CONTRIBUTIA JOCULUI DIDACTIC LA DEZVOLTAREA LA-TURII FONETICE A LIMBAJULUI PRESCOLARILOR.

CONTRIBUTIA JOCULUI DIDACTIC LA DEZVOLTAREA LA-TURII FONETICE A LIMBAJULUI PRESCOLARILOR.

Limbajul reprezinta principalul instrument de informare si formare a omului. Copilul se naste cu posibilitatea de a-si dezvolta limbajul, dar acesta a dobandit de-a lungul evolutiei ontogenetice, in functie de informatia venita din afara, adica din mediul lingvistic ce-l influenteaza, el invata sa vorbeasca imitandu-l initial pe adult, continuand prin elaborarea unor structuri proprii de exprimare.

Inca din prescolaritate, trebuie sa formam la copii capacitatea de a comunica cu cei din jur, de a-si exprima in mod inteligibil gandurile, impresiile, trebuintele, de a cunoaste realitatea obiectiva.

Limbajul, ca mijloc de comunicare, asigura copilului schimbul de idei si impresii intre el si semenii lui, transmiterea unor cunostinte, contribuind la imbogatirea necontenita a experientei lor de viata, la largirea si complicarea relatiilor cu mediul social.

Toate acestea se realizeaza prin intermediul cuvantului. Cercetarile psihologice au aratat, iar experienta didactica a confirmat ca dezvoltarea limbajului copilului are loc sub influenta mediului si a educatiei. Acest lucru se realizeaza cu optima eficienta in cadrul intregului program din gradinita, dar un loc important revine disciplinei care apartine sferei limbii si literaturii romane.

In gradinita de copii si apoi la scoala are loc adevarata "cultivare a limbii individului" exercitandu-se o influenta dirijata, planificata, bazata pe concluzii psihopedagogice, cu probleme, notiuni si sarcini gradate ca dificultate si organizate in sisteme logice, metodice.

Eficienta muncii de dezvoltare a vorbirii copilului si de invatare logica, functionala a gramaticii sporeste cu cat sunt mai stiintific selectionate, ordonate, distribuite cunostintele, activitatile si exercitiile, pe trepte de invatamant si ani de studiu si cu cat exista o continuitate a demersurilor pedagogice in raport cu obiectivele majore ale dezvoltarii limbajului si al studiului limbii.

Programa pentru invatamantul prescolar urmareste pregatirea copiilor pentru respectarea fenomenului gramatical din scoala primara, dar mai ales, dezvoltarea capacitatii de comunicare verbala a acestora. Ea prevede probleme si cerinte menite sa contribuie efectiv la dezvoltarea limbajului si la organizarea cunostintelor in sistem concentric cantitativ, adaugandu-se, pe niveluri de varsta, componenti ai aceleiasi probleme abordate in grupa precedenta, dar si intr-o organizare concentric - calitativa, prin sporirea gradului de generalizare si abstractizare a cunostintelor prevazute pentru grupele mai mari, in raport cu nivelul dezvoltarii gandirii logice a prescolarilor.

Problemele si cunostintele destinate studiului, mai precis exercitiului de educarea limbajului sunt urmarite in sfere concentrice nu numai pe niveluri de varsta dar si pe componente si probleme ale stiintei limbii: planul fonetic, lexical, gramatical si cel al expresivitatii limbii. Gramatica este o stiinta destul de dificila, care opereaza cu notiuni abstracte; din acest motiv ea ar trebui sa se studieze in clasele mai mari ale scolii, cand gandirea logica, abstracta, a elevilor este formata. La varsta prescolara, precum si la cea scolara mica, nivelul scazut al gandirii logice, abstracte, caracterul concret intuitiv al cesteia, absenta unor cunostinte gramaticale - ca suport preferential - gradul inalt de abstractizare a categoriilor de stiinta limbii nu permit intelegerea si invatarea logica a notiunilor lingvistice elaborate in intreaga sfera de cuprindere si intr-o ordine impusa de logica interna a stiintei limbii. Din acest motiv la aceste varste, ordinea notiunilor nu poate respecta logica interna a stiintei. Cerintele psihologice ale studierii logice, obliga la o invatare prin dezvaluire, partiala si treptata a sferei de cunostinte si notiuni gramaticale.

Ea se poate face sub forma empirica, prin observatii asupra limbii, prin selectarea unor modele de exprimare si prin exercitii de intrebuintare a unor structuri lingvistice inca din gradinita, prin activitatile de dezvoltare a limbajului.

In gradinita, insusirea limbajului se realizeaza constient, dirijat, stiintific, cu accent permanent pe prevenirea si corectarea defectelor de vorbire, pe exersarea organului fonator, pentru asigurarea unei pronuntii clare a sunetelor si a grupurilor de sunete, pentru dezvoltarea capacitatii de diferentiere perceptiv fonetica si initierea copiilor in analize si sinteze fonetice, pentru imbogatirea si activizarea vocabularului, insusirea practica a raporturilor gramaticale sub aspect morfologic si sintactic, pentru dezvoltarea fluentei si fluiditatii in vorbirea monologata si dialogata, formarea ritmului de vorbire corespunzator continutului si a deprinderii de a respecta pauzele, intonatia si accentul, pe formarea si exersarea unei exprimari logice, clare, corecte, cursiv si nuantate.

Problema auzului la varsta prescolara se refera la capacitatea copiilor de a percepe sunetele limbii noastre, de a le diferentia, de a sesiza greselile de pronuntie proprii si ale altora.

Sunetele limbii materne se formeaza in mod treptat incepand din primul an de viata si se consolideaza in structuri fonetice din ce in ce mai complexe, incat spre sfarsitul prescolaritatii toti copii care beneficiaza de conditii normale de dezvoltare reusesc sa se exprime corect. In cazul in care exista anumite afectiuni ale sistemului nervos, ale auzului, sau grave anomalii ale aparatului fono-articular apar o serie de intarzieri in evolutia laturii fonetice a limbajului, care se manifesta sub forma a variate tulburari de pronuntare.

Inlaturarea acestor tulburari cu substrat net patologic presupune, un tratament complex efectuat de specialisti, logopezi si medici. Cadrelor didactice le revine rolul de a recunoaste cat mai de timpuriu asemenea tulburari si de a indrepta toti copiii afectati spre centrele logopedice sau policlinica. Aportul educatoarelor devine deosebit de important in imprejurarile in care participa activ in munca terapeutica - corectiva dupa indicatiile specialistului. Toate aspectele privitoare la educatia laturii fonetice a limbajului in cazul copiilor cu dezvoltare psihico - fizica normala se rezolva de catre cadrele didactice. In felul acesta, educatoarele sunt direct raspunzatoare de nivelul insusirii pronuntiei corecte a sunetelor de catre copii pana la sfarsitul prescolaritatii.

In nici un caz simplele particularitati de varsta caracteristice unei anumite perioade de dezvoltare ontogenetica nu pot fi considerate abateri de la normal ce necesita sa fie indreptate spre reteaua speciala. De asemenea, nu pot intra in categoria defectelor de vorbire deplasarile locului de articulare cauzate prin eforturile prea timpurii de a rosti sunete complexe sub aspect biomecanic, pe un fond de insuficienta antrenare a musculaturii linguale. Efectul acustic apare sub forma deformarii sau "stalcirii" unui sunet. Desi acest tip de articulare care trece adeseori neobservat la varsta mai mica, la intrarea in scoala ridica cele mai serioase probleme, intrucat un sunet gresit format si puternic automatizat, rareori mai poate fi complet corectat, chiar prin tratament sustinut logopedic. Cu totul alt aspect il prezinta faza initiala de instalare a deformarilor articulatorii cand numai prin cateva cerinte elementare si exercitii simple pe care trebuie sa le stapaneasca orice cadru didactic, acestea pot fi complet prevenite.

In felul acesta, se presupune, ca pana la varsta de 6 ani toti copiii pot sa stapanesca sistemul fonetic al limbii materne.

Cunoscand nivelul dezvoltarii copiilor prescolari in momentul intrarii in gradinita, in atentia mea a stat, in primul rand perfectionarea laturii fonetice a limbajului lor, tinand seama de particularitatile fonetice ale limbii romane deoarece asimilarea compozitiei sonore a cuvintelor reprezinta la gradinita un moment insemnat in dezvoltarea limbajului si-i ajuta pe copii sa se descurce mai usor in diferite raporturi complexe ale exprimarii.

Pentru determinarea nivelului limbajului si a comunicarii la copiii din grupa mare, am aplicat cateva probe de valoare prin care am urmarit, ca obiective:

- sa dezvolt capacitatea copiilor de diferentiere perceptiv fonematica a sunetelor si a unor grupuri de sunete; de percepere a cuvintelor ca unitati lexicale;

- sa dezvolt capacitatea copiilor de a efectua operatii de analiza si sinteza silabica a cuvintelor;

- sa verific volumul vocabularului si al gradului de intelegere a notiunilor.

Pentru fiecare obiectiv am aplicat cate o proba:

1)- proba pentru determinarea limbajului- pronuntie;

2)- proba pentru determinarea limbajului vorbit;

3)- proba pentru determinarea volumului vocabularului;

Proba aplicata la inceputul etapei de munca indeplineste si functia de cunoastere a nivelului grupei, permitand compararea rezultatelor dupa o perioada de instruire si cunoastere a progreselor realizate de copii.

1. Proba pentru determinarea limbajului- pronuntia a avut ca obiectiv verificarea capacitatii de diferantiere perceptiv- fonematica a sunetelor si a grupurilor de sunete separate si situate in pozitii diferite in structura cuvantului. Am aplicat proba astfel

a) am solicitat fiecare copil sa asculte cu atentie si sa repete dupa mine ceea ce aude: s, s, l, v, z, r, j, f. Pentru sunetele pronuntate gresit am solicitat copiilor sa le foloseasca in cuvinte, in care sunetul este situat la inceput, mijloc si la sfarsitul acestuia. Pentru aceasta am alcatuit tabele ce sunt prezentate la anexe (proba pentru determinarea limbajului si a comunicarii- pronuntia). Potrivit nivelului concret intuitiv al gandirii copilului am folosit seturi de imagini frumos colorate, aspect care l-a atras pe copil stimulandu-i vorbirea.

b) pentru grupurile de sunete: ce, ci, ge, gi, ea, oa, sau, am folosit cuvinte pe care le-am trecut in anexe. Din totalul copiilor din grupa (22), doi copii au intampinat greutati in pronuntia unor sunete si grupuri de sunete.

2. Proba pentru determinarea limbajului vorbit s-a bazat pe efectuarea operatiilor de analiza si sinteza a cuvintelor.

a) in prima parte a probei am prezentat copiilor citeva imagini si le-am cerut sa denumeasca obiectele din imagine (brad, urs, bec) apoi sa bata din palme pentru fiecare deschidere de gura.

b) le-am cerut sa dea exemplu de cuvinte care se pronunta printr-o singura deschidere a gurii (ac, car, mac, cal, mar, vas, bloc).

c) le-am cerut sa asculte cu atentie urmatoarele cuvinte: mama, tata, cana, casa, para, carte si sa le desparta in silabe, sa aleaga atatea betisoare cate silabe are cuvantul, sa spuna locul fiecarei silabe in cuvant.

d) le-am prezentat copiilor cateva obiecte: masina, papusa, pisica, avion, ciuperca, lumanare si le-am cerut sa denumeasca aceste obiecte, sa desparta cuvintele in silabe, sa reprezinte grafic prin trasare de liniute numarul silabelor din fiecare cuvant.

e) i-am solicitat pe copii sa dea exemplu de cuvinte formate din 3-4 silabe.

Din analiza celor 5 puncte ale probei, am constatat ca rezultatele mai slabe le-au inregistrat copiii in determinarea numarului si componentei silabice in cazul cuvintelor formate din 3-4 silabe.

3. Proba pentru determinarea volumului vocabularului a avut ca scop verificarea vocabularului si a gradului de intelegere a notiunilor.

In vederea atingerii obiectivului propus am enuntat un numar de cuvinte ce denumesc obiecte din experienta curenta a copiilor, de exemplu: papusa, pisica, iarna, lalea. Am cerut copiilor sa formuleze propozitii cu aceste cuvinte (spunand ce stiu despre ele).

In notarea raspunsurilor am apreciat atat corectitudinea cat si numarul cuvintelor prin care copiii formuleaza propozitiile.

Pornind de la cele constatate (in urma aplicarii probelor de evaluare predictiva) si tinand seama ca activitatea de baza a copiilor de varsta prescolara este jocul, mi-am propus sa-l utilizez pentru a-i aduce pe copii la un nivel de dezvoltare intelectuala optima intrarii in clasa I.

Pentru a favoriza un debut scolar in cat mai bune conditii este necesar sa se respecte 3 etape distincte:

- etapa de investigare, de depistare si cunoastere a copiilor care prezinta diferite forme de defecte ale vorbirii

- etapa de formare si consolidare a unor deprinderi articulatorii corecte si de dezvoltare a auzului fonematic

etapa de munca colectiva si individuala pentru corectarea, fixarea si consolidarea pronuntarii corecte a sunetelor.

Cele mai multe dintre defectele intalnite la copii de 3 ani pot fi considerate fiziologice, ele datorandu-se, in mare parte, dezvoltarii insuficiente a functionalitatii aparatului fono-articulator si auzului fonematic si acestea dispar de cele mai multe ori fara interventii speciale. Incepand cu varsta de 4 ani defectele de vorbire se stabilizeaza si se transforma in deprinderi gresite de pronuntie, ce se corecteaza mai greu. In scopul depistarii si selectionarii copiilor cu tulburari de limbaj, am realizat investigatii, folosind diferite metode: observarea comportamentului verbal spontan al copiilor, convorbiri libere, lecturi dupa imagini, recitarea unor versuri sau solicitarea de a repeta unele propozitii, cuvinte si structura articulatorie mai complexa, cum ar fi: Fetita stropeste florile pentru s, s, grupul de consoane fl 'Rata merge catre lac (pentru r) 'Azor latra in cotet' (pentru r, z si t) 'Geta are cirese' (pentru ge, ci) 'Gica are jucarii' (pentru gi si j) sau cuvintele tractor, grebla, chibrituri, sticla, ghete etc.

Am notat observatiile facute, intocmind fise individuale privind situatia initiala a vorbirii copiilor, pentru a putea urmari evolutia acesteia si am realizat o situatie statistica elementara.

Pentru corectarea tulburarilor de pronuntie am instituit un program zilnic de exersare a aparatului fono-articulator, in scopul formarii si consolidarii unor deprinderi articulatorii si de respiratie corecte, de realizarea unei mobilitati sporite a organelor articulatorii.

In acest sens, am desfasurat programe de gimnastica generala si articulatorie prin exercitii cu caracter de joc, cum ar fi exercitii de respiratie Mirosim floarea inspiratie si expiratie pe nas, cate un timp Suflam fulgul (inspiratie si expiratie cate doi timpi) inspiratie un timp si expiratie doi timpi exercitii pentru asigurarea inspiratiei rapide si a suflului prelung, necesar in actul vorbirii: 'Umplem pieptul cu aer' (inspiratie profunda pe nas, departand mainile de corp); 'Da tot aerul afara' (expiratie prelunga); intreceri de genul: 'Cine sufla mai puternic?'; 'Cine duce balonul mai departe?', exercitii pentru mobilitatea gatului: 'Se roteste mingea'; 'Pendula' (bing-bang-miscari ale capului in fata si in spate); Ceasul" (tica-tac-miscari la stanga si la dreapta); exercitii pentru mobilitatea maxilarului: 'Mic-mare' ("Uraa"); 'Mancam frumos cu gura inchisa'; inchiderea si deschiderea gurii; exercitii pentru mobilitatea obrajilor: 'Suntem grasi, suntem slabi' (umflarea si sugerea obrajilor); 'Clatim gura' (umflarea alternativa a obrajilor); 'Iepurasul' (sugerea obrajilor intre masele cu elemente de miscare); exercitii pentru mobilitatea buzelor: 'Cum face trenul?'; 'Cine stie sa fluiere?'; 'Cascatul' (u-a.a); 'Motorul'; 'Zambim' (vibrarea buzelor); 'Motocicleta' (vibrarea limbii intre buze); exercitii pentru mobilitatea limbii: 'Lopata' (scoaterea si retragerea limbii); 'Sugem bomboane' (desprinderea limbii late de pe cerul gurii); 'Cum se linge pisica pe bot?' (miscarea limbii circular peste buze); 'Tropotul calului' (lipirea limbii de cerul gurii si desprinderea ei brusca si cu plescait); 'Lingura' (cupa linguala); repetam silaba -la- (executata pe melodiile diferitelor cantece invatate la grupa): 'Ciobanul mana oile' (br-br); 'Se rup lemnele' (pr-pr); 'Suna telefonul' (tr-tr); exercitii pentru mobilitatea valului palatin: 'Inghitim' (cu varful limbii pe gingiile de sus); 'Suflam aerul cu buzele stranse' (ppp).

Multe din aceste exercitii le-am executat cu copiii in aer liber, sub forma de joc: 'De-a iepurasii'; 'De-a broscutele'.

Am avut in vedere exersarea pronuntiei vocalelor si a combinatiei de vocale, continuand cu exersarea pronuntiei consoanelor primare: p-b, t-d, m-n-l, c-g-h; labio-dentale -f-v; siflantelor -s-z-t; suieratoarelor -s-j; africantelor: ce, ci, ge, gi, si la urma a vibrantei: 'r'.

Deosebit de eficiente sunt exercitiile de imitare a sunetelor din natura, fiind deosebit de indragite de copii, acestea au fost integrate in onomatopee, introduse in scurte povestioare atractive carora le-am imprimat un caracter de miscare.

Pentru a atrage copiii in pronuntarea corecta a sunetelor si grupurilor de sunete, am organizat exercitii- jocuri pe fondul unor versuri scurte, de exemplu:

'Ga. ga, ga!

Gasca gagaie asa:

Mac, mac, mac!

Striga rata de pe lac

Si vacuta: mu-mu-mu!

Iar isi cheama vitelu

Calul face: i-ha, ha!

Prin livezi verde-i iarba.'

Prin 'Jocul cu pacaleli' am cerut copiilor sa sesizeze greseala spusa de mine si s-o corecteze:

'Calul face: mu-mu-mu!'

Copiii: Nu. Calul face i-ha-ha!

Vaca face mu-mu-mu!

Un mijloc eficient l-a oferit calea alternarii intrebarilor prin intermediul jocurilor: 'Cum face?' si 'Cine face asa?', care sunt destinate consolidarii deprinderii de a pronunta corect si clar consoanele consecutive incluse in cuvinte sau separat (onomatopee), perfectionarii acuitatii auditive si activizarii vocabularului. In desfasurarea jocului am folosit ilustratii diferite reprezentand actiuni cu onomatopee: bunica toarce(fusul sfaraie:sfarr); un copil rupe o creanga uscata (prr); un telefon (tr); un ceas desteptator (trr); ciobanul striga oile (brr) etc. Solicitand copiii sa-si aleaga o ilustrata, s-o priveasca cu atentie si apoi sa raspunda in functie de intrebare: 'Cum face?' sau 'Cine face asa?', acestia foloseau onomatopeea potrivita actiuniisugerata de imagine, imitand-o daca era cazul.

Dupa efectuarea unor exercitii cu sunete, acestea se pot asocia cu vocale, articuland silabe directe si inverse si logatomi: de exemplu, pentru perechea s-z: sa, se, si, su, us, es, is, as, sas, ses, sos, sus; asa, aso, use, ese, isi, sau za, ze, zo, zu, uz, ez, iz, oz si logatomii: aza-aze, ozo-uzu, izi, zaz, zez, ziz, zuz.

Aceasta schema este valabila pentru orice sunet care este pronuntat defectuos.

Ulterior, am introdus sunetul respectiv in cuvinte monosilabice, apoi din ce in ce mai lungi, situandu-l cu, cuvintele respective in cele trei pozitii: initiala, mediana, finala. De exemplu pentru 'a':

as mac mama

ac mal tata

arici cap masa

apa capac faina

Am intocmit si o lista cu cuvinte paronime cu inteles cunoscut copiilor si am recurs la imagini sau exemplificari concrete ale notiunilor utilizate pentru a diferentia sensul acestora si a obtine pronuntarea lor corecta: rama-lama, carut-calut, rac-lac (pentru r-l), cos-cos, scoala-scoala, soc-soc (pentru s-s), prune-pune, strop-stop, trei-tei, coarda-coada (pentru sunetul 'r').

Cu ajutorul imaginilor am solicitat copiii sa pronunte cuvinte in care sunetul urmarit se afla in diferite pozitii si sa spuna in ce situatie este situat acesta.

De exemplu, pentru 'l': lac, loja, floare, facalet, cala, cal. Pentru aceasta am desfasurat jocul: 'Unde se afla sunetul?' ca proba de evaluare. Am solicitat copiilor sa introduca pozitii in care sunetul respectiv sa fie repetat: 'Radu are pere'; 'Rad coaja de pe un mar'; 'Sandu e vesel'; 'Pisica s-a ascuns'; 'Sosul n-are sare'; 'Mosul are un cocos'; 'Stiu sapte povesti'.

Un rol deosebit in perfectionarea aspectului fonetic al limbajului il au si jocurile care folosesc ca mijloc de realizare mici poezii rimate, asa numitele 'framantari de limba' care contin frecvent anumite sunete pe care noi vrem sa le consolidam. De exemplu:

'Dan, Dana si cu Dinu

Dau de doua ori pe zi

Dura, dura prin gradina

Doua mingi portocalii.'

Copiii asculta versurile, avand sarcina sa sesizeze in ce cuvant se afla sunetul 'd' si sa-l pronunte corect. Alta poezie rimata in care se exerseaza pronuntarea corecta a sunetului 'g':

'Ga, ga, ga,

Gasca gagaie asa,

Gagaie de-o necajeste,

Gagaie de o goneste,

Gagaie la poarta,

Gagaie la balta.'

Pentru pronuntarea corecta a sunetului 'p':

'Pot, pot, pot,

Pot sa sterg ursul pe bot,

Prafu-l sterg de peste tot,

Pestele din apa-l scot,

Voinic sunt, deci orice pot.'

Sau pentru sunetul 'r':

'Rica nu stie sa zica

Rau, ratusca, ramurica,

Dar de cand baiatu-nvata

Poezia despre rata,

Rica stie cum sa zica

Rau, ratusca, ramurica.'

Sau pentru sunetul 'l':

'Luna locul lumineaza,

Luntrea salta usurel,

Lunecand spre luminis,

Se opreste in tufis.'

Jocurile didactice organizate si desfasurate cu intreaga grupa de copii au un rol important in corectarea si consolidarea pronuntiei cu articulare complexa. Ma opresc la cateva din ele la grupa mica: 'Focul si vantul' (pronuntarea corecta a consoanelor labio-dentale 'f-v', 's-j', copiii reproducand prin miscari si onomatopee fenomenele despre care se relateaza in povestire: 'fass'; 'vajj'); 'Cocosul si gasca' (articularea corecta a velarelor: 'c-g', copiii imitand sunetele emise de pasarile care apar pe rand la teatru de papusi); 'Sarpele si albinuta' (pronuntarea corecta a siflantelor 's-z', grupul de copii care formeaza trupul sarpelui executa deplasarea pe un traseu stabilit, imitand sunetul emis de acesta 'sss' la semnal, albinele-ceilalti copii- pornesc spre sarpe pentru a-l alunga reproducand zumzaitul lor: 'bzz')etc.

Jocul 'Cum e bine' presupune analiza atenta a cuvantului si sesizarea greselii, apoi corectarea ei: 'Papusa venita in vizita' propune copiilor jocul; spunandu-le: 'daca-i bine sa repeti, daca-i rau sa ma inveti'. Ea pronunta in mod intentionat gresit un cuvant, copiii urmaresc, gasesc greseala si o corecteaza.

La grupa mijlocie 'Focul si vantul' va fi complicat prin cerinta formarii de propozitii simple prin descoperirea actiunilor de pe ilustratii, sugerand tema jocului. Copilul chemat de un personaj din trusa pentru teatrul de papusi, de exemplu Vanatorul, alege o imagine, descrie actiunea si pronunta onomatopeea sugerata: 'Fetita aprinde focul'; 'Focul arde' (fff), 'Vantul bate' ('vajj '; 'vajj'). In partea a doua Vanatorul alcatuieste propozitii scurte, dar pronunta gresit, iar copiii il corecteaza: 'Focul arde'; 'Vantul bate'etc. In incheiere, copiii sunt impartiti in doua grupe: un grup imita suflatul in foc, iar celalalt cum bate vantul.

Jocul 'Am spus bine, n-am spus bine' are ca obiectiv:

- perfectionarea deprinderilor de pronuntare corecta a sunetelor limbii materne aflate in componenta diferitelor cuvinte, dezvoltarea acuitatii auditive.

Material didactic- jucarii sau obiecte cunoscute copiilor.

Desfasurarea jocului: copiii sunt asezati pe scaunele avand forma de semicerc. Pe masa din fata lor, sunt asezate materialele necesare (acoperite).

Eu spun versurile:

'Floricica maracine

Ascultati copii la mine

Si ghiciti daca spun bine,

Daca vreti ca sa ghiciti

Trebuie sa si priviti

Fiti atenti aici.'

In acest timp prezint o jucarie si o denumesc gresit. Copiii care au sesizat greseala vor ridica mana. Copilul solicitat la raspuns spune: bine (sau nu e bine) si pronunta corect cuvantul. Copiii il aplauda in timp ce spun versurile:

'Floricica maracine

Ai stiut foarte bine

Si noi ne vom sili

Si ca tine vom ghici.'

sau

'Floricica maracine

Nu e bine, nu e bine

Insa nu te necaji

Alta data vei ghici!'

Jocul continua pana se termina jucariile. Pe parcursul jocului eu voi pronunta corect denumirea jucariilor si voi desemna copilul (copiii) care dovedesc unele deficiente de pronuntie.

Un alt joc este: 'Repeta dupa mine', prin care se urmareste formarea deprinderii copiilor de a pronunta corect silabe si cuvinte care se deosebesc printr-un singur sunet, gasirea unor silabe si cuvinte paronimice.

'ca-, sa-, sa-, la-, pa-ta, ma-la, la-ra' sau 'cor-col, corn-horn, patru-patu, varza-barza, mac-lac, sac-rac, casa-masa'etc.

Pentru exersarea pronuntiei corecte, cu claritate, exactitate si siguranta a consoanelor c, p, r, s, s, t, t si a grupurilor de consoane sf, cr, pr, se desfasoara jocul: 'Cine spune mai departe'. Jocul se desfasoara astfel:

- in prima parte a jocului copiii raspund in cor la intrebarea pusa

- in partea a doua, copilul care primeste mingea, va completa-prin onomatopee- propozitia inceputa de educatoare.

Materialul didactic folosit este: o scara confectionata din carton, animale decupate si colorate, o minge.

In partea introductiva a jocului spun cateva versuri, in timo ce arat scara pe care este prinsa imaginea animalului. Copiii vor raspunde in cor la intrebari.

In timp ce rostesc cate un vers, asez pe fiecare trapta a scarii animalul respectiv iar copilul care a primit mingea da raspunsul cerut de vers, ceilalti copii imita animalele (cum fac, cum merg).

In partea a doua a jocului, copilul care a primit mingea completeaza propozitia spusa de mine pronuntand onomatopeea respectiva. Se vor formula urmatoarele propozitii:

Cioara face: cra, cra, cra !

Gasca face: ga, ga, ga !

Gascanul face: sst, sst, sst !

Porcul face: groh, groh !

Ursul face: mor, mor !

Cocosul face: cu-cu-ri-gu !

Gaina face: cot-co-dac !

Rata face: mac, mac !

Soricelul face: chit, chit !

Porumbelul face: gru, gru !

Pe tot parcursul jocului vor fi antenati toti copiii insistandu-se asupra copiilor care au tulburari de vorbire.

Un alt gen de jocuri pentru pronuntie este cel de citire labiala. Labiocultura nu se reduce doar la perceptii vizuale. Sunt incluse procese de intelegere si interpretare a miscarilor organelor fonatoare. Capacitatea de a intelege si descifra mesajul verbal, oral, receptionat doar vizual este perfectabila doar prin anternament. O prima conditie care trebuie respectata este selectarea materialului fonetic pe care-l oferim spre descifrare. Intrucat analizatorul vizual este supus unui efort continuu, solicitand in permanenta concentrarea atentiei si a gandirii, in timpul unei activitati de biolectura este necesara imbinarea exercitiilor grele cu cele usoare, pentru a evita oboseala.

In jocul 'Ghiceste ce spun eu' mi-am propus sa formez deprinderea de a citi de pe buze denumirea unor fructe, jucarii, articole de imbracaminte etc.

- dezvoltarea rapiditatii in gandire, operatiilor gandirii (analiza, comparatia, sinteza);

- dezvoltarea spiritului de observatie pentru sesizarea unor greseli din raspunsurile colegilor.

Sarcina didactica: sesizarea de catre copii a unor imagini labiale tipice, insusirea pozitiei corecte a aparatului fonator in vederea emiterii unor sunete; stimularea interventiei gandirii in vederea deducerii imaginilor labiale mai putin vizibile.

Reguli de joc: educatoarea pronunta un cuvant iar copiii il deduc urmarind miscarile buzelor. Copiii vor ridica jetonul cu imaginea obiectului denumit. Copiii care au denumit corect vor continua jocul, pronuntand in fata copiilor cuvinte, iar colegii se vor stradui sa le recunoasca.

Elemente de joc: intrecerea intre copii, pentru a da raspunsuri corecte, aplauze, miscare.

Material didactic: imagini pe jetoane.

Desfasurarea jocului: explic copiilor ca vor trebui sa urmareasca cu atentie buzele mele pentru a ghici ce spun. Copiii care au reusit sa ghiceasca un cuvant (mar, para, haina, rochie, etc.) vor ridica un jeton cu imaginea respectiva si vor fi aplaudati. Atentie deosebita dau copiilor cu deficiente de vorbire, cerandu-le sa imite in pronuntarea nesonora a cuvintelor, orientand perceptia copiilor spre aparatul verbomotor, ajutandu-i in sesizarea pozitiei corecte a organelor fonatoare. In partea a doua a jocului este organizata o intrecere, iar cel care ghiceste cele mai multe cuvinte va fi recompensat.

Pentru a explica si a-i face pe copii sa inteleaga ce este un sunet se poate folosi urmatorul procedeu: se produc cateva zgomote prin batai de toba, prin apasarea pe clapele unui pian, sau caderea unui obiect. Astfel copiii sunt pusi in situatia sa gandeasca si sa explice ce au receptionat. Fiind intrebati ce au auzit, ei vor raspunde: 'zgomote sau sunete'. Ajutata de acest lucru educatoarea poate desfasura si alte jocuri-exercitii pentru consolidarea notiunii de sunet.

Cu ajutorul unor ilustratii se declanseaza o scurta convorbire cu copiii privind modul in care ii consulta medicul cind ii doare in gat. Se apreciaza ca in aceasta situatie li se cere sa deschida gura si sa spuna 'a'. 'A' este un sunet. In continuare copiii asculta cuvintele spuse de educatoare, avand ca sarcina sa sesizeze daca acestea contin sau nu sunetul 'a'.

De exemplu: 'Foaie verde si-o lalea

Avionul are 'a'

'Ariciul mititel

Nu-l duce pe 'a'cu el?'

sau

'Cu ata mi-am lucrat

Un servetel colorat

Are insa ata mea

Cumva sunetul 'a'?'

Un copil numit va spune daca in cuvantul respectiv exista sau nu acest sunet si apoi toti copiii cu care se lucreaza repeta sunetul respectand indicatiile de articulare.

Pentru sesizarea sunetului 'a' in pozitie initiala, mediana si finala se pot organiza jocuri cum ar fi: 'Alege si grupeaza', 'Aseaza corect', 'Cine spune mai repede?'.

Dupa ce copiii sunt edificati suficient si asupra altor sunete se pot organiza jocuri de genul: 'Cu ce sunet incepe cuvantul?'.

Sarcina didactica pe care trebuie s-o indeplineasca prescolarii este de a pronunta corect sunetele din componenta cuvintelor si gasirea unor cuvinte care incep cu sunetul dat.

Regula jocului impune denumirea obiectului descoperit si precizarea sunetului cu care incepe cuvantul respectiv.

Materialul didactic este compus din obiecte de uz personal, mobilier, jucarii, etc.

Obiectele sunt aranjate in mai multe parti ale clasei si vor fi descoperite pe rand de cate un copil numit de mine. Pentru antrenarea cat mai multor copii se procedeaza astfel: se denumeste obiectul descoperit, un alt copil va fi antrenat sa pronunte sunetul cu care incepe cuvantul, iar un alt copil va alcatui o propozitie cu acest cuvant. Reprezentarea grafica a sunetelor se realizeaza prin cerculete (OOOO).

Rostirea corecta a sunetelor, a grupurilor de sunete si a cuvintelor va fi o premiza tainica pentru insusirea citirii si scrierii corecte de mai tarziu, cel putin in situatia in care scrierea concorda pe deplin cu pronuntia. Scrierea romaneasca este in esenta fonetica, urmareste sa realizeze o corespondenta cat mai perfecta intre litera si sunet. 'Principiul fonetic al alfabetului nostru simplifica foarte mult relatia ortografic-ortoepic, in sensul ca se scrie asa cum se vorbeste si se citeste asa cum se scrie' (Fulvia Ciobanu, Lidia Sfarlea-'Cum scriem, cum pronuntam corect' in Norme si exercitii p.81).

Nu mai putin important pentru invatarea citirii si scrierii este dezvoltarea capacitatii copiilor de analiza si sinteza fonetica pentru care varsta prescolara este foarte potrivita.

Copilul invata, incepand cu al doilea an de viata, limba materna, pe care si-o insuseste prin imitatie, in comunicarea cu adultul. Catre sfarsitul celui de-al treilea an de viata, in linii generale limbajul este constituit, dar imperfect atat sub aspect fonetic, lexical si al structurilor gramaticale, cat si al expresivitatii lui. Copilul preia, fara discernamant, modelele oferite de vorbitorii cu care intra in relatii de comunicare, modele mai mult sau mai putin corecte. El preia, 'blocuri verbale', in cadrul carora nu distinge elementele componente cu valoare semantica sau numai gramaticala independenta. De aceea, in scoala insusindu-si scrierea, copilul care n-a frecventat gradinita nu separa prin cratima ceea ce constituie unitati semantice si morfologice diferite, dar care se pronunta impreuna. Aceasta se intampla deoarece copilul respectiv nu a invatat sa separe cuvintele din comunicarea propozitiei si sa distinga unitati mai mici decat cuvantul, respectiv silaba si sunetul. Trebuie gasite metode si procedee adecvate varstei; prin care sa-l determine pe copilul prescolar mare sa opereze constient cu materialul verbal, achizitionat, metode care sa nu-l plictiseasca pe copil. Calea cea mai eficienta este in primul rand jocul, plin de surprize, care foloseste la maximum capacitatea de asimilare a copilului la aceasta varsta, oferindu-i satisfactia participarii active si a afirmarii personalitatii sale.

Cea mai potrivita metoda ce poate fi folosita in scopul pregatirii copiilor pentru intelegerea cu succes in activitatea de tip scolar, pentru trecerea la perioada preabecedara, este metoda fonetica, analitico-sintactica, care presupune descoperirea actului vorbirii (propozitie, cuvant, silaba, sunet) si recompunerea lui, analiza fonetica fiind de fiecare data urmata de sinteza fonetica.

Primele activitati de acest gen sunt mai putin atractive insa dupa ce copiii invata sa diferentieze unitatile de vorbire cu inteles de sine statator (cuvintele), dupa ce afla ca acestea se pot combina in diferite feluri cu alte cuvinte, se pot organiza numeroase jocuri care au ca scop dezvoltarea capacitatii de analiza si sinteza fonetica.

Pornind de la descrierea unei ilustratii, i-am determinat pe copii, cu ajutorul intrebarii, sa desprinda din intregul material verbal, o comunicare-propozitia, in jocuri precum: 'Spune ceva despre' (alcatuirea de propozitii simple sugerate de imagini)-vezi anexa nr.1; 'Cine spune mai repede?' (alcatuirea de propozitii sugerate de diferite obiecte sau cu imagini sugerate pe jetoane si in absenta acestora)-vezi anexa nr.2.

Jocul 'Ce stii despre mine?' are drept scop: Formarea deprinderii de a alcatui propozitii simple si dezvoltate prin inlantuirea logica a ideilor.

La inceput, se rosteste propozitia alcatuita din doua-trei cuvinte cu sens individualizat si cunoscut de copii: 'Papusa doarme'; 'Maria spala rochita'. In complicarea jocului, educatoarea poate cere copiilor sa asocieze obiecte, formand propozitii dezvoltate (de exemplu: papusa-rochita-funda), sa construiasca noi propozitii cu ultimul cuvant al propozitiei precedente.

Pentru evaluarea obiectiva a capacitatii copiilor de a construi logic propozitii, am folosit ca suport material, jucarii din gradinita. Am cerut copiilor sa formuleze propozitii formate din trei cuvinte pe baza acestor jucarii si sa stabileasca compozitia numerica si locul fiecarui cuvant in propozitie (primul, ultimul, la mijloc) sau sa inverseze ordinea acestora folosind acelasi enunt logic 'Baiatul mananca mere', 'Mananca mere, baiatul', sau 'Mere mananca baiatul'.

Prin jocul 'Poti sa imi schimbi locul', am demostrat copiilor ca in propozitie cuvintele pot sa-si schimbe locul, fara ca propozitia sa-si schimbe sensul. S-au folosit pentru inceput propozitii simple:

Catelul alearga. Alearga catelul.

Pisica toarce. Toarce pisica.

In complicare s-au folosit propozitii dezvoltate:

Catelul alearga prin curte.

Prin curte alearga catelul.

Pisica toarce dupa soba.

Dupa soba toarce pisica.

Pentru a exersa despartirea propozitiilor in cuvinte trebuie Ssa-i facem pe copii sa inteleaga ca vorbirea este alcatuita din cuvinte care denumesc diferite obiecte din realitate. Despartirea propozitiei in cuvinte se face la inceput sub forma de jocuri-exercitii pe care le integram in jocuri didactice. Astfel, se porneste de la materialul intuitiv: imagini cu o floare, un copac, o casa.

'Ce avem aici?'- Copiii denumesc obiectele.

'Cate obiecte sunt?'- Copiii le numara si le reprezinta grafic. Se trage concluzia: 'Cate obiecte sunt, atatea cuvinete am spus'. Se organizeaza apoi jocuri didactice cum ar fi: 'Cate cuvinte a rostit Ionel?'. Se va incepe cu propozitii simple, folosindu-se in complicare propozitii dezvoltate formate din 3-4-5 cuvinte. Se reprezinta grafic cuvintele care alcatuiesc propozitia, de exemplu:

'Copiii se joaca in parc.'      Propozitia are cinci cuvinte.

-- -- -- -- --

In activitatea desfasurata (cu copiii prescolari de grupa mare) am urmarit sa le dezvolt copiilor si capacitatea de a analiza propozitia.

Pentru aceasta am desfasurat jocul didactic 'Cate cuvinte am spus?'. Prin intermediul acestui joc am urmarit sa le dezvolt copiilor capacitatea de a desparti propozitia in cuvinte.

Din punct de vedere metodic, am considerat ca este mult mai eficient sa prezint copiilor in prima parte a jocului imaginea care sugereaza anumite propozitii. Imaginile prezentate i-au ajutat pe copii sa formuleze propozitii si sa le analizeze. Analizand impreuna cu copiii propozitia: 'Copiii se joaca in parc', am accentuat fiecare cuvant prin batai din palme, precizand numarul cuvintelor din propozitii si ordinea lor. Pentru fiecare cuvant copiii scot din cosulet cate un betisor.

Pentru a stabili lungimea cuvintelor am comparat cuvantul 'parc' cu cuvantul 'in'. Astfel, pentru cuvintele lungi, copiii asezau pe masute betisoarele lungi, iar pentru cuvintele scurte asezau betisoarele scurte.

In partea a doua a jocului, copiii au analizat propozitiile fara suport intuitiv. Pentru gradarea sarcinii didactice, in prima parte a jocului copiii au analizat propozitii formate din doua cuvinte, apoi din trei, patru, cinci cuvinte. In timpul jocului am constatat ca prescolarii au participat cu placere la activitate si majoritatea au formulat corect propozitii. Pentru o si mai buna participare, din partea tuturor copiilor, i-am antrenat in comentarii asupra corectitudinii raspunsurilor.

In cazul in care un copil greseste, pentru a-l ajuta repet propozitia. Daca si al doilea raspuns este gresit, raspunde un alt copil care se anunta, iar primul copil repeta raspunsul corect. Folosind imaginile din prima parte, acest joc a contribuit la dezvoltarea capacitatii de analiza vizuala a imaginilor, antrenand in acelati timp si efectuare unor comparatii intre cuvintele scurte si cuvintele lungi (anexa nr.3).

Actiunea sa este cu atat mai puternica cu cat analiza nu se bazeaza pe reprezentari cu sens ale memoriei, formate anterior, ci pe imaginile care sugereaza propozitii, percepute in momentul jocului.

Pentru desfacerea blocurilor verbale si constientizarea individualitatii fiecarui cuvant, inclusiv instrumentele gramaticale, am organizat si desfasurat diferite jocuri, cum ar fi: 'Ce ar mai fi putut face fetita?' (intrebarea i-a ajutat pe copii sa identifice, sa precizeze cele tei cuvinte ale propozitiilor) 'Fetita a desenat, a cantat, a dansat, a citit, a povestit' etc., pentru forma auxiliarului 'a avea' si alte exercitii pentru izolarea din propozitie a verbului 'a fi', forma accentuata si neaccentuata. De exemplu: 'Ana este frumoasa'; 'Ana e frumoasa', s-a stabilit numarul de cuvinte din fiecare propozitie, ordinea acestora in propozitie si cate sunt lungi, cate sunt scurte.

Jocul didactic: 'La ce m-am gandit', a avut ca scop separarea prepozitiei 'la' in cadrul unei propozitii formate din patru cuvinte. Asa am procedat si pentru sesizarea altor prepozitii (de, pe, si), in jocurile didactice: 'De unde stii?'; 'Ghici pe ce?'; 'Si noi ghicim!'.

In jocul 'Completeaza ce lipseste' am formulat diferite propozitii in care lipseau cuvintele de legatura, cerand copiilor sa gaseasca cuvantul scurt care lipseste:

Lupul traieste .ⁱ .ⁿ. padure. Elevul scrie .^p.^e. caiet.

.^L.^a. gradinita vin copiii.

In jocul 'Care este locul meu?' copiii au sarcina de a stabili locul cuvantului in propozitie. Copiii formuleaza propozitii, apoi stabilesc locul fiecarui cuvant. Analiza este urmata si de sinteza. Pentru complicarea jocului se poate da ca sarcina sa se alcatuiasca o propozitie in care cuvantul 'scrie' sa fie al doilea cuvant in propozitie. Se porneste de la propozitii simple si se ajunge la propozitii dezvoltate.

Dupa ce copiii s-au deprins sa alcatuiasca propozitii oral, dupa detasarea si analiza pe plan verbal al propozitiei, respectand individualizarea tuturor categoriilor gramaticale, am trecut la reprezentarea grafica a cuvintelor din propozitie astfel: linie lunga orizontala-propozitia

punct la sfarsitul ei

dedesupt: -liniuta orizontala pentru cuvintele lungi

- cerculete pentru cele scurte

Jocul: 'Care cuvant este mai lung, care este mai scurt?':

De exemplu: Mihai si Victor se joaca.

____________________.

_____ o _____ o ____. (reprezentarea grafica).

Dupa aceste etape se pot introduce in materialul verbal, pentru diferentiere, cuvinte neaccentuate care se rostesc impreuna cu altele, formele neaccentuate ale pronumelor personale si reflexive. Daca nu se procedeaza astfel, sistematic si gradat, copiii vor continua sa considere ca structurile 'le-am vazut', 'se plimba', 'e bine', constituie un singur cuvant. Pentru sesizarea individualitatii cuvintelor e bine sa se intervina cu intebari in timpul jocului, care conduc spre analiza grupurilor de cuvinte si introducerea lor in alte combinatii, pentru a sesiza prezenta fiecaruia. De exemplu, blocul verbal 'l-a vazut' a fost supus urmatoarelor inlocuiri: 'l-au vazut'; 'l-ai vazut'; 'l-am vazut'; 'l-ati vazut' sau 'm-a vazut'; 'te-a vazut'; 'ne-a vazut'; 'i-a vazut' sau 'l-a chemat'; 'l-a certat'; 'l-a strigat'; 'l-a dus'etc.

Capacitatea de analiza la prescolari am dezvoltat-o si prin jocurile didactice urmatoare: 'Gaseste cuvantul potrivit'; 'Al catelea cuvant lipseste?'; 'Cuvinte, propozitii'.

Consider ca prin exercitiile desfasurate in cadrul acestor jocuri se dezvolta treptat capacitatea de observare analitica, insusirea care joaca un rol deosebit de important in procesul citirii si scrierii. De asemenea, acest tip de jocuri familiarizeaza prescolarii cu exercitii bazate pe metoda fonetica, analitica, sintetica, de invatare a scris-cititului, pregatindu-i pentru trecerea la perioada preabecedara in clasa I.

Dupa ce copiii realizeaza cu succes analiza si sinteza propozitiei se initiaza in descompunerea cuvantului in silabe. La inceput fac exercitii pregatitoare in care se folosesc cuvinte bisilabice, trisilabice, stabilindu-se ca ceea ce se pronunta cu o singura deschidere de gura se numeste silaba.

Pentru a da o nota placuta, exercitiile se pot face sub urmatoarea forma:

1. Am o nuca noua.

O despart in doua: nu-ca, nuca.

2. Spun acuma 'casa'

Stand asa la masa

Le spun pe-amandoua

Despartite-n doua:

Ca-sa; casa; ma-sa; masa.

3. Spun acuma 'floare'

Frumos mirositoare

Cin'ne spune noua

Cum se desparte-n doua?: floa-re, floare.

4. Marea este mare

Si-i plina de sare

Va rog sa va ganditi

Cum le despartiti? (ma-re, sa-re).

De cate ori educatoarea sau copiii despart cuvantul in silabe se cere ca acestia sa-si fixeze barbia pe dosul palmei pentru a sesiza deschiderea de gura corespunzatoare fiecarei silabe iar atunci cand vor preciza numarul de silabe al unui cuvant le vor asocia cu numarul de atingeri ale barbiei de mana. In final, copiii refac cuvantul.

Familiarizarea copiilor cu deprinderea de a desparti cuvintele in silabe s-a realizat prin intermediul jocului 'Cate silabe are cuvantul?'.

Jocul se desfasoara astfel: educatoarea aseaza la panou jetoane cu diferite imagini. Cere copiilor sa le denumeasca. Apoi explica copiilor ca asa cum propozitia are mai multe cuvinte, asa si cuvintele se despart in silabe. Demonstreaza copiilor folosind jetoane expuse la panou, punand podul palmei sub barbie pentru a simti deschiderea gurii sau folosind bataia ritmica din palme pentru fiecare silaba.

Se explica copiilor ca unele sunt formate dintr-o singura silaba (o singura deschidere a gurii), altele au doua sau mai multe silabe (doua sau mai multe deschideri ale gurii). Copiii aleg de pe masa educatoarei jetoane, denumesc cuvantul si apoi il despart in silabe. Se va avea in vedere la inceput, folosirea de cuvinte cu 1-2 silabe si apoi cu 3-4 silabe.

Prin 'Jocul silabelor' am urmarit exersarea deprinderii de a desparti cuvintele in silabe.

Obiective: sa analizeze cuvantul despartindu-l in silabe; sa compuna alte cuvinte care incep cu o silaba data; sa articuleze cuvintele monosilabice, transformandu-le in cuvinte bisilabice, sa distinga locul si ordinea silabelor; sa reprezinte grafic cuvintele si silabele folosind simbolurile cunoscute.

Sarcina didactica: precizarea locului silabei in cuvant (initial, median, final).

Reguli de joc: copiii spun cuvinte care incep cu aceeasi silaba ca si silaba data de educatoare, cauta cat mai multe cuvinte care incep cu aceeasi silaba. Raspunsurile corecte vor fi aplaudate.

Ca material didactic folosesc: jetoane cu imagini din diferite domenii (natura, om, univers,etc.), tabla magnetica, tabla, creta colorata, buline colorate.

Varianta I: La cererea educatoarei, copiii aleg de pe masa imagini a caror denumire incepe cu silaba data de educatoare si completeaza cuvantul cu silaba sau silabele care lipsesc. Jetoanele se aseaza la panou, in ordine.

Exemplu: BA: batic, baloane, batista.

PA: patine, pasare, para.

LA: lalea, lacat, lama.

In complicarea jocului, grupa se imparte in doua echipe. Educatoarea pronunta o silaba: Exemplu CA: Copiii din prima echipa gasesc cuvinte care incep cu silaba CA. Exemplu: ca-ti-fea, ca-na, ca-pac, ca-sa, ca-pra, ca-da etc. Copiii din cealalta echipa gasesc cuvinte care se termina cu silaba CA. Exemplu: nu-ca, va-ca, bar-ca.

Varianta a II-a: 'Repeta aceeasi silaba!', se folosesc jucarii, imagini sau se poate desfasura oral. Educatoarea pronunta silabe care se repeta. Copiii vor gasi cuvantul potrivit si il vor desparti in silabe.

Exemplu: veve-veverita; papa-papadie; gogo-gogosar; papa-papagal, papanasi; cucu-cucurigu.

Varianta a III-a: Educatoarea pronunta un cuvant format dintr-o silaba (substantiv nearticulat) si solicita copiii sa-l transforme intr-un cuvant format din doua silabe prin articulare.

Exemplu: mar-marul; car-carul; brad-bradul.

Apoi copiii vor alcatui propozitii cu aceste cuvinte aflate in ambele situatii. Exemplu: Eu privesc un brad. Bradul era impodobit.

Varianta a IV-a:

Grupa se imparte in doua echipe. Un reprezentant dintr-o echipa alege o imagine de pe masa educatoarei, fara s-o arate copiilor si pronunta o parte din cuvant (una, doua silabe) in asa fel incat sa sugereze cuvantul. Cealalta echipa deduce si il pronunta in intregime.

Exemplu: croco-dil; bici-cleta; masi-na.

In complicarea jocului un copil dintr-o echipa va reprezenta grafic la tabla un cuvant. Cealalta echipa va gasi un cuvant care sa inceapa cu aceeasi silaba.

Pentru fiecare raspuns corect, de fiecare data, copiii vor primi cate o bulina. Obtinerea performantei se realizeaza prin lucrul pe fise de munca independenta care au in partea stanga imaginea unui obiect iar in partea dreapta trebuie sa reprezinte grafic cuvantul si silabele din care este format.

Pentru consolidarea deprinderii copiilor de a imparti cuvintele in silabe si de a face naliza fonetica am desfasurat jocuri didactice ca: 'Termina cuvantul' (formarea unor cuvinte care incep cu o silaba data de educatoare); 'Spune-mi la ce m-am gandit' (completarea cuvantului inceput de educatoare); 'Ce silaba se repeta?' (in cuvinte ca: dedesupt, bebelus, veverita, tataie, mamaie, liliac etc.); 'Ne jucam cu silabe' (din mai multe jetoane sa aleaga pe acela cu imagini care reprezinta obiecte, fiinte ale caror denumire incepe (se sfarseste) cu o silaba data, exemplu: 'ca' ca-sa, ca-na, ca-da, ca-se-to-fon etc. sau silaba 'sa' sa se afle la sfarsitul cuvantului: 'ca-sa', 'ma-sa', 'pla-sa'); 'Saculetul fermecat' (sa denumeasca imaginea care reprezinta obiecte a caror denumire contine doua, trei silabe); vezi anexa nr.5; 'Televizorul' (despartirea cuvintelor in silabe, stabilirea numarului de silabe din care este format cuvantul, precizarea pozitiei silabei in cuvant).

Aceste jocuri au constituit o admirabila modalitate de a-i face pe copii sa participe activ la procesul de invatare. Aflandu-se in joc in situatia de protagonist, el este activat, participa din plin la activitati, ceea ce corespunde unei trebuinte interioare de actiune si afirmare. Invatarea devine mai interesanta, mai atractiva, mai placuta.

Procesul analizei fonetice trebuie dus pana la nivelul sunetelor in situatii accesibile prescolarilor: 'Cu ce sunet incepe si se termina cuvantul?'. La inceput am cerut copiilor sa sesizeze sunetul initial, apoi final si dupa aceea a celui care se afla in pozitia mediana in cuvinte monosilabice, iar in a doua parte a anului scolar am propus ca sarcina didactica de joc: determinarea numarului de sunete din cuvinte scurte sau despartirea unui cuvant in silabe si a silabelor in in sunete, cu reprezentarea grafica a propozitiei, cuvintelor, silabelor si sunetelor, la tabla, cu creta colorata.

Initial, am lucrat cu propozitii simple, formate pe baza de imagini si am demonstrat si explicat la tabla etapele redarii grafice a unei propozitii. A urmat un exercitiu gradat, continuu, pe baza propozitiilor derivate din imagini citite de ei, cu incercari, ezitari, repetari.

In vederea verificarii frontale a posibilitatilor copiilor am lucrat in prealabil la masuta, cu ajutorul betisoarelor scurte si lungi. Trecerea la alta etapa de lucru s-a facut numai dupa ce copiii au marcat prin betisoare etapa anterioara pe un fond de atentie si motivatie corespunzatoare.

In urma tuturor acestor exercitii, reprezentarea grafica a propozitiei in cuvinte, a cuvintelor in silabe si a silabelor in sunete se prezinta astfel:

Copilasul se joaca.

______________. ->propozitia

>cuvinte

_ _ _ _ _ _ _. ->silabe

.. .. ->sunete

Dupa ce copiii au dobandit capacitatea diferentierii sunetelor, in jocuri mai complicate, le-am cerut sa inlocuiasca un sunet dintr-un cuvant (cel initial sau cel final) pentru a obtine un nou cuvant monosilabic (noi, sac, cai), si am cerut copiilor sa schimbe primul sunet si vor descoperi cuvinte noi. De exemplu:

- pentru 'noi': voi, roi, boi, goi, doi, etc.

- pentru 'sac': rac, mac, dac, zac, lac,tac, etc.

In situatia cand se cere inlocuirea ultimului sunet avem:

- pentru 'cal': car, cad, cai, cap, caz, cas, etc.

Alte jocuri didactice pe care le-am desfasurat cu grupa de copii sunt: 'Cine spune mai repede?' (descoperirea mai multor cuvinte care incep sau se sfarsesc cu un sunet dat de educatoare); 'Cine spune mai multe cuvinte?' (cuvinte care sa inceapa cu sunetul sugerat de imagine); 'Alege si grupeaza' (alegerea obiectelor a caror denumire contine un anumit sunet)-anexa nr.4- Incercuirea obiectelor ale caror denumire contine un anumit sunet.

La sfarsitul anului scolar am planificat si desfasurat interesante si eficiente jocuri didactice de evaluare a capacitatii de discriminare a cuvintelor din propozitii, a silabelor din cuvinte si a sunetelor din silabe, cum ar fi: 'Ce stii despre?', 'Cine stie, castiga', 'Propozitii, cuvinte, silabe, sunete'.

Jocul: 'Propozitii, cuvinte, silabe, sunete' l-am desfasurat sub furma unui concurs avand ca obiective:

- sa construiasca cel putin trei propozitii realizand corect acordurile dintre partile principale si cele secundare, care sa includa un cuvant dat sau pe baza unor materiale ilustrative;

- sa separe cuvintele din propozitii stabilind prin batai din palme numarul si ordinea cuvintelor, apoi sa recompuna propozitiile;

- sa desparta cuvintele propozitiei in silabe, stabilind numarul de silabe, silaba initiala si finala.

- sa descopere sunetul initial si final al cuvintelor ce alcatuiesc prpozitia si sa gaseasca si alte cuvinte care incep sau se sfarsesc cu aceste sunete.

- sa redea grafic, utilizand grafismele invatate propozitia, cuvintele, silabele si sunetele.

Am imbinat elementul iinstructiv cu multiple procedee de joc: intrecerea, aplauze, inchiderea si deschiderea ochilor, ghicirea, miscarea, etc.

In vederea determinarii nivelului de asimilare a cunostintelor referitoare la capacitatea copiilor de a efectua o analiza si sinteza la sfarsitul anului scolar, am aplicat pentru fiecare obiectiv urmarit cate o proba de evaluare. Probele de evaluare s-au dat pe fise individuale.

Reprezinta prin puncte cate cuvinte are propozitia.

Deseneaza atatea cerculete cate cuvinte reprezinta imaginea.

Deseneaza atatea liniute cate silabe are cuvantul.

Reprezinta prin cerculete diferit colorate, fiecare sunet, ce formeaza silaba, cuvantul.

Reprezinta grafic propozitia data (cuvinte lungi, scurte, silabe, sunete).

Rezultatele le-am trecut in urmatorul tabel:

Testul Nr. copii Foarte bine Bine Satisfacator

Proba

1 20 18-90% 2-10%

2 20 18-90% 2-10%

3 20 19-95% 1-5%

4 20 19-95% 1-5%

5 20 17-85% 2-10% 1-5%

Facand o analiza a celor cinci probe am constatat ca rezultate mai slabe au inregistrat copiii in determinarea numirului si componentei silabelor in cazul cuvintelor formate din 3-4 silabe. In cazul analizei silabice a cuvintelor formate din 3-4 silabe, copiii au manifestat tendinta de a percepe diferentiat primele silabe, tendinta ruperii unitatii silabice. Aceasta tendinta se explica prin actiunea legii generale dupa care se face analiza stimulilor complecsi.

Potrivit acestei legi, unele elemente marcheaza, induc negativ actiunea altor elemente. In genere, elementele marginale, externe alestimulului verbal se analizeaza si se sintetizeaza mai usor decat cele medii, deoarece pot fi incluse in mai mica masura cu silabe ambiante. Retinerea primei silabe, omiterea silabei mediane se explica prin faptul ca prima silaba nu trebuie diferentiata decat de silaba urmatoare, pe cata vreme silaba din interiorul cuvantului tebuie diferentiata atat de silaba anterioara, cat si de cele ce urmeaza.