AMPUTAREA PAVILIONULUI URECHII

AMPUTAREA PAVILIONULUI URECHII

Indicatii: in scop estetic, cuparea urechilor se face la unele rase de caini (Boxer, Dog german, Doberman, Pincher), la varsta de 2-3 luni pentru rasele de talie mare si 1-1,5 luni pentru rasele mici. In scop terapeutic, operatia se executa la toate speciile, indiferent de varsta, in cazul unor leziuni grave (tumori, plagi, necroze), fara a neglija aspectul estetic, atunci cand mijloacele nechirurgicale nu dau rezultate. In unele tari, cuparea urechilor nu mai este un criteriu de incadrare in standardul rasei, iar in altele este interzisa aceasta operatie in scop estetic.

Instrumentar: trusa chirurgicala obisnuita, la care se adauga clupele auriculare, cauter electric, materiale pentru sutura, benzi adezive.

Anestezie: N.L.A. sau narcoza. Se poate recurge la anestezie generala de baza pentru imobilizare si blocaj troncular al nervilor auriculari, la baza conchiei auriculare. Nervii auriculari pot fi anesteziati la baza pavilionului urechii astfel:

1. Nervul auricular anterior la 1 cm de marginea anterioara, cu 1-2 ml xilina 1%.

2. Nervul auricular mijlociu la jumatatea partii externe (mediale) a pavilionului cu 3-4 ml de xilina 1% prin infiltratie subcutanata.

3. Nervul auricular profund care asigura inervatia tegumentului intern, la baza cartilajului inelar prin care patrunde, pe fata laterala a acestuia, cu 1-2 ml solutie anestezica locala.

Contentie: Decubit lateral sau sterno-abdominal, pe masa de operatie.

Tehnica: Dupa cupare, urechile vor avea pozitie verticala, cu marginile anterioare paralele si egale. Inaltimea se stabileste in functie de talia animalului si conformatia capului: ex. 7-9 cm la un Doberman de 3 luni, cu limita maxima pentru mascul si cea minima pentru femela. Teoretic, otectomia se poate face la orice varsta, dar peste patru luni ingrijirile postoperatorii se fac cu mai mare dificultate, chiar daca prezinta un cartilaj mai rigid, avantajos pentru redresarea urechii. In general se apreciaza lungimea marginii anterioare a pavilionului, masurat pana la unghiul nazal al ochiului pe aceeasi parte.

Daca inaltimea este un criteriu discutabil, simetria este mult mai importanta si se stabileste prin masuratori si modul de aplicare a clupelor. In acest scop se masoara lungimea pe una din urechi si se face un semn pe locul unde se formeaza varful dupa amputare. Se aduc ambele urechi in plan median in pozitie verticala si se marcheaza locul printr-o ciupitura cu foarfeca sau trecind un ac prin ambele urechi, la aceeasi distanta fata de margine.

Clupele auriculare sunt simetrice si se aplica pe aceleasi repere la varf langa semnul marcat, iar la baza, cat mai aproape de tragus, eliminand totdeauna diverticulul in totaliate. Strangerea se face uniform, tragand usor pielea spre baza. Sectionarea pavilionului se face cu bisturiul sau direct cu un electrocauter, care asigura si hemostaza. In lipsa unui cauter, se va asigura hemostaza prin ligatura si sutura hemostatica. Sutura se face cu dificultate, deoarece tegumentul intern este aderent la cartilajul conchiei. Trecerea firelor prin cartilaj poate sa determine necroze marginale si aspect franjurat. Se pot folosi agrafe metalice, sutura intradermica, fire metalice etc. Cicatrizarea per primam asigura vindecarea in 7-8 zile, dar necesita supraveghere foarte atenta postoperator. Prin cauterizare, se formeaza o cicatrice mai voluminoasa, se vindeca mai greu, cca. trei saptamani, si necesita ingrijiri mai atente (masaj, redresare etc.). Aceasta este preferata la cainii cu urechile cazute de la baza, inflamatia si tesutul cicatricial favorizand ingrosarea si intarirea cartilajului.

Dupa operatie, urechile se mentin in pozitie verticala pana la vindecare, cu benzi adezive, pansament, suporturi diverse, solidarizate intre ele. Animalul este supravegheat cu atentie pentru a nu se traumatiza, iar dupa 5-6 zile se fac masaje care previn formarea cicatricilor retractile.

Cicatrizarea vicioasa poate sa determine pozitii anormale, asimetrice, care, pe langa aspectul inestetic, provoaca disconfort si predispun la complicatii. In acest caz se face masaj mai energic, sub anestezie, iar daca nu se obtin rezultate, se recurge la tratament chirurgical.

1. Cicatricea retractila: Se formeaza bride conjunctive care incretesc marginea externa. Daca aceste bride au dimensiuni reduse, vor fi rupte prin tractiune si se asigura o proteza corespunzatoare pana la vindecare. Daca animalul a fost prezentat prea tarziu, se va face o incizie longitudinala, care este urmata de disectia atenta a ambelor tegumente la nivelul bridelor, readucerea urechii in pozitia corecta si sutura.

2. Redresarea urechii cazute spre exterior: Cauza principala este reprezentata de cartilajul lipsit de rigiditate (rahitism, carente minerale, factori genetici), corelat cu lungimea exagerata a urechii, mai ales la masculi.

Sub anestezie generala, se pot face implanturi din material plastic, fibre de sticla, ceramice etc.

O metoda mai simpla foloseste un fir de Nylon in 'U', trecut pe sub piele si fascie, in lungul urechii de la baza pana aproape de varf, peste locul unde se flexeaza. Se strange firul atat cat este necesear pentru indreptarea urechii si se strange nodul.

3. Redresarea pavilionului orientat spre planul median: Este o pozitie vicioasa, care predispune conductul auditiv la contaminari si este inestetic. Se produce in urma unui pansament prelungit, care a mentinut urechile in aceasta pozitie sau din cauza unui tonus crescut la unele exemplare, care manifesta aceasta tendinta si fara cuparea urechilor.

Tratamentul este numai chirurgical si consta in strangerea unui fir de Nylon tot in forma de 'U', dar plasat in pozitie orizontala, la baza urechii, pe toata latimea conchiei auriculare. Firul se strange atat cat este necesar pentru aducerea si mentinerea urechii in pozitie verticala.