| CATEGORII DOCUMENTE |
| Animale | Arta cultura | Divertisment | Film | Jurnalism | Muzica |
| Pescuit | Pictura | Versuri |
Teoria piagetiana
Teoria lui Piaget a avut o influenta deosebita. Ea ofera o continuitate de sens intelegerii dezvoltarii umane si a inspirat masiv cercetarile in domeniul dezvoltarii inteligentei. Piaget si-a numit-o: epistemologie genetica. Epistemologia este studiul cunoasterii - cum stim ceea ce stim. Termenul 'genetic' are aici sensul de dezvoltare si nu de ereditate. Teoria lui Piaget acopera dezvoltarea inteligentei (a modurilor de cunoastere) pe intreaga durata a vietii.
Dupa Piaget, toate cunostintele provin din actiuni. De exemplu, bebelusul actioneaza asupra obiectelor din jurul lui, le atinge, le rastoarna, le izbeste, le pune in gura - dezvoltandu-si cunostintele despre aceste obiecte prin structurarea experientei. Cunoasterea bebelusului nu apare nici din obiectele insasi nici din interiorul sau ci din interactiunea celor doua si legaturile dintre actiuni si obiecte.
Scheme. Piaget considera intelegerea lumii de catre copil (deci nu o simpla 'inregistrare' a acesteia) ca aparand din coordonarea actiunilor si inter-relationarea obiectelor. El este un constructivist. Ambele relatii - intre actiuni si intre obiecte -sunt constructii ale realitatii proprii bebelusului si nu ceva inerent actiunilor sau obiectelor. Un copil poate de exemplu sa arunce o minge sau sa o rostogoleasca; la fel poate sa faca si cu o portocala. El invata astfel ca ambele obiecte se rostogolesc (sunt rotunde) dar ca o minge aruncata sare inapoi iar o portocala se opreste. Din aceste actiuni si obiecte aparent obisnuite, copilul ajunge sa cunoasca unele efecte ale actiunilor sale si anumite proprietati ale obiectelor. El invata de asemeni sa-si coordoneze actiunile (nu poate de exemplu sa rostogoleasca si sa arunce mingea simultan), inlantuirile de actiuni, pe care Piaget le-a numit scheme, sunt construite si coordonate de-a lungul dezvoltarii. La copil ele sunt ca niste concepte fara cuvinte.
Copiii mai mari si adultii au mai multe scheme de actiune internalizate pe care le folosesc pentru a-si dobandi si structura experienta. Ulterior schemele se transforma in actiuni mintale. Desi actele de gandire sunt interne, ele deriva din experiente concrete anterioare ale copilului in relatie cu mediul. Aritmetica mintala inlocuieste actul fizic de numarare: secventele logice ale gandirii de tipul 'dacaatunci' inlocuiesc manipularea concreta de catre copil a relatiilor cauza-efect. O persoana adulta nu mai are nevoie insa sa 'verifice' practic orice solutie.
De exemplu, adultii ajung sa inteleaga astfel gravitatia pamantului: Atunci cand un obiect este ridicat si lasat liber el cade. Bebelusul insa exploreaza gravitatia lasand sa cada bucatele din mancarea sa din gura si urmarind cum acestea se turtesc de podea (el mai descopera de asemenea ca si ceasca, lingurita si prajiturile cad). Din fericire, incetul cu incetul, schema bebelusului despre caderea obiectelor in spatiu este coordonata cu multe alte obiecte astfel ca el nu mai face mizerie in permanenta. Pe de alta parte caderea mancarii devine antitetica alimentarii, astfel incat bebelusul flamand ajunge sa invete ca schemele alimentarii si aruncarii alimentelor nu sunt compatibile.
Asimilarea si acomodarea
In teoria piagetiana gandirea copiilor se dezvolta prin doua procese: asimilarea si acomodarea. Asimilarea se refera la incorporarea unor cunostinte noi prin folosirea unor scheme preexistente. De exemplu, un copil poate sa izbeasca un numar mare de obiecte, asimilandu-le schemei sale 'obiecte de izbit', chiar daca aceasta nu este caracteristica principala a obiectului respectiv. Alte obiecte se incadreaza in alte scheme: sunt moi, scartaie etc. Acomodarea se refera la modificarea schemelor existente pentru a incorpora cunostinte noi ce nu se mai potrivesc acestora.
Procesele de asimilare si acomodare sunt intotdeauna complementare. A asimila inseamna a a folosi ceea ce este deja cunoscut: a acomoda inseamna a dobandi un nou mod de a face ceva. Ambele procese continua pe toata durata vietii. Astfel au aparut probleme in S.U.A. odata cu introducerea sistemului metric, in esenta aceasta insemna o restructurare a schemelor existente (acomodare). Dupa ce au invatat schema noua (convertirea temperaturilor din grade Fahrenheit in grade Celsius, a distantelor din mile in kilometri), urmeaza un proces de asimilare a informatiilor anterior existente conform schemei noi. De exemplu, poarta cineva un pulover atunci cand afara sunt 30C ? (Nu). Viteza de 80 de kilometri pe ora este prea mare pentru soselele din afara oraselor ? (probabil ca nu). Un pret de 3.5 dolari pe kilogramul de carne porc calitatea I este prea mult ? (iarasi nu). Cu alte cuvinte, orice nou mod de a dobandi cunostinte va trebui sa fie aplicat la ceea ce dobandisem deja prin alte scheme.
Pentru a obtine jucaria, bebelusul in primul rand o apuca, folosind schema familiara a apucarii (asimilare), iar apoi altereaza aceasta schema folosind cunostinte noi (acomodare) pentru a putea trece obiectul printre bare.
In orice moment persoana in dezvoltare isi poate modifica structurile sale cognitive numai pana la o anumita limita. Trebuie intotdeauna sa existe un fel de continuitate. Echilibrul dintre asimilare si acomodare se modifica in decursul vietii. Echilibrul este principiul cel mai general al dezvoltarii in teoria lui Piaget, el afirma ca organismul tinde spre o stare de echilibru biologic si psihologic. Dezvoltarea fiind o aproximare progresiva a unei stari ideale, niciodata realizata complet. Echilibrul unui copil intr-un anumit stadiu poate fi tulburat de evenimente externe cum ar fi informatiile noi pe care nu le mai poate asimila sau de procese interne care il imping spre acomodare, in ambele cazuri se tulbura echilibrul temporar iar dezvoltarea progreseaza spre un nivel nou, mai inalt de organizare.
Stadii. Conform teoriei lui Piaget dezvoltarea intelectuala evolueaza printr-o serie de stadii iar organizarea comportamentului este calitativ diferita in fiecare stadiu. Cele doua conditii pe care Piaget le stabileste pentru stadialitatea sa sunt:
(1) stadiile trebuiesc definite astfel incat sa garanteze o ordine constanta in succesiunea lor.
(2) definirea trebuie sa permita dezvoltarea progresiva a structurilor mentale
Piaget propune trei stadii principale de dezvoltare intelectuala: un stadiu senzorio-motor, un stadiu reprezentational (impartit in doua substadii, cel al gandirii preoperationale si cel al operatiilor concrete) si un stadiul al gandirii formale (sau proportionale). Stadiul senzorio-motor incepe de la nastere si tine pana la circa 2 ani cand incepe cel preoperational. Acesta tine pana la circa 7-8 ani cand copilul intra in stadiul operatiilor concrete iar spre 11-12 ani, copiii ajung sa dezvolte elementele unei logici formale constand in propozitii de tip 'Dacaatunci'.
Dezvoltarea inteligentei, ca forma superioara a adaptarii, este stadiala, cuprinzand urmatoarele momente:
0-2 ani stadiul senzorio-motor( inteligenta practica, presimbolica, preverbala)
0-1 luna- exersarii reflexelor
1-4 luni- reactii circulare primare
4-8 luni- reactii circulare secundare
8-12 luni- coordonarii schemelor senzorio-motorii
12-18 luni- reactii circulare tertiare
18-24 luni- inventiei mintale
2-7 ani - stadiul preoperational ( inteligenta prelogica, simbolica, intuitiva -gandeste ce vede, controleaza un singur indice si nu coordoneaza)
2-4 ani- prelogic (intuitia simpla)
4-7 ani- semilogic ( intuitia articulata)
7-15-16 ani...stadiul operational- se structureaza in aceasta perioada sau niciodata, nu gandeste formal doar logic, inteligenta logica, gnostica- cunosc pentru a sti, nu pentru a rezolva)
7-12 ani - operational concret
12.ani - operational formal -inteligenta -ipotetico-deductiva
propozitionala
reflexiva -gandirea se intoarce asupra ei insasi
substadiul genezei operatiilor formale
- substadiul structurilor operatorii formale
Fiecare stadiu are specificul sau sub aspectul instrumentelor cu care opereaza si achizitiilor pe care le obtine.
|
stadii |
Mecanisme / instrumente |
Achizitii |
|
Senzorio-motor |
Reflexul/ schema senzorio-motorie / scheme de scheme |
Permanenta obiectului, aparitia reprezentarilor ca proces mintal, reprezentari practice ale cauzalitatii, spatialitatii si intentionalitatii |
|
Preoperational si operational concret 2-12 ani |
Pre si semi operatii mintale(7-8 ani), Operatii concrete dupa 8 ani |
Reversibilitatea simpla( a-a=0, a=b si b=a)-8 ani Conservarea invariantelor, gandire de tip notional si cea categoriala |
|
Operational formal |
Operatii mintale, operatii cu operatii mintale ( operatii de gradul II sau propozitionale) |
Dubla reversibilitate si INRC (identitate (A este B), negatia (A este nonB), reciproca (A implica B si B implica A), corelativa (A si B coreleaza, au o legatura comuna reciproca)), gandire conceptuala |
Asimilare- proces de incorporare a noutatii prin intermediul setului de instrumente, (reflex, schema, scheme de scheme, operatii, semioperatii), existente deja ca bun al individului.
Acomodare- proces prin care un mecanism existent deja folosit in situatii noi isi modifica structura si functionarea anterioara devenind altceva sau premisa pentru altceva.
Schema senzorio-motorie- echivalent in plan practic a ceea ce va fi notiunea si conceptul in plan simbolic( o generalizare practica).Ea apare ca unitate primara de viata psihica si se refera la faptul ca un segment informational senzorial sau perceptiv este prelucrat si are drept consecinta un raspuns motor.
Permanenta obiectului- Capacitatea copilului de a-si da seama ca obiectele pe care nu le mai percepem exista totusi.
Conservarea- capacitatea copilului de a-si da seama ca sub forme diferite se ascunde o aceeasi realitate. Se caracterizeaza prin decalaj longitudinal , in urmatoarea ordine: numar, substanta, lungime, suprafata, greutate, volum.
|
Substadiu cronologic |
Instrumente-mecanisme |
performante |
|
Exersarea reflexelor 0-1 luna |
Perfecteaza instrumentele reflexe conferindu-le exactitate si promptitudine |
Obiectul care dispare din raza vizuala nu are semnificatie |
|
Reactii circulare primare 1-4 luni primele adaptari |
Repetarea comportamentelor placute la care copilul ajunge din intamplare, sunt focalizate asupra propriului corp, activitatile exista in sine-a privi pentru a privi, a apuca pentru a apuca- au statut de asimilari functionale |
Copilul poate urmari cu privirea obiectul sau poate ramane cu privirea in zona de disparitie |
|
Reactii circulare secundare 4-8 luni procedee menite sa prelungeasca experienta interesante |
Specific este orientarea si dincolo de universul propriului corp si capacitatea de a produce si a reproduce actiuni interesante descoperite intamplator. Actiunea este sustinuta de placerea noutatii, marcheaza inceputul satisfactiei de natura psihica, si castigarii intentionalitatii prin deosebirea pe care incepe sa o faca intre mijlocul si scopul actiunii, actiunea este orientata spre exterior si spre viitor |
Capacitatea de a se raporta interogativ la obiectul disparut si de a descoperi obiectele partial ascunse |
Substadii preintentionale | ||
|
Coordonare schemelor senzorio-motorii cu aparitia schemelor secundare si cu aplicarea lor la situatii noi 8-12 luni |
Conduitele sint in mod clar intentionale, apare coordonarea a doua scheme anterioare intr-un singur act prin subsumare lor intr-o schema principala Caracteristici: intentia, cautarea unui mijloc bun pentru a-si realiza intentia, reunirea schemelor anterioare intr-un act unic Obiectul actiunii devine dominant luand locul actiunii propriu-zise Apar conduita inteligente speciale: suportului 8-9 luni, sforii 10-11 luni, batului 11 luni |
Cautarea active a obiectului disparut dar fara a tine cont de succesiunea deplasarilor succesive ale obiectului chiar in conditiile observarii acestor deplasari, ca urmare obiectul va fi mereu cautat in locul primei disparitii |
|
Reactii circulare tertiare Experimentare activa 12-18 luni |
Rezolvarea problemelor prin incercare si eroare practica, schemele pot fi imbunatatite, curiozitatea este mobilul experientei |
Gasirea obiectului disparut in urma unor deplasari succesive cu conditia vizualizarii traiectoriilor intermediare |
|
Inventia mintala 18-24 luni |
Inceputurile reprezentarii si deliberarii practice care pot prefigura actiunea Gasesc solutia in minte prin imitarea problemei de rezolvat |
Instalarea permanentei obiectului ce are drept consecinta reprezentarea deplasarilor invizibile si in absenta vizualizarii traiectoriilor sale |
Stadiul senzorio-motor prin achizitiile sale ca: permanenta obiectului, orientarea temporara, spatiala, practica si perceperea cauzalitatii permit si impun o noua functie: SEMIOTICA. Din punct de vedere psihologic aceasta functie inseamna nasterea proceselor cognitive superioare deoarece permite inlocuirea realitatii (semnificatul) cu un substitut evocator (semnificantul) care poate fi un simbol sau un semn. Simbolul e un produs individual fiind un inlocuitor care mai pastreaza o legatura figurativa cu obiectul semnificat (balanta = justitia). In situatia semnului care e un produs totalmente social aceasta legatura dispare. Din aceasta perspectiva semnul e mult mai general. Semnalul este un indice evocator care nu se indeparteaza de elementul de substitutie (ex. Nu exista fum fara foc). Indice -pasi pe zapada- contiguitate intre ce este evocat si ce este perceput.
Imitatia amanata- (1,5-2 ani) se caracterizeaza prin reproducerea unui comportament in absenta modelului care a fost perceput anterior.(ex. Copilul vede pe tatal sau fumand si repeta gestul mai tarziu. Are un statut de prereprezentare, deoarece o actiune este evocata tot printr-o actiune (reprezentare prin act).
Jocul simbolic-(2-5ani) are drept specific faptul ca aducerea spre sine a realitatii se face prin substituti construiti de subiect si modificabili potrivit trebuintelor lui de moment. La baza jocului simbolic se afla schema simbolica care este reproducerea unei scheme senzorio-motorii in afara obiectivului sau obisnuit si folosirea ei cu valoare explicativa (jocul de-a ceva). Functia jocului este cathartica si explicativa. Aceasta forma de joc urmeaza celei a jocului exercitiu sau functional si precede jocul cu reguli (5-7 ani).
Desenul este considerat a fi la jumatatea drumului intre jocul simbolic si imaginea mintala. Cu prima are in comun placerea functionala si autotelismul (=isi are scopul in sine). Cu imaginea mintala are in comun efortul de imitare a realitatii si reciprocitatea cu aceasta. Desenul copilului pana la 8-9 ani este realist ca intentie dar ca realizare este idealist, in masura in care copilul mai mult deseneaza ce stie decat ce vede. Gradul de realism al desenului infantil prezinta o serie de etape:
Realismul fortuit - 2-21/2 ani- specific - semnificatia desenului se descopera concomitent cu executia, este un desen povestit.
Realismul neizbutit- 3-4 ani si dupa- are ca specific prezenta in desen a elementelor esentiale ale modelului, dar intr-o maniera juxtapusa dat fiind imposibilitatea coordonarii lor (ex. omul cefalopod).
Realismul intelectual- in desen se regasesc toate atributele esentiale ale modelului, dar prezentate intr-o formula stangace fara materialitate si fara perspectiva (ex. desen Roentgen)
Realismul vizual- are drept caracteristica prezentarea in desen doar a elementelor modelului care sunt posibile dintr-un singur punct de vedere. Apare perspectiva si plasarea in coordonatele paginii, respectarea proportiilor. Sub aspectul continutului exista o ordine tematica: mai intai omul si animalele, casa si mijloacele de transport, copaci flori si obiecte.
|
Stadii si repere cronologice |
Competenta (a intelege si orienta dupa mesaj verbal) |
Performanta (a utiliza limbajul) |
|
0-6 luni stadiul incipient comun copiilor dintr-o cultura indiferent de limba |
Reactioneaza la sunete puternice emise brusc, incearca localizarea sunetului intorcand capul si privirea, pare sa asculte pe cel care vorbeste caruia ii poate raspunde prin zambet (4-5 luni), sa faca distinctie intre voci vesele si furioase (sensibil la paraverbal), raspunde cand e strigat pe nume |
La nastere este prezent tipatul neonatal, plansul si diverse sunete vegetative (deglutitie, tuse), in primele saptamani apare "baia de sunete"- sunete extrem de diverse si inexistente in limba copilului din care ulterior se selecteaza cele ale limbii vorbite (3-4 luni) apare ganguritul bazat mai ales pe vocale (5-6 luni), apare lalatiunea, asocieri de silabe, copilul emite vocalize care au valoare de joc functional |
|
7-11 luni stadiul diferentierii fonemelor acesta se conduce dupa legea efortului fiziologic minim (vocale labiale guturale) |
Dovedeste selectivitate auditiva, asculta cu interes muzica, poate asculta o explicatie care dureaza mai mult de 1 minut cu conditia sa se axeze pe un obiect care il intereseaza, asculta persoana care vorbeste fara a fi sustras de alte sunete, recunoaste sensul lui "Nu" |
Raspunde prin vocaliza cand e strigat pe nume, imita melodii, are un jargon propriu (e-e-e, I-I-I, face gesturi cu sens de "nu", fiind mai expresiv in comunicarea nonverbala |
|
Stadii prelingvistice | ||
|
12-18 luni stadiul holofrazei comunica printr-un singur cuvant |
Face distinctie neta intre sunete si provenienta lor, intelege numele unor obiecte si parti ale corpului, acest gen de achizitii imbogatindu-se saptamanal, identifica obiecte simple intr-un tablou, la 18 luni intelege 100 de cuvinte |
Foloseste un singur cuvant incepand de la 10-11 luni pentru a desemna o intreaga realitate, repertoriul de cuvinte folosite este de un cuvant la inceputul perioadei si ajunge la 20 cuvinte la 18 luni (ex. O fetita de 1 an denumeste prin "bebe" o fotografie cu copii) are un jargon propriu folosit in discutie cu jucariile, 25% din ce spune este inteligibil, articuleaza corect toate vocalele, omite consoana initiala sau finala) |
|
18-24 luni stadiul limbajului telegrafic (2 cuvinte) este primul stadiu lingvistic |
Executa dupa comanda verbala actiuni simple, intelege semnificatia pronumelor(tu, el, ea, noi), intelege propozitii mai complexe, este mare colectionar de cuvinte, exista o ordine in achizitia acestora: substantive, verbe, conjunctii, adjective, numerale, pronume |
Foloseste propozitii simple din doua cuvinte (tata dus, pisica miau), se refera la el la persoana a III-a, 25-50% din ce spune este inteligibil, foloseste limbajul pentru a-si exprima dorinte sau necesitati |
|
24-38 luni stadiul formarii gramaticale |
Recunoaste si intelege cuvinte care denumesc parti mai de detaliu din structura corporala(cot, sprinceana, gene), intelege cuvinte care denumesc categorii de rudenie, intelege semnificatia cuvintelor mai mare si mai mic si denumirile unor activitati, poate urmari povestiri cu trei personaje plasate intr-un context familiar |
Foloseste propozitii simple dupa o sintaxa proprie, are un jargon bogat (bombeaza-bombardeaza,flecustean-ostean), apare ecolalia si ecomimia(repetarea cuvintelor sau gesturilor interlocutorului), converseaza sau monologheaza, 50-80% din cuvinte sint inteligibile, se manifesta tulburari de ritm ale rostirii(dislalie de dezvoltare(inlocuirea unor sunete cu altele sau omiterea lor) , apare creatia verbala |
|
36-54 luni stadiul dezvoltarii gramaticale |
Intelege semnificatia propozitiilor, intelege un mare numar de cuvinte,(3 ani-900-1000, 4ani-1600), intelege analogii si cauzalitati exprimate verbal(daca-atunci) |
Articuleaza corect si consoanele, foloseste vorbirea pentru a relata evenimente petrecute, povesteste, foloseste diferite forme gramaticale (trecut, prezent, viitor, interogativ, negativ) se joaca cu cuvinte, creeaza poezii, este capabil sa defineasca cuvinte, poate repeta o propozitie ci 12 cuvinte foarte corect, mai face greseli gramaticale |
|
Dupa 55 luni Stadiul desavarsirii gramaticale |
Intelege exprimarea verbala a unor notiuni legate de numar timp si spatiu, se descurca in vorbirea in dialect, intelege semnificatia dreapta-stanga |
Povesteste, dialogheaza poate purta un dialog alternativ, se corecteaza singur la greselile gramaticale, vorbirea e inteligibila 100% |
In planul procesualitatii copilul ramane un nereversibil (gandire cu un singur fir), un nonconservativ (incapacitatea de a sesiza neschimbarea esentei daca forma se schimba), un preoperational. Ca atare gandirea lui este precauzala ceea ce impune o mentalitate tipica. Gandirea la aceasta varsta se caracterizeaza prin : animism, finalism, realism, artificialism, egocentrism si sincretism.
Animismul- insufletirea oricarei realitati inclusiv a celei obiectuale. Gradele de animism difera in functie de varsta copilului. La 3 ani domina un animism profund, totul e insufletit chiar antropomorfizat. Dupa 3 ½ ani animismul se localizeaza la nivelul jocului si jucariilor pentru ca dupa 5 ani sa dispara si acesta animismul ramanand la nivel explicativ in situatii legate de miscare.
Finalismul- toate si totul sunt pentru cineva sau pentru ceva; pentru copil nu exista intamplare si nici nu o accepta. ( marul =se mananca)
Realismul- imaterialitatea este permanent tradusa de copil in imagini materializabile, concrete, palpabile. (visul= mici tablouri sau filme).
Artificialismul-realitatea inclusiv cea naturala este creata de cineva. (soarele este un bulgaras care a crescut mare).
Egocentrismul- supunerea adevarurilor generale propriului adevar, adevarul este cel care corespunde propriei experiente de viata; el nu are constiinta acestei centrari pe sine si nu se poate transpune in punctul de vedere al celorlalti. Egocentrismul se manifesta la nivelul conduitei generale, in joc, limbaj, in relatiile cu anturajul.
Jocul colectiv dureaza la 3 ani 5 minute. La aceasta varsta copiii se joaca unii langa altii decat unii cu altii. Pana la 7 ani este greu de realizat la copii un joc cu reguli autentic, pana la aceasta varsta copilul fiind el insusi regula.
Limbajul egocentric, non-comunicativ, are o pondere de 60% din exprimare in perioada 3-5 ani, pentru a ajunge la 44-47% la 5-7 ani. Ca forma de manifestare predomina afirmatia (nu argumenteaza si nu demonstreaza ci mai ales afirma pentru ca nu simte nevoia sa-si impuna propriul punct de vedere pe care il considera general), dialogul pana la 6 ani este cel mai adesea un monolog paralel, povestirea paralela nu tine cont de ce spun ceilalti. (nu afirma de ex. "Asta s-a mai spus").
Relatia cu anturajul - egocentrismul face ca varsta prescolara sa fie o varsta a precooperarii si aceasta pentru ca nu sesizeaza punctul de vedere al celuilalt. In relatie cu adultul se manifesta potentialul de opozabilitate (varsta negativismului, criza de incapatanare), in raport cu covarstnicii cooperarea apare abia dupa 5-6 ani, moment in care copilul celalalt incepe sa fie perceput ca partener.
Sincretismul- gandire globala amestecata nediferentiat in masura in care la aceasta varsta copilul amesteca realul cu imaginarul (n-ai gasit ceva sa cumperi vine zana buna si aduce), rationalul cu afectivul, generalul cu partialul (bicicleta este ceva cu roate si pedale si cineva a stricat-o cand a cazut cu ea), temporalitatea (te-a batut tata?- M-a batut maine.).
|
Politica de confidentialitate | Termeni si conditii de utilizare |
Vizualizari: 3773
Importanta: 
Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2024 . All rights reserved
