CATEGORII DOCUMENTE |
Animale | Arta cultura | Divertisment | Film | Jurnalism | Muzica | Pescuit |
Pictura | Versuri |
Chirurgie veterinara |
BENEFICIILE CRESTERII PREPELITELOR
Cresterea
prepelitelor japoneze pentru oua si carne este o afacere cu un
potential de exceptie, lucru datorat faptului ca oul de prepelita este
un medicament extraordinar, care poate vindeca o multitudine
de afectiuni. O cura cu oua de prepelita rezolva
probleme grave de sanatate, cum ar fi: afectiuni ale inimii, ale stomacului sau
ale sistemului circulator, si asta fara nici un altfel de medicamente. In
antichitate, chinezii tratau in mod curent astmul bronsic cu oua de prepelita,
iar vechii egipteni tratau inca de acum 4000 de ani impotenta si sterilitatea.
Doctor Jean Claude
Truffier, medic generalist francez, face studii aprofundate asupra calitatilor
terpeutice ale oului de prepelita, obtinand rezultate remarcabile in tratarea
astmului bronsic, rinitei, conjunctivitei, tusei spastice, urticariei, etc.
Dupa aceste remarcabile succese, numerosi medici, vor accepta acest tratament,
extinzand utilizarea lui in tratarea altor afectiuni, cum ar fi:
ulcer gastric si duodenal diabet zaharat hipertensiune arteriala boli ale ficatului si rinichilor impotenta sexuala Oul de prepelita este un 'medicament' fara nici o
contraindicatie si are marele avantaj ca echilibreaza intregul organism, fiind
o sursa naturala si foarte ieftina de vitamine esentiale. Care este misterul?
Nimic mai simplu, daca pornim de la factorii ce determina aceste imbolnaviri:
stres cotidian, alimentatie dezechilibrata, bogata in aditivi si ingrediente
sintetice (amelioratori, conservanti, stabilizatori) precum si in produse de
origine animala cu un continut ridicat de grasimi si colesterol, etc.
Oul de prepelita este produsul de origine animala cu cel mai
echilibrat continut proteic, vitamino - mineral si enzimatic capabil
sa regleze toate aceste carente, readucand in parametrii normali orice organism
uman.
Comparativ cu oul de gaina, oul de prepelita are un continut de colesterol de
numai 1,4% fata de 4%; grasimi de circa 3 ori mai putine; ca
aport proteic galbenusul contine 23% fata de 16% - 17% la oul de gaina.
La continutul de minerale si vitamine, comparatiile nu-si au rostul: de 6
ori mai multa vitamina B1; de 5 ori mai mult fosfor; de 5 ori mai
mult fier; de 15 ori mai multa vitamina B2, precum si alte substante
antialergice, ce fac ca oul de prepelita sa diminueze cantitatea unor anticorpi
responsabili de aparitia reactiilor alergice.
Toate acestea si multe altele fac din oul de prepelita singurul
'medicament' care are numai 'indicatii', la rubrica 'contraindicatii'
troneaza un mare 'ZERO'!
Carnea de prepelita este una dintre cele mai fine si apreciate in
gastronomie, continutul scazut in grasimi si colesterol caracteristic facand
din aceasta o alternativa dietetica si curativa pentru cei suferinzi
(obezitate, colesterol marit, diabet, regim alimentar de curatare).
In incheiere un lucru deosebit de important: daca sunt reflectate toate
instructiunile privind igiena si se asigura conditiile de mediu optime,
prepelita japoneza este singura pasare de productie care nu necesita vaccinari
pe toata durata vietii, starea de sanatate fiind determinata prin examene de
laborator asupra lotului de productie si a oualelor.
Aceasta constituie un argument in plus pentru ca produsele prezentate sa fie
consumate cu toata increderea.
Imbunatatesc functionarea cordului Au un efect pozitiv in tratarea bolilor de rinichi si ficat Imbunatatesc digestia, regleaza aciditatea gastrica Improspateaza si imbunatatesc memoria Au un rol deosebit de important in cresterea si dezvoltarea copiilor Revitalizeaza organismul indiferent de varsta
INFORMATII GENERALE
Prepelitele fac parte din familia Phasianoideea din ordinul Galiforme
din clasa Aves, la fel ca si gainile, porumbeii si potarnichile. Specii si
subspecii ale genului Couturnix sunt originare din toate continentele, mai
putin din America. Unele dintre ele Coturnix coturnix sau prepelitele comune
sunt pasari migratoare din Asia, Africa si Europa.Cateva subspecii sunt
recunoscute, dar dintre ele, Coturnix coturnix coturnix (prepelita europeana)
este cea mai cunoscuta dar si Coturnix japonica (prepelita japoneza). O
anumita subspecie care a migrat intre Asia si Europa a fost domesticita
pentru prima data in China, fiind crescute ca pasari de companie cantatoare.
Prepelitele domesticite au fost aduse dinspre China spre Japonia de-a lungul
podului Korean (conform lui Howes, 1964). Oricum, prepelitele au fost
domesticite in Asia si nu in Orientul Mijlociu asa cum se spune. Desi
prepelitele europene migrau inspre sud fiind prinse usor dupa calatoria
extenuanta, scriereile biblice si egiptene nu contin date cu privire la
cresterea lor in captivitate.
Primele consemnari cu
privire la cresterea in captivitate a prepelitelor in Japonia dateaza
din secolul al doisprezecelea unde aceste pasari erau tinute ca pasari de casa
pentru cantecul lor. Se spune ca un imparat japonez s-a vindecat de tuberculoza
dupa ce a consumat carne de prepelita ceea ce a condus la cresterea
prepelitelor in Japonia pentru carne si oua in a doua parte a secolului al
nouasprezecelea iar in jurul anului 1910 prepelitele erau crescute pe
scara larga in a aceasta tara. Intre 1910 si 1941, populatia de prepelite a
crescut vertiginos in Japonia, mai ales in zona Tokyo, Mishima, Nagoya,
Gifu si in zona Toyohashi. Aceasta perioada a insemnat si expansiunea
imperialismului japonez iar domesticirea prepelitelor s-a raspandit in China,
Korea, Taiwan si Hong Kong si mai tarziu in Asia de Sud.
Subspecia domesticita,
Coturnix coturnix japonica, este numita 'japoneza', dar este
cunoscuta si sub alte nume: prepelita comuna, prepelita-faron, prepelita gri
japoneza, prepelita migratoare japoneza. Denumirea corecta pentru Coturnix
coturnix japonica este 'prepelilta japoneza' sau
'coturnix', dar nu 'prepelita coturnix', pentru ca in limba
latina, coturnix inseamna prepelita
CURA CU OUA DE PREPELITA
Sunt recomandate doua tipuri de cura cu oua de prepelita:
Ouale se
administreaza dimineata, in loc de cafea (la care
trebuie sa renuntam in timpul tratamentului, pentru acel moment al zilei),
inainte de micul dejun. Este recomandabil sa fie inghitite crude si cu
galbenusul intreg, fara sare, zahar sau substante aromate. Pentru ca e mic, se
sparge intr-o lingura de supa, lasandu-l sa alunece de la baza limbii catre
esofag. Persoanelor care nu suporta aceasta maniera se recomanda amestecul cu
miere de albine sau pulpa de fructe. Micul dejun se va servi dupa aproximativ
doua ore, acesta fiind alcatuit, de preferinta, din hrana rece. In cazul unor
boli digestive sau al anemiilor severe, micul dejun se poate servi la o
jumatate de ora dupa administrarea continutului oualor.
In timpul tratamentului, consumul de alcool (bauturi alcoolice) reduce efectele
terapeutice cu cel putin 50%.Tratamentul se poate relua dupa trei saptamani de
pauza - la adulti, iar la copii - dupa doua, trei luni.
Cura de 120 de oua
in 32 de zile, pentru copii/adolescenti intre 11 si 15 ani:
In primele patru zile - cate trei oua pe zi;
Intre a 5-a si a 30-a zi - cate patru oua pe zi;
In a 31-a zi - trei oua, iar in a 32-a zi - un ou.
Cura de 120 de oua
in 26 de zile, pentru adulti si adolescenti intre 16 si 18 ani:
Se respecta schema de mai jos, doar ca in a 25-a si a 26-a zi se iau trei,
respectiv doua oua pe zi.
Cura de 240 de oua
in 50 de zile, numai pentru adulti:
In primele doua zile - cate trei oua pe zi;
In a treia zi - patru oua pe zi;
Incepand cu ziua a patra, pana in a 48-a zi inclusiv - cate cinci oua pe zi;
In a 49-a zi - trei oua pe zi;
In a 50-a zi - doua oua pe zi.
De asemenea exista si alte scheme (grafice) de
tratament, in functie de varsta si - de ce nu - de recomandarile medicului
curant. Este foarte important sa se consume oua proaspete:
Cura de 60 de oua
in 30 de zile, pentru copii intre un an si trei ani:
Se pot administra cate doua oua zilnic.
Cura de 60 de oua
in 20 de zile, pentru copii intre 4 si 7 ani:
Se adminsitreaza cate trei oua zilnic.
Cura de 90 de oua
in 30 de zile, pentru copii intre 8 si 10 ani:
Se pot administra cate trei oua zilnic.
Exista si o reteta pentru impiedicarea
calvitiei (chelirii) si a regenerarii firelor de par slabite:
Se iau 10 galbenusuri de ou de prepelita si se amesteca pana la omogenizare cu
laptisor de matca (doua fiole), o lingurita de miere de albine si putina
drojdie (un varf de cutit). Se lasa la dospit, intr-o incapere bine incalzita,
timp de 24 de ore. Se spala parul in fiecare seara si, dupa uscare, se
pensuleaza pielea capului pe carari formate cu pieptenele din cinci in cinci
milimetri, daca nu ne permitem sa ne tundem de tot. Peste noapte, capul se
acopera cu un prosop curat. Dimineata se spala, de preferinta cu ceai de
musetel. Solutia ramasa poate fi pastrata la rece, in frigider, pana la
consumare.
Nutritia
este unul din cei mai importanti factori pentru mentinerea prepelitelor la un nivel
normal de crestere si de productie de oua. Avand in vedere ca procesul de
hranire al prepelitelor presupune aproximativ 60-70% din investitia curenta a
unei ferme, este necesar de avut in vedere o proportie corecta a substantelor
hranitoare. Sunt cateva metode prin care se poate face o hranire corecta a
prepelitelor: un fel de terci uscat, pastile sau sub forma de furaj. In zonele
calde se prefera terciul uscat. In Romania se practica hranirea cu furaje
uscate, in diferite combinatii. Un
proces de hranire obisnuit, folosit de crescatorii amatori poate consta dintr-o
dieta apropiata de cea a gainilor, suplimentata cu proteine precum praf de
peste, soia sau lapte praf. Pentru o crescatorie profesionista in care este
necesar un proces de crestere mai rapid se va apela la diete cu un inalt grad
de proteine. Indeosebi prepelitele japoneze care se maturizeaza la 5-6
saptamani raspund foarte bine la diete cu un grad inalt de proteine. Aceasta
metoda de hranire intensiva duce la o devansare a perioadei in care prepelitele
vor incepe sa oua. Pentru prepelitele
aproape ajunse la maturitate, dieta necesara se pastreaza, in afara calciului
si a fosforului. Se recomanda o dieta care sa contina cel putin 1.25% fosfor si
3.5% procent de calciu desi se poate ajunge si la un procent de 3.9% calciu in
perioadele calduroase de vara, atunci cand prepelitele mananca mai putin dar au
oricum nevoie de calciu pentru oua. Este foarte important ca hrana sa fie
proaspata si sa fie pastrata in conditii de igiena, uscate si racoroase,
departe de animale domestice sau daunatori. Hrana tinuta mai mult de 8
saptamani se poate deteriora si isi pierde capacitatile hranitoare, practic
este considerata stricata.
Furajarea pepelitelor este deosebit
de importanta. Un ou de prepelita cantareste aproximativ 10% din greutatea
prepelitei adulte, fata de 5-6% la gaina, iar o prepelita poate produce si 2
oua in 24 de ore. In aceasta situatie calitatea furajului utilizat la hranire
este esentiala, de compozitia lui depinzand asigurarea sanatatii pasarii si
implicit calitatea oualor resultate. Este important de stiut ca nu toti
crescatorii, din pacate, utilizeaza furaje adecvate si implicit nu toate ouale
vandute intr-un mod sau altul pe piata sunt de cea mai buna calitate, aspect
foarte important mai ales cand ouale sunt utilizate crude pentru cura. A fost demonstrat prin intermediul unui
experiment ca administrarea unui premix 1% pe baza demicroelemente chelatate,
vitamine si zeoliti duce la realizarea unei productii de oua cu 7,54% mai mare
decat in cazul cazul administrarii unui premix 1% pe baza de microelemente
asigurate din saruri si oxizi, vitamine si suport din faina de porumb. In
primul caz, s-a inregistrat si un consum specific cu 6,02% mai mic. Greutatea
oualor si continutul de elemente minerale nu a fost influentat semnificativ in
cela doua cazuri, chiar daca inprimul caz nivelul de suplimentare cu
microelement a fost cu 5 pana la 10 ori mai mic fata de cel de-al doile caz.
Prevenirea imbolnavirii prepelitelor japoneze depinde de aplicarea continua si constiincioasa a principiilor fundamentale si a practicilor de carantina si curatenie. Managementul bun reduce riscul imbolnavirilor. Prima masura pentru prevenirea cu succes a acestor cazuri este dezinfectarea mediului in care va sta populatia de prepelite. Imediat cum ajung in acest loc, pasarile vor fi izolate de alte pasari de ferma si tinute sub observatie pe o periada de 2 saptamani. Se vor observa orice semn de imbolnavire si cand se observa o schimbare cat de mica in acest sens, se vor lua masuri imediate de diagnostic si se vor administra tratamente. A doua regula este de a separa matca (pasarile reproducatoare) de pasarile in crestere sau ouatoare. Masurile de asigurare a curateniei sunt cele mai eficiente metode de prevenirile a imbolnavirilor. Echipamente precum custi, jgheburi de hrana sau de apa, instrumente vo trebui curatate frecvent. Trebuie asigurata protectia spatiului in care stau prepelitele impotriva animalelor, insectelor care pot transmite microbi iar pasarile moarte trebuie eliminate imediat. Teortic, prepelitele japoneze, fiind inrudite cu pasarile de curte sunt predispuse acelorasi boli precum acestea. Totusi, prepelirele sunt mai rezistente si cu un management corect, mortalitata masiva datorata bolilor nu va fi o problema.
Prepelitele, ca si gainile, porumbeii si potarnichile fac parte din familia
Phasianoidea din ordinul Galiforme din clasa Aves. Specii si subspecii ale
genului Coturnix sunt originare din toate continentele, mai putin din America.
Unele din ele, Coturnix coturnix sau prepelitele comune sunt pasari migratoare
din Asia, Africa si Europa.Cateva subspecii sunt rcunoscute, dar dintre ele,
Coturnix coturnix coturnix (prepelita europeana) este cea mai cunoscuta dar si
Coturnix japonica (prepelita japoneza). O anumita subspecie care a migrat
intre Asia si Europa a fost domesticita pentru prima data in China, fiind
crescute ca pasari de companie cantatoare. Prepelitele domesticite au fost
aduse dinspre China spre Japonia de-a lungul podului Korean (conform lui Howes,
1964). Oricum, prepelitele au fost domesticite in Asiasi nu in Orientul
Mijlociu asa cum se spune. Desi prepelitele europene migrau inspre sud fiind
prinse usor dupa calatoria extenuanta, scriereile biblice si egiptene nu contin
date cu privire la cresterea lor in captivitate.
Primele consemnari cu privire la
cresterea in captivitate a prepelitelor in Japonia dateaza din
secolul al doisprezecelea unde aceste pasari erau tinute ca pasari de casa
pentru cantecul lor. Se spune ca un imparat japonez s-a vindecat de tuberculoza
dupa ce a consumat carne de prepelita ceea ce a condus la cresterea
prepelitelor in Japonia pentru carne si oua in a doua parte a secolului al
nouasprezecelea iar in jurul anului 1910 prepelitele erau crescute pe
scara larga in a aceasta tara. Intre 1910 si 1941, populatia de prepelite a
crescut vertiginos in Japonia, mai ales in zona Tokyo, Mishima, Nagoya,
Gifu si in zona Toyohashi. Aceasta perioada a insemnat si expansiunea
imperialismului japonez iar domesticirea prepelitelor s-a raspandit in China,
Korea, Taiwan si Hong Kong si mai tarziu in Asia de Sud.
Subspecia domesticita, Coturnix
coturnix japonica, este numita 'japoneza', dar este cunoscuta si
sub alte nume: prepelita comuna, prepelita-faron, prepelita gri japoneza,
prepelita migratoare japoneza. Denumirea corecta pentru Coturnix coturnix
japonica este 'prepelilta japoneza' sau 'coturnix',
dar nu 'prepelita coturnix', pentru ca in limba latina, coturnix
inseamna prepelita.
Pentru confectionarea sau procurarea de custi pentru cresterea prepelitelor va rugam sa ne contactati la tel: 0745.257.133 sau 0723.369.568
Asociatia Nationala Cinegetica pune
la dispozitie celor interesati documentatie referitoare la:
- cresterea prepelitelor
- cresterea fazanilor
- cresterea strutilor
- cresterea gainilor
Relatii la tel: 0745.257.133 sau 0723.369.568
Cresterea
prepelitelor este una dintre afacerile deosebite pe care le puteti demara si
dezvolta cu costuri si eforturi scazute, o afacere cu randament net superior
altor afaceri. Cresterea pepelitelor se poate face ca o activitate de baza,
ceea ce presupune un numar mare de prepelite ouatoare, crescute in ferme
speciale (intre 5.000 si 10.000 de pasari), dar pot fi crescute si ca ocupatie
anexa, pentru consumul propriu, in crescatorii familiale (intre 100 si 500 de
pasari).
Unele din avantajele cresterii prepelitelor ar fi
urmatoarele:
1) SPATIUL
necesar amenajarii unei crescatorii nu este deloc o problema. Avand in vedere
ca pe un metru patrat se pot creste pana la 120 de prepelite, insemna ca o
crescatorie de casa poate fi amenajata intr-o cladire deja existenta - un
grajd, pe un coridor, pe un balcon, etc. Pentru economisirea spatiului se pot
folosi pana la 7 custi suprapuse. Singurele conditii ce trebuie asigurate sunt:
pastrarea unei temperaturi relativ constante (intre 10 si 20 C),
luminozitate, lipsa zgomotelor, a curentilor de aer si in general a tuturor
factorilor de stres.
2) TIMPUL alocat
ingrijirii prepelitelor este minim. Zilnic se administraza hrana si apa, se
culeg oualele, la 2 - 3 zile se curata tavitele de dejectii. O atentie speciala
trebuie acordata incubarii oualelor (intoarcerea oualelor in incubator de 2 - 3
ori in 24 de ore, umectarea oualelor din a 14-a zi de incubatie), si ingrijirii
puilor (asigurarea unei temperaturi optime). O crescatorie de casa (500 de
pasari) necesita un volum de munca putin mai mare, dar ingrijirea lor se poate
face dupa terminarea serviciului.
3) COMERCIALIZAREA
produselor obtinute din urma cresterii prepelitelor este usurata de faptul
ca aceste produse sunt cu totul speciale. Astfel, oul de prepelita este o
adevarata minune. Desi poate parea greu de grezut, avand in vedere dimensiunile
mult mai mici ale oului de prepelita acesta contine de 5 ori mai mult fier,
calciu, potasiu, zinc, de 6 ori mai multa viamina B6 si de 15 ori mai multa
vitamina B2, decat oul de gaina. (vezi detalii in pagina Retete). Astfel,
datorita continutului sau, oul de prepelita este foarte mult folosit in
tratamentul naturist al unor boli, unele chiar foarte grave. Referitor la
carnea acestor pasari, mentionam faptul ca este o carne de o calitate
deosebita, fiind extrem de solicitata in marile restaurante. Tocmai de aceea si
prepelitele salbatice sunt foarte mult cautate si apreciate de catre vanatori.
Clientii pot fi consumatorii individuali sau firmele de alimentatie publica,
restaurantele, magazinele si pietele
agro-alimentare cu desfacere en-detail sau en-gros, si chiar firmele care
exporta produse alimentare.
4) PROFITUL.
Avand in vedere faptul ca la numai 40 de zile, prepelita ajunge la maturitate
si incepe ouatul, si productivitatea ei, in cazul unor conditii optime de mediu
si hrana, ajunge la circa 90 %, inseamna, in
cazul unei crescatorii cu 500 de capete, inseamna o productie zilnica de 450 de
oua. Costurile de productie sunt foarte mici, deoarece prepelita consuma foarte
putina hrana (25 grame / 24 ore dintr-un furaj special care la aceasta ora este
in jurul a 10.000 lei / kg). Alaturi de furaj mai este necesar ca in
alimentatie sa se foloseasca si un complex polivitaminic buvabil, dar care este
foarte accesibil. (10.000 lei / zi pentru tot efectivul de 500 de capete). Alte
cheltuieli mai sunt necesare pentru energia electrica (un bec econom de 15 W).
Toate cheltuielile de productie nu depasesc deci 125.000 lei / zi pentru un
efectiv de 500 de capete. Luand in considerare numai valorificarea celor 450 de
oua, cu la un pret de 1.500 de lei per bucata, rezulta venituri zilnice de
675.000 de lei si un profit zilnic net de circa 550.000 de lei. Alaturi de oua
un profit insemnat se poate scoate si din valorificarea carnii de prepelita,
carne ce se vinde la un pret destul de ridicat.
Cresterea prepelitelor in mici ferme
proprietate personala prezinta urmatoarele caracteristici si avantaje:
1. Sunt necesare spatii reduse de crestere, prepelitele
crescute in baterii de custi - permitand o mare incarcatura pe metru patrat (se
recomanda amenajarea unor cladiri existente).
2. Cheltuieli cu echiparea crescatoriei si cu procurarea
materialului matca, sunt de asemenea relativ mici.
3. Carnea si oualele de prepelita au calitati recunoscute, la
un gust deosebit de apetisant, adaugandu-se si recomandarile medicale de
consumare a acestor produse.
4. Carnea de prepelita este solicitata la export, iar piatra
mondiala a acestui produs, este foarte favorabila.
Sunt necesare
totusi unele masuri tehnico-organizatorice deosebite, pentru a ne feri de
surprize.
1. Spatiile de crestere trebuie sa fie bine climatizate,
calduroase, prepelitele nesuportand frigul si umezeala.
2. Furajele utilizate trebuie sa fie de cea mai buna
calitate, ca valoare nutritiva si ca salubritate.
3. Este preferabila organizarea cresterii prepelitelor in
flux continuu (reproductie, incubatie, productie de carne si oua pentru consum,
prelucrare produse) cu activitatea in tot cursul anului.
Pot
fi numeroase tipuri de crescatorii de prepelite, insa trei din acestea merita
sa fie discutate:
a) Crescatorie mixta pentru oua si carne
b) Crescatorie profilata pe productie de carne
c) Crescatorie profilata pe productie de oua
La randul lor, crescatoriile pot avea un flux
complet (reproductie, incubatie productie (carne-oua) : industrializare,
desfacere), sau se pot limita numai la productia de carne sau oua de prepelita.
Nici unul din aceste sisteme nu este contraindicat.
A. Crescatorie mixta pentru oua carne
Organizata
in flux continuu, deci cu activitate egala in tot timpul anului respectiv
crescatoria, de dimensiuni medii, va avea urmatoarele faze:
- Parinti:
- Tineret 0 - 6 saptamani cu 600 capete pe serie (nesexati)
- Adulti 7 - 34 saptamani cu 800 femele si 264
masculi
din care: 7 - 14 saptamani cu 200 femele si 66 masculi
15
- 21 saptamani cu 200 femele si 26 masculi
22
- 28 saptamani cu 200 femele si 66 masculi
29
- 34 saptamani cu 200 femele si 66 masculi
- Statie de incubatie :
- 1 incubator x 4ooo locuri oua
- 1eclozionator x 2000 locuri oua
- Crestere tineret
- capacitate 10500 locuri pe serie (7 module x 1500 locuri)
- Punct de taiere
- pentru 625 prepelite pe saptamana
B. Crescatorie profilata pe productia de carne
In
functie de posibilitatile materiale si de spatiul disponibil, crescatoria
pentru productia de carne poate fi prevazuta cu sectie de reproductie, statie
de incubatie, respectiv cu punct de taiere.
In cazul unui flux complet, organizarea
crescatoriei se va face in urmatoarele sectiuni:
- Parinti
- Tineret 0- 6 saptamani
- Adulte 7-34 saptamani
- Statie de incubatie
- 1 incubator
- 1 eclozionator (50 % din capacitatea incubatorului)
- Crestere se pui carne (7 module)
- Punct de taiere
Fluxul tehnologic este identic cu cel al
exploatarii mixte, cu singura deosebire ca la varsta de 6 saptamani toti puii
sunt destinati sacrificarii.
Dimensionarea crescatoriei se va face dupa
posibilitati, cu precizarea ca de la fiecare femela adulta se obtin (in ciclu
de ouat de 29 saptamani): 139 oua x 90 % incubabile x 72 % ecoziune, rezultat
90 pui de o zi.
C. Crescatorie profilata pe productia de oua
Cea mai
simpla crescatorie este cea gospodareasca compusa dintr-o singura minibaterie
de 30-50 de prepelite, care asigura necesarul de oua al unei familii formate
din 3-5 membrii, in care consumul de oua de gaina este inlocuit total cu oua de
prepelita, recunoscute ca ouale cele mai dietetice, comparativ cu alte specii
de ouatoare (gaina, rata, bibilica etc.) Un ou de gaina de 62 grame poate fi
inlocuit cu 5 oua de prepelita de cate 12,4 grame.
Consumul anual maxim al unei persoane , de 300
oua, gaina, poate fi deci satisfacut cu 1.500 oua de prepelita, iar o familie
de 5 persoane are nevoie anual de circa 7500 oua de prepelita, adica de o medie
zilnica de 20 - 22 oua . La un procent mediu de ouat de 60 % (foarte usor
de realizat) este suficienta o minibaterie de 30-35 prepelite ouatoare, care
poate fi amplasata cu usurinta pe balcon, in pod, sau intr-o nisa. Daca
insa se are in vedere o crescatorie organizata cu oua disponibile pentru
valorificare, se recomanda dimensiuni de 500-10.000 prepelite cu productii
anuale de 120.000 pana la 2,5 milioane oua si un consum zilnic de furaje de la
12 kg la 250 kg. Curba economica de ouat a unei prepelite este intre
varsta de 6 si 36 saptamani. In functie de valoarea biologica a prepelitelor,
de conditiile tehnologice si de calitatea furajelor administrate, prepelitele
pot fi mentinute in ouat un an si chiar mai mult, nivelul de ouat mentinundu-se
la valori de 50%
Tineretul
de reproductie poate fi crescut atat la sol, cat si in baterii. Pentru ambele
sisteme de crestere sunt necesare urmatoarele masuri:
- spalarea si dezinfectarea spatiilor de crestere
si odihna acestora cel putin o saptamana inainte de populare;
- mentinerea puilor de o zi in ecluzionator pana
la uscarea totala a acestora . Nu trebuie sa ne temem de infometarea lor,
pentru ca au in vitelus rezerva de hrana pentru 24 de ore;
- asternutul (de pe sol sau din cusca de
demarare, daca este cazul ) sa fie uscat, bun absorbant al umiditatii, nu prea
grosier, asezat in strat uniform;
- sistemul de incalzire sa fie pus in functiune
din timp, pentru ca la populare sa asigure temperatura de 37-40 C;
- la populare, se recomanda ca puii sa fie lasati
cca. 30 de minute in intuneric, pentru odihna;
- in continuare, trebuie sa fie asigurata mai
intai apa, la o temperatura medie (temperatura prea scazuta provoaca
indigestii, iar prea ridicata permite multiplicarea germenilor patogeni. In apa
este preferabil sa fie dizolvate vitamine si antibiotice, iar puii vor fi
introdusi - la populare unul cate unul cu ciocul in apa, pentru o prima
hidratare si pentru a repera locurile de adapare;
- cresterea tineretului se va face in doua faze;
demarajul ( 10 zile iarna, 7 zile vara) si cresterea propriu zisa (pana la 5
saptamani, dupa care se transfera in spatiile de adulte.
Intrucat
de la varsta de cca. 40 zile prepelita incepe sa oua, transferul in bateria de
adulte trebuie facuta la varsta de cca. 5 saptamani (35 zile).
Dimensiunile custii pentru adulte pot merge de la
capacitatea minima (o femela si un mascul in lucrarile de selectie, formula in
care se obtine maximum de productie), doua femele si un mascul, trei femele si
un mascul si pana la 30 femele si 10 masculi. Cu cat insa colonia este mai
mare, cu atat fecunditatea si eclozionabilitatea sunt mai scazute.
Densitatea in cusca trebuie sa fie de 80 - 100
capete pe metru patrat. Asadar, pentru o colonie de 40 cap, vom utiliza o cusca
de cca. 1 mp. Pentru economisirea spatiilor, custile se aseaza spate in spate,
intre randurile de custi amplasandu-se jgheaburile de adapare, detasabile, care
se scot zilnic pentru spalare si alimentare cu apa, iar in fata se gasesc
jgheaburile de hranire. Custile sunt suprapuse pe 4 nivele. Plasa podea este
inclinata dinspre fundul custii catre margine cu 3-4 cm pentru rostogolirea
oualelor. Sub jgheabul de furajare, in peretele frontal, se lasa un spatiu de
2,7 cm, pentru rostogolirea oului spre sertarul de recoltare. Daca spatiul este
mai mare, pe acolo pot evada prepelitele, daca este mai mic, nu pot iesi ouale.
Temperatura corporala a prepelitei este de 40
- 41 gr.C. La o temperatura ambientala sub 10 C (iarna si peste 30 C,
prepelita sufera si isi reduce productia de oua. Iarna, se va realiza o
densitate mai mare la nivelele inferioare ale bateriei (unde este mai frig) iar
vara se va scadea in general incarcatura pe mp, la toate nivelele.
Furajarea prepelitelor adulte de reproductie este
deosebit de importanta. Un ou de prepelita cantareste circa 10 % din greutatea
prepelitei adulte, fata de 5 - 6 % la gaina, iar o prepelita poate produce si
doua oua in 24 de ore, intrucat ovulatia se produce cu cca. 1 ora inainte de
producerea unui ou, iar formarea unui ou dureaza 22 - 24 ore. Deci, intervalul
dintre doua oua poate sa fie la prepelita de 21 ore, pe cand la gaina nu poate
fi mai mic de 24 ore.
Dupa ce
am obtinut oua pentru incubat de o buna valoare incubatoare, cu o fertilitate
de minim 90%,, curate, cu coaja integra, trebuie sa le conservam in cele mai
bune conditii, pe perioada dinainte de introducere la incubat.
Pastrarea oualor trebuie sa fie facuta intr-o camera
racoroasa, la o temperatura de 10 - 15 grade C, dar nu pentru mai mult de o
saptamana. Pe timpul pastrarii ouale trebuie sa fie pe periodic intoarse cu
180
Incubatoarele pentru oua de prepelita, pot avea
de la 100 oua pana la cateva zeci de mii si pot fi de suprafata sau de volum.
De regula, pentru incubarea oualelor de prepelita se pot utiliza incubatoarele
pentru gaina cu unele modificari, privind modul de asezare al oualor si cu
corecturile de rigoare privind temperatura si umiditatea.
Intoarcerea oualor pe tot timpul perioadei de
doua sau trei ori in 24 de ore, este necesara pentru evitarea aderarii si
lipirii galbenusului de coaja si moartea embrionulu. Comparativ cu incubatia
oualor de gaina, se va asigura o umiditate sporita in incubatoare, prin
recipiente cu apa dispuse pe partea inferioara incubatoarelor.
La 14 zile de la introducerea de la incubat,
ouale se transporta in ecluzionator. Aici, zilnic, ouale se pulverizeaza cu apa
calda, cu un atomizor, pentru evitarea deshidratarii exagerate a oualor.
Ecloziunea se produce la 16 - 17 zile de la introducerea la incubatie a oualor.
Spargerea (ciocnirea) oului se realizeaza in zona diametrului mare al oului (la
1/3 dinspre capul cu camera de aer). Cand oualele au un bun procent de
fecunditate (90 %) se realizeaza un procent de 70 - 75 % eclozionalitate. Cand
se fac erori de selectie -(consangvinitate) sau de incubatie, pot exista pana
la 10 % pui cu malformatii .
O
crescatorie de casa se face din placere si din spirit practic, iar numarul prepelitelor
crescute este de 10 - 15 capete. In afara de petrecerea in mod placut a
timpului liber, mica crescatorie acopera necesarul in oua al familiei
respective, iar ouale de prepelita sunt dietetice, recomandate medical pentru
afectiunile cardiatice, pentru potenta sexuala, etc.
Un om trebuie sa consume pe zi un ou de gaina sau
4 - 5 oua de prepelita, sau intr-un an cca. 1500 de oua de prepelita. Intrucat
o prepelita produce anual cca. 250 oua, insemna ca pentru fiecare membru al
familiei trebuie sa existe in permanenta in productie 6 prepelite. Daca, se
exemplu, familia este formata din 4 persoane, atunci marimea crescatoriei va fi
de 24 de prepelite.
Intrucat pe un metru patrat de cusca se pot caza 120 de preplite adulte,
inseamna ca vom afecta fiecarei prepelite 80 cm patrati, iar pentru 24 de
prepelite - 1920 cm patrati, adica o cusca cu dimensiunile de 64 x 30 cm sau
doua custi suprapuse de 32 x 30 cm.
Pentru o astfel de cusca nu este necesara o
camera speciala, ci doar de o boxa existenta in casa, un coridor, o veranda, un
balcon, un pod, cu conditia de mentine o temperatura relativ constanta intre
10 si 20 C, fara curenti si zgomote. De fapt, o astfel de cusca mobila
cantareste maximum 12 Kg. Inclusiv prepelitele si poate fi mutata cu usurinta
dintr-un loc in altul, in functie de anotimp si de spatiile disponibile din
casa (gospodarie). Evitand binenteles locurile frecventate de pisici.
O astfel de cusca confectionata in gospodaria
proprie sau procurata de la asociatia de crescatori, poate fi utilizata timp de
cca. 10 ani, cu schimbarea anuala a prepelitelor. Este preferabil ca
prepelitele sa fie cumparate la varsta de 30 -50 zile, adica cu 10 -15 zile
inainte de inceperea ouatului.
Cusca este prevazuta cu jgheab de furajare si jgheab
de adapare, amplasat in exteriorul custii. Prepelitele pot consuma intre 22 -
30 grame furaje pe zi, in functie de nivelul de ouat, valoarea nutriva a
furajelor si modul de preparare al acestora. La o medie zilnica de 25 grame
inseamna un necesar zilnic de 600 grame pe zi sau 18 Kg. pe luna, pentru
crescatoria amintita pentru 24 de prepelite. Dar sunt produse pe luna 450 - 500
oua de prepelita, suficient pentru hrana familiei respective.
Este preferabila
angrenarea copiilor in ingrijirea prepelitelor, pentru dezvoltarea respectului
fata de munca, a sentimentului de iubire si ocrotire a animalelor.O astfel de
crescatorie asigura necesarul propriu al familiei in oua si carne de prepelita
si - in plus - realizeaza si un excendent de oua pentru valorificare. Se
apreciaza ca o astfel de crescatorie poate avea intre 100 - 500 prepelite si
produce anual intre 25 mii si 125 mii oua, din care 20-120 mii pentru vanzare.
Se recomanda sa se inceapa cu un numar mic de prepelite (cca. 100) si
dezvoltarea crescatoriei se face treptat pe masura acumularii experintei si
asigurarii pietei de desfacere a oualor. Pentru 500 de prepelite sunt insa
necesare custi care insumeaza o suprafata de 4 mp (500 x 80 cm). De aceea, spre
a castiga spatiu, custile vor fi puse in baterie pe 4 nivele, caz in care
spatiul de crestere ramane restrans (1 m2 x 4 nivele). Este deci necesara o
camaruta bine aerisita si iluminata, in care, alaturi de bateria cu prepelite,
sa poate fi depozitate furajele (necesar zilnic cca. 13 Kg) si echipamentul de
lucru aferent.
Politica de confidentialitate | Termeni si conditii de utilizare |
Vizualizari: 2574
Importanta:
Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2024 . All rights reserved