BENEFICIILE CRESTERII PREPELITELOR

Cresterea prepelitelor japoneze pentru oua si carne este o afacere cu un potential de exceptie, lucru datorat faptului ca oul de prepelita este un medicament extraordinar, care poate vindeca o multitudine de afectiuni. O cura cu oua de prepelita rezolva probleme grave de sanatate, cum ar fi: afectiuni ale inimii, ale stomacului sau ale sistemului circulator, si asta fara nici un altfel de medicamente. In antichitate, chinezii tratau in mod curent astmul bronsic cu oua de prepelita, iar vechii egipteni tratau inca de acum 4000 de ani impotenta si sterilitatea.
Doctor Jean Claude Truffier, medic generalist francez, face studii aprofundate asupra calitatilor terpeutice ale oului de prepelita, obtinand rezultate remarcabile in tratarea astmului bronsic, rinitei, conjunctivitei, tusei spastice, urticariei, etc.
Dupa aceste remarcabile succese, numerosi medici, vor accepta acest tratament, extinzand utilizarea lui in tratarea altor afectiuni, cum ar fi:

ulcer gastric si duodenal diabet zaharat hipertensiune arteriala boli ale ficatului si rinichilor impotenta sexuala Oul de prepelita este un 'medicament' fara nici o contraindicatie si are marele avantaj ca echilibreaza intregul organism, fiind o sursa naturala si foarte ieftina de vitamine esentiale. Care este misterul? Nimic mai simplu, daca pornim de la factorii ce determina aceste imbolnaviri: stres cotidian, alimentatie dezechilibrata, bogata in aditivi si ingrediente sintetice (amelioratori, conservanti, stabilizatori) precum si in produse de origine animala cu un continut ridicat de grasimi si colesterol, etc.
Oul de prepelita este produsul de origine animala cu cel mai echilibrat continut proteic, vitamino - mineral si enzimatic capabil sa regleze toate aceste carente, readucand in parametrii normali orice organism uman.
Comparativ cu oul de gaina, oul de prepelita are un continut de colesterol de numai 1,4% fata de 4%; grasimi de circa 3 ori mai putine; ca aport proteic galbenusul contine 23% fata de 16% - 17% la oul de gaina. La continutul de minerale si vitamine, comparatiile nu-si au rostul: de 6 ori mai multa vitamina B1; de 5 ori mai mult fosfor; de 5 ori mai mult fier; de 15 ori mai multa vitamina B2, precum si alte substante antialergice, ce fac ca oul de prepelita sa diminueze cantitatea unor anticorpi responsabili de aparitia reactiilor alergice.
Toate acestea si multe altele fac din oul de prepelita singurul 'medicament' care are numai 'indicatii', la rubrica 'contraindicatii' troneaza un mare 'ZERO'!
Carnea de prepelita este una dintre cele mai fine si apreciate in gastronomie, continutul scazut in grasimi si colesterol caracteristic facand din aceasta o alternativa dietetica si curativa pentru cei suferinzi (obezitate, colesterol marit, diabet, regim alimentar de curatare).
In incheiere un lucru deosebit de important: daca sunt reflectate toate instructiunile privind igiena si se asigura conditiile de mediu optime, prepelita japoneza este singura pasare de productie care nu necesita vaccinari pe toata durata vietii, starea de sanatate fiind determinata prin examene de laborator asupra lotului de productie si a oualelor.
Aceasta constituie un argument in plus pentru ca produsele prezentate sa fie consumate cu toata increderea.

Imbunatatesc functionarea cordului Au un efect pozitiv in tratarea bolilor de rinichi si ficat Imbunatatesc digestia, regleaza aciditatea gastrica Improspateaza si imbunatatesc memoria Au un rol deosebit de important in cresterea si dezvoltarea copiilor Revitalizeaza organismul indiferent de varsta

INFORMATII GENERALE

Prepelitele fac parte din familia Phasianoideea din ordinul Galiforme din clasa Aves, la fel ca si gainile, porumbeii si potarnichile. Specii si subspecii ale genului Couturnix sunt originare din toate continentele, mai putin din America. Unele dintre ele Coturnix coturnix sau prepelitele comune sunt pasari migratoare din Asia, Africa si Europa.Cateva subspecii sunt recunoscute, dar dintre ele, Coturnix coturnix coturnix (prepelita europeana) este cea mai cunoscuta dar si Coturnix japonica (prepelita japoneza). O anumita  subspecie care a migrat intre Asia si Europa a fost domesticita pentru prima data in China, fiind crescute ca pasari de companie cantatoare. Prepelitele domesticite au fost aduse dinspre China spre Japonia de-a lungul podului Korean (conform lui Howes, 1964). Oricum, prepelitele au fost domesticite in Asia si nu in Orientul  Mijlociu asa cum se spune. Desi prepelitele europene migrau inspre sud fiind prinse usor dupa calatoria extenuanta, scriereile biblice si egiptene nu contin date cu privire la cresterea lor in captivitate.
Primele consemnari cu privire la cresterea in captivitate a prepelitelor in Japonia dateaza din secolul al doisprezecelea unde aceste pasari erau tinute ca pasari de casa pentru cantecul lor. Se spune ca un imparat japonez s-a vindecat de tuberculoza dupa ce a consumat carne de prepelita ceea ce a condus la cresterea prepelitelor in Japonia pentru carne si oua in a doua parte a secolului al nouasprezecelea iar in jurul anului 1910 prepelitele erau crescute pe scara larga in a aceasta tara. Intre 1910 si 1941, populatia de prepelite a crescut vertiginos in Japonia, mai ales in zona  Tokyo, Mishima, Nagoya, Gifu si in zona Toyohashi. Aceasta perioada a insemnat si expansiunea imperialismului japonez iar domesticirea prepelitelor s-a raspandit in China, Korea, Taiwan si Hong Kong si mai tarziu in Asia de Sud.
Subspecia domesticita,  Coturnix coturnix japonica, este numita 'japoneza', dar este cunoscuta si sub alte nume: prepelita comuna, prepelita-faron, prepelita gri japoneza, prepelita migratoare japoneza. Denumirea corecta pentru Coturnix coturnix japonica este 'prepelilta japoneza' sau 'coturnix', dar nu 'prepelita coturnix', pentru ca in limba latina, coturnix inseamna prepelita

CURA CU OUA DE PREPELITA

Sunt recomandate doua tipuri de cura cu oua de prepelita:

• CURA DE 120 DE OUA - contra: hipertensiune arteriala, ulcer, tulburari digestive, conjunctivite, urticarii, tuse convulsiva, catalizarea procesului de dezvoltare a copiilor, cu tot ceea ce implica acest proces.
• CURA DE 240 DE OUA - contra: TBC, afectiuni hepatice, renale, diabet zaharat, alergii, astm bronsic, anemie, impotenta, guta, migrene, neurastenie, obezitate; dizolva depunerile de colesterol si impiedica formarea altora, previne arterioscleroza, regenereaza sistemul nervos etc.
  
  Cum se deruleaza un asemenea tratament?

Ouale se administreaza dimineata, in loc de cafea (la care trebuie sa renuntam in timpul tratamentului, pentru acel moment al zilei), inainte de micul dejun. Este recomandabil sa fie inghitite crude si cu galbenusul intreg, fara sare, zahar sau substante aromate. Pentru ca e mic, se sparge intr-o lingura de supa, lasandu-l sa alunece de la baza limbii catre esofag. Persoanelor care nu suporta aceasta maniera se recomanda amestecul cu miere de albine sau pulpa de fructe. Micul dejun se va servi dupa aproximativ doua ore, acesta fiind alcatuit, de preferinta, din hrana rece. In cazul unor boli digestive sau al anemiilor severe, micul dejun se poate servi la o jumatate de ora dupa administrarea continutului oualor.
In timpul tratamentului, consumul de alcool (bauturi alcoolice) reduce efectele terapeutice cu cel putin 50%.Tratamentul se poate relua dupa trei saptamani de pauza - la adulti, iar la copii - dupa doua, trei luni.

Cura de 120 de oua in 32 de zile, pentru copii/adolescenti intre 11 si 15 ani:
In primele patru zile - cate trei oua pe zi;
Intre a 5-a si a 30-a zi - cate patru oua pe zi;
In a 31-a zi - trei oua, iar in a 32-a zi - un ou.

Cura de 120 de oua in 26 de zile, pentru adulti si adolescenti intre 16 si 18 ani:
Se respecta schema de mai jos, doar ca in a 25-a si a 26-a zi se iau trei,
respectiv doua oua pe zi.

Cura de 240 de oua in 50 de zile, numai pentru adulti:
In primele doua zile - cate trei oua pe zi;
In a treia zi - patru oua pe zi;
Incepand cu ziua a patra, pana in a 48-a zi inclusiv - cate cinci oua pe zi;
In a 49-a zi - trei oua pe zi;
In a 50-a zi - doua oua pe zi.

De asemenea exista si alte scheme (grafice) de tratament, in functie de varsta si - de ce nu - de recomandarile medicului curant. Este foarte important sa se consume oua proaspete:

Cura de 60 de oua in 30 de zile, pentru copii intre un an si trei ani:
Se pot administra cate doua oua zilnic.

Cura de 60 de oua in 20 de zile, pentru copii intre 4 si 7 ani:
Se adminsitreaza cate trei oua zilnic.

Cura de 90 de oua in 30 de zile, pentru copii intre 8 si 10 ani:
Se pot administra cate trei oua zilnic.

Exista si o reteta pentru impiedicarea calvitiei (chelirii) si a regenerarii firelor de par slabite:
Se iau 10 galbenusuri de ou de prepelita si se amesteca pana la omogenizare cu laptisor de matca (doua fiole), o lingurita de miere de albine si putina drojdie (un varf de cutit). Se lasa la dospit, intr-o incapere bine incalzita, timp de 24 de ore. Se spala parul in fiecare seara si, dupa uscare, se pensuleaza pielea capului pe carari formate cu pieptenele din cinci in cinci milimetri, daca nu ne permitem sa ne tundem de tot. Peste noapte, capul se acopera cu un prosop curat. Dimineata se spala, de preferinta cu ceai de musetel. Solutia ramasa poate fi pastrata la rece, in frigider, pana la consumare.

Hranirea prepelitelor - ghid practic

Nutritia este unul din cei mai importanti factori pentru mentinerea prepelitelor la un nivel normal de crestere si de productie de oua. Avand in vedere ca procesul de hranire al prepelitelor presupune aproximativ 60-70% din investitia curenta a unei ferme, este necesar de avut in vedere o proportie corecta a substantelor hranitoare. Sunt cateva metode prin care se poate face o hranire corecta a prepelitelor: un fel de terci uscat, pastile sau sub forma de furaj. In zonele calde se prefera terciul uscat. In Romania se practica hranirea cu furaje uscate, in diferite combinatii. Un proces de hranire obisnuit, folosit de crescatorii amatori poate consta dintr-o dieta apropiata de cea a gainilor, suplimentata cu proteine precum praf de peste, soia sau lapte praf. Pentru o crescatorie profesionista in care este necesar un proces de crestere mai rapid se va apela la diete cu un inalt grad de proteine. Indeosebi prepelitele japoneze care se maturizeaza la 5-6 saptamani raspund foarte bine la diete cu un grad inalt de proteine. Aceasta metoda de hranire intensiva duce la o devansare a perioadei in care prepelitele vor incepe sa oua. Pentru prepelitele aproape ajunse la maturitate, dieta necesara se pastreaza, in afara calciului si a fosforului. Se recomanda o dieta care sa contina cel putin 1.25% fosfor si 3.5% procent de calciu desi se poate ajunge si la un procent de 3.9% calciu in perioadele calduroase de vara, atunci cand prepelitele mananca mai putin dar au oricum nevoie de calciu pentru oua. Este foarte important ca hrana sa fie proaspata si sa fie pastrata in conditii de igiena, uscate si racoroase, departe de animale domestice sau daunatori. Hrana tinuta mai mult de 8 saptamani se poate deteriora si isi pierde capacitatile hranitoare, practic este considerata stricata.

Furajarea pepelitelor este deosebit de importanta. Un ou de prepelita cantareste aproximativ 10% din greutatea prepelitei adulte, fata de 5-6% la gaina, iar o prepelita poate produce si 2 oua in 24 de ore. In aceasta situatie calitatea furajului utilizat la hranire este esentiala, de compozitia lui depinzand asigurarea sanatatii pasarii si implicit calitatea oualor resultate. Este important de stiut ca nu toti crescatorii, din pacate, utilizeaza furaje adecvate si implicit nu toate ouale vandute intr-un mod sau altul pe piata sunt de cea mai buna calitate, aspect foarte important mai ales cand ouale sunt utilizate crude pentru cura. A fost demonstrat prin intermediul unui experiment ca administrarea unui premix 1% pe baza demicroelemente chelatate, vitamine si zeoliti duce la realizarea unei productii de oua cu 7,54% mai mare decat in cazul cazul administrarii unui premix 1% pe baza de microelemente asigurate din saruri si oxizi, vitamine si suport din faina de porumb. In primul caz, s-a inregistrat si un consum specific cu 6,02% mai mic. Greutatea oualor si continutul de elemente minerale nu a fost influentat semnificativ in cela doua cazuri, chiar daca inprimul caz nivelul de suplimentare cu microelement a fost cu 5 pana la 10 ori mai mic fata de cel de-al doile caz.

Pastrarea sanatatii populatiei de prepelite

Prevenirea imbolnavirii prepelitelor japoneze depinde de aplicarea continua si constiincioasa a principiilor fundamentale si a practicilor de carantina si curatenie. Managementul bun reduce riscul imbolnavirilor. Prima masura pentru prevenirea cu succes a acestor cazuri este dezinfectarea mediului in care va sta populatia de prepelite. Imediat cum ajung in acest loc, pasarile vor fi izolate de alte pasari de ferma si tinute sub observatie pe o periada de 2 saptamani. Se vor observa orice semn de imbolnavire si cand se observa o schimbare cat de mica in acest sens, se vor lua masuri imediate de diagnostic si se vor administra tratamente. A doua regula este de a separa matca (pasarile reproducatoare) de pasarile in crestere sau ouatoare. Masurile de asigurare a curateniei sunt cele mai eficiente metode de prevenirile a imbolnavirilor. Echipamente precum custi, jgheburi de hrana sau de apa, instrumente vo trebui curatate frecvent. Trebuie asigurata protectia spatiului in care stau prepelitele impotriva animalelor, insectelor care pot transmite microbi iar pasarile moarte trebuie eliminate imediat. Teortic, prepelitele japoneze, fiind inrudite cu pasarile de curte sunt predispuse acelorasi boli precum acestea. Totusi, prepelirele sunt mai rezistente si cu un management corect, mortalitata masiva datorata bolilor nu va fi o problema.

Istoria prepelitei japoneze

Prepelitele, ca si gainile, porumbeii si potarnichile fac parte din familia  Phasianoidea din ordinul Galiforme din clasa Aves. Specii si subspecii ale genului Coturnix sunt originare din toate continentele, mai putin din America. Unele din ele, Coturnix coturnix sau prepelitele comune sunt pasari migratoare din Asia, Africa si Europa.Cateva subspecii sunt rcunoscute, dar dintre ele, Coturnix coturnix coturnix (prepelita europeana) este cea mai cunoscuta dar si Coturnix japonica (prepelita japoneza). O anumita  subspecie care a migrat intre Asia si Europa a fost domesticita pentru prima data in China, fiind crescute ca pasari de companie cantatoare. Prepelitele domesticite au fost aduse dinspre China spre Japonia de-a lungul podului Korean (conform lui Howes, 1964). Oricum, prepelitele au fost domesticite in Asiasi nu in Orientul  Mijlociu asa cum se spune. Desi prepelitele europene migrau inspre sud fiind prinse usor dupa calatoria extenuanta, scriereile biblice si egiptene nu contin date cu privire la cresterea lor in captivitate.
Primele consemnari cu privire la cresterea in captivitate a prepelitelor in Japonia dateaza din secolul al doisprezecelea unde aceste pasari erau tinute ca pasari de casa pentru cantecul lor. Se spune ca un imparat japonez s-a vindecat de tuberculoza dupa ce a consumat carne de prepelita ceea ce a condus la cresterea prepelitelor in Japonia pentru carne si oua in a doua parte a secolului al nouasprezecelea iar in jurul anului 1910 prepelitele erau crescute pe scara larga in a aceasta tara. Intre 1910 si 1941, populatia de prepelite a crescut vertiginos in Japonia, mai ales in zona  Tokyo, Mishima, Nagoya, Gifu si in zona Toyohashi. Aceasta perioada a insemnat si expansiunea imperialismului japonez iar domesticirea prepelitelor s-a raspandit in China, Korea, Taiwan si Hong Kong si mai tarziu in Asia de Sud.
Subspecia domesticita,  Coturnix coturnix japonica, este numita 'japoneza', dar este cunoscuta si sub alte nume: prepelita comuna, prepelita-faron, prepelita gri japoneza, prepelita migratoare japoneza. Denumirea corecta pentru Coturnix coturnix japonica este 'prepelilta japoneza' sau 'coturnix', dar nu 'prepelita coturnix', pentru ca in limba latina, coturnix inseamna prepelita.

• CUSTI PENTRU CRESTEREA PREPELITELOR

     Pentru confectionarea sau procurarea de custi pentru cresterea prepelitelor va rugam sa ne contactati la tel: 0745.257.133 sau 0723.369.568

• DOCUMENTATIE

Asociatia Nationala Cinegetica pune la dispozitie celor interesati documentatie referitoare la:
- cresterea prepelitelor
- cresterea fazanilor
- cresterea strutilor
- cresterea gainilor

Relatii la tel: 0745.257.133 sau 0723.369.568

• ESTE O AFACERE RENTABILA CRESTEREA PREPELITELOR ?

     Cresterea prepelitelor este una dintre afacerile deosebite pe care le puteti demara si dezvolta cu costuri si eforturi scazute, o afacere cu randament net superior altor afaceri. Cresterea pepelitelor se poate face ca o activitate de baza, ceea ce presupune un numar mare de prepelite ouatoare, crescute in ferme speciale (intre 5.000 si 10.000 de pasari), dar pot fi crescute si ca ocupatie anexa, pentru consumul propriu, in crescatorii familiale (intre 100 si 500 de pasari).
     Unele din avantajele cresterii prepelitelor ar fi urmatoarele:
   1) SPATIUL necesar amenajarii unei crescatorii nu este deloc o problema. Avand in vedere ca pe un metru patrat se pot creste pana la 120 de prepelite, insemna ca o crescatorie de casa poate fi amenajata intr-o cladire deja existenta - un grajd, pe un coridor, pe un balcon, etc. Pentru economisirea spatiului se pot folosi pana la 7 custi suprapuse. Singurele conditii ce trebuie asigurate sunt: pastrarea unei temperaturi relativ constante (intre 10 si 20 C), luminozitate, lipsa zgomotelor, a curentilor de aer si in general a tuturor factorilor de stres.
   2) TIMPUL alocat ingrijirii prepelitelor este minim. Zilnic se administraza hrana si apa, se culeg oualele, la 2 - 3 zile se curata tavitele de dejectii. O atentie speciala trebuie acordata incubarii oualelor (intoarcerea oualelor in incubator de 2 - 3 ori in 24 de ore, umectarea oualelor din a 14-a zi de incubatie), si ingrijirii puilor (asigurarea unei temperaturi optime). O crescatorie de casa (500 de pasari) necesita un volum de munca putin mai mare, dar ingrijirea lor se poate face dupa terminarea serviciului.
   3) COMERCIALIZAREA produselor obtinute din urma cresterii prepelitelor este usurata de faptul ca aceste produse sunt cu totul speciale. Astfel, oul de prepelita este o adevarata minune. Desi poate parea greu de grezut, avand in vedere dimensiunile mult mai mici ale oului de prepelita acesta contine de 5 ori mai mult fier, calciu, potasiu, zinc, de 6 ori mai multa viamina B6 si de 15 ori mai multa vitamina B2, decat oul de gaina. (vezi detalii in pagina Retete). Astfel, datorita continutului sau, oul de prepelita este foarte mult folosit in tratamentul naturist al unor boli, unele chiar foarte grave. Referitor la carnea acestor pasari, mentionam faptul ca este o carne de o calitate deosebita, fiind extrem de solicitata in marile restaurante. Tocmai de aceea si prepelitele salbatice sunt foarte mult cautate si apreciate de catre vanatori. Clientii pot fi consumatorii individuali sau firmele de alimentatie publica, restaurantele, magazinele si pietele agro-alimentare cu desfacere en-detail sau en-gros, si chiar firmele care exporta produse alimentare.
   4) PROFITUL. Avand in vedere faptul ca la numai 40 de zile, prepelita ajunge la maturitate si incepe ouatul, si productivitatea ei, in cazul unor conditii optime de mediu si hrana, ajunge la circa 90 %, inseamna, in cazul unei crescatorii cu 500 de capete, inseamna o productie zilnica de 450 de oua. Costurile de productie sunt foarte mici, deoarece prepelita consuma foarte putina hrana (25 grame / 24 ore dintr-un furaj special care la aceasta ora este in jurul a 10.000 lei / kg). Alaturi de furaj mai este necesar ca in alimentatie sa se foloseasca si un complex polivitaminic buvabil, dar care este foarte accesibil. (10.000 lei / zi pentru tot efectivul de 500 de capete). Alte cheltuieli mai sunt necesare pentru energia electrica (un bec econom de 15 W). Toate cheltuielile de productie nu depasesc deci 125.000 lei / zi pentru un efectiv de 500 de capete. Luand in considerare numai valorificarea celor 450 de oua, cu la un pret de 1.500 de lei per bucata, rezulta venituri zilnice de 675.000 de lei si un profit zilnic net de circa 550.000 de lei. Alaturi de oua un profit insemnat se poate scoate si din valorificarea carnii de prepelita, carne ce se vinde la un pret destul de ridicat.

• CARACTERISTICI SI AVANTAJE ALE CRESTERII PREPELITELOR

Cresterea prepelitelor in mici ferme proprietate personala prezinta urmatoarele caracteristici si avantaje:
   1. Sunt necesare spatii reduse de crestere, prepelitele crescute in baterii de custi - permitand o mare incarcatura pe metru patrat (se recomanda amenajarea unor cladiri existente).
   2. Cheltuieli cu echiparea crescatoriei si cu procurarea materialului matca, sunt de asemenea relativ mici.
   3. Carnea si oualele de prepelita au calitati recunoscute, la un gust deosebit de apetisant, adaugandu-se si recomandarile medicale de consumare a acestor produse.
   4. Carnea de prepelita este solicitata la export, iar piatra mondiala a acestui produs, este foarte favorabila.

   Sunt necesare totusi unele masuri tehnico-organizatorice deosebite, pentru a ne feri de surprize.
   1. Spatiile de crestere trebuie sa fie bine climatizate, calduroase, prepelitele nesuportand frigul si umezeala.
   2. Furajele utilizate trebuie sa fie de cea mai buna calitate, ca valoare nutritiva si ca salubritate.
   3. Este preferabila organizarea cresterii prepelitelor in flux continuu (reproductie, incubatie, productie de carne si oua pentru consum, prelucrare produse) cu activitatea in tot cursul anului.

• ORGANIZAREA CRESCATORIEI

       Pot fi numeroase tipuri de crescatorii de prepelite, insa trei din acestea merita sa fie discutate:
   a) Crescatorie mixta pentru oua si carne
   b) Crescatorie profilata pe productie de carne
   c) Crescatorie profilata pe productie de oua
     La randul lor, crescatoriile pot avea un flux complet (reproductie, incubatie productie (carne-oua) : industrializare, desfacere), sau se pot limita numai la productia de carne sau oua de prepelita. Nici unul din aceste sisteme nu este contraindicat.

A. Crescatorie mixta pentru oua carne

     Organizata in flux continuu, deci cu activitate egala in tot timpul anului respectiv crescatoria, de dimensiuni medii, va avea urmatoarele faze:
     - Parinti:
  -  Tineret 0 - 6 saptamani cu 600 capete pe serie (nesexati)
  -  Adulti   7 - 34 saptamani cu 800 femele si 264 masculi
din care: 7 - 14 saptamani cu 200 femele si 66 masculi
     15 - 21 saptamani cu 200 femele si 26 masculi
     22 - 28 saptamani cu 200 femele si 66 masculi
     29 - 34 saptamani cu 200 femele si 66 masculi
   -  Statie de incubatie :
- 1 incubator x 4ooo locuri oua
- 1eclozionator x 2000 locuri oua
     - Crestere tineret
- capacitate 10500 locuri pe serie (7 module x 1500 locuri)
     - Punct de taiere
- pentru 625 prepelite pe saptamana

B. Crescatorie profilata pe productia de carne

     In functie de posibilitatile materiale si de spatiul disponibil, crescatoria pentru productia de carne poate fi prevazuta cu sectie de reproductie, statie de incubatie, respectiv cu punct de taiere.
     In cazul unui flux complet, organizarea crescatoriei se va face in urmatoarele sectiuni:
     - Parinti
   -  Tineret 0- 6 saptamani
   -  Adulte 7-34 saptamani 
     - Statie de incubatie
   - 1 incubator
   - 1 eclozionator (50 % din capacitatea incubatorului)
      - Crestere se pui carne (7 module)
      - Punct de taiere

     Fluxul tehnologic este identic cu cel al exploatarii mixte, cu singura deosebire ca la varsta de 6 saptamani toti puii sunt destinati sacrificarii.
     Dimensionarea crescatoriei se va face dupa posibilitati, cu precizarea ca de la fiecare femela adulta se obtin (in ciclu de ouat de 29 saptamani): 139 oua x 90 % incubabile x 72 % ecoziune, rezultat 90 pui de o zi.

C. Crescatorie profilata pe productia de oua

     Cea mai simpla crescatorie este cea gospodareasca compusa dintr-o singura minibaterie de 30-50 de prepelite, care asigura necesarul de oua al unei familii formate din 3-5 membrii, in care consumul de oua de gaina este inlocuit total cu oua de prepelita, recunoscute ca ouale cele mai dietetice, comparativ cu alte specii de ouatoare (gaina, rata, bibilica etc.) Un ou de gaina de 62 grame poate fi inlocuit cu 5 oua de prepelita de cate 12,4 grame.
     Consumul anual maxim al unei persoane , de 300 oua, gaina, poate fi deci satisfacut cu 1.500 oua de prepelita, iar o familie de 5 persoane are nevoie anual de circa 7500 oua de prepelita, adica de o medie zilnica de 20 - 22 oua . La un procent mediu de ouat de 60 % (foarte usor de realizat) este suficienta o minibaterie de 30-35 prepelite ouatoare, care poate fi amplasata cu usurinta pe balcon, in pod, sau intr-o nisa. Daca insa se are in vedere o crescatorie organizata cu oua disponibile pentru valorificare, se recomanda dimensiuni de 500-10.000 prepelite cu productii anuale de 120.000 pana la 2,5 milioane oua si un consum zilnic de furaje de la 12 kg la 250 kg. Curba economica de ouat a unei prepelite este intre varsta de 6 si 36 saptamani. In functie de valoarea biologica a prepelitelor, de conditiile tehnologice si de calitatea furajelor administrate, prepelitele pot fi mentinute in ouat un an si chiar mai mult, nivelul de ouat mentinundu-se la valori de 50%

• CRESTEREA TINERETULUI DE REPRODUCTIE

     Tineretul de reproductie poate fi crescut atat la sol, cat si in baterii. Pentru ambele sisteme de crestere sunt necesare urmatoarele masuri:
     - spalarea si dezinfectarea spatiilor de crestere si odihna acestora cel putin o saptamana inainte de populare;
     - mentinerea puilor de o zi in ecluzionator pana la uscarea totala a acestora . Nu trebuie sa ne temem de infometarea lor, pentru ca au in vitelus rezerva de hrana pentru 24 de ore;
     - asternutul (de pe sol sau din cusca de demarare, daca este cazul ) sa fie uscat, bun absorbant al umiditatii, nu prea grosier, asezat in strat uniform;
     - sistemul de incalzire sa fie pus in functiune din timp, pentru ca la populare sa asigure temperatura de 37-40 C;
     - la populare, se recomanda ca puii sa fie lasati cca. 30 de minute in intuneric, pentru odihna;
     - in continuare, trebuie sa fie asigurata mai intai apa, la o temperatura medie (temperatura prea scazuta provoaca indigestii, iar prea ridicata permite multiplicarea germenilor patogeni. In apa este preferabil sa fie dizolvate vitamine si antibiotice, iar puii vor fi introdusi - la populare unul cate unul cu ciocul in apa, pentru o prima hidratare si pentru a repera locurile de adapare;
     - cresterea tineretului se va face in doua faze; demarajul ( 10 zile iarna, 7 zile vara) si cresterea propriu zisa (pana la 5 saptamani, dupa care se transfera in spatiile de adulte.

• EXPLOATAREA PREPELITELOR ADULTE PENTRU REPRODUCTIE

     Intrucat de la varsta de cca. 40 zile prepelita incepe sa oua, transferul in bateria de adulte trebuie facuta la varsta de cca. 5 saptamani (35 zile).
     Dimensiunile custii pentru adulte pot merge de la capacitatea minima (o femela si un mascul in lucrarile de selectie, formula in care se obtine maximum de productie), doua femele si un mascul, trei femele si un mascul si pana la 30 femele si 10 masculi. Cu cat insa colonia este mai mare, cu atat fecunditatea si eclozionabilitatea sunt mai scazute.
     Densitatea in cusca trebuie sa fie de 80 - 100 capete pe metru patrat. Asadar, pentru o colonie de 40 cap, vom utiliza o cusca de cca. 1 mp. Pentru economisirea spatiilor, custile se aseaza spate in spate, intre randurile de custi amplasandu-se jgheaburile de adapare, detasabile, care se scot zilnic pentru spalare si alimentare cu apa, iar in fata se gasesc jgheaburile de hranire. Custile sunt suprapuse pe 4 nivele. Plasa podea este inclinata dinspre fundul custii catre margine cu 3-4 cm pentru rostogolirea oualelor. Sub jgheabul de furajare, in peretele frontal, se lasa un spatiu de 2,7 cm, pentru rostogolirea oului spre sertarul de recoltare. Daca spatiul este mai mare, pe acolo pot evada prepelitele, daca este mai mic, nu pot iesi ouale.
     Temperatura corporala a prepelitei este de 40 - 41 gr.C. La o temperatura ambientala sub 10 C (iarna si peste 30 C, prepelita sufera si isi reduce productia de oua. Iarna, se va realiza o densitate mai mare la nivelele inferioare ale bateriei (unde este mai frig) iar vara se va scadea in general incarcatura pe mp, la toate nivelele.
     Furajarea prepelitelor adulte de reproductie este deosebit de importanta. Un ou de prepelita cantareste circa 10 % din greutatea prepelitei adulte, fata de 5 - 6 % la gaina, iar o prepelita poate produce si doua oua in 24 de ore, intrucat ovulatia se produce cu cca. 1 ora inainte de producerea unui ou, iar formarea unui ou dureaza 22 - 24 ore. Deci, intervalul dintre doua oua poate sa fie la prepelita de 21 ore, pe cand la gaina nu poate fi mai mic de 24 ore.

• INCUBATIA

     Dupa ce am obtinut oua pentru incubat de o buna valoare incubatoare, cu o fertilitate de minim 90%,, curate, cu coaja integra, trebuie sa le conservam in cele mai bune conditii, pe perioada dinainte de introducere la incubat.
    Pastrarea oualor trebuie sa fie facuta intr-o camera racoroasa, la o temperatura de 10 - 15 grade C, dar nu pentru mai mult de o saptamana. Pe timpul pastrarii ouale trebuie sa fie pe periodic intoarse cu 180
     Incubatoarele pentru oua de prepelita, pot avea de la 100 oua pana la cateva zeci de mii si pot fi de suprafata sau de volum. De regula, pentru incubarea oualelor de prepelita se pot utiliza incubatoarele pentru gaina cu unele modificari, privind modul de asezare al oualor si cu corecturile de rigoare privind temperatura si umiditatea.
     Intoarcerea oualor pe tot timpul perioadei de doua sau trei ori in 24 de ore, este necesara pentru evitarea aderarii si lipirii galbenusului de coaja si moartea embrionulu. Comparativ cu incubatia oualor de gaina, se va asigura o umiditate sporita in incubatoare, prin recipiente cu apa dispuse pe partea inferioara incubatoarelor.
     La 14 zile de la introducerea de la incubat, ouale se transporta in ecluzionator. Aici, zilnic, ouale se pulverizeaza cu apa calda, cu un atomizor, pentru evitarea deshidratarii exagerate a oualor. Ecloziunea se produce la 16 - 17 zile de la introducerea la incubatie a oualor. Spargerea (ciocnirea) oului se realizeaza in zona diametrului mare al oului (la 1/3 dinspre capul cu camera de aer). Cand oualele au un bun procent de fecunditate (90 %) se realizeaza un procent de 70 - 75 % eclozionalitate. Cand se fac erori de selectie -(consangvinitate) sau de incubatie, pot exista pana la 10 % pui cu malformatii .

• CRESCATORII DE CASA

     O crescatorie de casa se face din placere si din spirit practic, iar numarul prepelitelor crescute este de 10 - 15 capete. In afara de petrecerea in mod placut a timpului liber, mica crescatorie acopera necesarul in oua al familiei respective, iar ouale de prepelita sunt dietetice, recomandate medical pentru afectiunile cardiatice, pentru potenta sexuala, etc.
     Un om trebuie sa consume pe zi un ou de gaina sau 4 - 5 oua de prepelita, sau intr-un an cca. 1500 de oua de prepelita. Intrucat o prepelita produce anual cca. 250 oua, insemna ca pentru fiecare membru al familiei trebuie sa existe in permanenta in productie 6 prepelite. Daca, se exemplu, familia este formata din 4 persoane, atunci marimea crescatoriei va fi de 24 de prepelite.
Intrucat pe un metru patrat de cusca se pot caza 120 de preplite adulte, inseamna ca vom afecta fiecarei prepelite 80 cm patrati, iar pentru 24 de prepelite - 1920 cm patrati, adica o cusca cu dimensiunile de 64 x 30 cm sau doua custi suprapuse de 32 x 30 cm.
     Pentru o astfel de cusca nu este necesara o camera speciala, ci doar de o boxa existenta in casa, un coridor, o veranda, un balcon, un pod, cu conditia de mentine o temperatura relativ constanta intre 10 si 20 C, fara curenti si zgomote. De fapt, o astfel de cusca mobila cantareste maximum 12 Kg. Inclusiv prepelitele si poate fi mutata cu usurinta dintr-un loc in altul, in functie de anotimp si de spatiile disponibile din casa (gospodarie). Evitand binenteles locurile frecventate de pisici.
     O astfel de cusca confectionata in gospodaria proprie sau procurata de la asociatia de crescatori, poate fi utilizata timp de cca. 10 ani, cu schimbarea anuala a prepelitelor. Este preferabil ca prepelitele sa fie cumparate la varsta de 30 -50 zile, adica cu 10 -15 zile inainte de inceperea ouatului.
     Cusca este prevazuta cu jgheab de furajare si jgheab de adapare, amplasat in exteriorul custii. Prepelitele pot consuma intre 22 - 30 grame furaje pe zi, in functie de nivelul de ouat, valoarea nutriva a furajelor si modul de preparare al acestora. La o medie zilnica de 25 grame inseamna un necesar zilnic de 600 grame pe zi sau 18 Kg. pe luna, pentru crescatoria amintita pentru 24 de prepelite. Dar sunt produse pe luna 450 - 500 oua de prepelita, suficient pentru hrana familiei respective.
         Este preferabila angrenarea copiilor in ingrijirea prepelitelor, pentru dezvoltarea respectului fata de munca, a sentimentului de iubire si ocrotire a animalelor.O astfel de crescatorie asigura necesarul propriu al familiei in oua si carne de prepelita si - in plus - realizeaza si un excendent de oua pentru valorificare. Se apreciaza ca o astfel de crescatorie poate avea intre 100 - 500 prepelite si produce anual intre 25 mii si 125 mii oua, din care 20-120 mii pentru vanzare. Se recomanda sa se inceapa cu un numar mic de prepelite (cca. 100) si dezvoltarea crescatoriei se face treptat pe masura acumularii experintei si asigurarii pietei de desfacere a oualor. Pentru 500 de prepelite sunt insa necesare custi care insumeaza o suprafata de 4 mp (500 x 80 cm). De aceea, spre a castiga spatiu, custile vor fi puse in baterie pe 4 nivele, caz in care spatiul de crestere ramane restrans (1 m2 x 4 nivele). Este deci necesara o camaruta bine aerisita si iluminata, in care, alaturi de bateria cu prepelite, sa poate fi depozitate furajele (necesar zilnic cca. 13 Kg) si echipamentul de lucru aferent.