AMPUTAREA COZII

Indicatii

In scop terapeutic, la toate speciile de animale si la orice varsta in gangrena cozii, osteomielita, tumori, necroze, fracturi.

In scop economic: se practica la unele rase de oi cu lana fina si semifina care prezinta un depozit adipos considerabil la baza cozii. Acesta reduce mobilitatea cozii si favorizeaza miazele, depreciaza lana in regiunea perianala si fesiera, afecteaza reproductia.

In scop estetic se practica la unele rase de caini (Boxer, Doberman, Caniche, Brac etc.)

In scop preventiv, la purcei, in marile complexe de crestere a porcilor, pentru evitarea caudofagiei.

Instrumentar: Pentru animale foarte mici, in prima saptamana de viata, se face infiltratie circulara la baza cozii sau anestezie epidurala joasa. La celelalte animale se face tranchilizare asociata cu anestezie locoregionala sau NLA.

Contentie: Animalele mici (catei, purcei, miei), se imobilizeaza cu mana de catre un ajutor, cele mijlocii, in decubit sterno-abdominal pe masa de operatie, iar cele mari, in pozitie patrupodala sau decubit lateral.

Tehnica operatorie

La miei si purcei, in prima saptamana de viata se aplica un inel elastic din cauciuc la baza cozii, care intrerupe circulatia sanguina si inervatia prin compresiune continua. Se produce gangrena uscata care determina detasarea cozii in 10-14 zile. Dupa tundere, dezinfectie si anestezie locala, se aplica inelul cu mana sau cu un dispozitiv extensor (elastrator).

Chirurgical, amputarea se face cu o foarfeca sau cu bisturiul prin sectionare transversala in spatiul intervertebral 2-3 coccigian. In momentul sectionarii, pielea este trasa usor spre baza pentru a putea acoperi ulterior bontul. Hemostaza se face de obicei spontan. Uneori, pentru artera cocigica medie, se face sutura hemostatica. Se mai aplica 2-3 puncte de sutura cu ata chirurgicala lateral fata de primul care este introdus in plan median.

La caini, operatia se practica in scop estetic, in primele 2-3 saptamani de la fatare, prin sectionare transversala intre vetebrele 2-3 coccigiene la masculi si 3-4 la femele, cu unele exceptii.

Tehnica operatorie

Se trage pielea spre baza cozii, astfel incat, dupa sectionare, planul cutanat sa ramana ceva mai lung decat planul osos.

Se aplica un garou la baza cozii pentru hemostaza provizorie.

Se repereaza articulatia intervertebrala care urmeaza a fi sectionata. Nu este recomandata sectionarea unei vertebre coccigiene.

Incizia pielii formand doua lambouri, unul dorsal si altul ventral. Acestea se formeaza prin doua incizii curbe care se reunesc pe partile laterale ale cozii, putin inapoia discului intervetebral reperat. Lamboul dorsal este bine sa fie mai mare decat cel ventral, formand cicatricea sub linia mediana, mai putin vizibila.

Ligatura vaselor median ventral si apoi bilateral cu catgut. La animalele foarte mici, se poate face o singura ligatura circulara cu catgut.

Dezarticulare intervertebrala cu bisturiul.

Sutura in puncte separate a celor doua lambouri. Acestea trebuie sa acopere bontul fara sa ramana spatiu si fara sa fie intinse exagerat.

Se protejeaza plaga cu un pansament fixat cu banda adeziva la cainii mari, iar la nou- nascuti capetele firelor se taie scurt pentru a nu fi smulse de mamele lor.

Firele se scot dupa 6-10 zile.

In scop terapeutic, operatia se executa de obicei la animale adulte, fara sa se neglijeze aspectele estetice la toate speciile. Se practica metoda lambourilor. Locul de electie se alege si se pregateste totdeauna deasupra celui afectat. In caz de gangrena sau osteomielita, se indeparteaza si 1-2 vertebre sanatoase, pentru siguranta.

Postoperator se vor asigura conditii speciale pentru a impiedica animalul sa se automutileze (colier, imobilizarea trunchiului si gatului etc.).

La animalele mari, timpul operatiei se scurteaza foarte mult prin sectionarea tesuturilor tari cu codotomul si realizarea hemostazei prin ligaturi si cauterizare.