CRITICI LA ADRESA TEORIEI MARXISTE

CRITICI LA ADRESA TEORIEI MARXISTE

Ø     Critica legata de teoria claselor sociale

Teza lui Marx: burghezia a reprezentat in sistemul feudal rolul de clasa dominanta, purtatoare de noi forte de productie, in mod similar in care proletariatul ar fi in capitalism, clasa dominanta, purtatoare de noi forte de productie.

Critica: nimeni nu a putut identifica care sunt fortele de productie al caror "investitor" ar fi proletariatul. Ideea burgheziei - clasa dominanta in feudalism, este partial contestata: pozitia ei nu a fost una marginal (eventual, doar politica). Burghezia detinea un control asupra unor institutii sociale importante, diverse grupuri sociale depinzand de ea.

Se contesta ideea paralelismului si se considera ca teoria marxista a devenit mit, pretext pentru actiunea reala, exprimand interese, decat miscare istorica (cine a vrut sa-si puna o baza dominanta s-a consolidat pe teoria marxista).

Marx: incercarea de legitimare istorica - exista o identificare intre aspecte care tin de economia moderna, (un regim particular al celei urbane) si caracterisici legate de o teza a cresterii economice.

Notiunile lui Marx despre epoca, sisteme, desi se aplica la realitati diferite isi pastreaza validitatea initiala. Popper il denumeste istoricism:conceptele inlocuiesc realitate; deriva pe de-o parte pe credinta ca profetia istorica reprezinta un mod stiintific de abordare a fenomenelor, iar pe de alta parte, ca "viitorul e prezent in trecut".

Profetia istorica a lui Popper: exista un amestec de predictie si judecata de valoare; imbina stiinta si etica.

Relatia dintre regimul economic si cel politic

a)      Statul reprezinta un instrument de dominatie a unei clase asupra alteia.

b)    Statul are si alte functii decat cea de exprimare a intereselor de clasa. Daca am acepta acest rol al statului nu l-am putea justifica in socialism (este purtator al unor interese particulare).

Ø     Critica problemei ideologiei

Marx: numai proletariatul are o ideologie corecta, "adevarata constiinta"; celelalte clase ar avea o constiinta falsa.

Critica toate ideologiile sunt partial false si partial adevarate, inclusiv cea a proletariatului.

MARXISMELE DUPA MARX

Ø    Marxismul utopic (LENIN)

Statul este conceput ca un instrument de opresiune, aflat in mainile clasei dominante si care trebuie sa dispara in urma unei revolutii armate. Disparia statului presupune si disparitia democratiei burgheze.

Ø    Reformismul societatii cu ajutorul statului (LASALLE)

Nici o clasa nu dispune de un sentiment al intereselor sale; proletariatul nu are constiinta faptului ca e exploatat de burghezie; toate clasele au avut o constiinta falsa de clasa si doar in capitalism ar exista posibilitatea ca proletariatul sa dobandeasca constiinta adevarata de clasa ( in sensul in care, proletariatul prin actiunea de confruntare cu burghezia, ar putea vedea societatea ceea ce este; burghezia dobandeste constiinta pozitiei sale).

Lassale transfera discursul din planul economic in cel sp[iritual, in zona simbolizarii.

Gransci critica marxismul ca fiind mecanicist fatalist; pune accentul pe faptul politic. Faptul ca muncitorii nu ajung la constiinta de clasa reflecta importanta intelectualilor - masele au nevoiede clasele sociale.

Conceptul de hegemonie - praxis (in cadrul ei se manifesta sistemele de dominatie); conducerea culturala exercitata de clasa conducatoare in contrast cu coercitia ca expresie a puterii din societate. Realizam o serie de practici in fiecare dintre acestea existand o actiune care contine .Schema este sa construiesti aceste practici.

Realizarea revolutiei nu inseamna numai controlul economiei, ci si al aparatului de stat, a conducerii culturale.

Ø     Directia reformista (EBERNSTEIN, KANTSKY)

Considera democratia ca factor de precipitare si dezvoltare a socialismului. Statul democratic poate depasi interesele de clasa si poate devia sensul istoriei. Actiunea social-democrata tb. sa fie una politica, deci pasnica sau revolutionara.

Kantsky respinge folosirea violentei in actiunea politica, considerand ca clasa muncitoare nu are capacitatea naturala de a-si cuceri propia emancipare ( decat intr-un regim democratic se poate vorbi de o eventuala emancipare).

Ø     Marxismul hegelian ( LUKACS, GRANSCI)

Contributia la teoria marxista a acestor ganditori sta in 2 directii:

a)      ideea de reificare

b)      constiinta de clasa

Lukacs pleaca de la conceptul de "marfa"- exprima relatiile sociale; ia o forma obiectiva. Oamenii sunt producatori de marfa, dar cred ca valoarea acesteia este data de piata, adica de un mecanism independent de om. Acest fenomen este numit fetisismul marfii - reificarea societatii (toate aspectele vietii le vedem sub forma unui lucru); marfa are propia ei viata si ajunge sa aiba un caracter obiectiv. Plecand de la aceasta idee se poate concluziona ca nu are rost sa se produca schimbarea. Omul ajunge sa creada ca e obiect si nu subiect al evenimentelor.

Constiinta de clasa - sistemul de credinte impartasite care ocupa aceleasi pozitii de clasa in societate.

Ø     Sociologia economiei neomarxiste ( BARAN, SWEEZY, BRAVERMAN)

Se pleaca de la ideea capitalismului monopolist intrevazut de Marx - a pus accentul pe cel competitiv.

Monopolul exprima controlul capitalistilor asupra unui sector al economiei; fundamentele competitiei in monopol se estompeaza. Firmele nu mai trebuie sa intre in competitie - ea se duce numai in domeniul vanzarilor. Directionarea dinspre competitia preturilor spre competitia vanzarilor reprezinta o parte a unui proces de rationalizare progresiva. Competitia preturilor ar fi dus la haos, faliment, pe cand cea a vanzarilor pastreaza preturile la un nivel inalt, micsorand riscurile.

O data cu monopolul, se schimba natura puterii-din mana antreprenorului in cea a managerului.

Problema centrala a capitalismului monopolist este abilitatea sistemului de a genera si utiliza surplusul economic, definit ca diferenta intre ceea ce societatea produce si costurile productiei. Problema este modul in care celelalte institutii sociale absorb surplusul economic.

Managerii sunt victimele propiului lor succes; pot fixa preturile care le convin, dar incearca sa reduca costurile asociate muncii muncitorilor prin proceduri de rationalizare; se obtine un surplus economic important. In pofida consumului ostentativ, surplusul nu poate fi consumat in intregime.

O alta cale de a consuma surplusul este obtinerea de tehnologii imbunatatite care au ca efect obtinerea de surplus. Cu cat firma reuseste sa-si mareasca vanzarile, cu atat se va confrunta cu un surplus si mai mare. Singura solutie ramane risipa prin cresterea numarului de functionari, aparatori, programe etc.

Critici

- referitoare la surplus: in realitate, statele au probleme cu fondurile.

-rationalizarea : cand esti intr-o functie de conducere deciziile sunt repetari, ci nu o schema originala

Braverman sustine ca in capitalismul monopolist creste numarul celor care lucreaza in servicii in defavoarea celordin sectoarele productive.se modifica sensul notiunii de clasa muncitoare.

Conceptul de "potential uman": munca este caracterizata de unitatea conceptie-gandire/executie-actiune. Capitalimul rupe aceasta unitate dintre gandire si executie. Acest proces de rupere a unitatii este reprezentant de cumpararea fortei de munca.Capitalistul poate cumpara forta de munca normala, dar nu si pe cea mentala. Pentru a controla forta de munca a specialistilor, munca trebuie proletarizata, adica sa fie similara muncii normale (lucru posibil prin divizarea muncii intelectuale) =specializare.

Daca diviziunea muncii sociale poate duce la dezvoltarea individuala, specializarea duce la dezvoltarea capitalului, a organizatiilor. Cu cat organizatia se dezvolta, cu atat potentialul uman este anulat. Are ca model economic modelul Taylor - munca la banda rulanta=standardizare, segmentare; poate functiona cand nu ai productie de serie mare. Ideea de productie mare: tb. sa se faca schimbari in functie de cererile clientilor - nu se mai poate imparti sarcina; cu cat sarcina e mai specifica, specializata creste controlul.