OPERATII IN DISLOCARE A ABOMASULUI

operatii in dislocare a abomasului

Indicatii: Deplasarea abomasului in stanga sau dreapta constituind o urgenta chirurgicala datorita modificarilor vasculare si acumularilor de gaze.

Dislocarea abomasului pe stanga se face pe sub rumen fiind diagnosticata la vaci in perioada puerperala consecutiv modificarilor topografice suferite de organele abdominale in urma gestatiei si parturitiei.

Deplasarea abomasului in dreapta se intalneste mai rar, la tineretul taurin supus ingrasarii cu furaje concentrate, este mai grava datorita desirarii epiploonului si torsiunii organului in jurul axului longitudinal.

Scopul operatiei este evacuarea gazelor, readucerea abomasului in pozitie anatomica si fixarea acestuia la peretele abdominal pentru prevenirea recidivelor.

Dislocarea abomasului in stanga

Loc de electie: Laparotomie paramediana ventrala dreapta sau prin laparotomie in flancul stang.

Instrumentar: pentru diereza, hemostaza si sutura.

Anestezie: Tranchilizare si anestezie loco-regionala sau NLA.

Contentie: patrupodala pentru accesul prin flancul stang si decubit dorsal sau dorso-lateral stang pentru acces paramedian.

Tehnica operatorie

A. Laparotomia prin flancul stang

1. Deschiderea cavitatii abdominale la 4-5 cm inapoia ultimei coaste in treimea mijlocie a flancului pe o lungime de 12-15 cm.

2. Explorarea cavitatii abdominale cu mana si vizualizarea abomasului prin tractiune moderata si marirea inciziei peretelui abdominal atat cat este necesar.

3. Evacuarea gazelor acumulate la nivelul abomasului. Se foloseste un ac de seringa prelungit spre exterior cu un tub de plastic (ex. acul si tubul de perfuzor).

4. Inchiderea orificiului punctiform dupa evacuarea gazelor si extragerea acului. Se face o sutura in bursa in jurul acului prin sero-musculoasa cu catgut care se strange odata cu retragerea acului realizand infundarea orificiului ramas.

5. Repunerea abomasului in pozitia anatomica prin impingere cu mana pe sub rumen si constatarea reluarii tranzitului prin palpare sau aparitia zgomotelor intestinale (borborigme)

6. Inchiderea peretelui abdominal prin sutura trietajata.

Prevenirea recidivelor se realizeaza prin fixarea abomasului sau a epiploonului (desirat) la peretele abdominal (abomasopexie sau omentopexie).

7. Trecerea firelor de la exterior prin faldurile epiploonului pe o portiune de 6-8 cm in apropierea pilorului. Se foloseste un fir lung de 2 m, lasand ambele capete egale la exterior. Acestea se termina cu cate un ac usor curbat la varf si vor fi tinute de catre un ajutor. Se impinge usor abomasul pe sub rumen, iar capetele firului folosit la omentopexie se scot pe rand prin planseul cavitatii abdominale la 10-15 cm inaintea ombilicului. Capetele firului se leaga intre ele la suprafata sau subcutanat daca se face o incizie la acest nivel. Inaintea strangerii firelor, se verifica in cavitatea abdominala daca nu s-a prins o ansa intestinala intre epiploon si peretele abdominal si daca pozitionarea s-a facut corect.

Pentru o mai buna pozitionare a cheagului, se poate face si o laparotomie in flancul drept si apoi se face abomasopexia cu 2-3 fire groase de nylon ale caror capete vor fi scoase prin peretele ventral al abdomenului si innodate afara. Aceste fire se scot dupa 10-12 zile, cand s-au produs aderente suficient de rezistente la acest nivel.

Plaga abdominala se sutureaza trietajat.

B. Laparotomie paramediana ventrala

Loc de electie: Paralel cu linia alba, pe dreapta, preombilical, pe o lungime  de 20-25 cm, care incepe la 10 cm inapoia xifoidului.

Tehnica operatorie

1. Laparotomie paramediana ventrala.

2. Explorarea cavitatii abdominale si aducerea abomasului si a epiploonului in pozitia anatomica.

3. Omentopexia. Epiploonul se prinde in sutura peritoneului impreuna cu fascia transversa. Firele de sutura se pot trece si prin sero-musculoasa abomasului sau numai prin aceasta, realizand o buna fixare si prevenirea recidivelor.

4. Sutura peretelui abdominal in puncte separate cu fir rezistent, in 'U' sau 'X', odata pentru stratul muscular, cu fascia si tunica, apoi la piele, in mod asemanator, tinand cont de presiunea viscerelor asupra marginilor plagii abdominale.

2. Dislocarea abomasului in dreapta

Abomasul se rasuceste in jurul axului longitudinal, angajandu-se in flancul drept pe care il ocupa aproape in totalitate intr-un timp scurt prin distensia provocata de acumularea gazelor.

Loc de electie: flancul drept, inapoia coastelor cu repere asemanatoare interventiei prin flancul stang.

Anestezia: tranchilizare si analgezie loco-regionala.

Contentia: patrupodala.

Tehnica operatorie: este asemanatoare cu cea descrisa la accesul prin flanc pentru deplasarea abomasului in stanga, dar se adauga unele manopere specifice:

1. Laparotomie in flancul drept printr-o incizie verticala de 15-20 cm. Presiunea intra abdominala este mai mare, iar animalul se linisteste greu, fiind necesare precautii suplimentare pentru a nu leza abomasul.

2. Indepartarea epiploonului din plaga si aprecierea gradului de torsiune (180-360⁰) urmarind insertia acestuia.

3. Evacuarea gazelor si lichidelor acumulate printr-un trocar sau un tub de cauciuc, flexibil, introdus printr-un orificiu mai mare. In acest scop se face o sutura dubla in bursa in jurul locului unde se face punctia, lasand capetele libere. Printr-un trocar si apoi printr-un tub de cauciuc se evacueaza gazele si lichidele acumulate.

Dupa evacuarea completa prin sifonaj sau cu o pompa de aspirat lichide se scoate tubul si se strang firele in jurul orificiului prin nod chirurgical, apoi se face o sutura de infundare (Espersen).

4. Se distorsioneaza abomasul, se asaza in pozitie anatomica si se fixeaza.

5. Sutura peretelui abdominal trietajat.

Tratamentul postoperator, pe langa obiectivele cunoscute, urmareste si reluarea motricitatii cheagului hipoton prin stimularea acestuia cu doze mici de parasimpaticomimetice.