Pregatirea prescolarului pentru scoala-integrarea elevului in clasa I in activitatea primelor saptamani de scoala

Pregatirea prescolarului pentru scoala-integrarea elevului in clasa I in activitatea primelor saptamani de scoala.

Intrarea copilului in scoala constituie un moment crucial in viata sa, date fiind rolul de elev, natura relatiilor cu adultii si cu colegii, noutatea conditiilor de activitate si, mai ales, specificul invatarii-act deosebit de complex ce angajeaza dintr-o perspectiva inedita intreaga sfera a vietii sale psihice, diferitele structuri anatomofiziologice, toate cunostintele si deprinderile dobandite anterior.

Pornindu-se de la concluziile cercetarilor stiintifice referitoare la "fenomenul de acceleratie in dezvolatrea actualei generatii", de la constatarea ca posibilitatile psihologice de dezvoltare generala a copiilor prescolari, in special a celor de 5-6 ani, "sunt mult mai mari decat s-a crezut pana in prezent" ,se manifesta o tendinta de indentificare a activitatilor instructive-educative.

In care sunt angrenati copiii la aceasta varsta, concomitent cu cresterea cerintelor pedagogice fata de educatia lor fizica, intelectuala, morala si estetica. In acelasi timp, se respinge ideea fortarii artificiale a proceselor de dezvoltare a copiilor, deoarece ignorarea particularitatilor psihifiziologice ale acestei varste poate avea urmari dintre cele mai grave. Dupa cum este firesc sa avem in vedere ce poate sa faca, sa inteleaga, sa-si insuseasca un copil la asemenea varsta tot asa trebuie sa apreciem limitele inerente varstei, consecintele consumului fizic si psihic asupra evolutie sale.

Pregatirea copilului pentru scoala vizeaza deopotriva nivelul de dezvoltare fizica si neurofiziologica, nivelul proceselor cognitive, afectivitatii si capacitatii de socializare a copilului, intrucat toti factorii interni de socializare a copilului, intrucat toti factorii interni si externi care actioneaza asupra personalitatii in formare pot determina imaturitate scolara. Esecurile in ceea ce priveste debutul scolar se intalnesc mai des in cazul copiilor care frecventeaza doar grupa mare a gradinitei,dar se produc uneori si in randul celor care au frecventat gradinita doi sau trei ani.

Factorii principali raspunzatori de dificultatile pe care le intampina unii dintre acesti copii in ceea ce priveste integrarea scolara trebuie cautati in primul rand in interiorul institutiei prescolare, in stilul de munca al educatoarei fara a ignora insa starea de sanatate, stadiul dezvoltarii biopsihice si influenta educativa a mediului familial.

Gradinita are loc de a sistematiza si integra cunostintele, experientele si influetele dobandite de copii in primii ani de viata, de a largi contactele lor cu lumea exterioare, de a dezvolta capacitatea si modalitatile de receptare si comunicare a informatiei, de a realiza o serie de obiective ale educatiei fizice, estetice, de a contribui la satisfacerea nevoii lor de relatii sociale. Toate categoriile de activitati desfasurate in gradinita urmaresc in mod explicit si implicit formarea cu prioritate a unor componente de natura sa faciliteze adaptarea scolara, insusirea unor cunostinte, priceperi si deprinderi cu o larga deschidere spre orizontul etapei urmatoare.

Esentialul in munca educatoarei consta in asimilarea deplina si in faptuirea consecventa a obiectivelor si continutului pregatirii in vederea scolarizarii, calauzindu-se dupa ideea potrivit careia gradinita nu trebuie sa devina o "scoala in miniature", iar activitatile obligatorii sa prefigureze lectiile din clasa , dupa cum nici programa pentru invatamantului prescolar cu cel primar.

Obiectivele pregatirii prescolarului pentru scoala vizeaza in principal: dezvoltarea vorbirii, cultivarea inteligentei, a spiritului de observatie, a independentei in gandire si actiune, asimilarea regulilor jocului, familiarizarea copiilor cu notiunile elementare ale limbajului matematic, cu limbajul artei proceselor cognitive, afective si volitionale, dezvoltarea deprinderilor de integrare in colectivitate, de adaptare la mediul social inconjurator.

Pregatirea copilului prescolar pentru acvtivitatea din scoala constituie un scop fundamental al procesului instructiv-educativ din gradinita si, totodata, criteriul esential al eficientei invatamantului prescolar. Invatamantul primar, respective      invatamantul preprimar, se poate caracteriza prin stabilitate si progres in multe dintre componente.

Cateva insa nu au focalizat deplin atentia cercetarii didactice sau, daca s-a realizat, aceasta nu a gasit calea benefica de rezolvare a hiaturilor, un exemplu fiind continuitatea-discontinuitatea gradinita-scoala, de aici rezultand ca fiind uneori nemultumitor modul de integrare a elevului in prima clasa a ciclului primar.

Care sunt tintele in intentia de accelerare a procesului de integrare?

Evident , trebuie sa se fixeze cum si cat este pregatit scolarul. Aceasta cantarire se poate efectua prin cunoasterea copilului, de aici decurgand modalitatile de evaluare.

Aceste tinte pot determina evident modalitatile complexe de organizare a activitatii, modalitati care pot conduce la eficienta in procesul de predare-invatare.

Cum si cat a fost pregatit copilul pentru scoala?

Conform ontogenezei cognitive,copilul se afla in perioada preoperatorie pentru stadiul urmator, important pentru aceasta fiind sa invete sa redea utilizand cuvinte , reprezentari , prin desen ,prin comportament.

Nu pot fi determinate limitele absolute ale stadiilor raportate de individualitati. De aici, si posibila integrare a unor elevi in stadiul operatiilor concrete, stadiu in care mobilitatea crescanda a strucurilor mentale permit copilului reformulari, puncte de vedere. Se produce saltul de la gandirea de tip functional la cea de tip categorial.

Daca pot fi intalnite in tratate de psihologie caracteristici generale valabile pentru varsta scolara mica, pentru cum si cat, determinat si aplicat la individualitati, mai exista cautari; este necesar , in primele zile de scoala, sa se aplice teste.

Sa enumeram cateva tipuri si tinta:

a) pentru stabilirea structurii spatio-temporale a copilului si cunoasterea propriului corp;

b) probe de gandire notiuni, opera cu notiuni opuse, intelegerea logico-verbala;

c) definirea spiritului critic;

d) stabilirea raportului gandire-limbaj;

e) probe pentru determinarea limbajului , pronuntie , auditie.

Aplicarea acestor baterii de teste este necesara chiar daca s-a incheiat examenul medical in urma caruia copilul este declarat apt de scoala.

Cum pot fi organizate activitatile de predare-invatare in primele saptamani de scoala pentru ca adaptarea sa se produca rapid?

Determinanta este personalitatea invatatorului/institutorului care , prin activitati atractive,poate dobandi increderea si dragostea copiilor.

Pornind de la cazul organizarii activitati care sa imbrace o tinuta specifica varstei si ajungand la selectarea unor sarcini de invatare atractive: colorari ale unor desene , completari de imagini , decupaje simple , colaje.

Activitatile selectate se impun a fi organizate cu preponderenta la nivel de individ , pentru a completa informatiile despre acesta -elevul.

Initierea copiilor cu privire la regulile convietuirii cu scoala , adica intrarea si iesire si in clasa , sederea in banca , anuntarea unui raspuns , autoservirea , intrajutorarea , impun trecerea de la al meu al nostru pentru binele meu.

Formarea deprinderilor corecte privind pozitia corecta in baza pentru ascultare , scris , respective desene , pozitia corecta si regulile aplicabile in spatiul clasei alcatuiesc o alta determinanta in adaptabilitatea privind activitatile scolare. Determinanta este si atmosfera de lucru: totul trebuie organizat relaxat cu multa veselie, utilizand obiecte familiare copiilor, dar si noi.

Mai mult . este necesara o schimbare continua a tipului de activitate , interesul la aceasta varsta fiind determinat de gradul de nou si de cel de implicare individuala.

In primele saptamani se construieste legatura invator/institutor- grupul de elevi , care , impreuna , se bucura de primele achizitii.

Desi bateriile de teste posibil de aplicat indica componentele ale personalitatii fiecarui elev , cunoasterea completa se poate realiza prin observarea grupului de elevi ; se pot identifica diferentierile de potential , labilitatea emotionala a unora , imposibilitatea de a se adapta la viata scolara a altora si eventual la renuntare/amanare cu un an a inscrierii si parcurgerii clasei I.

Deoarece gandirea copilului de 6-7 ani este puternic legata de concret , activitatile , conversatia se impune a fi facute de manipularea unor obiecte. Aproape de viata este cuvantul/sintagma de ordine. Cunoasterea incaperilor scolii , a gradinitei , a curtii , organizarea pe strada din apropierea scolii de traversari , manipularea de obiecte pot genera interes , achizitii de succes.

Dupa cum am amintit anterior , jocul isi are un loc bine determinant: dramatizarile , jocurile-intrecere , jocurile de rol pot contribui la inceput de scolarizare la inlaturarea deficientelor de adaptare la viata scolara.