Prevederi deontologice cuprinse in Statut si in Codul de Conduita

Prevederi deontologice cuprinse in Statut si in Codul de Conduita

I. INTRODUCERE

Partea introductiva a proiectului nostru va evidentia, in primul rand, modalitatea de abordare a acestuia, gandita de noi sub forma unei cercetari in urma careia speram sa evidentiem, bazandu-ne pe o analiza obiectiva, cum se reflecta in practica, prevederile deontologice cuprinse in Statutul Functionarilor Publici dar si-n Codul de Conduita. De asemenea un punct important al proiectului nostru il reprezinta si redarea principalelor caracteristici ale celor doua acte normative de maxima imporanta pentru conduita functionarilor publici dar si analiza principalelor prevederi pe care acestea le contin.

a) Abordare si metodologie

Referatul va fi abordat, asadar, din prisma unei metodologii ce vizeaza o analiza comparativa intre prevederile deontologice cuprinse in documentele sus-enumerate si care sunt importante dar si relevante atat pentru studiul comportamentului functionarilor publici cat si a drepturilor si indatoririlor acestora, si modul in care ele se aplica in practica. Mai exact in ce masura functionarii care lucreaza in administratia publica respecta prevederile cuprinse in Legea 188/1999, ce face referire la Statutul functionarilor publici, luand in considerare si continutul stabilit in Codul de Conduita al acestora.

Ne propunem prin intocmirea acestui proiect sa redam printr-o viziune realista si bazata pe documente dar si situatii concrete (gen observarea directa a comportamentului functionarilor prin interactiunea directa cu acestia, in cadrul unor anumite institutii publice) elemente ce tin de conduita functionarilor publici. Pentru sublinierea acestui aspect vom face referire si la perioada in care studentii au efectuat un stagiu de practica in cadrul institutiilor in care au fost repartizati de Scoala Nationala de Studii Politice si Administrative. Perioada de practica a fost un bun prilej pentru noi, studentii de a interactiona cu angajatii institutiilor respective, si de aceea, pe baza prevederilor din Lege si Cod, la care se vor adauga si parerile noastre subiective formate in urma colaborarii cu acestia vom putea contura o scurta analiza care sa reflecte in ce masura conduita acestora se armonizeaza sau corespunde cu cea impusa de Cod.

Pentru ca proiectul nostru sa se incadreze in liniile unei analize cat mai obiective si realiste vom tine cont in primul rand, in realizarea lui de principalele aspecte prevazute de Legea 188/1999 privind Statutul Functionarilor Publici si de Codul de Conduita al functionarilor publici.

b)Obiective

In realizarea proiectului nostru se impune sa conturam si cateva obiective pe care urmeaza sa le atingem.

Vom incepe cu prezentarea unui mic istoric al celor doua documente, in care se vor regasi aspecte ce tin atat de data aparitiei cat si a importantei prevederilor cuprinse in Statut si in Codul de Conduita.

In continuare, vom realiza distinctia intre cele doua documente a caror caracter se distinge clar prin faptul ca in Statut, pe langa prevederile referitoare la conduita functionarilor sunt inserate si elemente generale cu privire la drepturile si obligatiile acestora, mai precis se pune accent pe raporturile juridice care au loc intre functionarii publici si autoritatile administratiei publice locale sau centrale si care sunt denumite raporturi de serviciu. Se impune asadar sublinierea acestei distinctii si axarea apoi strict asupra prevederilor cuprinse in cele doua documente.

Pentru mai buna conturare a acestei distinctii, in continutul proiectului vom realiza niste comentarii amanuntite a prevederilor cuprinse in cele doua documente de o reala importanta pentru tematica noastra. Aceasta analiza amanuntita a prevederilor este importanta nu numai pentru evidentierea distinctiilor intre aspectele continute de Statutul Functionarilor Publici si cele ale Codului de Conduita dar si pentru familiarizarea cu aceste prevederi legislative si stabilirea coordonatelor intre pura teoretizare a acestora si aplicarea lor concreta.

Un alt obiectiv al cercetarii noastre, mentionat si in paragrafele anterioare, se bazeaza pe fundamentul real in care membrii echipei, pe baza cercetarii, fie directa in institutii publice specifice fie indirecta, consultand articole din presa, studii de caz, carti de specialitate, vor observa modul de aplicare efectiv a prevederilor deontologice cuprinse in cele doua documente.

Observarea aplicarii prevederilor din Statut se poate baza si pe lecturarea unor acte specifice, a unor studii de specialitate, articole din presa care evidentiaza comportamentul functionarilor publici.

Rezumand toate aceste idei putem spune ca obiectivul major pe care ne propunem sa-l atingem prin prezenta lucrare este sa expunem publicului, intr-o maniera clara si realista prevederile deontologice descrise in cele doua legi si modul in care ele sunt aplicate de functionarii din administratia publica romaneasca.

c) Sursele de documentare

Cat priveste sursele de documentare acestea vor fi de mai multe tipuri. In primul rand, vom avea in vedere legislatia care se reflecta in Legea nr. 7/2004 cu prevederile si completarile ulterioare (Codul de Conduita) si Legea 188/1999 privind Statutul Functionarilor Publici. In Statutul Functionarilor Publici sunt reglementate doua mari aspecte. In primul rand regimul general al raporturilor juridice dintre functionarii publici si autoritatile si institutiile publice din administratia publica centrala si locala, mai precis raporturile de serviciu ale acestora. In al doilea rand, Legea 188/1999 are ca scop si asigurarea, in conformitate cu dispozitiile acesteia, a unui serviciu stabil, profesionist, transparent, eficient si impartial, in interesul cetatenilor precum si al autoritatilor si institutiilor publice din administratia centrala si locala.

Referitor la Legea 7/2004, aceasta priveste strict normele de conduita profesionala a functionarilor publici. Asa cum este clar precizat in lege, normele de conduita profesionala prevazute de Codul de conduita sunt obligatorii pentru functionarii publici, precum si pentru persoanele care ocupa temporar o functie publica, din cadrul autoritatilor si institutiilor publice.

De asemenea in documentarea noastra vom folosi pe langa sursele legislative si sursele electronice si studiile, rapoartele si cercetarile. Urmeaza ca pe baza cautarilor realizate pe internet sa gasim cazuri concrete ale aplicarii prevederilor prevazute in cele doua acte legislative. O buna sursa de informare o reprezinta articolele din presa care releva de multe ori incalcari ale legii realizate de functionarii publici. Ne referim aici la celebrele cazuri de luare de mita, comportamentele inadecvate la adresa cetatenilor si alte aspecte ce pot viza incalcari ale raporturilor de serviciu. Despre acestea urmeaza sa vorbim mai pe larg in continutul propriu-zis al referatului.

In ceea ce priveste cartile de specialitate, vom face referire in proiectul nostru la lucrarile unor autori precum Verginia Verdinas avand ca suport informativ cartea acesteia "Statutul functionarilor publici", la tratatul de drept admnistrativ al Profesorului Ion Alexandru intitulat "Drept Administrativ" si la notitele din suportul de curs cu privire la Deontologia functionarului public.

Pentru a oferi o explicatie concreta a ceea ce reprezinta un cod deontologic, vom apela la afirmatia facuta de Eric Maitrepierre in documentul de curs scris al acestuia, intitulat "La deontologie" si anume: "Codurile deontologice constituie instrumente de reflectie pentru categoriile de profesionisti, codurile in sine fiind instrumente de reglementare. Ele sunt inspirate de considerente morale, iar consfintirea acestora este inspirata de lege.

II) DEFINIREA CONCEPTELOR UTILIZATE[1]

In continuare vom defini conceptele si notiunile in sensul in care intentionam sa le utilizam in prezenta lucrare:

Abatere - orice indepartare de la o regula, norma de conduita sau directie prestabilita.

Abatere administrativa - fapta ilicita a persoanei care incalca normele de procedura, comite fapte sau emite acte administrative neconforme cu normele dreptului administrativ.

Abatere disciplinara - forma de abatere administrativa manifestata prin fapta ilicita comisa de catre o persoana care are calitatea de salariat in legatura cu sarcinile sale de serviciu. Abaterile disciplinare sunt sanctionate in functie de gravitatea lor (masura in care afecteaza institutia) si caracterul repetat al faptelor.

Abuz de drept - forma ilicita de exercitare a unui drept subiectiv de catre o persoana, avand ca scop prejudicierea intereselor altor persoane.

Abuzul de putere - reprezinta fapta persoanei care a fost investita cu o functie publica, dar a fost folosita dincolo de limitele stabilite prin actul de investitura. Actul unei autoritati sau institutiilor publice prin care incalca competenta, ori regulile de functionare stabilite prin lege.

Acord - act administrativ prin care se exprima manifestarea unilaterala de vointa a mai multor autoritati publice de a se asocia, de a colabora sau de a coopera in scopul realizarii unui obiectiv de interes comun.

Actul administrativ - manifestarea unilaterala de vointa a unei autoritati a administratiei publice cu scopul de a naste, modifica sau stinge raporturi juridice in regim de putere publica. Actele administrative pot avea caracter intern, produc efecte in interiorul institutiilor sistemelor administrative sau extern, produc efecte in afara sistemului.

Act normativ - actul emis sau adoptat de o autoritate publica, cu aplicabilitate generala.

Administratia publica - folosirea teoriilor si proceselor manageriale, politice si juridice in vederea realizarii mandatelor guvernarii legislative, executive si judecatoresti, pentru a asigura reglementarile si serviciile pentru societate in ansamblu, cat si pentru segmentele acesteia.

Angajament - actul prin care se constituie o anumita obligatie in raport cu tertii, ansamblul obligatiilor contractate care nu au fost inca executate; actul prin care o autoritate publica creeaza sau constata o obligatie ce urmeaza a se stinge prin plata ulterior incheierii actului.

Aprobare - este o conditie de valabilitate a actului administrativ atunci cand legea prevede confirmarea lui de catre o autoritate publica ierarhic superioara.

Autonomie locala - dreptul si capacitatea efectiva a autoritatilor administratiei publice locale de a solutiona si de a gestiona, in numele si in interesul colectivitatilor locale pe care le reprezinta, treburile publice.

Autoritate publica - este reprezentata de orice organ de stat sau al unitatilor administrativ-teritoriale care actioneaza, in regim de putere publica, pentru satisfacerea unui interes legitim public.

Avansare - procedura dupa care functionarul public trece de la un grad/treapta profesionala la alt grad/treapta in cadrul aceleiasi functii sau de la o functie inferioara la una superioara.

Avizul - reprezinta opinia de specialitate, solicitata de autoritatea administrativa competenta sa emite/adopte actul administrativ, cu privire la necesitatea si oportunitatea emiterii/adoptarii si la continutul actului.

Codul - desemneaza normele, principiile si valorile specifice functionarilor publici sau, altfel spus, ale deontologiei profesionale.

Colaborare - prin raportul de colaborare se definesc relatiile dintre doua autoritati ale administratiei bazate pe egalitate in scopul producerii unor fapte sau emiterii unor acte administrative.

Competenta - capacitatea unei persoane de a realiza in mod corespunzator si cu eficienta maxima, sarcinile care ii revin, tot ea fiind cea care genereaza performanta, respectiv productivitatea si eficacitatea.

Compartiment - notiunea desemneaza un sector de activitate, din cadrul unei institutii.

Concurs - forma principala de recrutare a functionarilor publici prin verificarea pregatirii acestora in domeniul in care urmeaza sa-si exercite atributiile.

Conflict de interese - acea situatie sau imprejurare in care interesul personal, direct sau indirect, al functionarului public contravine interesului public, astfel incat afecteaza sau ar putea afecta independenta si impartialitatea sa in luarea deciziilor ori indeplinirea la timp si cu obiectivitate a indatoririlor care ii revin in exercitarea functiei publice detinute.

Conformitate - reprezinta una dintre conditiile valabilitatii actului, si anume concordanta continutului cu legile sau alte acte normative.

Control - se utilizeaza pentru a defini un atribut informational al conducerii, o forma de transmitere a informatiei de catre autoritatea de decizie.

Datorie publica - reprezinta obligatiile de plata angajate de o autoritate a administratiei publice locale pe baza de acorduri sau contract de imprumut cu un creditor persoana fizica sau juridica.

Decizie - hotarare luata de catre o autoritate administrativa ierarhic superioara asupra celor aflati in subordine.

Decizie administrativa - specie a genului deciziei manageriale caracterizata prin faptul ca hotararea adoptata apartine unei autoritati a administratiei publice, are ca obiect organizarea executarii si executarea in concret a legilor, imbraca forma actului scris si produce efecte juridice in regim de putere publica.

Deontologia - reprezinta ansamblul normelor care contureaza un anumit tip de comportament profesional sau privat.

Deontologia functiei publice - reprezinta ansamblul normelor juridice si morale aferente functiei publice ca element intrinsec al serviciului public, statuat obiectiv de catre societate la un moment dat in scopul eficientizarii serviciului public de catre cei chemati sa indeplineasca functia publica.

Deontologia functionarului - defineste sfera de obligatii moral-juridice ale unui functionar public: probitate, loialitate, responsabilitate.

Deontologia functionarului public - exprima ansamblul normelor referitoare la comportamentul profesional si moral al functionarului public in serviciu si in afara serviciului, avand in vedere ca este purtatorul autoritatii publice, deontologia aflandu-se la granita dintre drept si morala.

Demnitatea - presupune respectul fata de sine pe care functionarul public trebuie sa-l aiba si are la baza transferul de statut de la institutia publica la functionar ca mandatar in baza unui raport de functie publica a atributelor statului.

Departament - structura organizatorica specifica administratiei publice centrale care functioneaza independent sau in cadrul guvernului sau al ministerelor.

Dispozitie - actul administrativ prin care o autoritate, in principiu unipersonala, ia o anumita hotarare in exercitarea atributiilor.

Elaborarea de acte normative - procedura de redactare a unui proiect de act normativ anterior supunerii spre adoptare.

Egalitate de tratament- principiu de drept potrivit caruia partile unui raport juridic se bucura de aceleasi drepturi si obligatii similare.

Functia publica - este un complex de atributii specifice, prestabilite legal, cu care sunt dotate serviciile publice, atributii exercitate in mod continuu de catre persoane fizice legal investite, in vederea satisfacerii intereselor generale ale membrilor societatii.

Functionarul public - este persoana numita, intr-o functie publica si investita in mod legal cu atributiile acesteia, persoana titulara de drepturi si obligatii chemata sa le exercite in scopul realizarii competentei autoritatii publice sau institutiei publice din care face functia publica.

Functionar public debutant - persoana care a ocupat o functie publica prin examen sau concurs si exercita atributiile functiei minimum 6, luni dar nu mai mult de 2 ani; dupa terminarea perioadei de stagiu functionarii publici pot fi definitivati in functie, in cazul in care s-au dovedit necorespunzatori sunt eliberati ori destituiti din functie, dupa caz.

Evaluarea - procedura specifica de masurare a eficientei unei activitati desfasurate de functionarul public prin acordarea de calificative sau note pentru fiecare din atributiile de serviciu.

Legalitate - conditie de fond a actului administrativ care consta in conformitatea acestuia cu legea si cu celelalte acte normative.

Lege - norma cu caracter obligatoriu, stabilita si aparata de puterea de stat.

Legitimitate - supunerea fata de dominatia altcuiva in virtutea unei ratiuni traditionale a unei legi (puterea functionarului public).

Independenta - dreptul unei persoane care exercita o functie publica de a actiona liber, potrivit propriei constiinte morale si juridice.

Informatie de interes public - este orice informatie care priveste activitatile sau rezulta din activitatile unei autoritati publice sau institutii publice, indiferent de suportul ori de forma sau de modul de exprimare a informatiei.

Institutie - reprezinta organizatia care are un statut, reguli de functionare stabilite prin acte normative, avand rolul de a satisface anumite nevoi sociale.

Integritatea - presupune conformarea fata de dispozitiile legale cu caracter imperative, atat fata de cele prohibitive (ce impun abtinerea de la savarsirea unei actiuni de catre functionarii publici), cat si fata de cele cu caracter onerativ (ce obliga pe functionar sa realizeze o actiune).

Interes public - reprezinta acel interes care implica garantarea si respectarea de catre institutiile si autoritatile publice a drepturilor, libertatilor si intereselor legitime ale cetatenilor, recunoscute de Constitutie, legislatia interna si tratatele internationale din care Romania face parte.

Interes personal - orice avantaj material sau de alta natura, urmarit sau obtinut, in mod direct sau indirect, pentru sine sau pentru altii, de catre functionarii publici prin folosirea reputatiei, influentei, facilitatilor, relatiilor, informatiilor la care au acces, ca urmare a exercitarii functiei publice. 

Investitura - procedura legala pentru desemnarea unei persoane intr-o functie de autoritate publica, fie prin numire, fie prin vot.

Obligatiile functionarului public - indatoriri legale pe care functionarul public trebuie sa le respecte ( ex: de a-si exercita functia personal, de a se subordona ierarhic, de a exercita exclusiv functia publica, de confidentialitate).

Oportunitate - conditia de valabilitate a actului administrativ care rezida in concordanta dintre continutul actului si raportul social real pe care-l reglementeaza.

Organizatie - entitatea sociala formata dintr-un grup de persoane fizice pentru realizarea unor obiective comune.

Metodologie - ansamblul metodelor folosite intr-o stiinta, bazate pe legile si principiile stiintei respective.

Neglijenta - forma de culpa prin atitudinea unei persoane care nu prevede consecinte pagubitoare ale faptelor sale.

Neglijenta in serviciu - se are in vedere fapta functionarului public care incalca din culpa o sarcina de serviciu prin executarea ei defectuoasa, sau neexecutarea ei, daca se cauzeaza o vatamare a intereselor unei persoane, o paguba a avutului public, ori o tulburare grava a activitatii institutiei.

Normele metodologice - sunt acte administrative de autoritate cu caracter normativ, emise de ministrii pentru organizarea executarii legilor, ordonantelor sau a hotararilor cu caracter normativ ale Guvernului.

Plangere - cererea  prin care o persoana juridica sau fizica solicita anularea unei masuri administrative pe motiv de nelegalitate.

Promovare -modalitatea de dezvoltare a carierei prin ocuparea unei functii publice superioare vacante; in cariera functionarul public beneficiaza de dreptul de a promova in functia publica si de a avansa in gradele de salarizare.

Putere publica - ansamblul de prerogative atribuite administratiei publice pentru a promova interesul general ori de cate ori vine in contradictie cu interesul particular.

Recomandare - orice punct de vedere, sugestie, propunere sau opinie, exprimata verbal sau in scris, primita de catre autoritatile publice de la orice persoana interesata in procesul de luare a deciziilor si in procesul de elaborare a actelor normative.

Regim juridic - evoca un ansamblu de reguli de fond si de forma care personalizeaza materia respectiva, opiniile fiind impartite asupra continutului acestor reguli.

Regim de putere publica - regim juridic caracterizat prin faptul ca autoritatile administratiei publice se supun unor constrangeri exorbitante si exercita anumite prerogative recunoscute ori impuse pentru exercitarea suveranitatii nationale.

Relatii de autoritate - forma concreta de realizare a puterii executive prin subordonarea cetatenilor fata de autoritatilor publice statale sau locale.

Regulament - actul administrativ de organizare interna prin care o autoritate a administratiei publice stabileste norme cu caracter general obligatoriu pentru functionarii, institutiile si serviciile publice de sub autoritatea lor.

Reforma - transformare politica, economica, sociala, culturala, cu caracter limitat sau de structura, a unei stari de lucruri, pentru a obtine o ameliorare sau un progres; schimbare in sanul unei societati (care nu modifica structura generala a acelei societati).

Sector public - defineste totalitatea autoritatilor, institutiilor, parteneriatelor sau persoanelor juridice de stat care functioneaza potrivit normelor de drept public; sunt finantate din bugetul central sau local si sunt de utilitate sau de interes general.

Strategie -defineste ansamblul de masuri pe care administratia le aplica pentru realizarea obiectivelor stabilite de puterea politica in scopul satisfacerii nevoii sociale.

Standard - se intelege actul administrativ realizat conform modelului elaborat de o autoritate publica in sfera ei de competenta.

Statut - denumire generica pentru codurile de conduita profesionala si morala a diferitelor categorii de functionari publici: militari, politisti, medici, etc.

Statutul functionarilor publici - act juridic de natura administrativa, se defineste atat caracterul obligatoriu al exercitarii autoritatii de catre un functionar investit intr-o functie publica, cat si obligatia de a nu renunta la prorogativele cu care a fost investit deoarece acestea sunt conferite in consideratia interesului de stat, nu al interesului functional.

Serviciul public - este definit ca fiind acea organizatie de stat sau a colectivitatii locale, infiintata de autoritatile competente, cu scopul de a asigura satisfacerea unor cerinte ale membrilor societatii, in regim de drept administrativ sau civil, in procesul de executare a legii.

III) CAPITOLE DE ANALIZA A TEMATICII REFERATULUI

1) Scurt istoric cu privire la Statutul Functionarilor Publici (Legea 188/1999) si Codul de Conduita

Codul de conduita a functionarilor publici[2]

A ignora dezvoltarea pe coordonate etice a administratiei publice, sub pretextul ca este de ajuns aplicarea legii este tot una cu a ignora faptul ca functionarii publici sunt personae, nu simpli executanti, ca ei au propriile valori, vin din medii diferite iar dorinta lor de afirmare ca profesionisti ai administratiei nu se reduce la conformism, datorie pe sarcina, salariu, sanctiune, premiere, ci ca identitatea profesionala devine o componenta a identitatii personale. Implinirea profesionala este o parte a implinirii omenesti si o conditie a stimei de sine.

Zona etica a administratiei publice este cu atat mai sensibila cu cat scopul vizat este mentinerea increderii publice in functionarea institutiilor, incredere fara de care democratia este doar spectacol politic.

Codul de conduita al functionarilor publici este unul din putinele coduri care au fost reglementate de legiuitorul roman prin Legea nr. 7 din 18 februarie 2004.

Codul de conduita a functionarilor publici, reglementeaza in cuprinsul sau normele de conduita profesionala a functionarilor publici. Normele obligatorii pentru functionarii publici, precum si pentru persoanele care ocupa temporar o functie publica, din cadrul autoritatilor si institutiilor publice.

Obiectivele codului de conduita urmaresc sa asigure cresterea calitatii seviciului public, o buna administrare in realizarea interesului public, precum si sa contribuie la eliminarea birocratiei si a faptelor de coruptie din administratia publica, prin:

a) reglementarea normelor de conduita profesionala necesare realizarii unor raporturi sociale si profesionale corespunzatoare crearii si mentinerii la nivel inalt a prestigiului instituit functiei publice si al functionarilor publici;

b) informarea publicului cu privire la conduita profesionala la care este indreptatit sa se astepte din partea functionarilor publici in exercitarea functiilor publice;

c) crearea unui climat de incredere si respect reciproc intre cetateni si functionarii publici, pe de o parte, si intre cetateni si autoritatile administratiei publice, pe de alta parte .

Actualul Cod de conduita a definit drept principiu care guverneaza conduita profesionala a functionarilor publici urmatoarele:

a) suprematia Constitutiei si a legii, principiu conform caruia functionarii publici au indatorirea de a respecta Constitutia si legile tarii;

b) prioritatea interesului public, principiu conform caruia functionarii publici au indatorirea de a considera interesul public mai presus decat interesul personal, in exercitarea functiei publice ;

c) asigurarea egalitatii de tratament a cetatenilor in fata autoritatilor si institutiilor publice, principiu conform caruia functionarii publici au indatorirea de a aplica acelasi regim juridic in situatii identice sau similare;

d) profesionalismul, principiu conform caruia functionarii publici au obligatia de a indeplini atributiile de serviciu cu responsabilitate, competenta, eficienta, corectitudine si constiinciozitate;

e) impartialitatea si independenta, principii conform carora functionarii publici sunt obligati sa aiba o atitudine obiectiva, neutra fata de orice interes politic, economic, religios sau de alta natura, in exercitarea functiei publice;

f) integritatea morala, principiu conform caruia functionarilor publici le este interzis sa solicite sau sa accepte, direct sau indirect, pentru ei sau pentru altii, vreun avantaj ori beneficiu in considerarea functiei publice pe care o detin sau sa abuzeze in vreun fel de aceasta functie;

g) libertatea gandirii si a exprimarii, principiu conform caruia functionarii publici pot sa-si exprime si sa-si fundamenteze opiniile, cu respectarea ordinii de drept si a bunelor moravuri;

h) cinstea si corectitudinea, principiu conform caruia in exercitarea functiei publice si in indeplinirea atributiilor de serviciu functionarii publici trebuie sa fie de buna-credinta;

i) deschiderea si transparenta, principiu conform caruia activitatile desfasurate de functionarii publici in exercitarea functiei lor sunt publice si pot fi supuse monitorizarii cetatenilor;

Prin intermediul unui asemenea cod in exercitarea functiei publice, functionarii publici au obligatia de a avea un comportament profesionist, precum si de a asigura , in conditiile legii, transparenta administrativa, pentru a castiga si a mentine, increderea publicului in integritatea, impartialitatea si eficacitatea autoritatilor si institutiilor publice.

Statutul Functionarilor Publici[3]

Statutul lui Cuza din 1864 este prima reglementare care aduce nou principiul numirii "indivizilor" care sunt chemati sa constituie organul executiv si sa voiasca in numele lui. Astfel, conform art.7 din Statut, seful statului ii numea pe membrii corpului ponderator.

Constitutia din 1866 este cea care consacra in art. 88 principiul conform caruia regele numeste si revoca pe ministrii sai, respectiv numeste sau confirma "functiile publice" conform legii.

Cat priveste functiile publice din administratia de stat, sub aceste auspicii nu se poate vorbi de o reglementare juridica unitara, desi doctrina romaneasca este foarte clara in privinta functiei publice inca de la 1904, o data cu aparitia primei editii a "Tratatului de drept administrativ" al profesorului Paul Negulescu.

De altfel, art. 10 alin. 3 si art. 132 alin. 5 din Constitutia din 1866 fac trimitere "asupra conditiilor de admisibilitate si intrare in functiile publice".

Constitutia din 1923 consacra pentru prima data clar principii moderne de organizare a statului, instaurand reguli democratice moderne, fiind considerata la acea vreme si nu numai, ca una dintre cele mai moderne Occidentale Constitutii din acest spatiu geografic.

Legea pentru statutul functionarilor publici din 19 iunie 1923 (publicata in Monitorul Oficial nr. 60/19.06.1923), statuat in art. 37 ca functionarii publici, fara deosebire de sex, puteau accede la o functie publica daca intruneau cumulative urmatoarele conditii:

Sa fie cetateni romani;

Sa fie majori, de 21 de ani impliniti;

Sa fie apti pentru serviciu din punct de vedere al sanatatii;

Sa nu fi suferit vreo condamnatiune infamata.

Dupa formula practicata in monarhiile constitutionale, acestia depuneau juramantul de loialitate fata de Rege.

Legea din 1923 reprezenta dreptul comun pentru functionarii publici; la dispozitiile sale se recurgea ori de cate ori nu existau dispozitii speciale. Pe de alta parte, dispzitiile sale nu se aplicau in cazul functiilor publice administrative pentru care existau reglementari speciale, asa cum erau diferitele legi speciale.

La 3 noiembrie 1923 a fost adoptat Regulamentul Statutului functionarilor publici care stabilea in detaliu regimul juridic al functionarilor publici din administratia de stat.

Mai mentionam faptul ca dispozitiile cu privire la functionarii publici din administratia centrala, la demintari, erau prevazute in Legea din 2 august 1929 pentru angajarea ministeriala iar cu privire la functionarii din administratia locala, in Legea pentru modificarea administrativa din 1925.

De asemenea, dispozitii foarte importante ce intereseaza regimul juridic al functiei publice din administratia de stat romaneasca se aflau si in Legea din 23 decembrie 1925 pentru contenciosul administrativ.

Legea din 19 iunie 1923 a ramas in vigoare, cu mici modificari, pana la 8 iunie 1940, cand s-a promulgat Codul functionarilor publici.

Intre cele doua momente s-au adoptat atat de multe reglementari speciale, dar mai ales "derogari", incat statutul din 1923 a devenit aplicabil numai functionarilor din administratia publica centrala.

Cert este insa ca atunci o reglementare de uniformizare s-a impus, fapt ce motiveaza aparitia Decretului-lege din 8 iunie 1940 privind aprobarea Codului functionarilor publici.

Acest cod a suferit numeroase modificari, motiv pentru care, in baza Legii din 7 februarie 1942, codul a fost republicat cu o noua renumerotare a articolelor, fiind apoi abrogat expres dupa 23 august 1944, cand s-a adoptat in aceasta materie o reglementare noua, corespunzatoare noilor principii constitutionale care au fost consacrate printr-o serie de acte juridice incepand cu Decretul nr. 1626/1944 de repunere in vigoare, cu unele modificari, a Constitutiei din 1923.

La 22 septembrie 1946, a fost adoptata Legea nr. 746 pentru statutul functionarilor publici, lege ce cuprinde sase parti. Prima parte era consacrata dispozitiilor generale, partea a doua se referea la conditiile de incadrare, partea a treia cuprindea drepturile functionarilor publici, a patra parte se referea la indatoririle functionarilor, partea a cincea continea dispozitii speciale, iar partea a sasea dispozitii finale si tranzitorii.

Legea nr. 746/1946 a constituit, indiscutabil, un progres fata de legislatia anterioara. Principalul sau merit era acela ca facea din pregatirea si specializarea practica, profesionala o conditie sine qua non pentru numire si incredintarea functiilor superioare si dispunea reglementarea organizarii acestei pregatiri, ce va mari competenta si capacitatea de lucru a functionarilor.

De asemenea, aceasta lege a perfectionat regimul aplicabil functiei publice, dupa cum urmeaza:

deschide cai de acces catre functiile publice, inclusiv cele electorale;

dezvolta principiile sindicalismului modern, recunoscandu-i atributii in ceea ce priveste cariera functionarilor publici;

perfectioneaza sistemul raspunderii disciplinare a functionarilor publici, introducand institutia reabilitarii disciplinare;

aduce unele reglementari in ceea ce priveste statutul personalului temporar.

Legea mentine insa in vigoare statutele speciale care fusesera adoptate dupa instaurarea Guvernului Grozea, la 6 martie 1945, care prezinta serioase diferente fata de statutul din 1946. In acest mod, regimul juridic instituit prin Legea nr. 746 nu putea fi un regim juridic al functiei publice si sa se desavarseasca reforma in materie.

Aceasta lege a fost insa abrogata dupa trei ani, prin Decretul nr. 418/16 noiembrie 1949, pe fondul preocuparilor privind adoptarea primului Cod al muncii.

Dupa 1989 primele reglementari cu privire la functie si functionar public au fost Hotararea Guvernului nr. 667/1991 privind unele masuri pentru ridicarea prestigiului functionarilor publici si Legea nr. 69/1991 privind administratia publica locala.

II. Standarde profesionale si deontologice. Codul de conduita al functionarilor publici si personalului contractual

1. Aspecte generale privind deontologia functiei publice

Termenul "deontologie" provine din grecescul "deontor" care inseamna ceea ce se cuvine si "logos" care inseamna stiinta.

Deontologia poate fi desemnata ca fiind ansamblul normelor etico-juridice care contureaza un comportament profesional sau privat.

Pornind de la definitia generala data deontologiei, putem sa particularizam deontologia functionarului public si sa o definim ca fiind ansamblul normelor ce guverneaza comportamentul profesional si privat al functionarului public, ca titular al functiei publice.
In situatia in care functionarul public a incalcat normele privind deontologia functiei publice, respectiv, si-a incalcat obligatiile profesionale deduse din raportul de functie publica precum si normele de comportament in interiorul si in afara institutiei publice, intervine raspunderea disciplinara a acestuia. Prin astfel de abateri disciplinare, functionarul public isi lezeaza demnitatea si prestigiul, statutul sau socio-profesional si moral.

Reglementarea comportamentului profesional al functionarului public se face atat prin dispozitii constitutionale cu valoare de principiu, cat si prin acte juridice emise de organul legislativ, alte categorii de acte normative, dar si cu ajutorul normelor cutumiare, in special in domeniul diplomatiei sau al jurisprudentei.

2. Notiuni asociate conceptului de deontologie[4]

In stiinta administratiei s-au formulat mai multe obligatii cu caracter moral dintre care unele au dobandit si caracter de obligatii profesionale.

1. Probitate

Se intelege prin probitate in primul rand corectitudinea de care trebuie sa dea dovada un functionar in indeplinirea sarcinilor de serviciu. Exista o dialectica a corectitudinii exprimata foarte bine de G. Hegel "Acelasi continut care este un drept si o indatorire este un drept. Cu alte cuvinte, functionarul are dreptul de a exercita o functie publica atata timp cat intelege ca acea functie este o indatorire pentru el. Orice alte criterii pentru neindeplinirea datoriei duc la lipsa de probitate.

2. Demnitate

Foarte multi neglijeaza importanta cuvantului publica din sintagma "functie publica". Acest cuvant trimite insa direct la sensul demnitatii pe care o are un functionar investit cu o functie (relativ la ceilalti cetateni). Tocmai caracterul public al unei functii interzice functionarului sa se comporte ca ceilalti si sa ceara avantaje pentru el sau pentru altii. Sub aspect material, functionarul este platit pentru a-si exercita functia, iar sub aspect moral el se bucura de autoritate, neavand dreptul de a se degrada pe sine sau functia sa.

3. Reputatie

Aceasta reprezinta parerea pe care cei din jur o au fata de cineva sau fata de felul in care o persoana este cunoscuta sau apreciata, faima, renumele. Ca orice faima sau renume, reputatia este redata in primul rand, de efortul personal, al celui in cauza, care de cele mai multe ori se "confectioneaza" in timp din elemente ce tin de resortul moralei, fiind apoi raspandita prin intermediul oamenilor sau eforturilor mass-media. Cat de relativa este aceasta constructie morala ne-o dovedeste si practica de zi cu zi.

Educatia si mediul, pe langa caracterul nativ al persoanei sunt elemente determinante ale acestei morale. Reputatia poate fi reala sau falsa, in functie de imprejurari, persoana in cauza putand fi de buna credinta sau duplicitara, poate avea reale aptitudini sau si le poate disimula.

4.Interdictia cumulului

In general, functionarul public nu poate avea interese contrare administratiei pe care o serveste si ca atare nu ar putea desfasura activitati lucrative in scop personal.

Totusi in practica administratiilor publice din statele democratice s-au admis unele derogari pentru:

activitatea de creatie si cea stiintifica si literara

acordarea de consultatii specializate in alte domenii decat cele ale administratiei publice

exploatarea brevetelor de inventie

Avand in vedere ca functia publica este un ansamblu de atributii, facem observatia ca o persoana fizica nu poate, practic, sa realizeze in acelasi timp atributiile a doua sau mai multor functii publice. In acest sens, profesorul P. Negulescu arata ca, in principiu functiile publice nu se cumuleaza caci interesul general cere ca functionarul sa-si consacre intreaga sa activitate functiei pe care o indeplineste.

Totusi, un functionar angajat intr-un serviciu public poate desfasura temporar o activitate remunerata pentru un alt serviciu al admnistratiei publice, cu conditia sa aiba acordul autoritatii administratiei publice pentru care lucreaza.

5. Impartialitate

Cu privire la dreptul functionarului public de a face parte din partidele politice s-au conturat doua opinii contrare:

Una care considera administratia ca anexa politicului si ca atare posibilitatea ca functionarii sa fie politici dispare.

Alta care considera ca functionarul are in principal executarea deciziei politice, fara a participa la activitatile partidelor.

In Legea 188/1999 privind Statutul Functionarilor Publici la articolul 42 se stipuleaza "Functionarii publici au obligatia ca in exercitarea atributiilor ce le revin sa se abtina de la exprimarea sau manifestarea convingerilor lor politice".

6. Subordonarea

Functionarii publici au obligatia de a executa ordinele sau instructiunile primite de la sefii ierarhici. Este evident ca aceasta obligatie deschide poarta abuzului din partea sefului facand posibila aparitia coruptiei. Tocmai de aceea in doctrina si prin Legea 188/1999 se recunoaste dreptul functionarului de a refuza executarea ordinului in cazul in care este vadit ilegal sau prejudiciaza drepturile fundamentale ale persoanei. In aceasta situatie, functionarul trebuie sa anunte in scris motivul refuzului. Corelativ, trebuie precizat ca functionarii superiori poarta raspunderea pentru legalitatea ordinelor pe care le transmit subordonatilor; altfel s-ar ajunge la situatia in care ei ar fi exonerati de raspundere, iar functionarii subordonati sa raspunda pentru faptele altora.

7. Fidelitate

Aceasta dimensiune etica a functionarului public presupune executarea sarcinilor de serviciu si in interesul institutiei la care functionarul lucreaza.

Obligatia de fidelitate cuprinde si discretia necesara cu privire la secretele de serviciu cu care functionarul opereaza. Tocmai de aceea, in unele statute ale functionarilor publici se prevede obligatia de a pastra secretul de serviciu o anumita perioada de timp dupa incetarea raporturilor de munca. (intre 1 si 5 ani). Obligatia de fidelitate se extinde si asupra persoanelor alese in cadrul autoritatilor cu caracter deliberativ, care au obliatia de a depune un juramant la inceperea mandatului.

8. Respectul fata de functie

Obligatia de a respecta functia consta in esenta in limita de competenta ( competenta definindu-se prin capacitatea unei persoane de a realiza in mod corespunzator si cu eficienta maxima a sarcinile care ii revin, tot ea fiind cea care genereaza performanta, respectiv productivitatea si eficacitatea).

Functionarul public nu trebuie sa-si depaseasca atributiile de serviciu, asa cum sunt stabilite ele in fisa postului. Este evident ca daca functionarul primeste lucrari pe care nu are competenta sa le rezolve, ori intervine pentru solutionarea lor la seful ierarhic suntem in prezenta unei forme a abuzului in serviciu.

III. Aspecte generale si principii aplicabile deontologiei functionarului public roman

O preocupare permanenta a legiuitorului roman din perioada actuala a fost accea de a dezvolta reglementarea interna pe baza acquis-ului comunitar, preluand texte si normative europene, fie in temeiul unei recomandari a Uniunii Europene, fie pe fondul impunerii venite din partea acestei entitati de a ne adapta legislatia in vederea aderarii.

Un domeniu reglementar esential in cadrul capitolelor deschise de catre parti in procesul de aderare este reprezentat de statutul functionarului public, care in perioada comunista nu si-a gasit o consacrare favorabila sau care a fost vitregit prin norme restrictive, de natura a aservi functionarul superiorului ierarhic.

La randul sau, doctrina a incercat, in special pe temeiul reglementarilor comunitare existente, sa defineasca functia publica si natura juridica a raportului de functie publica, sa realizeze o vedere comparativa de ansamblu asupra notiunilor de "functionar" si "salariat", sa creeze o baza stiintifica pentru sfera de relatii relative la functia publica.

1. Principiile de baza in deontologia functionarului public

La baza activitatii functionarilor publici, a comportamentului lor profesional, a conduitei lor atat in interiorul cat si in afara institutiei publice stau urmatoarele principii de baza:
- egalitatea de tratament fata de tertii beneficiari serviciului public, respectiv, un comportament nediscriminatoriu fata de uzagerii serviciului public;
- respectarea suprematiei Constitutiei, respectul legilor generale in materie si al tuturor actelor normative de catre purtatorii autoritatii publice;
- credinta si fidelitate fata de tara caruia ii apartine functionarul public;
- discretie profesionala privind informatiile pe care le primeste si le detine in exercitiul functiei sale;
- obligatia de supunere si respect fata de seful ierarhic;
- apararea si respectarea demnitatii si intimitatii uzagerilor serviciului public;
- perfectionarea profesionala continua, sub diferite forme etc.

Ca stiinta, deontologia vine din antichitate, insa ea a fost descoperita ca notiune in epoca moderna, pusa la inceput pe picior de egalitate cu morala. La noi, ea s-a regasit sub forma unui ansamblu de reguli consacrate salariatului si raspunderii acestuia, datorita faptului ca in perioada comunista nu au mai existat prevederi specifice, exprese de deontologie.

Datorita faptului ca dreptul romanesc se intemeiaza pe conceptia pozitivista, in lipsa de text expres, in Romania, multa vreme regulile raspunderii disciplinare, administrative, materiale, penale si civile au fost identificate cu regulile deontologice. Faptul ca salariatul incalca o regula de ordine interioara sau prevazuta de lege in general era derivat dintr-un comportament profesional inadecvat, care atragea necesitatea aplicarii unei sanctiuni.

Insa deontologia intereseaza nu aplicarea unei sanctiuni, ci respectarea legii independent de aplicarea sanctiunii, se leaga, cu alte cuvinte, de notiunea de responsabilitate. Deontologia trebuie sa se raporteze ideatic in primul rand la manifestarea individului din punct de vedere moral, la respectarea regulilor din proprie convingere nu de teama sanctiunii. Asa cum se afirma intr-o lucrare de specialitate, "functionarul public trebuie sa-si duca la bun sfarsit atributiile, nu pentru ca asa i se impune, ci fiindca e convins ca ele reprezinta rostul sau profesional".

Prin urmare, continutul juridic al deontologiei s-a transformat de-a lungul vremii, intelegand lato sensu normele generale privitoare la responsabilitatea salariatului (functionarului) si unele norme specifice edictate pentru anumite categorii de persoane - profesionisti, in scopul angajarii raspunderii acestora, iar stricto sensu, cuprinzand regulile privitoare la raspunderea disciplinara a salariatului (functionarului).

La nivelul acestei raspunderi a functionarului, un act normativ cu valoare de principiu a fost asteptat indelung, aparitia Legii nr. 188/1999 nefiind de natura sa satisfaca necesitatea unui cod deontologic aplicabil functionarului public. Mai mult, legea speciala nu cuprinde referiri specifice la regulile deontologice, prevazand numai reguli generale de raspundere patrimoniala (civila), contraventionala, disciplinara si penala.

In acest context, o lege care sa prevada regimul juridic al conduitei profesionale de urmat pentru functionarii publici este binevenita, aspect implinit la aparitia Legii nr. 7/2004 privind Codul de conduita al functionarilor publici.

Aceasta lege se adreseaza numai celor care ocupa temporar sau definitiv o functie publica, in cadrul autoritatilor sau institutiilor publice si are caracter de drept comun pentru toate categoriile de functionari, cu exceptia acelora care, desi in anumite caracteristici, se aseamana cu aceasta categorie, sunt tratati aparte prin legi cu caracter special, avand statut de liber profesionisti: medicii, avocatii, arhitectii, consilierii de specialitate etc.

Ceea ce lamureste acest cod in raport cu reglementarile anterioare este faptul ca incalcarea regulilor deontologice prevazute in textele legii atrage raspunderea disciplinara a functionarilor publici (art. 24 alin.2).

Legea arata totodata ca, mergand pe acelasi rationament, daca fapta functionarului public se incadreaza in limitele legii penale, se va angaja raspunderea penala a functionarului public, iar atunci cand se cauzeaza si prejudicii persoanelor fizice sau juridice se poate angaja raspunderea patrimoniala a acestui functionar.

Insa, prin interpretarea acestor aliniate rezulta cert ca notiunea de deontologie, cuprinzand reguli de conduita in exercitarea profesiei, cuprinde numai normele privitoare la conduita morala de buna cuviinta in cadrul functiei si in viata sociala. Aceeasi concluzie se desprinde si din obiectivele pe care legea le stabileste pentru regulile consacrate in cod, pe de o parte, precum si din prevederile altor legi sau acte normative cu caracter administrativ.

Astfel, codul urmareste sa asigure cresterea calitatii serviciului public, o buna administrare in realizarea interesului public, eliminarea birocratiei si a faptelor de coruptie din cadrul administratiei publice, mentinerea la nivel inalt a prestigiului functiei publice, crearea unui climat de incredere si respect reciproc intre cetateni si functionarii publici si intre cetateni si autoritatile administratiei publice, pe de alta parte.

Conform statutelor si codurilor deontologice ale altor profesii, se poate retine de asemenea ideea ca deontologia respectivului corp de profesionisti are in vedere regulile moralei pe care trebuie sa le respecte respectiva categorie, criteriile raspunderii pentru nerespectarea normelor tehnice si stiintifice profesionale incadrandu-se in mod subsidiar in notiunea de deontologie.

Statutul functionarilor Uniunii Europene arata in art.11 ca functionarul public european are indatorirea de a se achita de indatoririle sale si sa-si adapteze conduita avand in vedere numai interesele comunitatilor, ceea ce denota ideea de fidelitate, loialitate profesionala fata de autoritatea in interesul careia isi desfasoara activitatea, notiuni ce intregesc paleta regulilor morale prevazute statutar pentru functionarul public.

Un alt aspect esential pentru analiza regulilor deontologice privind functionarii publici se determina prin intermediul instrumentului utilizat in scopul consacrarii regulilor deontologice specifice fiecarei categorii. Sau, altfel spus, este nevoie de un act normativ adoptat de autoritatea legiuitoare sau de guvern ori este suficient un act administrativ emanat de la organele de conducere ale profesiei respective ?

Prin Hotararea Guvernului nr. 1006/2001 pentru aprobarea Strategiei Guvernului privind accelerarea reformei in administratia publica s-au stabilit ca obiective, printre altele, schimbarea de fond a raporturilor dintre administratie si cetatean, precum si crearea unui corp profesionist de functionari publici, stabil si neutru din punct de vedere politic. Masurile de realizarea a acestora constau in extinderea politicii usilor deschise, elaborarea normelor si instructiunilor pentru asigurarea functionalitatii coerente a Legii nr. 188/1999, elaborarea de reglementari secundare in aplicarea Legii nr. 188/1999, in concordanta cu legislatia comunitara, intarirea rolului ANFP si imbunatatirea imaginii acesteia.

Aparitia Legii nr. 7/2004 privind Codul de conduita al functionarilor publici se vrea o lege generala, drept comun pentru toate categoriile de functionari publici, independent de cum persoana in cauza ocupa temporar sau permanent o functie publica in cadrul autoritatilor si institutiilor publice.

Acest act normativ va putea fi insa aplicat si in completarea codurilor deontologice ale altor profesii, chiar daca nu s-a realizat o trimitere efectiva catre acesta, deoarece scopul si functionalitatea acestor profesii demonstreaza o deosebita importanta a acestora, asemanator functiei publice. Aici trebuie realizata o distinctie. De exemplu, medicul nu este functionar, el se supune deontologiei medicale, dar daca aceasta nu prevede se pot imprumuta normele Legii nr. 7/2004. Daca medicul are o functie de conducere, in privinta acestor raporturi i se aplica desigur legea in discutie. Avand in vedere caracterul de lege generala, cu dispozitii de principiu, aplicarea sa oricarei categorii de profesionisti care implinesc o parte din elementele unui serviciu public nu reprezinta un impediment ci, dimpotriva, constituie o norma necesara, in exercitiul functiei respective.

Ca atare, orice functionar public, precum si orice profesionist care indeplineste atributii ce duc la satisfacerea unui interes general este tinut in activitatea sa de respectarea urmatoarelor principii generale:

Respectarea Constitutiei si a legilor tarii

Prioritatea interesului public fata de interesul privat

Asigurarea egalitatii de tratament a cetatenilor in fata autoritatilor si institutiilor publice

Profesionalismul in indeplinirea atributiilor de serviciu (responsabilitate, competenta, eficienta, corectitudine si constiinciozitate)

Impartialitate si independenta politica, economica, religioasa si de orice alta natura

Integritate morala

Libertatea gandirii si exprimarii

Cinstea si corectitudinea, deschiderea si transparenta in privinta activitatii desfasurate.

Chiar daca regulile de conduita ale functionarilor publici expuse in cadrul Legii nr. 7/2004 sunt specifice serviciului public, ele vor putea fi extinse prin asemanare si categoriilor de profesionisti sus mentionate. Astfel, sunt considerate esentiale si aplicabile tuturor categoriilor de functionari urmatoarele reguli: asigurarea unui serviciu public de calitate, loialitatea fata de Constitutie si lege, loialitate fata de autoritatile si institutiile publice, libertatea opiniilor, interdictie privind acceptarea cadourilor, serviciilor si avantajelor, participarea la procesul de luare a deciziilor etc.

Conduita profesionala a functionarilor publici trebuie sa se incadreze in anumite limite generale, care se completeaza din punct de vedere special si cu prevederile Legii nr. 188/1999 cu modificarile aduse prin Legea nr. 161/2003. Aceste limite nu sunt determinate numai de obligatiile pe care le prevede legea din punct de vedere profesional, ci si din consacrarea unor interdictii si incompatibilitati, care, daca ar fi incalcate, ar atrage numai raspunderea disciplinara in prelabil, iar in raport cu gravitatea lor concreta se vor putea incadra si in fapte care sa atraga raspunderea contraventionala, civila sau penala.

Legea nr. 7/2004 reprezinta, in acelasi timp, si o prelungire a prevederilor Legii nr. 161/2003 si a legilor privind combaterea si sanctionarea faptelor de coruptie (Legea nr. 78/2000), deoarece dispozitiile sale cu caracter general se refera, in principal, la respectarea unor reguli morale, deontologice, cu relevanta in activitatea generala atat profesionala din care face parte, dar in acelasi timp si cu societatea in general.

Astfel, functionarul public nu poate participa in exercitarea functiei publice la colectarea de fonduri pentru activitatea partidelor politice, sa furnizeze sprijin logistic candidatilor la functii de demnitate publica, sa afiseze in cadrul serviciului din care fac parte insemne sau obiecte inscriptionate cu sigla sau denumirea partidelor politice. Totodata, functionarul public nu-si poate folosi numele sau imaginea proprie in actiuni publicitare sau pentru promovarea unei activitati comerciale, precum si in scopuri electorale.

Din punct de vedere moral, functionarul public are obligatia unui comportament bazat pe respect, buna credinta, corectitudine si amabilitate, de a nu aduce atingere onoarei, reputatiei si demnitatii persoanelor din cadrul institutiei publice in care isi desfasoara activitatea prin intrebuintarea unor expresii jignitoare, prin dezvaluirea unor aspecte ale vietii private si prin formularea unor plangeri sau sesizari cu caracter calomnios.In activitatea sa, functionarul trebuie sa adopte o atitudine impartiala si justificata pentru rezolvarea clara si eficienta a problemelor cetatenilor, cu respectarea principiului egalitatii acestora in fata legii si a autoritatii publice. In acest scop, functionarul public trebuie sa promoveze solutii similare sau identice in acceasi categorie de situatii de fapt, cu eliminarea oricarei forme de discriminare bazata pe aspecte privind nationalitatea, convingerile religioase si politice, starea materiala, sanatatea, varsta, sexul sau alte aspecte.

In cadrul relatiilor internationale, functionarul public care reprezinta autoritatea sau institutia publica respectiva are obligatia legala de a promova o imagine favorabila autoritatii sau institutiei publice pe care o reprezinta. In acelasi timp, legea consacra si obligatia functionarului public care se afla in deplasare intr-un stat strain sa se informeze si sa cunoasca obiceiurile acestei tari si sa le respecte, alaturi de regulile de protocol.

Tot in cadrul obligatiei de a respecta regula impartialitatii, legea cere functionarului public sa aiba o conduita care sa asigure egalitatea de sanse si tratament cu privire la dezvoltarea carierei in functia publica pentru functionarii din subordine. Astfel, functionarii publici de conducere au obligatia sa examineze si sa aplice cu obiectivitate criteriile de evaluare a competentei pentru personalul din subordine, atunci cand propun sau aproba avansari, promovari, transferuri, numiri sau eliberari din functie ori acordarea de stimulente materiale sau morale, excluzand orice forma de favoritism sau discriminare.

Conduita functionarului public este reglementata de lege si in cadrul raporturilor sociale la care acesta participa, fara referire la atributiile functiei sale sau la autoritatea pe care o reprezinta. Astfel, functionarului public ii este interzis ca in raporturile sale cu cetatenii, fara referire la functia publica, sa uzeze de prerogativele functiei publice detinute, folosindu-se de pozitia oficiala pe care o detine pentru a influenta luarea unor decizii sau determinarea luarii anumitor masuri. De asemenea, el nu se poate folosi de bunurile proprietate publica in interes personal, ci este tinut sa asigure folosirea resurselor publice in mod eficient, in conformitate cu prevederile legale.

Ca atare, din prevederile normelor indicate se desprinde ideea ca prin Codul deontologic al functionarului public legiuitorul a inteles, in principal, reguli morale de conduita pe care functionarul este tinut sa le respecte in cadrul activitatii desfasurate ca purtator al autoritatii publice, dar si ca simplu cetatean, in relatiile sale cu semenii.

2.Codul de etica al functionarilor publici

Functionarii publici ca o categorie profesionala speciala, care interactioneaza cu oamenii avand un puternic impect in mediul social decircumscriere, beneficiaza de un cod de conduita propiu. Ca si in cazul medicilor, phihologilor si consilierilor sociali, magistratilor si avocatilor, functionarilor publici le sunt aplicabile un set de norme care exced cadrul legal ce reglementeaza drepturile, obligatiile si atributiile profesionale. Aceste norme etice sunt deasemenea specifice, anumitor categorii de subiecti de drept, in randul normelor de conduita sociala si fac un corp legal separat Codul Etic al profesiei.

3.Valorile si principiile codurilor etice[6]

Obiectul eticii este reprezentat de bine si rau daca admitem maniheismul primordial, intre ce este moral si imoral, in comportament si atitudine. Suntem adesea obisnuiti sa facem afirmatii de genul 'X este un om bun' sau 'cetateanul Y este un ticalos' sau sa ne punem intrebari 'Ce ar trebui sa fac eu?' ori 'este gresit sa procedez astfel?'. Domeniul eticii poate fi denumit intradevar ca intregul adevar despre ceea ce este in acelasi timp comun tuturor acestor judecati si specific fiecaruia in parte.28 Putem astfel lesne observa ca etica opereaza cu valori sociale unanim recunoscute iar Codurile de etica cu valori ce se circumscriu unor anumite categorii si segmente socio-profesionale. Astfel norma sociala de conduita edictata si inzestrata cu puterea coercitiva a legii devine norma a legii29 (lato sensuu) etice.

Principiile etice ce guverneaza activitatea functionarilor publici sunt relevate de caracterul activitatii pe care acesta categorie socioprofesionala il desfasoara, realizarea serviciului public si punerea in slujba intereselor cetatenilor ca principali beneficiari ai activitatii administratiei. Notiunea de administratie isi are originea etimologica in limba latina ad minister servitor supus, iar administratia publica reprezinta servitor al intereselor publice. Principalul instrument prin care actioneaza administratia publica sunt functionarii publici30 ca resursa umana fundamentala a aparatului administrativ. Tocmai avand in vedere ca factorul uman este element esential al administrtiei publice31, constitutia in art. 72 (3) lit. i) stabileste ca 'Statutul functionarilor publici' se reglementeaza prin lege organica, iar Legea 188/1999 cu modificarile si completarile ulterioare stabileste un regim juridic special functionarilor publici, precum si raportul de functie publica.

Legea privind Statutul functionarilor publici reglementeaza in drepturile si indatoririle functionarilor publici, cu accent pe reglamentarea raporturilor de serviciu.

Este de remarcat ca in art 26 este garantat dreptul la opinie al functionarilor publici, ceea ce reprezinta un element subiectiv, moral privitor la conduita etica, posibilitatea de a discerne si afirma punctul de vedere referitor la oportunitatea sau legalitatea faptului sau actului administrativ ce este dedus actiunii sale. Cu toate acestea in Romania nu este reglementat principiul refuzului de indeplinirea a sarcinilor decat declarativ, fiind prin art 43 alin (2) si (3) limitat la motivarea si mentiunea punctului de vedere, dipozitia superiorului fiind prin vointa autoritatii executabila.

De asemenea este de remarcat ca in cuprinzul Legii 188/1999 sunt conturate cateva principii de ordin etic, cu privire la modul de desfasurarea a activitatii. Astfel art. 41 stabileste ca functionarii publici isi indeplinesc atributiile cu 'profesionalism, loialitate, corectitudine, in mod constiincios'. Principiile etice ce guverneaza functia publica si modul de exercitarea a acesteia sunt structurate pe trei mari categorii in aproape toate sistemele administrative din lume, chiar si fara ca aceasta impartirea sa fie expres realizata in tehnica legislativa de reglementarea a conduitei etice a functionarilor publici. Clasificarea categoriilor de principii tine seama de specificul si ratiunile functiei publice si a exercitarii acesteia.

A. Valori etice raportate la exercitarea autoritatii publice:[7]

Legalitatea este principiul conform caruia exercitarea functiei publice si realizarea tuturor actelor de competenta trebuie sa se faca cu respectarea Constitutiei si a tuturor legilor in spirutul si litera lor. De asemenea principiul legalitatii presupune si aplicarea legilor in interesul cetatenilor si pentru atingerea interesului general pentru care au fost elaborate. Astfel daca procedurile administrative sau normele metodologice ale unor acte normetive diferite sunt in conflict, functionarul public trebuie sa faca aplicabila norma care priveste drepturile cetateanului. Altfel spus in practica eticii functionarilor publici s-a consacrat principiul ca legea sau norme ale ei nu pot fi piedici pentru realizarea unor drepturi daca substanta legii presupune conferirea acelui drept. In toate statele europene acesta discutie teoretica, care isi are resortul in problemele practice, se dezvolta pe marginea principiilor deontologice care guverneaza administratia.

Responsabilitatea este principiul conform caruia functionarul public trebuie sa poarte responsabilitatea pentru actele sale. In acest sens exista si protectia, reglementata in toate sistemele de drept, pentru functionarii publici prin facultatea de a discerne toate chestiunile care ii sunt supuse atentiei de problemetica specifica realizarii competentilor functiei publice pe care o exercita.

Discernamantul este principiul conform caruia fiecare functionar public este dator sa actioneze legal, moral in realizarea atributiilor sale conform propriei convingeri, in acest sens fiind responsabil de decizia luata. Principiul discernamantului, intalnit si la magistrati, exclude orice influente sau presiuni care ar denatura actul decizional si realizarea atributii lor de catre functionarii publici. In legislatia functiei publice din Romania principiul discernamantului este prevazut de la normele privitoare la organizarea si functionarea comisiilor de disciplina in cadrul autoritatilor si institutiilor publice32, in art. 2 lit c). Chiar in lipsa unui cod etic al functionarului public acest principiu este prevazut sub diferite forme in 32 HG 1083, M.Of. nr 707 din 7 nov. 2001 legislatia functiei publice. Trebuie evitata confuzia intre discernamantul ca principiu etic al functionarilor publici si discernamantul ca element subiectiv al codului penal privind capacitatea persoanei de a sta in procesul penal ori discenamantul ca element al capacitatii juridice de dispozitie in materie civila.

Eficienta este principiu care presupune respectul pentru bani publici si pentru mijloacele materiale pe care functionarul le are la indemana in realizarea atributiilor sale. Eficienta impune abtinerea de la risipa si responsabilizarea in efectuarea cheltuielilor materiale. In autoritatile si institutiile publice raspunderea pentru modul de cheltuirea a fondurilor nu este retinuta numai pentru functionarii care lucreaza in directiile economice dar si pentru cei din cadrul compartimentelor de specialitate ale autoritatii, prin asumarea referatelor ne necesar si investitii pe care le intocmesc. Raspunderea in acest caz este evaluata mai putin din perspectiva legalizatii angajarii cheltuielilor publice sau a procedurilor de achizitie ci mai accentuat pe caracterul de oportunitatea. Institutia abilitata sa faca aceste verificari este Curtea de Conturi a Romaniei in plan extern iar din interiorul autoritatii abilitat este compartimentul de audit intern.

Confidentialitatea este principiul care impune functionarilor publici sa nu faca uz de informatiile aflate in exercitarea functiei pentru a obtine foloase din dezvaluirea lor, or sa nu dezvaluie acele informatii care sunt clasificate confidential sau secret, si in al treilea rand sa nu dezvalue informatii ce ar aduce prejudicii autoritatii sau institutiei publice in care isi desfasoara activitatea.

Realizarea competentelor in interesul public ceea ce inseamna ca functionarii publici indeplinesc o functie publica de importanta sociala in interesul cetatenilor, excluzand orice alte interese proprii;

Credibilitatea publica este principiul in baza caruia functionarii publici sunt obligati sa respecte si sa sporeasca prestigiul institutiei in care lucreaza si sa fie rezervati si discreti prentru a nu compromite actiunile respectivei autoritati;

Profesionalismul este principiul care le impune functionarilor publici sa-si indeplineasca exemplar atributiile si sarcinile de servici. Corelativ acestui principiu sistemele administrative si-au dezvoltat un sistem de perfectionare si pregatire continua, atat in interiorul autoritatilor cat si prin institutii specializate din cadrul ministerelor de resort sau din afara administratiei dar in raport contractual cu institutiile beneficiare. In Romania exista centru regionale de pregatire si perfectionare contina precum institutii universitare care asigura cursuri postuniversitare de perfectionare. Prin ordonanta 82/2002 s-a infiintat Institutul National de Administratie.

B. Valori etice raportate la beneficiarii serviciului public:

Respectul reprezinta principiul care obliga functionarul public la o atitudine reverentioasa fata de cetateni, de asemenea, obligatia de ai da cetateanului petitionar toate lamuririle necesare si nu in ultimul rand obligatia de a raspunde la petitii chiar si atunci cand rezolvarea petitiei nu intra in competenta autoritatii sau institutiei la care lucreaza functionarul public.

Rapiditatea este principiul care obliga functionarul puplic sa-si indeplineasca atributiile in cel mai scurt timp in raport de problemetaica ce ia fost inaintata, si sa formuleze raspunsul in termenul stabilit de lege sau daca este posibil in cel solicitat de petent.

Confidentialitatea este obligatia functionarilor publici de a nu face publice problemele petentilor cu care au fost insarcinati sa le rezolve, sau sa nu faca publice actele sau anchetele de la dosar. Spre exemplu obligatia asistentilor sociali de a nu face cunoscut situatia situatia unei anumite persoane sau familii decat celor in drept a rezolva cazul social respectiv.

Integritatea principiu care le interzice functionarilor publici sa solicite sau sa accepte cadouri sau alte beneficii de la cetateni pentru indeplinirea unor atributii care le revin prin statul de functiuni sau prin natura functiei publice ce o ocupa, creand astfel un climat de incredere in functionari si in administratia publica.

Impartialitatea conform careia functionarii publici trebuie sa fie impartiali in actiunile, judecatile si opiniile lor, sa respecte egalitatea tuturor cetatenilor in fata legii si sa fie absolut neutri fata de interesele politice, economice si religioase;

C. Valori etice raportate la abligatiile de conduita si imaginea persoanei care exercita functia publica:

Credibilitatea este cel mai important aspect al valorilor pe care functionarul public trebuie sa le respecte si reprezinte. Credibilitatea presupune ca functionarul public sa se bucure de increderea cetatenilor in fata carora sta si a caror probleme trebuie sa le rezolve. De credibilitatea functionarilor publici depinde in mod direct imaginea autoritatilor publice in care isi desfasoara activitatea.

Integritatea ca valoarea etica a functionarului public presupune obligatia acestuia de a nu primii sau pretinde cadouri sau alte foloase de la petenti, pentru a pastra increderea publica in echidistanta, corectitudinea si profesionalismul functionarilor publici.

Tinuta este mai mult o obligatie de serviciu, insa in literatura de specialitate ea a fost introdusa in randul valorilor etica ca element al conduitei. Tinuta trebuie sa fie decenta in sensul unei vestimentatii sobre dar care sa nu poata fi considerata neglijenta sau o etalare a opolentei.

Demnitatea ca valoare presupune respectul fata de sine pe care functionarul public trebuie sa-l aiba si are la baza transferul de statut de la institutia publica la functionar ca mandatar in baza unui raport de functie publica a atributelor statului.

Autoritatea valoarea etica ce defineste conduita functionarului public se refera la autoritatea epistemica, cea deontica fiind un atribut al institutiei administrateive, si reprezinta un summum de calitati care fac ca functionarul public sa impuna prin atitudinea sa. Aceste valori care contribuie la cresterea autoritatii personale sunt profesionalismul, respectul, tinuta si atitudinea.

Seriozitatea. In unele tari codurile etice prescriu si o conduita pe care functionarul public trebuie sa o respecte si in viata privata. Functionarul public este obligat sa duca o viata decenta, sa aiba un comportament civilizat fata de celalti si de asemenea are si anumite interdictii. Spre exemplu functionarii publici nu au dreptul sa participe la manifestari indecente, nu au dreptul (in majoritatea statelor americane) sa joace in cazinouri, sau sa participe la alte jocuri de noroc etc.

4.Structura codului etic

1. Preambulul

Preambulul este aceea parte in care leguitorul difineste in spatiu, in timp si raport de anumite categorii aplicabilitatea codului etic.

a. difinirea in spatiu - codul etic al functionarilor publici din Romania. Pot fi reglementate coduri etice si pentru organizatii internationale sau regionale: Codul etic al diplomatilor ONU, Codul etic al functionarilor comunitari sau coduri etice transfrontariere cum ar fi codul deontologic al navigatorilor elaborat de Organizatia de Transport Maritim si care se plica tuturor statelor.

b. definirea in timp - prezentul cod etic se aplica cu incepere de la data (o data definita in text sau la publicarea in Monitorul Oficial)

c. definirea categoriilor - prezentul cod etic se aplica tuturor functionarilor publici carora le sunt aplicabile dispozitiile Legii Statutului functionarilor publici. Exista si coduri etice sau deontologice ale categoriilor profesionale: avocatilor, magistratilor, medicilor, politistilor, cadrelor didactice; precum si coduri ale unor subcategorii socio-profesionale: psihiatrilor, functionarilor vamali, asistentilor sociali de protectie a copiilor etc.

2. Dispozitii generale

In cadrul dispozitiilor generale se fixeaza principiile de baza ale conduitei etice a functionarilor publici precum si reluarea principiilor administratiei publice din sfera de aplicabilitatea a respectivului act normativ. Principiile generale sunt enuntate si definite generic si au caracterul de a guverna aplicarea drepturilor si obligatiilor cuprinse in codul etic.

Principiile generale enuntate in preambulul oricarui cod etic au rolul de a costitui regula acolo unde nu sunt reglementate in mod concret norme de coduita prescrise de leguitor. Rolul deosebit al dispozitiilor generale ale codurilor deontologice si etice este reprezentat tocmai de acest caracter de umplere a oricarui vid legislativ.

Este de remarcat ca principiile inscrise in codurile deontologice sau etice au incidenta nunumai pentru definirea conduitei dar chiar si pentru jalonarea exercitarii profesiei, ele putand, in conditiile simetriei legislative, sa completeze si alte norme cu caracter de reglementare a competentei materiale si de organizare, cum ar fi Regulamentele de organizare si functionare.

Dispozitiile de continut sunt codificate in fiferite modalitati de tehnica juridica in functie de fiecare sistem juridic de reglementare si sunt deasemenea structurate pe capitole in mod distinct. Sre exemplu, in sistemul anglo-saxon, dispozitiile de continut sunt structurate pe categorii de principii si pe valorile ce deriva din acestea, in sistemul sistemul roman si germanic pe specificul raporturilor in care sunt implicati functionarii publici. Acest din urma sistem de codificare este aplicat si in sistemul romanesc, construit pe modelul francez. In cele ce urmeaza vom detalia categoriile de dispozitii de continut al codurilor deontologice si etice in sistemul roman si germanic de drept.

3. Dispozitii privind obligatiile generale

Reglementeaza obligatiile de conduita in raport de exercitarea unei anumite profesii, indiferent de locul sau specificul institutiei in care se exercita. Aceste dispozitii impreuna cu principiile generale ce guverneaza regimul deontologic sau etic al unei anumite profesii reprezinta pe de o parte reprezentarea legala a valorilor sociale de baza cu care societatea a investit rolul social reprezentat de o anumita ocupatie iar pe de alta parte fundamentul infrastructurii etice ca mijloc de reglamentare prin codificare a conduitei33. Asadar suntem in fata a doua aspete fundamentale, reflectarea rigorilor unei anumite civilizatii34 si nevoia de a justifica constrangerile impuse pentru limitarea constructiva a exercitarii anumitor profesii ori pentru completarea 'procedurilor' profesionale.

4. Dispozitii in raporturile de serviciu

Reglementarile din acesasta parte a codurilor deontologice si etice privesc raporturile sociale si juridice ce se stabilesc intre institutie si functionar in exercitarea atributiilor si au doua obiective fundamentale:

a. reglementarea modului in care functionarul public slujeste ca mandatar al atributiilor autoritatii publice interesele publice:

- responsabilitatea

- legalitatea

- credibilitatea publica

- confidentialitatea

- contributia la cresterea prestigiului autoritatii publice

- disponibilitatea

- respectarea principiului ierarhizarii

- eficacitatea si respectul pentru banii publici

b. limitarea posibilitatii de a face uz de pozitia asigurata pentru realizarea de interese sau foloase pentru sine sau pentru apropiati ai sai care nu s-ar fi putut realiza fara ocuparea acelei functii publice:

- confidentialitatea

- incorptibilitatea

- conflictul de interese

- declarerea averii

La aceste reglementari intalnite in toate statele europene se adauga si elemente specifice fiecarui spatiu cultural si sistem de drept. Alaturi de normele privind conduita in raport de beneficiarii serviciilor publice aceste norme reprezinta elementul cel mai concret al coduirilor de conduita si sunt demitite in literarura de specialitate 'normele la vedere' adica partea cuantificabila si supusa observatiei opiniei publice.

5. Dispozitii ce reglementeaza raporturile cu cetatenii

Normele cuprinse in acesta categorie au o stransa legatura cu realizarea serviciului public si isi gasesc originea in teoria administratiei publice, atat ca organizarea cat si ca activitate de supravegherea a aplicarii si aplicarea in concret a legii, administratie realizata prin functionarii publici ca resursa umana fundamentala, purtatori de drepturi si indatoririi ale functiei publice pe care o exercita. Din acesta definire rezulta urmatoarele categorii de reglementari:

a. obligatiile de conduita ale functionarilor publici ca mandatari ai autoritatii publice:

- credibilitatea publica

- respectul

- devotamentul

- demnitatea

- legalitatea

- integritatea

b. obligatii de conduita ca ale functionarilor publici ca instrument de realizare a intereselor cetatenilor

-rapiditatea sau celeritatea procedurilor administrative

- confidentialitatea

- legalitatea

- discernamantul

- accesul la informatiile publice

6. Dispozitii referitoare la infrastructura eticaInfrastructura etica este compusa din reglementarile privitoare laconduita, drepturile si obligatiile functionarilor publici pe de o parte si lamodalitatea concreta de exercitarea a controlului si aplicarea sanctiunilor. Exercitarea controlului se face atat de catre societatea civila cat si deautoritatea administrativa in care este incadrat functionarul public. In diferite tari sunt reglementate si organisme abilitate cu ecvaluareaetica a functionarilor publici sau cu atributii jurisdictionale. Forma acestororganisme variaza de la Comisii parlementare ca in Marea Britanie, Avocatul Poporului ca in Norvegia, 'Tribunale' ale functionarilor publici cain Franta realizate be circumscriptii administrativ teritoriale sau Agentii de evaluarea etica a serviciilor publice ca in Statele Unite.

In Romania modalitatea de control este cea a Comisiilor de disciplina38 care au atributii de verificare a modului in care functionarii isi indeplinesc atributiile de servici. Aceste comisii sunt organizate la nivelul fiecarie autoritatii sau institutii a administratiei publice centrale si locale. In proiectul de lege privind codul etic al functionarilor publici este prevazut de ademenea ca aceste comisii de disciplina sunt cele abilitate sa judece functionarii si in privinta respectarii normelor etice.

7. Dispozitii finale

Stabilesc intrarea in viguare si norme de simetrie legislativa, cu ce alte acte normative se completeaza normele codului de conduita. 38 38 HG 1083, M.Of. nr 707 din 7 nov. 200.

5. Codul de etica al functionarilor publici in Romania[9]

Codul etic al functionarilor publici in Romania

In Capitolul I Dispozitii generale proiectul de act normativ defineste obiectul si sfera de aplicabilitate, 'regementeaza Codul de etica al functionarului public' stabilind 'conduita si valorile' care guverneaza activitatea si comportamentul functionarului public.

Sunt expuse principiile generale ale codului de etica, aratand ca element de noutate in legislatia functiei publice din tara nostra care sunt elementele de baza ce guverneaza actul normativ:

Actualizarea - caracteristica Codul de Etica de a fi in permanenta concordanta cu legislatia in vigoare, asadar de a respecta regulile de simetrie legislativa. Din aceste prevederi reiese ca regulile de conduita prescrise de prezentul act normativ se completeaza si respecta reglementarile privind organizarea si functionarea administratiei publice, fiind connex cu acestea dar in domeniul conduitei, asa cum se arata din preambul.

Diseminare - de asemenea ca noutate, actul normativ prevede, neexplicit, realizarea de activitati de popularizare pentru aducerea 'la cunostinta functionarilor publici si a conducatorilor autoritatilor si institutiilor publice' a normelor Codului.

Implementarea - principiu in baza caruia aducerea la indeplinire se face in mod individual prin asumarea si respectarea regimului prescris de acesta de catre fiecare 'institutie sau autoritate publica, prin implicarea fiecarui functionar public'. Principiile generale privind functionarul public, reglementate de Cod Etic sunt regasite in Statutul Functionarului public si completate de acesta noua reglementare. Aceste principii vizeaza modul in care functionarul public trebuie sa-si desfasoare activitatea:

Legalitatea - care vizeaza pe langa 'loialitatea fata de Constitutie si lege' respectarea si principiile eticii functiei publice; Loialitatea fata de lege este reglementata de un capitol special privind 'raporturile functionarului public cu legea' si presupune mai multe aspecte:

a. respectarea legalitatii prin toate actiunile si inactiunile sale

b. punerea in aplicare a unei decizii fundamentate din punct de vedere legal fara a se putea opune sau fara a putea sa o zadarniceasca.

c. Functionarul public are obligatia de a refuza executarea unei decizii administrative 'pe care o considera ilegala', in conditiile in care va face o motivare in scris catre superiorul sau ierarhic si in masura in care acesta nu staruie in apslicarea deciziei, astfel actiunea sa ar 'contravine prevederilor art. 43, alin. 2 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul functionarilor publici, cu modificarile si completarile ulterioare'.

d. functionarul public are indatorirea de a sustine si oferi informatii pentru orice activitate intreprinsa in vederea infaptuirii actului de justitie, norma prevazuta si de codul de procedura civila. Aceasta obligatie este prevazuta cu amndamebntul ca pentru informatiile confidentiale se va cere acordul conducatorului autoritatii sau institutiei din care face parte.

e. functionarul public are obilgatiade a pune in aplicare a hotararii instantelor judecatoresti.

Garantarea drepturilor constitutionale - in art 5 se prevede 'Functionarul public va asigura respectarea' acestor drepturi. Proiectul prevede pentru functionari nunumai respectarea dar si vegherea ca dispozitiile constitutionale privind drepturile cetatenilor sa-si gaseasca aplicarea in viata practica. Astfel functionarul public ca mandatar al autoritatii administratiei este instrumentul de garantare a legalitatii.

Consultarea - principiu intalnit si in Australia (vezi infra) presupune obligatia administratiei ca entitate, prin functionarii publici 'de a sustine activitatea Parlamentului si a ministrilor, prin acordarea de asistenta si informatii'.

Statul de drept - In art. 7 al proiectului se prevede un deziderat nerealizabil care dupa parearea noastra excede capacitatea juridica a functionarului public: 'Functionarul public va asigura respectarea principiului separarii puterilor in stat'. Acest principiu constitutional si nu etic isi are instrumentul propriu de aplicare si anume atributiile Presedintelui Romaniei care este arbitrul celor trei puteri fundamentale cu sprijinul institutiilor politice ale statului.

Bun cetatean - ca putere de exeplu in art 8 'Functionarul public are indatorirea de a-si indeplini obligatiile legale, inclusiv pe cele financiare' principiu intalnit in toate statele dar care a facut o adevarata cariera in Statele Unite.

Transparenta - 'Functionarul public isi va desfasura activitatea in conditii de transparenta' linitata in prezentul cod la 'persoanele responsabile de luarea deciziei si la procedura urmata', dar care este completata de Legea Accesului la informatiile publice.

Confidentialitatea - In art art. 10 functionarul public este obligat sa nu divulge informatiile confidentiale de care ia cunostinta in indeplinirea atributiilor de serviciu. Aceasta prevedere este o masura de protectie atat pentru interesul public, cat si pentru cetatean in masura in care informatiile obtinute in exercitarea functiei sunt privitoare la persoana. Spre exemplu: asistantii sociali sau functionarii publici care vor lucra in domeniul evidentei informatizate a persoanei in baza OUG 81 si 82/2001.

Impartialitatea - ca obligatie a functionarul public de a aplica 'un tratament egal' in exercitarea functiei publice 'tuturor persoanelor fizice sau juridice cu care intra in contact in baza atributiilor sale de serviciu', ca beneficiarii ai activitatii sale.

Credibilitatea Publica - in sensul pe care il intalnim si in Noua Zeelanda, functionarul public trebuie ca prin modul in care 'isi va indeplini atributiile de serviciu' sa castige 'increderea factorului politic' ca poate duce la indeplinire politicile generale stabilite de acesta si pe de alta parte sa castige 'increderea publicului' si sa contribuie la consolidarea imaginii autoritatii in care isi desfasoara activitatea, cum intalnim reprezentarea acestui principiu spre exemplu in Australia si Finlanda. Aceste doua acceptiuni ale principiului credibilitatii publice sunt deopotriva prevazute in art 12 al proiectului de Cod etic la noi in tara.

Responsabilitatea - art 13 al proiectului prevede 'Functionarul public va da dovada de responsabilitate in indeplinirea atributiilor de serviciu'. Din studierea in continuarea a proiectului se distinge ca responsabilizarea functionarului public se face atat in raport de legalitate cat si de eficacitate si respectul fata de banii publici.

Devotamentul - este principiul care impune functionarului public sa se implice in totalitate in indeplinirea atributiilor de servici, ca o obligatie de a realiza sarcinile functiei si deci ale autoritatii punand in slujba acestui deziderat toate calitatile personale si profesionale, cerute si relevate co ocazia examenului pe post in conditiile HG 1086/2001. Aceste valori sunt edictate de continutul legal al normelor cuprinse in art. 14 si 15 ale proiectului de lege.

Principiul valorii - presupune ca in activitatea sa functionarul public va da dovada de 'promptitudine, integritate, eficienta, eficacitate, constiinciozitate si corectitudine, demnitate, moralitate, buna-credinta, onestitate si obiectivitate' ca atribute indispensabile calitatii actului de gestiune a competentelor functiei publice exercitate. Aceste valori nu sunt insa bine definite in actul normativ, asa cum ele se regasesc in reglementari similare din alte tari (vezi infra).

Respectarea competentei materiale - proiectul de cod, la art 18, interzice functionarul public 'sa isi asume angajamente care contravin autoritatii conferite'. O insuficienta a initiatorului este aceea ca obligatia este prevazuta doar cu mentiunea 'in mod deliberat', ceea ce face ca norma sa-si piarda din eficacitate. In mod legal si natural functionarul public este obligat in orice conditii sa nu-si depaseasca atributiile pentru ca, indiferent daca produce sau nu prejudicii, acest fapt reprezinta un abuz administrativ sau de drept.

Integritatea - principiul integritatii presupune obligatia functionarul public de a nu folosi functia publica in scopul dobandirii unui avantaj personal. Sub acesta definire se regaseste si in priectul romanesc de cod etic al functionarului public el fiind preluat din legea franceza de reglemntare in domeniu. De altfel chiar Legea 188/1999 privind Statulul functionarilor publici este de inspiratie franceza.

IV. Analiza propriu-zisa a prevederilor din Statutul Functionarilor Publici si Codul de Conduita

Legea 188/1999 reglementeaza organizarea functiei publice si Statutul Functionarilor Publici. Prin aceasta se prevad normele sub care un functionar public trebuie sa se adapteze si mai ales sa le respecte.

Inca din primul articol al legii intelegem ca aceasta este dedicata functionarilor publici si functiei publice. Daca statutul Functionarului Publici se dedica in special functiei publice, aderarea la aceasta si conditiilor ce trebuiesc indeplinite in functia pe care o reprezinta, Codul de Conduita se axeaza in special pe comportamentul functionarilor publici si pe prestanta ce trebuie evidentiata in fuctia pe care o exercita. Legea 7/2004 genereaza norme de conduita profesionala functiei publice, dar si pentru persoanele care ocupa temporar o functie publica.

Proiectand o analiza in paralel, la prima vedere Statutul Functionarilor Publici este foarte asemanator cu Codul de Conduita in special pentru ca vizeaza aceeasi categorie profesionala si anume functionarul public. Ambele au acelasi subiect comun pe care il trateaza oarecum in exclusivitate.

Primele articole ale Statutului definesc succint dar clar conceptul de functionar public si functie publica. Aceste doua concepte fiind strans legate intre ele, deoarece legea defineste functionarul public cu ajutorul functiei publice astfel: "functionar public este persoana numita intr-o functie publica conform art 2, al 1. Functia publica in schimb este definita ca ansamblul atributiilor si responsabilitatilor stabilite de autoritati sau institutii publice (art.3, al.1)

Articolul 4 al Statutului Functionarului Public subliniaza trasaturile exercitarii functiei publice care trebuie sa fie libera de prejudecati, coruptie, abuz de putere si presiuni politice. Pentru o eficientizare a functiei publice, persoanele ce intra in aceasta categorie trebuie alese exclusiv dupa criteriul competentei. O alta trasatura relevanta a functiei publice este stabilitatea functiei pe care o exrcita.

Codul de Conduita incepe intr-o maniera mai brusca si defineste inca din art 2 obiectivele codului si anume "sa asigure cresterea calitatii serviciului public precum si contributia la eliminarea coruptiei si a faptelor de coruptie din administratia publica.

Legea 7/2004 numita si Codul de Conduita evidentiaza principiile care guverneaza conduita profesionala unde regasim urmatoarele: suprematia Constitutiei si a legii, prioritatea interesului public, asigurarea egalitatii de tratament a cetatenilor in fata autoritatilor si institutiilor publice, profesionalism, impartialitate si independenta, integritate morala, libertatea gandirii si a exprimarii, cinstea si corectitudinea, deschidere si transparenta.

Inaintand cu analiza, se reliefeaza si deosebirile dintre cele doua legi (legea 188/1999, legea 7/2004) si anume prima se dedica conditiilor ce stau la baza exercitarii functiei publice iar cea de a doua normelor de conduita ce trebuiesc prestate in exercitarea functiei. Ambele legi vizeaza totodata si relatiile functionarului public cu celelalte autoritati ori institutii.

Codul de Conduita aloca un intreg capitol notiunii "asigurarii unui serviciu public de calitate" de unde reiese o trasatura clara in exercitarea functiei unui functionar public si anume competenta. Deoarece un functionar public este cel ce mentine legatura intre autoritatile si institutiile publice si cetateni, acesta trebuie sa aiba in primul rand increderea cetatenilor si un comportament profesionist pentru a putea realiza un serciu public de calitate.

Analiza comparativa intre cele doua legi: legea 7/2004 si legea 188/1999, se contureaza prin trasaturile pe care fiecare in parte le acorda functionarului public ori functiei pe care acesta o exercita. Astfel, inca de la inceput, am evidentiat faptul ca aceste doua legi abordeaza "problema" functionarului din doua perspective diferite: una ce se pliaza in special pe comportamentul si conduita functionarilor publici si cealalta pe conditiile de aderare la functie si totodata conditiile pentru exercitarea ei.

Pentru ocuparea unui post de functionar public o persoana trebuie sa respecte anumite conditii ce sunt esentiale asa cum prevede Statutul Functionarilor Publici in art.6 si anume:

are numai cetatenia romana si domiciliul in Romania

cunoaste limba romana, scris si vorbit;

are varsta de 18 ani impliniti;

are capacitate deplina de exercitiu;

are o stare de sanatate corespunzatoare functiei pentru care candideaza, atestata pe baza de examen medical de specialitate;

indeplineste conditiile de studii prevazute de lege pentru functia publica;

nu a fost condamnata pentru savarsirea unei infractiuni care ar face-o incompatibila cu exercitarea functiei publice;

a castigat concursul sau a promovat examenul organizat pentru ocuparea functiei publice.

In timp ce Statutul coordoneaza conditiile pentru ocuparea unui post de functionar public, Codul de Conduita desemneaza obligatiile morale fata de Constitutie, unde se impune o loialitate fata de aceasta si totodata si fata de legi (art.6, al.1, 2). Insa aceasta loialitate trebuie manifestata si cu privire la autoritatile si institutiile publice.

Codul nu traseaza doar obligatiile de comportament pe care functionarii publici trebuie sa le aiba in vedere ci si drepturi privite din prisma functiei pe care o ocupa. Astfel un functionar beneficiaza de dreptul la libertatea opiniilor unde trebuie corelata libertatea dialogului cu promovarea intereselor autoritatii sau institutiei publice in care isi desfasoara activitatea.(art.8, al.1).
Parcurgand anumite linii in analiza, ce releva tot mai multe diferente intre cele 2 legi, se poate observa ca Statutul Functionarilor Publici face si clasificarea acestora in ordinea functiei pe care o ocupa, astfel legea prevede urmatoarele categorii de functionari: functionarii debutanti si functionarii definitivi.

Conform art. 8, functionarii publici debutanti sunt acele persoane care ocupa o functie publica prin concurs sau examen pana la definitivare iar perioada ca functionar public debutant este de cel putin 6 luni, dar nu mai mare de 2 ani.
Statutul functionarilor publici clasifica categoriile de functionari publici prin intermediul art.9 in 3 grupe:

categoria A - studii superioare de lunga durata, absolvite cu diploma de licenta sau echivalenta;

categoria B - studii superioare de scurta durata, absolvite cu diploma;

categoria C - studii medii liceale sau postliceale, absolvite cu diploma.

In functie de categoria din care face parte, legea prevede sarcini ale exercitarii serviciilor in conformitate cu normele impuse. Fiecare clasa amintita mai sus se imparte in cate 2 grade care reprezinta o avansare in cariera functionarului public. Gradele la randul lor se impart in cate 3 trepte si fiecare treapta corespunde unui nivel al salariului de baza din grila de salarizare.

Elementele de comparatie ale celor doua lucrari sunt constituite in faptul ca abordeaza diferite subiecte ale functionarilor, pe de o parte conduita si comportamentul unui functionar public in cadrul exercitarii funttiei pe care o detine iar pe de alta parte rigorile si totodata etapele de accedere la o functie de functionar public.
Astfel s-ar putea crea o clasificare a celor doua legi: prima ar putea fi considerata Statutul Functionarilor Publici deoarece articolele acesteia privesc in prima etapa conditiile si modalitatile de accedere la functia de functionar public urmata fiind apoi de Codul de conduita care priveste deja functionarii incadrati in forta de munca si reglementeaza conduita si comporatmentul acestora.

O alta clasificare priveste notiunea de functie publica care se ramifica in doua categorii:

dupa natura competentelor: de executie si de conducere;

dupa cerintele privind nivelul studiilor absolvite: functii publice de categoria A, functii publice de categoria B si functii publice de categoria C (in sensul prezentului art.15).

Considerate tot ca un drept sunt si comisiile paritare in alcatuirea carora intra un numar egal de reprezentanti desemnati de conducatorul autoritatii sau institutiei publice si de sindicatul functionarilor publici interesati. In cazul in care functionarii publici nu sunt organizati in sindicat, reprezentantii vor fi desemnati prin votul majoritatii acestora.

Pentru un control mai bun al carierei functionarilor publici s-a creat un grup profesionist de functionari publici ce pledeaza in subordinea Guvernului.Acest grup cu personalitate juridica se numeste Agentia Nationala a Functionarilor Publici si are ca obiective, in desfasurarea actiunii sale urmatoarele:

elaboreaza politicile si strategiile privind managementul functiei publice si al functionarilor publici;

verifica modul de aplicare a legislatiei privind functia publica si functionarii publici in cadrul autoritatilor si institutiilor publice;

elaboreaza reglementari comune tuturor autoritatilor si institutiilor publice privind functiile publice, gradarea si clasificarea posturilor;

elaboreaza propuneri pentru crearea unui sistem unitar de salarizare aplicabil tuturor functionarilor publici;

stabileste criteriile pentru evaluarea activitatii functionarilor publici;

O trasatura importanta a Agentiei Nationale a Functionarilor Publici este aceea ca tine evidenta functiilor publice si a tuturor functionarilor publici.

In acord cu art.22, al.2 in termen de 30 de zile de la aprobarea Regulamentului de organizare si functionare a Agentiei Nationale a Functionarilor Publici autoritatile si institutiile publice vor transmite acesteia datele personale ale functionarilor publici, precum si functiile publice vacante. Functiile publice se stabilesc pentru fiecare autoritate si institutie publica de catre conducatorul acesteia ori prin hotarare a consiliului judetean sau, dupa caz, a consiliului local, pe baza activitatilor prevazute la art. 9 alin. (2) si cu avizul consultativ al Agentiei Nationale a Functionarilor Publici. Datele personale ale functionarilor care se trimit la agentie sunt: numele si prenumele, domiciliul, data nasterii, functia publica pe care o ocupa, vechimea in functia publica, precum si in alte functii publice ocupate anterior, studiile, titlurile didactice sau stiintifice si limbile straine pe care le cunosc.
Asa cum prevede legea 188/1999, in art. 25, al. 1, 2 fiecare functionar public are un dosar profesional care contine urmatoarele:

documentul de numire in functie, documentul de atestare a studiilor si cel privind depunerea juramantului;

documentele privind evaluarea anuala a activitatii acestuia, avansarile in functii, trepte, clase, grade sau categorii, precum si sanctiunile disciplinare ce i-au fost aplicate, ordonate cronologic si fara discontinuitati.
In dosarul profesional al functionarului public nu vor fi introduse documente care fac referire la activitatile sau la opiniile sale politice, sindicale, religioase sau de orice alta natura.

Din analiza comparativa a celor doua legi reies din ce in ce mai multe argumente distictive ce formeaza o comparatie clara intre acestea. Astfel daca pana acum am evidentiat conditiile de fond si forma din Statutul Functionarului Public in paralel cu acesta vom discuta despre activitatea politica a functionarilor publici si mai exact interdictiile prevazute de art.10:

sa participe la colectarea de fonduri pentru activitatea partidelor politice;

sa furnizeze sprijin logistic candidatilor la functii de demnitate publica;

sa colaboreze, in afara relatiilor de serviciu, cu persoanele fizice sau juridice care fac donatii sau sponsorizari partidelor politice;

sa afiseze, in cadrul autoritatilor sau institutiilor publice, insemne sau obiecte inscriptionate cu sigla sau denumirea partidelor politice ori a candidatilor acestora.

In exercitarea functiei pe care o reprezinta functionarii publici trebuie sa aiba un comportament adecvat bazat pe respect, buna-credinta, corectitudine si amabilitate. De asemenea impartialitatea este o trasatura a functiei publice ce trebuie respectata exact ca si principiul egalitatii. Un functionar public nu trebuie sa catalogheze persoanele cu care intra in contact in functie de etnie, religie, sex, etc. In exercitarea unui caracter profesionist, functionarul public trebuie sa aiba o anumita conduita si in relatiile externe in cadrul carora trebuie sa prezinte o imagine favorabila a institutiei pentru care pledeaza. In prevederile art.13 din Codul de Conduita se precizeaza ca in relatiile cu reprezentantii altor state, functionarilor publici le este interzis sa exprime opinii personale privind aspecte nationale sau dispute internationale.

In deplasarile externe, functionarii publici sunt obligati sa aiba o conduita corespunzatoare regulilor de protocol si le este interzisa incalcarea legilor si obiceiurilor tarii gazda.
Articolul 14 prevede o interdictie clara si anume, functionarilor publici le este interzisa acceptarea cadourilor, serviciilor si avantajelor.

Daca in ultimele alineate am evidentiat mai mult interdictiile aplicate functionarii si care se regasesc in Codul de Conduita, e timpul si pentru evidentiearea unor drepturi inscrise in Statut pe care le voi enumera in urmatoarele randuri:

dreptul la opinie

dreptul de asociere sindicala

functionarii publici se pot asocia in organizatii profesionale sau in alte organizatii avand ca scop reprezentarea intereselor proprii, promovarea pregatirii profesionale si protejarea statutului lor.

dreptul la greva

dreptul la salariu, care se compune din salariul de baza, sporuri si indemnizatii.

dreptul la concediu de odihna

dreptul, pe langa indemnizatia de concediu, la o prima egala cu salariul de baza din luna anterioara plecarii in concediu, care se impoziteaza separat.

institutiile publice au obligatia sa asigure functionarilor publici conditii normale de munca si igiena, de natura sa le ocroteasca sanatatea si integritatea fizica.

dreptul la asistenta medicala, proteze si medicamente

dreptul la pensie, precum si de celelalte drepturi de asigurari sociale de stat

dreptul de a beneficia de protectia legii

Pentru ca tot am vorbit despre drepturile functionarilor publici, in continuare vom enumera si indatoririle acestora in exercitarea functiei pe care o ocupa.

au obligatia de a isi indeplini cu profesionalism, loialitate, corectitudine si in mod constiincios indatoririle de serviciu

au obligatia ca in exercitarea atributiilor ce le revin sa se abtina de la exprimarea sau manifestarea convingerilor lor politice.

raspund de indeplinirea atributiilor ce le revin din functia publica pe care o detin, precum si a atributiilor ce le sunt delegate.

au obligatia sa se conformeze dispozitiilor date de functionarii cu functii publice de conducere carora le sunt subordonati direct, cu exceptia cazurilor in care apreciaza ca aceste dispozitii sunt ilegale.

au obligatia sa pastreze secretul de stat si secretul de serviciu

au obligatia sa pastreze confidentialitatea in legatura cu faptele, informatiile sau documentele de care iau cunostinta in exercitarea functiei.

le este interzis sa solicite sau sa accepte daruri sau alte avantaje.

au obligatia sa prezinte, in conditiile legii, conducatorului autoritatii sau institutiei publice declaratia de avere.

au indatorirea sa isi perfectioneze pregatirea profesionala.

Modalitatea prin care o persoana poate sa intre in randul functionarilor publici este potrivit Statutului Functionarilor Publici, art.49, al.1, asa numitul concurs . Acesta se desfasoara in limita posturilor vacante, care se fac publice cu 30 de zile inainte. Dupa promovarea concursului candidatii intra pe postul de debutanti.

V. Studii de caz ( articole presa referitoare la cazuri de incalcare a prevederilor reglementate de cele doua acte normative plus un mic studiu privind conduita functionarilor publici realizat in urma observarii comportamentului acestora pe perioada stagiului de practica)

In continuare vom prezenta cateva situatii concrete in care se demonstreaza ca functionarii publici incalca prevederile legale din Statut si Codul de Conduita. Articolul 74, alineatul 1 din Legea 188/1999 vorbeste de raspunderea penala a functionarilor publici. Potrivit acestuia, raspunderea functionarului public pentru infractiunile savarsite in timpul serviciului sau in legatura cu atributiile functiei publice pe care o ocupa se angajeaza potrivit legii penale.

Una dintre cele mai intalnite si des realizate infractiuni de catre functionarii din administratia publica este luarea de mita. Conform articolului 308 din Codul Penal, luarea de mita este infractiunea care consta in fapta functionarului care, direct sau indirect, pretinde ori primeste bani sau alte foloase care nu i se cuvin, ori accepta promisiunea unor astfel de foloase sau nu o respinge, in scopul de a indeplini , a nu indeplini sau a intarzia indeplinirea unui act privitor la indatoririle sale de serviciu sau in scopul de a face un act contrar acestor indatoriri.

De asemenea, articolul 14 din Codul de Conduita al functionarilor publici vorbeste despre interdictia privind acceptarea cadourilor, serviciilor si avantajelor. Mai exact, functionarilor publici le este interzisa solicitarea sau acceptarea de cadouri, servicii, favoruri, invitatii sau a oricaror alte avantaje, cale le sunt destinate fie personal, fie familiei, parintilor, prietenelor sau persoanelor cu care au avut relatii de afaceri sau de natura politica, care le pot influenta impartialitatea in exercitarea functiilor publice detinute sau pot constitui o recompensa in raport cu aceste functii.

Nu putine sunt insa situatiile in care ni se demonstreaza ca functionarii publici nu respecta aceste prevederi legale si aici putem oferi ca dovada numeroasele articole aparute in presa si care pe baza unor materiale filmate sau a unor anchete ale Politiei Romane reusesc sa scoata la iveala ilegalitatile comise de functionarii din administratia publica romaneasca.

In continuare vom oferi si cateva exemple clare. In data de 17 Noiembrie 2008, pe Ziare.com se putea citi un titlu mare care suna cam asa: "Inca un functionar din Primaria din Bucuresti arestat pentru luare de mita." Articolul din ziar vorbea despre cel de-al doilea functionar din Primaria Bucuresti, pe numele sau Gheorghe Dicu, urmarit general pentru luare de mita si care in cele din urma a reusit sa fie prins de politisti.

Functionarul public acuzat pentru luare de mita este inspector in cadrul Serviciului Inspectie Disciplina in Constructii si Respectare Reglementari - Directia Inspectie si Control General, institutie aflata in subordinea Primariei Municipiului Bucuresti (PMB). El este acuzat ca a primit mita in valoare de 1000 de lei, ca sa nu sesizeze, alaturi de un alt inspector cercetat, o constructie pe care o ridica fara autorizatie denuntatorul si sa nu il amendeze pe acesta.

Din declaratiile martorilor si inregistrarile telefonice reiese ca, pe 4 noiembrie, Doru Gadea si Gheorghe Dicu, alt inspector cercetat pentru mita, s-au dus la locuinta celui care i-a denuntat, Marin Stanica, 'fara a avea vreo sesizare in acest sens' si l-au amenintat ca, daca nu le da o suma de bani, ii vor sista dreptul de constructie a unei cladiri pentru care nu avea autorizatie, ii vor da o amenda de minim 3.000 de lei si ar putea chiar sa sesizeze organele penale cu privire la aceasta constructie 'cu caracter penal', isi motiveaza magistratii Tribunalului Bucuresti decizia de arestare preventiva a lui Doru Gadea.

Asadar, prin intermediul acestui articol din presa ne este oferit un caz concret de incalcare de catre functionarii publici a prevederilor cuprinse in Statutul Functionarilor Publici, art care interzice luarea de mita cat si in art 14 din Codul de Conduita a Functionarilor Publici.

Un alt caz aparut in presa si care abordeaza aceeasi tematica a luarii de mita, este prezentat de televiziunea Realitatea Tv. Articolul a aparut in data de 16 Iulie 2008 si vorveste despre angajatii Ministerului de Interne care in numai 6 luni au reusit sa ia mita de sute de mii de lei.

"In doar 6 luni peste 1200 de angajati ai Ministerului de Interne au luat mita 257 mii de lei si 183 de mii de euro. Este concluzia unui bilant intocmit de Directia Generala Anticoruptie pentru prima jumatate a acestui an. Din cei peste 1200 de lucratori cercetati, 193 au fost pusi sub invinuire pentru fapte de coruptie. In 49 dintre cazuri sunt cercetati ofiteri cu functii de conducere, iar in 144 ofiteri cu functii de executie. Bilantul mai arata ca procurorii au trimis in judecata 76 de ofiteri sau agenti, iar in alte 69 de situatii au fost dispuse masuri administrative."

Nu putem ignora nici celebrul caz al fostului ministru al Agriculturii, Traian Remes. Cu ceva timp in urma, mai exact in Octombrie 2007, Remes a fost filmat pe o terasa in zona Pietei Dorobanti cand primea de la Ioan Avram Muresan un plic in care procurorii sustin ca erau 15 mii de euro.

Toate aceste cazuri prezentate in presa romaneasca constituie dovezi clare ale ilegalitatilor comise de angajatii din administratia publica si al faptului ca acestia nu respecta prevederile cuprinse in cele doua documente ce ar trebui sa reprezinte pentru ei adevarate simboluri ale unei bune conduite si discipline adecvate la locul de munca.

De asemenea, aceste cazuri practice privind ilegalitatile savarsite de functionarii publici ai administratiei locale sau centrale, duc la o ineficienta totala a sistemului administrativ romanesc.

In continuarea lucrarii, vom releva exemplele concrete privind incalcarile prevederilor deontologice. Prin urmare, potrivit Statului functionarilor publici privind indatoririle, acestia au obligatia sa respecte regimul juridic al incompatibilitatilor, stabilit potrivit legii. Interesant este faptul ca aceasta obligatie ramane doar o prevedere teoretica

Potrivit raportului de monitorizare privind integritatea in administratia publica din judetul Bacau, din septembrie 2007 si conform Verificarii la Oficiul National al Registrului Comertului, a reiesit faptul ca Seful Serviciului CSVR Ambulatoriu de Specialitate, Disp.Medicale, Stomatologie din cadrul Casei de Asigurari de Sanatate a Judetului Bacau, Iulian Oboroceanu care are calitatea de functionar public,este asociat unic si administrator al SC Longavit SRL.

Acesta nu precizeaza in declaratia de avere participarea la aceasta societate. comerciala, incalcand totodata principiul general al transpparentei cuprins in Codul de conduita, potrivit caruia activitatile desfasurate de orice functionar public sunt publice si supuse monitorizarii cetatenilor prezent in Codul de conduita.

Obiectivul general al cercetarii a fost verificarea modului in care sunt respectate prevederile legislatiei referitoare la conflicte de interese si incompatibilitati la nivelul institutiilor publice din judetul Bacau, acesta constituind si unul din obiectivele referatului nostru.

In primul rand, inainte de a prezenta urmatorul caz, este necesar de precizat faptul ca nicio institutie cu obligatii de control nu s-a sesizat cu privire la acest fapt, mass-media fiind cea care a solutionat, prin publicarea articolului intr-un cotidian local "Informatia Bacaului", in data de 16 februarie 2007, determinand demisia demnitarului.Cazul se refera la consilierul judetean si presedintele A.N.C.E, Ioan Silviu Lefter care s-a aflat in situatie de incompatibilitate pe o perioada de aproximativ 2 ani. Acesta si-a exercitat mandatul de consilier judetean in Consiliul Judetean Bacau incepand cu alegerile locale din 2004, fiind numit in cursul anului urmator presedinte al A.N.C.E.

Interesanta este declaratia prin care acesta si-a motivat decizia: "Mi-am inaintat demisia din cauza distantei lungi Bacau-Bucuresti. De aceea reuseam sa ajung destul de rar la sedinte.", neamintind in niciun fel de situatia de incompatibilitate. Din pacate, politicianul nu a fost sanctionat,acesta fiind un caz clasic de lipsa de integritate in administratia publica.

De asemenea, aceste doua cazuri nu sunt singurele inregistrate la nivelul judetului Bacau, insa ele raman doar la rangul de titluri aparute in presa romaneasca

Dupa cum s-a precizat la inceputul lucrarii, cercetarea se bazeaza si pe fundamentul real in care membrii echipei interactioneaza cu diferitele categorii de functionari de la nivelul anumitor institutii publice.

In urma stagiului de practica efectuat la A.N.O.F.M (Agentia Nationala de Ocupare a Fortei de Munca), precum si din interactiunea noastra cu functionarii din acea institutie, am putut observa faptul ca acestia si-au respectat toate indatoririle cu privire la transparenta activitatii desfasurate in exercitarea functiei lor, prezentandu-ne fiecare atributiede serviciu pe care trebuie sa o indeplineasca. Deschiderea catre cetateni si implicit spre noi studentii de la Scoala Nationala de Studii Politice si Administrative, pot dovedi faptul ca acestia respecta Codul de conduita, punand prioritatea interesului public fata de cel personal.

In anul 2007, MAI[13] a depistat doar patru cazuri de coruptie in ceea ce priveste functionarii publici.Se poate spune ca acest numar infim este oarecum ingrijorator, deoarece ineficienta activitatii administratiei publice se datoreaza, tocmai acestei lipse de control din partea organelor abilitate

Astfel un expert tehnic de la Directiei de Verificare si Expertizare a Proiectelor de Constructie in virsta de 72 de ani, a fost retinut, recent, de angajatii Biroului Investigare a Fraudelor din cadrul Comisariatului de Politie al raionului Rezina, pentru luare de mita. Potrivit politiei, la Directia Investigare a Fraudelor a Ministerului Afacerilor Interne a venit cu o plangere de la o locuitoare din orasul Rezina, precum ca, a incheiat un contract cu Directia de Verificare si Expertizare a Proiectelor de Constructie pentru efectuarea unei expertize in constructie. Executarea acestui set de documente a fost pusa in sarcina expertului-tehnic al directiei nominalizate.Conform acestui contract, beneficiarul trebuia sa achite oficial in casa directiei 270 de lei. Insa expertul pentru efectuarea expertizei a extorcat de la femeie suplimentar inca 1000 de lei.Functionarul a fost retinut chiar in biroul de serviciu a directiei de pe strada Cosmonautilor nr.9 din capitala. Drept urmare a cercetarii la fata locului, in portmonelul expertului au fost gasiti si ridicati banii extorcati.

In acest caz a fost initiata o cauza penala in baza art. 324 al.2 Cod Penal al R. Moldova "Corupere pasiva.Potrivit legislatiei in vigoare, persoana culpabila de comiterea unei asemenea infractiuni se pedepseste cu amenda in marime de la 3000 la 5000 de lei sau cu inchisoare de la 7 la 10 ani, in ambele cazuri cu privarea de dreptul de a ocupa anumite functii sau de a exercita o anumita activitate pe un termen de la 2 la 5 ani.

Desi sanctiunile par extrem de bine intemeiate,se pare ca nu reusesc sa previna aceste acte de coruptie.Astfel de cazuri sunt multiple si se petrec atat la nivelul autoritatilor administratiei centrale,cat si la nivelul celei locale.Desi se precizeaza efectele unor astfel de fapte,articolele nu mai dau informatii cu privire la solutia data de instanta judecatoreasca.

Un alt caz depistat l-a vizat pe un ex- deputat suspectat de corupere in Complexul agro-industrial din Causeni.Angajatii Directiei de Investigare a Fraudelor a Ministerului Afacerilor Interne au desfasurat un sir de actiuni de specialitate in vederea monitorizarii procesului de activitate a gospodariilor agricole, luind in atentia sa utilizarea la maxim a mijloacelor fixe si a tehnicii agricole. Ca rezultat, fortele de ordine l-au retinut pe presedintele Cooperativei agricole "Chis Agro" din satul Copanca, Causeni, pentru comercializarea ilicita, fara acordul cotasilor, a bunurilor cooperativei (tractoare, semanatori si alt utilaj agricol). Utilajul era descompletat si vandut persoanelor specializate in achizitionarea metalelor feroase.

Andrian Anton, detinind in anii 1995-1999 functia de deputat in Parlamentul Romaniei, a fost retinut de politie in momentul in care primea de la un causenean mita in suma de 210 dolari SUA. Banii erau oferiti in schimbul obtinerii ilegale a metalului feros deteriorat, care anterior a fost deja comercializat unor persoane fizice. In cadrul cercetarilor politienesti s-a mai constatat ca anterior Anton a mai pus in vanzare tehnica deteriorata, obtinind 385 de dolari SUA.

Ca sa inlature toate impedimentele, Anton a concediat neintemeiat din cooperativa circa 600 de persoane fizice care detineau cota valorica. Actualmente politia cerceteaza cazul in vederea stabilirii unei pedepse conform art. 333 al 1 Cod Penal al Romaniei. Persoana culpabila de "Luare de mita" risca o pedeapsa cu amenda de la 1000 pina la 3000 de lei sau detentiune pe un termen de pina la 5 ani.

Problema in acest caz nu o reprezinta cazul de coruptie in sine, ci identificarea unei pedepse adecvate faptei comise, dupa cum este el prezentat de catre presa. Desi sunt identificate si sunt descoperiti cei care savarsesc astefel de fapte de coruptie,nu se ia nicio masura, care sa duca la prevenirea viitoarelor acte de coruptie.

Un alt exemplu de incalcare a Statutului functionarilor publici de catre stat. In data de 23 noiembrie 2004 -Sindicatul National al Functionarilor publici (organizatie sindicala) reuneste functionarii publici din institutiile de control cum ar fi Garda Financiara , Agentia Nationala de Administrare Fiscala , Garda Nationala de Mediu , M.A.E,Directiile Generale de Finanate Publice semnaland o garva incalcare a drepturilor profesionale ale functionarilor publici. Referitor la proiectul de Ordonanta de urgenta a Guvernului privind salarizarea functionarilor

publici pe anul 2005, se stipuleaza in Art. 6 ca functionarii publici de executie se reincadreaza in

gradul profesional, acest lucru aducand de fapt o retrogradare a acestora in functiile publice.

Legea salarizarii trebuie sa prevada salarii pentru functiile publice existente si, sub nici o forma,

aceasta nu are competenta sa schimbe functiile publice ocupate prin concurs sau ca efect al aplicarii

Legii 188/1999 - Statutul Functionarilor Publici

Aceasta este o dovada clara a lipsei de profesionalism si de bune intentii in actiunea de

negociere a drepturilor profesionale si salariale ale functionarilor publici, precum si ca organizatii

sindicale de cabinet sunt agreate de catre reprezentantii Guvernului Romaniei, pentru a manipula

opinia publica si functionarii publici.

Reincadrarea functionarilor publici, incalcarea drepturilor profesionale ale acestora, precum si

afectarea carierei profesionale, vor fi sanctionate de functionarii publici, iar SNFP va organiza ample actiuni de protest.(www.snfp.ro)

Detasarea dispusa pe o perioada de 6 luni fiind, potrivit art.77 din Legea nr. 188/1999, privind statutul functionarului public, o masura unilaterala, dispusa din initiativa si in interesul institutiei publice in care urmeaza sa-si desfasoare activitatea functionarul public, poate fi revocata sau modificata, chiar daca a intrat in circuitul civil si a produs efecte.

Totodata, masura de revocare sau modificare a detasarii poate fi dispusa si in perioada in care raporturile de munca sunt suspendate de drept ca urmare a incapacitatii temporare de munca, reglementarea din Codul muncii cu care se completeaza Legea nr. 188/1999, interzicand intr-o astfel de situatie doar masura desfacerii disciplinare a contractului de munca.

I.C.C.J., Sectia de contencios administrativ si fiscal,

                                           Decizia nr. 1697 din 21 martie 2007

Nota: Instanta a avut in vedere prevederile art.77 din Legea nr. 188/1999 privind statutul functionarului public, in forma republicata in M.Of. nr. 251 din 22/03/2004, cu modificarile si completarile ulterioare. Legea nr. 188/1999 a fost republicata in M.Of. nr. 365 din 29/05/2007, articolele capatand o noua numerotare.

            Prin cererea inregistrata sub nr. 174/F/CA/2006 la Curtea de Apel Brasov, sectia de contencios administrativ si fiscal, reclamantul  AM a chemat in judecata pe parata Autoritatea Nationala a Vamilor Bucuresti, solicitand ca prin  sentinta ce se va pronunta instanta sa anuleze ordinul Autoritatii Nationale a Vamilor nr. 200/1 februarie 2006 si ordinul Autoritatii Nationale a Vamilor nr. 201/1 februarie 2006, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecata.

            In motivarea actiunii reclamantul a precizat ca prin Ordinul nr. 7543/2 noiembrie 2005 emis de Autoritatea Nationala a Vamilor, a fost detasat sa lucreze o perioada de 6 luni la Ministerul Administratiei si Internelor - Punctul National Focal, ulterior prin cele doua ordine atacate nr. 200/1 februarie 2006 si respectiv nr. 201/1 februarie 2006, s-a transformat delegarea in detasare, limitandu-i-se astfel dreptul de a promova in cariera sa profesionala, pierzand o serie de sporuri ce i se cuveneau conform legii, salariul de merit, spor pentru conditii vatamatoare, etc., intr-un cuvant producandu-i-se pagube materiale si morale.

            Se invoca prin actiune, excesul de putere al paratei Agentia Nationala a Vamilor, deoarece a modificat  retroactiv detasarea sa pe o perioada de 6 luni, intr-o delegare de 90 zile, prin  Ordinul nr. 200/1 februarie 2006, iar prin  Ordinul nr. 201/1 februarie 2006, subsecvent primului, i-a incetat si delegarea prin cele doua Ordine, incalcandu-se dispozitiile art.5 din Hotararea Guvernului nr. 543/1995.

            A sustinut  reclamantul ca cele doua ordine contestate sunt nelegale si pentru faptul ca ele au fost emise in perioada in care se afla in incapacitate temporara de munca, fiind spitalizat in luna februarie 2006 conform certificatului medical din 13 februarie 2006, acestea fiindu-i comunicate  abia la 13 martie 2006,  cu ocazia unui alt dosar  aflat pe rolul instantei, cand a constatat si modificarile efectuate in carnetul sau de munca.

            Parata Autoritatea Nationala a Vamilor a formulat intampinare prin care a solicitat respingerea actiunii ca neintemeiata si ca o consecinta mentinerea celor doua ordine, aceasta precizand ca detasarea dispusa de parata ca si masura si act administrativ, poate fi revocata sau modificata fara acordul functionarului public, nefiind aplicabile prevederile Hotararii Guvernului nr. 543/1995 care interzice fractionarea delegarilor si detasarilor si nu revocarea sau modificarea lor.

            La termenul din 30 iulie 2006, reclamantul si-a precizat actiunea, in sensul ca a solicitat pe langa anularea  celor doua ordine si obligarea paratei la despagubiri, reprezentand echivalentul  sporurilor legale, aplicate la salariul de baza din perioada 1 decembrie 2005 - 9 mai 2006,  respectiv indemnizatia de conducere, salariul de merit, spor  de port-arma si spor pentru conditii vatamatoare, cuantum neimpozabil.

            Fata de aceasta precizare de actiune, parata a invocat exceptia prematuritatii, solicitand respingerea sa, intrucat nu s-a formulat de reclamant plangere prealabila cu privire la acest petit, ceea ce conduce la inadmisibilitatea acesteia.

            S-au administrat probatorii cu acte  si in urma analizarii acestora, prima instanta a pronuntat sentinta nr. 176/F din 11 septembrie 2006, prin care a admis exceptia prematuritatii formularii precizarii de actiune de catre reclamant in contradictoriu cu parata  Autoritatea  Nationala a Vamilor, invocata  de aceasta, respingand astfel ca prematura, precizarea de actiune privind despagubirile solicitate.

            Prin aceeasi sentinta, a admis actiunea formulata de reclamant si a dispus anularea Ordinelor cu nr. 200/1 februarie 2006 si nr. 201/1 februarie 2006, ambele emise de parata Autoritatea Nationala a Vamilor, obligand parata si la plata cheltuielilor de judecata in suma de 4 lei RON taxa judiciara de timbru si 0,30 lei RON timbru judiciar si 700 lei RON, onorariu de avocat.

            Pentru a pronunta aceasta sentinta, prima instanta a retinut ca potrivit Ordinului nr. 7543/2 noiembrie 2005 emis de parata Autoritatea Nationala a Vamilor, reclamantul a fost detasat pentru o perioada de 6 luni incepand cu 1 decembrie 2005 la Ministerul Administratiei si Internelor - Punctul National  Focal, avand functia de manager public in cadrul Autoritatii Nationale a Vamilor , ordinul respectiv neputand fi modificat in delegare, pentru ca acesta a fost emis in baza adresei nr. 96521/23 septembrie 2005 a Ministerului Administratiei si Internelor, parata fiind de acord cu  detasarea unui numar de persoane, printre care si reclamantul, iar cata vreme ordinul de detasare nu a fost anulat, nu se putea dispune modificarea lui in delegare.

            A mai retinut instanta de fond, ca parata a emis Ordinul nr. 200/1 februarie 2006, cu incalcarea prevederilor legale, in sensul ca desi reclamantul se afla in incapacitate de munca, totusi parata a procedat la modificarea detasarii in delegare, ceea ce reprezinta incalcarea art. 5 din Hotararea Guvernului nr. 543/1995, intrucat a fractionat efectiv "detasarea" de la 6 luni la 90 de zile, chiar daca a  numit-o delegare.

            Prin Ordinul nr. 200/1 februarie 2006 s-a dispus retroactiv modificarea detasarii, incepand cu 1 decembrie 2005, ceea ce este inadmisibil, chiar si in conditiile in care Ministerul Administratiei si Internelor cu adresele  nr. 144281/6 ianuarie 2005 si 144281/30 ianuarie 2006 a solicitat Autoritatea Nationala a Vamilor anularea Ordinului nr. 7543/2 noiembrie 2005, ca urmare a faptului ca Agentia Nationala a Functionarilor publici nu a avizat detasarea reclamantului pe functia de manager public.

            In ce priveste Ordinul nr. 201/1 februarie 2006, prin care   s-a dispus   incetarea aplicabilitatii Ordinului nr. 200/1 februarie 2006, se arata de catre instanta de fond ca si acesta este emis nelegal, pentru ca de asemenea s-au incalcat dispozitiile  art. 5  din Hotararea Guvernului  nr. 543/1995, parata pe cale ocolita incercand sa anuleze efectele primului act administrativ, adica a Ordinului nr. 7543/2 noiembrie 2005, de detasare, ordin care intrase deja in circuitul civil, fiind operat in carnetul de munca al reclamantului.

            Referitor la despagubirile solicitate de reclamant, prin precizarea de actiune formulata ulterior, instanta de fond a retinut ca acestea sunt  prematur formulate, atata vreme cat cele doua ordine contestate nu au fost anulate irevocabil ele putand fi solicitate si separat printr-o alta actiune, chiar daca nu au facut obiectul unei plangeri  prealabile.

            Impotriva acestei sentinte a declarat recurs parata Autoritatea Nationala a Vamilor Brasov - prin Directia Regionala Vamala Brasov, criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie si sustinand in esenta ca in mod gresit instanta de fond a dispus anularea celor doua ordine nr. 200/1 februarie 2006 si nr. 201/1 februarie 2006, ignorand faptul ca acestea au fost emise cu  respectarea dispozitiilor  art. 77 din Legea  nr. 188/1999 privind Statutul  Functionarilor Publici, conform carora masura detasarii  dispusa pe o perioada de 6 luni  poate fi revocata sau modificata, chiar daca a intrat in circuitul civil si a produs efecte, fiind o masura unilaterala, dispusa din initiativa si in interesul  institutiei publice, care nu presupune acordul functionarului public, fiind prevazuta numai situatia refuzului din partea acestuia.

            De asemenea sustine recurenta, masura de revocare sau modificare a detasarii  de transformare a acesteia in delegare, poate fi dispusa in perioada in care raporturile de munca  sunt suspendate de drept, ca urmare a incapacitatii temporare de munca (concediu) , Codul muncii (dreptul comun cu care se completeaza Legea nr. 188/1999) interzicand doar masura desfacerii disciplinare a contractului de munca.

            Nu au fost incalcate dispozitiile art. 5 din Hotararea Guvernului nr. 543/1995, asa cum sustine intimatul - reclamant, pentru ca acest text de lege interzice doar fractionarea delegarilor si detasarilor si nu modificarea acestora.

             Intimatul - reclamant a depus concluzii scrise, solicitand instantei, respingerea recursului ca nefondat si mentinerea sentintei recurate ca fiind legala si temeinica.

            Recursul este fondat.

            Ordinul nr. 7543 din 2 noiembrie 2005 emis de Autoritatea Nationala a Vamilor prin care reclamantul - intimat  MA  - manager public   la Directia Supraveghere si Control Vamal din cadrul Autoritatii Nationale a Vamilor a fost detasat, incepand cu 1 decembrie 2005 la Ministerul Administratiei si Internelor - Punctul National Focal pe o perioada de 6 luni, a avut in vedere adresa cu nr. 96521/23 septembrie 2005 a Ministerului Administratiei si Internelor, prin care se stabilea in baza Raportului de Suplimentare pe anul 2004 pentru Planul de Actiune 2004 - 2006 detasarea de personal vamal la Centrul de Cooperare Politieneasca International (Punctul National Focal).

            Detasarea nu a avut la baza avizul Agentiei Nationale a Functionarilor Publici, din adresa cu nr. 1031636 din 30 ianuarie 2006, a acestei autoritati, rezultand ca nu era posibila detasarea intimatului - reclamant - manager public  pe o functie publica de executie, nefiind asigurata respectarea dispozitiilor art. 77 din Legea nr. 188/1999 republicata cu modificarile ulterioare, raportate la prevederile  Ordonantei de Urgenta a Guvernului nr. 56/2004 cu modificarile  si completarile ulterioare si ale Hotararii Guvernului nr. 783/2005.

            Prevederile art. 77 alin. (1), alin. (2) si alin. (4) teza 1 din Legea nr. 188/1999 republicata, cu modificarile ulterioare ce reglementeaza situatia modificarii raporturilor de serviciu prin detasare  si prevad ca aceasta se dispune  in interesul autoritatii sau institutiei publice in care urmeaza sa isi desfasoare activitatea functionarul public, precizeaza ca "detasarea se poate dispune doar daca pregatirea profesionala a functionarului public corespunde atributiilor si responsabilitatilor functiei publice pe care urmeaza sa fie detasat. Pe perioada  detasarii functionarul public isi pastreaza functia publica si salariul".

            Avand in vedere aceste dispozitii legale, precum si faptul ca Ministerul Administratiei si Internelor a comunicat recurentei - parate ca nu poate da curs Ordinului nr. 7543/2 noiembrie 2005 privind detasarea intimatului - reclamant, recurenta - parata a emis initial Ordinul nr. 200/1 februarie 2006 prin care a modificat Ordinul de detasare in delegare pe o perioada de 90 de zile, iar ulterior in aceeasi zi, a emis Ordinul nr. 201/1 februarie 2006 prin care a constatat ca incepand cu data de 1 februarie 2006 isi inceteaza aplicabilitatea ordinului emis initial.

            Contrar celor sustinute  de prima instanta, cele doua ordine au fost emise cu respectarea dispozitiilor legale in materie, art. 76 si art. 77 din Legea nr. 188/1999 privind statutul functionarilor publici, republicata, cu modificarile ulterioare.

            Masura detasari dispusa pe o perioada de 6 luni poate fi revocata sau modificata, chiar daca a intrat in circuitul civil si a produs efecte, pentru ca este o masura unilaterala dispusa din initiativa si interesul institutiei publice, in care urmeaza sa-si desfasoare activitatea functionarul public asa cum se prevede in mod expres in art. 77 din Legea nr. 188/1999 privind statutul functionarului public. Legea in art. 77 alin. (3) reglementeaza doar situatia cand functionarul public poate refuza masura detasarii in anumite situatii.

            Totodata, aceasta masura de revocare/modificare a detasarii si transformare a acesteia in delegare, poate fi dispusa si in perioada in care raporturile de munca sunt suspendate de drept, ca urmare a incapacitatii temporare de munca, in speta, intimatul - reclamant sustinand ca a fost in concediu medical, reglementarea din Codul muncii cu care se completeaza  Legea nr. 188/1999, interzicand doar masura desfacerii  disciplinare a contractului de munca.

             Oricum prin emiterea Ordinului nr. 201/1 februarie 2006, prin care s-a constatat ca incepand cu data de 1 februarie 2006  isi inceteaza aplicabilitatea  Ordinul Autoritatii Nationale a Vamilor nr. 200/1 februarie 2006, prin care intimatul - reclamant a fost delegat la Ministerul Administratiei si Internelor - Punctul National Focal, recurenta - parata a avut in vedere si faptul ca potrivit textului de lege - art. 76 din legea privind Statutul Functionarului public, este permisa delegarea, ca act unilateral al institutiei fara acordul persoanei delegate, numai pe o perioada de 60 de zile, peste aceasta perioada pana la 90 de zile  fiind necesar acordul scris al persoanei in cauza.

            Nu poate fi retinuta nici incalcarea art. 5 din Hotararea Guvernului nr. 543/1995, asa cum sustine  intimatul reclamant si instanta de fond, pentru ca acest text de lege interzice fractionarea detasarilor si delegarilor si nu modificarea acestora.

            Asa fiind se constata ca numai printr-o interpretare eronata  a textelor de lege aplicabile in speta, instanta de fond a concluzionat ca trebuie a fi anulate, cele doua ordine contestate, considerent pentru care recursul se priveste ca fondat si urmeaza a fi admis, cu consecinta modificarii sentintei atacate in sensul respingerii actiunii formulate de reclamantul MA ca neintemeiata.

            Constatand ca cele doua ordine nr. 200/1 februarie 2006 si nr. 201/1 februarie 2006, au fost emise cu respectarea  legii, nu mai poate fi pusa in discutie problema existentei unui prejudiciu adus reclamantului - recurent, pretentiile formulate fiind subsecvente obiectului principal al actiunii acela de anulare a celor doua ordine, fiind inutila astfel analizarea lor in calea de atac a recursului.

            Recursul a fost admis.[15]

Concluzii:

Ca urmare a intocmirii proiectului nostru legat de prevederile deontologice cuprinse in Statutul Functionarilor Publici (Legea 188/1999) si Codul de Conduita al Functionarilor Publici se impune sa tragem si niste concluzii.

Prin aceasta analiza amanuntita a prevederilor am cautat sa evidentiem distinctiile intre aspectele continute de Statutul Functionarilor Publici si cele ale Codului de Conduita dar si familiarizarea cu aceste prevederi legislative si stabilirea coordonatelor intre pura teoretizare a acestora si aplicarea lor concreta.

De asemenea am analizat in cuprinsul referatului si o serie de termeni care sa ne ajute in evidentierea notiunilor cu care am interactionat sau pe care le-am definit ori analizat.

Se impune sa precizam rolul important pe care il au cele doua acte normative, respectiv Legea nr. 188/1999 si Legea nr.7/2004 in evidentierea unei bune conduite a functionarilor publici. Respectarea prevederilor cuprinse in aceste legi au un rol fundamental in conturarea conduitei functionarilor publici.

In Statutul Functionarilor Publici sunt reglementate doua mari aspecte. In primul rand regimul general al raporturilor juridice dintre functionarii publici si autoritatile si institutiile publice din administratia publica centrala si locala, mai precis raporturile de serviciu ale acestora. In al doilea rand, Legea 188/1999 are ca scop si asigurarea, in conformitate cu dispozitiile acesteia, a unui serviciu stabil, profesionist, transparent, eficient si impartial, in interesul cetatenilor precum si al autoritatilor si institutiilor publice din administratia centrala si locala.

Referitor la Legea 7/2004, aceasta priveste strict normele de conduita profesionala a functionarilor publici. Asa cum este clar precizat in lege, normele de conduita profesionala prevazute de Codul de conduita sunt obligatorii pentru functionarii publici, precum si pentru persoanele care ocupa temporar o functie publica, din cadrul autoritatilor si institutiilor publice.

Alte concluzii care se pot desprinde din proiectul nostru fac referire la faptul ca la baza activitatii functionarilor publici, a comportamentului lor profesional, a conduitei lor atat in interiorul cat si in afara institutiei stau urmatoarele principii de baza:

egalitatea de tratament fata de tertii beneficiari serviciului public, respectiv, un comportament nediscriminatoriu fata de uzagerii serviciului public;

respectarea suprematiei Constitutiei, respectul legilor generale in materie si al tuturor actelor normative de catre purtatorii autoritatii publice;

credinta si fidelitate fata de tara caruia ii apartine functionarul public;

discretie profesionala privind informatiile pe care le primeste si le detine in exercitiul functiei sale;

obligatia de supunere si respect fata de seful ierarhic;

apararea si respectarea demnitatii si intimitatii uzagerilor serviciului public.

perfectionarea profesionala continua, sub diferite forme etc.

Totodata am mai concluzionat faptul ca in Romania s-au inregistrat numeroase cazuri in care functionarii publici incalca prevederile statuate in Codul de Conduita al acestora dar si in Legea 188/1999 privitoare la Statutul Functionarilor Publici.

In redarea acestor cazuri de incalcare a prevederilor cuprinse in cele doua acte normative ne-am bazat pe o scurta analiza subiectiva in care ne-am expus parerea cu privire la comportamentul si atitudinea functionarilor publici din cadrul Agentiei Nationale de Ocupare a Fortei de Munca din Bucuresti, comportament pe care l-am putut observa in perioada efectuarii stagiului de practica in aceasta institutie.

De asemenea ne-am folosit si de o serie de articole aparute in presa care dovedesc clar faptul ca functionarii publici au incalcat prevederile cuprinse in Statut si respectiv in Codul de Conduita.

Una dintre cele mai intalnite si des realizate infractiuni de catre functionarii din administratia publica este luarea de mita. Conform articolului 308 din Codul Penal, luarea de mita este infractiunea care consta in fapta functionarului care, direct sau indirect, pretinde ori primeste bani sau alte foloase care nu i se cuvin, ori accepta promisiunea unor astfel de foloase sau nu o respinge, in scopul de a indeplini , a nu indeplini sau a intarzia indeplinirea unui act privitor la indatoririle sale de serviciu sau in scopul de a face un act contrar acestor indatoriri.

De asemenea, articolul 14 din Codul de Conduita al functionarilor publici vorbeste despre interdictia privind acceptarea cadourilor, serviciilor si avantajelor. Mai exact, functionarilor publici le este interzisa solicitarea sau acceptarea de cadouri, servicii, favoruri, invitatii sau a oricaror alte avantaje, cale le sunt destinate fie personal, fie familiei, parintilor, prietenelor sau persoanelor cu care au avut relatii de afaceri sau de natura politica, care le pot influenta impartialitatea in exercitarea functiilor publice detinute sau pot constitui o recompensa in raport cu aceste functii.

Nu putine sunt insa situatiile in care ni se demonstreaza ca functionarii publici nu respecta aceste prevederi legale si aici putem oferi ca dovada numeroasele articole aparute in presa si care pe baza unor materiale filmate sau a unor anchete ale Politiei Romane reusesc sa scoata la iveala ilegalitatile comise de functionarii din administratia publica romaneasca.

Ca o concluzie generala se impune sa precizam faptul ca functionarii publici trebuie sa se adapteze si sa respecte cu indarjire prevederile din Statut si Codul de Coduita. Respectarea acestora va conduce la o mai buna organizare si functionare a administratiei publice. De asemenea respectarea acestor prevederi este importanta si pentru imbunatatirea relatiilor dintre functionarii din administratie si cetateni.