Rolul activitatilor de cunoasterea mediului in imbogatirea cunostintelor copiilor despre lumea inconjuratoare

Perioada prescolara este de mare importanta, chiar daca rolul de "a doua nastere" a omului trebuie acordat adolescentei, reverberatiile perioadei prescolare raman o sursa de sustinere psihica in viata, pentru ca prin toate dimensiunile sale si, mai ales, prin atitudinile lucide fata de viata si prin trairea acestora, perioada acestora, perioada prescolara contine samburi de fericire ce uneori pot ameliora si chiar eroda angoasele, nesigurantele si nelinistile vietii adulte.

Viata de fiecare zi preseaza intelegerea copilului, implicatia lui ca spectator al ei, fapt ce constituie un altfel de "joc" mai subtil in care se desfasoara evenimente, incidente, accidente si nevoia de a le evalua ca permise sau nepermise, condamnabile sau scuzabile.

Tinand seama de mobilitatea si de receptivitatea copilului, de setea de cunoastere, de interesul pentru descoperire, de bucuria si satisfactia prescolarului de a da raspuns la intrebari, cat si de a intreba, actul educational din gradinita trebuie sa vizeze dezvoltarea intregii personalitati a copilului, prin toate structurile regimului pedagogic de zi.

Prescolarii se intereseaza in mod deosebit de natura. Fenomenele caracteristice fiecarui anotimp, diferitele aspecte din viata plantelor si animalelor atrag atentia copiilor, le trezesc curiozitatea, ii preocupa. Prescolarii incep sa se intereseze de aceste fenomene si aspecte ale naturii, isi pun intrebari si cauta sa afle de la cei din jurul lor explicatiile necesare.

Aceasta curiozitate pe care copiii o manifesta fata de fenomenele naturii trebuie mentinuta si transformata intr-o puternica dorinta de a o cunoaste si de a o intelege din ce in ce mai bine.

Programa prescolara stabileste pentru fiecare grupa cunostintele ce se transmit copiilor despre mediul ambiant, viata sociala si natura. Aceste cunostinte difera de la o grupa la alta. Volumul lor      se imbogateste treptat, astfel incat de la o grupa la alta se realizeaza o crestere atat din punct de vedere cantitativ, cat si calitativ.

La grupa mica, programa are in vedere doar cunostintele privitoare la activitatea copiilor si a adultilor din familie si gradinita, prescolarii mici trebuind sa-si insuseasca denumirea principalelor actiuni ale copiilor in gradinita sau in familie sau in legatura cu activitatea indeplinita de parinti si de personalul gradinitei. Lor li se transmit cunostinte referitoare la jucariile si obiectele de uz personal, de imbracaminte, vesela; in legatura cu denumirea lor (papusa, masina, minge, prosop, pieptene, batista), cu forma si culoarea lor (rotund, rosu, galben, albastru, verde, alb), cu dimensiunea lor (mare, mic), cu actiunea acestora (doarme, sare, merge, suna).

Insusirea cunostintelor noi contribuie la imbogatirea vocabularului cu termeni noi. Cunoasterea patriei se realizeaza numai in directia cunoasterii locului natal, a casei parintesti, a strazii pe care este situata, precum si a gradinitei. Referitor la cunoasterea unor evenimente, copiii sunt pusi in situatia de a participa la pregatirea si sarbatorirea acestora.

Spre exemplu, la prescolarii mici, se pune accentul pe familiarizarea cu sarbatorirea pomului de iarna.

La grupa de 4-5 ani, cercul de cunostinte se largeste atat prin introducerea unor amanunte in legatura cu activitatea parintilor si a altor membri ai familiei, in casa si la serviciu, cat si in legatura cu activitatea adultilor din gradinita si din afara. Este vorba de activitatea oamenilor din magazinele apropiate (observare:"Libraria", "Atelierul de croitorie"), de pe santierele de constructii, cat si aspecte ale muncii agricole /aratul cu tractorul, seceratul sau treieratul). La aceasta grupa, copiii incep sa se familiarizeze cu unele obiecte si unelte folosite de adulti in timpul muncii, cat si cu unele mijloace de locomotie si de transport.

Numarul jucariilor si obiectelor ce trebuie cunoscute de catre copii se mareste (periuta de dinti, pasta de dinti, pardesiu, manta de ploaie, cizma, tava). De asemenea, cunostintele despre forma (patrat, triunghi,oval), culoare (maro, negru) si dimensiune (mijlociu, lung, scurt, gros, subtire).

Referitor la cunostintele despre patrie, despre evenimentele istorice si despre sarbatori, la aceasta grupa se adauga cunoasterea satului sau a cartierului in care locuiesc, a ceea ce au ele specific. In linii mari, copiii vor cunoaste semnificatia zilelor de 8 Martie, 1 Iunie, 1 Decembrie.

Pentru grupele de 5-6-7 ani, volumul cunostintelor despre obiectele uzuale creste. Copiii isi insusesc in plus cunostinte referitoare la materialele din care sunt confectionate diferite obiecte (lemn, piatra, carton, panza, lana, material plastic), la culorile principale, la duritatea materialelor (tare, moale), la temperatura ( cald, rece, fierbinte) si la dimensiunea obiectelor (lat, ingust, scurt, gros).

Totodata, copiii invata locul unde se pastreaza aceste obiecte si modul lor de intrebuintare. Invata sa foloseasca corect unele notiuni cu grad mai mare de generalitate: imbracaminte de vara, de iarna, incaltaminte, jucarii. Copiii cunosc locul de munca al parintilor, activitatea intregului personal al gradinitei, atat prin prisma continutului muncii, a uneltelor folosite, cat si a atitudinii acestora fata de munca, a grijii lor fata de copii; copiii cunosc diverse meserii (cizmar, croitor, brutar, medic, profesor, vanzator) si caracteristicile muncii acestora, dar si utilitatea muncii respective.

Prescolarii isi insusesc si alte notiuni generale: mobila, lenjerie, vesela, unelte, etc. In acest sens, foarte eficiente sunt jocurile: "Alegeti si grupati!" si "Raspunde repede si bine!". Copiii sunt deprinsi sa se orienteze in spatiu si timp, facandu-li-se cunoscute o serie de notiuni: sus-jos (grupa mica), langa, pe in fata, in spate, zi, noapte (grupa mijlocie), sub, dedesubt, deasupra, inapoi, inainte, aproape, departe, dimineata, pranz, seara, azi, maine, ieri, denumirea zilelor saptamanii si a anotimpurilor (grupele mari si pregatitoare).

Inca de la varsta prescolara, copiii trebuie sa cunoasca frumusetile peisajului local. Ei trebuie sa stie ca in judetul Valcea sunt multe statiuni balneo-climaterice frumoase, vizitate atat de romani, cat si de straini, datorita pitorescului peisajului, cat si actiunilor binefacatoare asupra omului: Voineasa, Ocnele Mari, Calimanesti, Caciulata, Baile Olanesti, Baile Govora.

Pentru realizarea sarcinilor educatiei intelectuale, Programa prescolara prevede pentru fiecare grupa un bogat volum de cunostinte referitoare la caracteristicile anotimpurilor, plantelor si animalelor, la activitatea oamenilor in natura. Daca prescolarii mici primesc cunostinte simple ce vizeaza interesul si dragostea fata de natura, prescolarii mai mari invata sa observe frumusetile naturii, sa sesizeze caracteristicile anotimpurilor, li se transmit cunostinte despre cultivarea plantelor si ingrijirea animalelor. Astfel, ei fac unele legaturi intre fenomenele naturii, munca omului in natura si se deprind cu munca.

La grupa mica, cunostintele privind anotimpul toamna se refera la aspecte generale:afara este frig, ploua, bate vantul, cad frunzele, oamenii se imbraca cu haine calduroase.

La grupa mijlocie, volumul de cunostinte este mai mare: toamna ploua des, pasarile calatoare pleaca spre tarile calde, frunzele copacilor se ingalbenesc si cad pe pamant, fosnind sub picior, se coc fructele si se recolteaza.

La grupa mare si pregatitoare, caracteristicile toamnei sunt prezentate mult mai amplu. Li se explica prescolarilor cauzele care determina aparitia acestora, interconditionarea lor.

La grupa mica, prescolarii trebuie sa cunoasca: 1-2 flori, legume, fructe (ghiocel, trandafir, cirese, mere, morcovi), partile lor componente (floare, frunza, codita), unele atribute ale acestora (forma, culoare, miros, gust), 4-5 animale domestice (caine, pisica, iepure, cocos, gaina, rata), sa denumeasca unele actiuni ale acestora (pisica miauna, cocosul canta, cainele latra, etc.), sa le recunoasca dupa glas. Ca animale salbatice, copiii vor observa ursul, fie dupa ilustratii, fie la Gradina zoologica si vor sti despre acesta ca: este mare, traieste in padure, mananca miere si mormaie.

La grupa mijlocie trebuie sa cunoasca si sa denumeasca: 2-3 copaci (salcam, brad, tei); 1-2 pomi fructiferi in diferite stadii de dezvoltare (inmuguriti, infloriti, cu fructe); 5-6 fructe si insusirile acestora: forma, culoare, gust, miros (mure, cirese, struguri, pere, nuci, prune); 4-5 legume ( morcov, ceapa, cartof, varza, rosie); 4-5 flori (ghiocel, viorea, lalea, panseluta, trandafir). Tot la aceasta grupa, pe langa faptul ca vor cunoaste mai multe animale domestice, salbatice si pasari (cal, pisica, iepurele, vulpea, closca cu pui), ei vor denumi si partile componente ale corpului, cu detalii, (ochi, bot, gheare, copite, copite), actiunile lor ( ciuguleste, ciripeste, sare, zboara), hrana si adapostul.

La grupele mare si pregatitoare, copiii trebuie sa cunoasca pentru fiecare anotimp cate 4-5 flori, legume, fructe; isi insusesc cunostinte despre partile componente ale plantelor, despre clasificarea lor dupa mediul de viata; despre pasari si animale, despre obiceiurile, hrana si modul de inmultire a acestora, despre felul cum trebuie ingrijite pentru a aduce omului cat mai multe foloase.

Toate aceste cunostinte sunt predate utilizand o diversitate de mijloace si procedee: observari, lecturi dupa imagini, jocuri didactice, convorbiri.

Observarea este considerata principala modalitate de formare a reprezentarilor si notiunilor despre natura si viata sociala. In structura sa, observarea imbina analiza si sinteza datelor lumii reale, bazate pe investigarea activa a acestei realitati de catre copii. In plan formativ, contributia principala a acestei activitati consta in antrenarea analizatorilor, in adancirea contactului direct cu realitatea inconjuratore, in verbalizarea corecta a celor percepute, dar si in interpretarea datelor si a actiunilor efectuate.

Lectura dupa imagini, ca forma organizata de cunoastere a mediului inconjurator, cere din partea educatoarei o pregatire temeinica, iar prescolarul trebuie sa posede o bogata experienta individuala. Imaginea devine un mijloc de comunicare cu ajutorul careia se exerseaza gandirea. Stabilind legaturi intre diferitele elemente ale enumerarii dintr-o imagine, se ajunge la descrierea si interpretarea acestora, atunci cand copilul sesizeaza relatiile intre simbolurile vizuale si propria sa experienta.

Secretul lecturilor dupa imagini consta in maniera de a adresa copiilor intrebari, pentru a dirija "citirea" tabloului. Acestea trebuie sa incite realizarea unor deductii. Se impune deplasarea accentului de la intrebari care orienteaza copiii asupra amanuntului, la intrebari care determina interpretari, motivari, formulari de opinii, confruntari de pareri si argumentari.

Lecturile dupa imagini contribuie la dezvoltarea limbajului, a imaginatiei, la educarea stabilitatii atentiei, la exersarea operatiilor gandirii, la punerea bazelor creativitatii verbale a copiilor.

Jocul didactic constituie un mijloc valoros de instruire si educare a copiilor prescolari, deoarece rezolva, intr-o forma adecvata varstei, sarcini complexe, programate in gradinita.

Eficienta jocului didactic in raport cu celelalte activitati practicate este cu atat mai mare cu cat realizam o concordanta perfecta intre procesul de cunoastere a mediului, procesul de invatare si actiunea de joc a copilului. In felul acesta, procesul asimilarii si imbogatirii cunostintelor este adaptat cerintelor si specificului varstei prescolare.

Prin utilizarea acestui tip de activitate, cunostintele copiilor se consolideaza, se adancesc, sunt verificate si sistematizate. Jocurile solicita in mare masura gandirea copilului, reclamand rezolvarea unor probleme in mod individual si cultiva calitatile limbajului.

Convorbirea, o alta forma de activitate comuna, contribuie la rezolvarea unor sarcini de baza ale cunoasterii mediului inconjurator, si anume: fixarea, precizarea, aprofundarea si aprofundarea cunostintelor.

Complexitatea si dificultatea convorbirii decurge din faptul ca ea se desfasoara in exclusivitate in plan verbal, in absenta oricarui material concret. Din aceste motive aceasta se organizeaza incepand cu grupa mijlocie si se planifica la intervale mai mari de timp decat celelalte tipuri de activitati.

Sarcina de baza a convorbirilor este sistematizarea cunostintelor dobandite, prin repetarea lor intr-o structura noua. Participarea directa a copiilor la aceste activitati presupune o activitate intelectuala intensa. Ei trebuie sa se concentreze pentru a asculta ceea ce se discuta, pentru a intelege continutul si sensul intrebarilor, trebuie sa-si reaminteasca cunostintele insusite anterior, sa chibzuiasca asupra raspunsului selectionand cu grija numai acele cunostinte care au legatura directa cu intrebarea educatoarei. Formularea raspunsului pune copiii in situatia de a face legaturi corecte intre cunostintele la care se refera intrebarea si de a efectua unele generalizari si abstractizari simple.

Copiii exerseaza deprinderi      de comportare civilizata in colectiv. Ei se obisnuiesc sa-si impartaseasca reciproc impresiile, sa comunice cu colectivul din care face parte, invata sa tina seama de parerea celorlalti, sa respecte interlocutorul in timp ce acesta discuta.

Prin intermediul convorbirilor se formeaza si se exerseaza calitati morale ca: stapanirea de sine, curajul, rabdarea, politetea, etc. Treptat, copiii timizi si neincrezatori in fortele proprii dobandesc curaj si chiar spirit de initiativa.

Convorbirea contribuie de asemenea la educarea estetica a prescolarului, atat prin tematica legata de frumosul din natura, cat si prin dezvoltarea gustului pentru frumos, prin exprimarea corecta, clara.

Interesul pentru cunoastere al copilului prescolar nu este unul dat, ci un rezultat al educatiei intelectuale, intre cele doua existand un raport dialectic: ne bazam pe interesul de cunoastere al copilului in organizarea si desfasurarea educatiei intelectuale si, la randul ei, educatia intelectuala, cand este desfasurata cu pricepere, contribuie la stimularea interesului copilului pentru investigarea lumii inconjuratoare. Important este ca educatoarea sa stie care sunt procedeele adecvate pentru a stimula dorinta copilului de a investiga (noutatea stimulilor, schimbarea lor, contrastul, neprevazutul, intrecerea in joc, etc.).

Intregul demers didactic aplicat in gradinita are drept scop inarmarea copilului cu o serie de cunostinte, priceperi, deprinderi si atitudini care sa-i permita integrarea rapida si fara dificultati in regimul scolar si apoi in societate. Rolul si importanta educatoarei in acest demers intentionat este major, ea fiind primul mentor autorizat din viata copilului, iar responsabilitatile acesteia in formarea si informarea viitorului cetatean sunt pe masura. Putem afirma, fara teama de a gresi, ca personalitatea educatoarei se reflecta, ca intr-o oglinda fidela, in personalitatile in formare ale copiilor.