CASTRAREA ARMASARILOR

CASTRAREA ARMASARILOR

Indicatii: In mod curent, operatia se face in scop economic pentru animale de tractiune, primavara si toamna. Animalele din rasele de talie mica se castreaza la varsta de doi ani, iar cele din rase grele dupa aceasta varsta.

Dupa castrare, se incetineste dezvoltarea masei musculare si a razelor osoase cu implicatii directe asupra capacitatii productive. Castrarea terapeutica se practica in momentul impus de evolutia bolii (orhita, hernie inguinoscrotala etc.).

La armasar, castrarea se face prin metode sangeroase, ablatia testiculului facandu-se cu pensele de castrare Reimers, Serra si mai rar prin ligatura, pe animalul contentionat in decubit sau in sprijin patrupodal.

Castrarea este o actiune de mare raspundere pentru m edicul veterinar, presupune o buna organizare, cu ajutoare bine instruite, pentru a se feri de accidente animalul care se opereaza (mai ales rasele de sport), dar si personalul ajutator. Se opereaza numai animale sanatoase, pregatite corespunzator (dieta, igiena corporala etc.), de preferat dimineata pentru a fi urmarite pana seara.

Castrarea armasarilor in pozitie culcata

Anestezie: NLA sau narcoza. In conditii de teren, este preferata neuroplegia, asociata cu anestezie locala pe linia de incizie si pe cordon.

Contentie: Animalul este asezat in pozitie decubitala stanga, cu membrele imobilizate in functie de metoda de trantire aplicata, dar membrul drept posterior se leaga separat, astfel incat sa descopere cat mai mult regiunea inguino-scrotala.

Tehnica operatorie:

1. Imobilizarea testiculului in burse. Cordonul testicular este mai lung decat la vier si cremasterul foarte puternic, dar o buna anestezie il relaxeaza si se imobilizeaza usor prin strangerea scrotului cu o singura mana la baza. Scrotul, foarte subtire, devine lucios, observandu-se rafeul median si vasele de sange superficiale. Operatorul este asezat in dreptul crupei, sprijinindu-se usor pe aceasta.

2. Incizia sacului scroto-dartoic. Se prinde bisturiul in mana dreapta ca un arcus de vioara, facand sprijin cu degetul mare pe testiculul de deasupra. Bisturiul se trece usor intr-o miscare de basculare printr-o apasare uniforma si continua paralel cu rafeul median pe locul de convexitate maxima. Recomandam efectuarea ambelor incizii din aceasta pozitie, avand un foarte bun suport.

3. Izolarea testiculului. Se prinde mai intai testiculul de dedesubt cu mana stanga, eventual intr-o pensa cu gheare (Bilroth), iar cu mana dreapta se dilacereaza printr-o apasare ferma, inclusiv pe cordon, cat mai aproape de inelul inguinal inferior folosind un camp operator steril.

4. Aplicarea pensei de castrare si ablatia testiculului. Operatorul prinde testiculul stang in mana dreapta, il rasuceste cu 180⁰ si tine cordonul intins. Cordonul testicular este trecut printre degetele aratator si mijlociu ale mainii stangi care apasa plaga scrotala spre inelul inguinal inferior, permitand ajutorului sa aplice pensa de castrare cat mai sus pe cordon si sa previna strivirea altor tesuturi intre bratele pensei. Se procedeaza in mod asemanator si cu al doilea cordon testicular daca avem doua emasculatoare si apoi se detaseaza ambele testicule, iar pensele se tin de catre un ajutor pentru a nu aluneca in timpul unor miscari bruste ale animalului. Daca se lucreaza cu o singura pensa de castrare, extirparea testiculelor se face pe rand, incepand cu cel de deasupra. In primul caz, prezenta pensei de castrare ingreuneaza aplicarea celei de a doua pe cordonul de dedesubt. Pensele se strang pana la ultimul dinte intr-o singura apasare continua si se tin 3-5 minute.

La animalele batrane sau care au efectuat monte, pensele se mentin 7-10 minute pe fiecare cordon. La unii armasari se constata existenta unui lichid in teaca vaginala si in acest caz, pensele de castrare se tin 10-15 minute sau se aplica ligatura pe cordon cu fir gros, tolerabil, rezistent (Dexon, Vicryl) care se ancoreaza la inelul inguinal dupa torsionarea completa a cordoanelor testiculare pe fiecare parte.

5. Ridicarea pensei. Se strang bratele si se desface cremaliera, apoi se indeparteaza usor, iar cordonul se retrage singur.

Se verifica plagile de castrare, hemostaza pe cordon si in burse, iar franjurile ramase din celuloasa se scurteaza. Se adminstreaza ser antitetanic.

La magar, cordonul testicular este scurt si gros, iar vasele de sange din bursele testiculare se prezinta ca niste adevarate cordoane sinuoase.

Postoperator, se leaga coada animalului, iar tratamentul local se limiteaza la toaleta zilnica si eventual indepartarea crustelor si a insectelor hematofage. Animalul nu se deplaseaza in urmatoarele doua ore, dar in zilele urmatoare se recomanda plimbarea zilnica progresiva, dimineata si seara. Aceasta favorizeaza resorbtia exsudatelor, micsorarea edemului si prevenirea complicatiilor septice.

2. Castrarea armasarilor in pozitie patrupodala

Indicatii: Se recomanda la animalele de mare valoare, de talie foarte mare, animale de sport, eliminand traumatismele si riscul contentiei. Metoda asigura o evolutie postoperatorie buna, dar costul operatiei este mai ridicat din cauza anesteziei.

Instrumentar: pentru incizie, hemostaza si doua emasculatoare.

Preanestezie: Atropina 1 - 0,2 ml/100 kg.

Anestezie

min. 0 - Xilazina 1 mg/kg i.m.

min. 10 - Domosedan 0,2 ml/100 kg i.v.

min. 15 - Ketamina 1-2 mg/kg. i.v.

In momentul administrarii Domosedanului, animalul este adus in locul unde se executa operatia si nu se mai deplaseaza. La animalele retive care nu permit abordarea sau atingerea regiunii inguinale fara anestezie, nu se poate aplica aceasta metoda, deoarece unele manopere (spalare, dezinfectie, infiltratia cordonului si a liniei de incizie cu xilina 1-2%) se fac inaintea administrarii Domosedanului, astfel incat perioada de anestezie maxima a formulei aplicate (15-20 minute) sa coincida cu operatia propriu-zisa.

Exista si alte formule anestezice (NLA sau neuroplegie asociata cu anestezie locala si pe cordon) compatibile cu pozitia patrupodala. Ex. Rompun + Acepromazina + Thorbugezic.

Contentie: In travaliu sau langa un perete. Membrul stang posterior este prins intr-o platlonja la jumatatea metatarsului si se trage usor inapoia liniei de aplomb descoperind regiunea inguinala pentru acces pe partea stanga.

Tehnica operatorie: Interventia chirurgicala incepe in momentul in care anestezia a atins nivelul maxim de sedare si analgezie, iar cordoanele testiculare sunt relaxate.

1. Se prind bursele testiculare cu mana stanga si se strang la baza. Testiculele sunt fortate sa intinda scrotumul care se orienteaza cu partea cea mai decliva spre operator.

2. Incizia completa a invelitorilor, inclusiv teaca vaginala, succesiv pentru ambele testicule, paralel cu rafeul median.

3. Izolarea cordoanelor testiculare. Dupa incizia burselor, testiculul cade sub nivelul inciziei scrotale fara a fi tractionat. Se incizeaza ligamentul cozii epididimului pentru fiecare testicul si apoi se aplica pensele de castrare pe fiecare cordon. Prin aceasta metoda (testicul descoperit) cordonul este mai subtire si se poate folosi un emasculator simplu.

4. Toaleta plagilor de castrare se face cu o foarfeca mare, bine ascutita, excizand franjurile celuloasei si cat mai mult din teaca vaginala.

Tratamentul postoperator se aseamana cu metoda de castrare in pozitie decubitala, dar necesita o supraveghere mai atenta in prima zi din cauza comunicarii directe cu cavitatea abdominala. Animalul nu se plimba in prima zi, dar nu este lasat sa se culce, desi manifesta aceasta tendinta din cauza anesteziei. Prin administrarea antisedanului se scurteaza durata perioadei de revenire la starea de vigilitate, dar se va aprecia daca este necesara pentru a evita agitatia animalului generatoare de accidente.