat cea a adultului. In realitate, limitat de insuficienta cunostintelor sale certe, de slaba dezvoltare a gandirii sale logice, copilul formuleaza continuu ipoteze" ceea ce-l face sa ajunga la asocieri imaginative noi "originale" surprinzatoare pentru adult. Imaginatia, in dezvoltarea sa, parcurge mai multe etape cu particularitati specifice anumitor varste ale dezvoltarii psihice.

La varsta prescolara mica, varsta in care activitatea psihica nu se desprinde de actiune, imaginatia este implicata in procesul activitatii concrete si se leaga de componentele acesteia. Ea este subordonata actului perceptiv.

Imaginatia prescolarilor mici prezinta trasaturi asemanatoare cu cele ale imaginatiei copiilor anteprescolari. Ea este fluctuanta, involuntara, neintentionata, dependenta de actiunile externe cu obiectul. Elementele de creatie- in joc, in desen, in modelaj- sunt slab exprimate.

Copiii de 3-4 ani nu-si propun intentionat o tema de desen, un subiect de joc. Tema subiectului apare intamplator in jocurile, in constructiile, in desenele, in modelajele lor.

Subiectul plazmuirilor imaginative odata aparut n-are stabilitate, ci se schimba de la un moment la altul.

Studiul prescolarilor ne dezvaluie multitudinea schimbarilor prin care trec copii in perioada prescolaritatii, cat si modificarile de comportament care au loc datorita influentei mediului social, al integrarii intr-o colectivitate.