| CATEGORII DOCUMENTE |
| Animale | Arta cultura | Divertisment | Film | Jurnalism | Muzica | Pescuit |
| Pictura | Versuri |
| Chirurgie veterinara |
Curiozitati animale
Stiinta a stabilit, ca pestii au voce si auz. Dar intre ei se inteleg in limba lor. Un invatat a demonstrat recent, ca melodiile armonioase ce se raspindesc in apa, in forma de evantai influenteaza placut asupra pestilor si-i atrag spre mal.
Crocodilul nou-nascut e de trei ori mai mare decit oul, din care abia a iasit.
Cel mai mare ochi este cel al caracatitei. Diametrul lui ajunge la 40-50 cm.
In jungla sud-americana din
Forma hidrodinamica ideala si greutatea specifica mica a delfinilor le permite sa se miste prin apa cu o viteza de pina la 50 km pe ora.
Delfinii respira aer si deaceea ies la suprafata o data pe minut .
In imprejurari exceptionale se pot afla sub apa pina la 6-7 minute.
Auzul fin al delfinilor se explica prin aceea, ca ei sesizeaza undele sonore nu numai cu organul lor acustic, dar si cu tot corpul, mai cu seama cu pielea de pe cap.
Exista un mic pestisor, inarmat cu un ac ascutit, care e unul din dusmanii cei mai primejdiosi ai rechinului.
Fiind inghitit de acest urias animal rapitor, pestisorul sparge cu acul pintecele rechinului si iese in libertate. Ca urmare, rechinul moare.
In lumea animalelor recordul la sarituri este detinut de
antilopa cu
Un grup de cercetatori a stabilit ca ursii polari sint dotati cu niste ochelari de soare naturali.
Ochii lor sint aparati de un fel de membrana care are rolul de a atenua lumina orbitoare reflectata de zapezile vesnice ale nordului.
Cercetatorul american dr. Sheiton Applegate a ajuns la concluzia ca rechinilor nu le place carnea umana. E o explicatie pentru faptul ca, in cele mai multe cazuri, rechinii care au atacat un om in largul oceanului, il parasesc dupa prima muscatura.
Se estimeaza ca pe glob mai traiesc in prezent circa 3.000 de urangutani si 1.500 de gorile.
Maimutele din peninsula Malaca au talent de pescar. Ele isi lasa coada in apa si, imediat ce s-a prins de aceasta un rac, o scot afara si se ocupa de captura.
Ariciul este aproape imun la otravuri, dovedind o rezistenta iesita din comun chiar si pentru lumea animala. Proba este cianura. Pisica moare dupa ce a ingurgitat un gram de cianura, ariciul insa rezista si la cinci grame. Explicatia este faptul ca vietatea tepoasa poate consuma si viperele renumite pentru secretia otravitoare ce ucide omul.
Zgomotul caracteristic al viezurului melivor este un zbarit gros. Alte vocalizari sunt un sunet discordant in timp ce cauta hrana si un "latrat" aspru cand este suparat.
S-a inregistrat un caz in care un viezure melivor a ucis un piton lung de 3 metri in Parcul National Kruger? El era vestit si pentru ucidere bivolilor prin muscarea testiculelor lor, pentru a sangera pana la moarte.
Confruntati cu agresori mai feroci care nu s-au lasat speriati unii viezuri melivori s-au prefacut morti?
In ciuda faptului ca este ceam mai mica dintre vulpi, proportional femecul are cele mai mari urechi?
Fenecul este foarte agil? A fost observat sarind la 70cm in aer din pozitia stand in picioare si saltand 120 cm inainte pe orizontala.
Vulpea cu urechi de liliac (Otocyon megalotis) din sudul Africii are si ea urechi remarcabil de mari? Are 46-48 de dinti comparativ cu numarul obisnuit de 42 si se hraneste in principal termite
Urechile mari ale fenecului ii permit sa auda animalele ce se misca la o distanta de pana la 1,5km
Balenele ucigase sunt printre cele mai mari animale de prada din lume.
Desi balenele ucigase sunt vanatori fiorosi, daca sunt inconjurate de barci ele devin docile si usor de capturat
Vaca trebuie sa bea pana la 70 de litri de apa pe zi pentru a furniza laptele necesar vitelului.
Multe mamifere incearca sa recunoasca gustul alimentelor sigure din gustul laptelui memei.
Unele animale au regimuri alimentare diferite in diferite
stadii de viata. Omida mananca
Sarpele foloseste putina energie si poate rezista perioade lungi de timp fara sa manance. Se cunoaste un caz in car eun piton captiv a rezistat 149 de zile fara sa manance si a pierdut numai 10% din greutatea corpului
Furnicarul marsupial a fost descoperit de colonistii albi in anii 1830 numele popular ia fost dat de aborigeni. Furnicarul marsupial este mamiferul terestru cu cei mai multi dinti pana la 52, dar el foloseste putini deoarice striveste termitele cu cerul gurii osos si nu le mesteca el are cel mai mare creier raporta la dimensiunea corpului sau dintre animalele marsupiale existente azi. Furnicarul mananca intre 10-20 mii de termite pe zi.
Exista peste 200 de specii diferite de animale marsupiale in
Cel mai mare peste paranha, piraya atinge o lungime de 60 cm dar si speciile cu o dimensiune mai mica sunt la fel de periculoase.
In America de Sud carnea tare si alba a pestelui paranha este o delicatesa si este foarte cautata de pescari.
In ciuda plangerilor pescarilor oamenii de stiinta au calculat ca o foca de Groenlanda mananca in medie pesti in valoare de 15 dolari canadieni.
In ciuda exploatarii sale de catre comerciantii de blanuri foca de Groenlanda ramane cea mai numeroasa din atlanticul de Nord.
Lupul cu coama scoate 3 feluri de sunete: un latrat lung din adancul gatlejului la intervale de aproximativ 7 secunde si auzit in principal in timpul noptii, un schelalait inalt si un marait adanc in timpul intalnirilor antagoniste.
Fructul preferat al lupului cu coama este un membru al familiei Rosiilor Solanum Lycocarpum, cunoscut sub numele de Fruta Do Lobo Fructul Lupului se crede ca acesta ar ajuta la atenuarea atacurilor din partea viermilor uriasi de rinichi, parazit.
Spre deosebire de multe canide blana lupului cu coama este lipsita de un strat inferior, acest animal mai este deosebit si prin faptul ca el sapa cu dintii si nu cu ghearele.
Cu o lungime de 25 mm stratul inferior de blana al vidrei marine este cel mai des dintre toate mamiferele .
Vidra marina este singurul animal carnivor care are 4 incisivi in maxilarul inferior. Acestea sant orientati spre inainte si sunt folositi pentru a sparge cochiliile prazilor mici si a le goli de continut.
Vidra marina in general nu se scufunda la o adancime mai mare de 40 metri totusi cea mai adanca scufundare confirmata a fost de 97 metri. De obicei o scufundare nu dureaza mai mult de 90 secunde, dar cea mai lunga scufundare inregistrata este de 4 minute si 25 secunde.
Vidra marina este extrem de neobisnuita in randul mustelidelor (familia nevastuicilor) prin faptul ca ii lipsesc glandele de miros aflate deobicei la baza cozii. Aceste sunt cele care dau altor vidre mirosul lor muscat caracteristic.
S-au inregistrat pasari de prada care zboara la atitudini mai mari decat Everestul (8848m)
Desi penele de pasare sunt foarte usoare impreuna ele pot cantari mai mult decat scheletul.
Pasarile cantatoare mic zboara cu aproximativ 25 km/h, pescarusii 35 km/h su unele rate cu pana la 70 km/h.
Multe pasari mici pot zbura cel putin 3000km fara oprire. Merla de Groenlanda zboara aproximativ 4100km peste Atlantic pana la Nordul Africii
Cea mai mare pasare zburatoare cunoscuta a fost o pasare asemanatoare cu albatrosul, acum disparuta care avea o anvergura a aripilor de pana la 7,6m. Cea mai mare anvergura a aripilor o are in prezent albatrosul calator de 3,6 metri.
Cele mai grele pasari care pot sa sustina zborul cu batai din aripi pentru perioade lungi de timp sunt lebedele, care cantaresc pana la 15 kg si au o anvergura a aripilor de 2,5 metri.
Un mascul de nurca matur tipic cantareste aproximativ un kg, in timp ce femela cantareste doar 600 de grame.
Nurcile nu au dusmani naturali in afara omului. E mai probabil ca numarul lor sa fie redus de boli, paraziti decat de pradatorii mari.
Nurcile traiesc langa apa vaneaza atat pe uscat cit si in apa, dar vederea lor nu este perfect adaptata pentru nici una dintre aceste activitati.
Acolo unde hrana si resursele sunt putine, nurcile de obicei teritoriale din fire devin calatoare in cautarea unui habitat de calitate.
Cuiburile de nurci contin de obicei pana la 5 sau 6 pui dar relativi putini pui supravietuiesc si ajung la maturitate, masculii nu iau parte la cresterea puilor.
In Marea Britanie numarul gastelor de
Gastele de Canada au un stil neobisnuit de a-si creste bobocii. Cand micutii pui de culoare portocalie parasesc cuibul ei nu sunt ingrijiti numai de proprii lor parinti, gastile mature ingrijesc cu schimbul toti puii, care sunt tinuti laolalta intr-un fel decresa.
Gastele de Canada au fost tinute la
Un membru al familiei ciorii dintr-un oras din Japonia a fost filmat asezand nuci in calea camioanelor cand luminile de trafic erau rosii, apoi asteptand pana cand luminile devenea din nou rosii pentru a culege nucile sparte.
Casalotul este cel mai mare dinte cetaceele cu dinti. El este marea balena alba descrisa in romanul Moby Dick al lui Herman Melville.
Casalotii se scufunda mai adanc decat orice balena si pot sa ramana scufundati timp de pana la 90 de minute.
Ambra cenusie se gaseste in intestinele casalotilor si se crede ca este o forma de excrement, o bucata cantarind 421 kg a fost gasita intr-un mascul prins in Oceanul Inghetat. Ambra cenusie a fost folosita de fabricantii de parfum pentru "fixarea" aromelor delicate.
Cererea pentru blana de jaguar a atins apogeul in anii 1960. Aproximativ 15000 erau ucisi anual in regiunea amazoana din Brazilia si in 1968 s-au exportat in SUA peste 13500 de blanuri.
Numele de jaguar provine dintr-un cuvant al indienilor americani care insemna "ucigas care isi rapune prada dintr-o singura saritura".
In civilizatiile precolumbiene, jaguarul era adorat ca zeu
in
Jaguarul este singura felina care rage. Are o varietate de vocalizari, printre care mormaituri, maraituri si grohaituri, si un mieunat bland in perioada de imperechere.
Tigrii siberieni sant cele mai mari feline din lume, cantarind cu peste 100 kg mai mult decat tigrii bengalezi.
Tigrii siberieni se inmultesc bine in gradinile zoologice si in lume exista mai multi in captivitate decat in salbaticie.
Tigrii siberieni au un apetit foarte mare, ei pot sa consume 50 kg de carne la o singura masa.
Hrana preferata a mangustei vargate sunt gandacii si larvele si pupele fluturilor. Ele sunt extrem de galagioase, producand 10 tipuri diferite de sunete.
Mangusta a devenit cunoscuta datorita lui Rudyard Kipling si a povestii sale despre Riki-Tiki-Tavi o mangusta care invinge o cobra ucigasa intr-un duel.
Cea mai mare specie de mangusta este mangusta egipteana (Herpestes Ichneumon) care masurata de la nas pana la varful cozii poate depasi 1 metru.
Simtindu-se foarte bine in apa, capibarele sunt scufundatoare excelente. Se cunosc cazuri in care au ramas scufundate pana la 5 minute sub apa.
Numele dat capibarei de catre un trib de indieni din America de Sud se traduce "stapanul ierburilor".
Inclusiv sunt pretuiti ca ornamente de catre localnici, iar pielea este folosita pentru fabricarea obiectelor din piele.
In captivitate, femelele lemingului mare isi nasc primul cuib de pui la varsta de numai 14 zile. O pereche a produs 8 cuiburi in numai 167 de zile.
Stramosii uriasi ai Tatuilor cu carapace, lungi de pana la 3 metri, au supravietuit pana acum 20 000 de ani. Carapacele lor erau folosite uneori drept acoperisuri de oamenii acelor vremuri.
Tatuul are doua glande de miros sub coada sa, care produc o secretie galbena gretoasa-o masura eficienta de protectie impotriva pradatorilor.
Tatuul cu noua briie isi poate tine respiratia timp de pana la 6 minute, astfel incat poate traversa raurile pe jos.
Partial datorita faptului ca numarul de braie de pe corpul sau variaza in functie de rasa, aceasta specie este cunoscuta si sub numele de tatuul comun cu nasul lung.
Coada cangurului este destul de puternica pentru a-i sustine intreaga greutate.
Femela este de peste 30 000 de ori mai mare decat puiul de cangur nou-nascut.
Exista aproximativ 50 de specii de cangur si canguri cu picioarele galbene. Numele familiei Macropodidal inseamna "picior mare".
Intre anii 1963 si 1966 s-au exportat in medie un milion de piei de cangur pe an in SUA. In 1986 cifra a scazut la jumatate.
Serpii sunt impartiti in 11 familii continand aproximativ 2 400 de specii.
Cel mai mic sarpe - un sarpe de subteran - are lungimea de 15 cm. de 50 de ori mai mic decat anaconda.
Un sarpe anaconda captiv din Gradina Zoologica Basel din Elvetia a trait pana la varsta de 31 de ani.
Desi exista relatari despre animale care au fost stranse atat de puternic de sarpele anaconda incat toate oasele din corp le-au fost rupte, in realitate se intampla foarte rar ca vreun os al victimei sa se rupa.
Animalele folosesc electricitatea pentru a supravietui. Impulsurile electrice sunt folosite pentru a transporta semnale de-a lungul nervilor pentru a transporta semnale de-a lungul nervilor pentru a coordona muschii. Unii pesti pot genera un surplus de electricitate pentru a-si prinde hrana, a-i alunga pe inamici si a-si gasi drumul. In Africa, de la Nil pana la Niger sau Zambezi, exista un somn care ca si tiparul electric, produce cantitati mari de energie electrica. Somnul electric produce descarcari de electricitate de pana la 350 de volti pentru socare prazii. El nu este inrudit cu tiparul electric si are aceasta abilitate in stare de completa izolare. Este un exemplu de evolutie paralela, dar somnul are coada pozitiva si capul negativ.
Una din cele mai curioase si rare maimute din lume este cea
denumita mustata regala. Aceasta maimuta este atit de mica, incit incape intr-o
Maimutica traieste in junglele braziliene si se hraneste cu fluturi, gindaci, arahide, banane etc.
Numai 10 minute sint suficiente pentru o camila ca sa-si bea portia sa de apa de 125 litri. Ea rezista fara apa 14 zile, insa pierde 30% din greutate in acest interval de timp.
In nordul Australiei se intilnesc fluturi cu dimensiunea de 26 cm. Localnicii folosesc carnea lor. Se intelege ca fluturii nu sint vinati cu plasa, nici cu pusca, ci cu arcul si sageata.
Albinele nu vad culoarea rosie, in schimb pot vedea razele ultraviolete, invizibile pentru ochii nostri.
Coloniile de furnici se razboiesc intre ele si e vai de furnicile ratacite pe domeniul altei colonii.
Recunoasterea furnicilor straine se face dupa miros, deoarece - asa dupa cum au stabilit cercetarile - fiecare colonie isi are mirosul ei specific. Asa dar, furnicile straine care ratacesc sau cele care ataca o alta colonie sint usor de recunoscut.
Cea mai lunga limba apartine mamiferului numit furnica.
Capul ei seamana cu o trompa intinsa, insa limba-i lunga nu incape nici in aceasta cutie. Deaceea limba furnicii nu-si ia inceputul din gura, nici din gatlej, dar e fixata de osul pieptului.
Albina e unica insecta domesticita de om.
Pasarile aduc un folos nepretuit omului prin aceea ca, distrug insectele si micile rozatoare daunatoare. O forfecuta prinde intr-o vara pina la un milion de muste, musculite, tintari si paduchi de plante; un pitigoi maninca intr-o zi insecte cu o greutate totala egala cu greutatea lui.
Un stol de 1000 de grauri cu puii lor pot sa nimiceasca intr-o luna 22 tone de lacuste, iar o cucuvea maninca intr-o vara 1000 de soareci de cimp, facindu-se astfel o economie de o tona de cereale.
Stiati ca cea mai otravitoare caracatita din lume este de marimea unei mingi de golf?
La inceput veti simti un fel de greata. Apoi privirea devine cetoasa. In cateva secunde orbiti. Pierdeti simtul tactil. Nu mai puteti vorbi sau inghiti. Trei minute mai tarziu sunteti paralizati si incapabili de a mai respira.
Stiati ca caracatita cu inele albastre este extrem de otravitoare dar de unde era sa stiti ca tocami ea era cand ciocul mic, ca de papagal, v-a muscat prin costumul de scafandru. Ultimul lucru pe care victimele il vad sunt inelele albastre care sunt vizibile numai cand se pregateste sa atace.
Caracatita cu inele albastre este doar de marimea unei mingi de golf insa otrava ei este suficient de puternica pentru a ucide un adult in cateva minute. Nu se cunoaste vreun antidot. Singurul tratament este: ore intregi de masaj cardiac si respiratie artificiala pana cand otrava se difuzeaza si se pierde in sistem.
Otrava nu este injectata ci este inglobata in saliva caracatitei, care este secretata de doua glande, fiecare de marimea creierului ei. Otrava dintr-o glanda e folosita pe prada ei principala, crabii, si este relativ inofensiva pentru oameni. Otrava din cealalta glanda serveste ca aparare impotriva rapitorilor. Caractatia cu inele albastre fie secreta otrava in vecinatatea prazii, asteapta sa devina imobila si apoi o devoreaza, fie sare pe ea, o infasoara cu cele 8 tentacule si apoi o musca.
Exista doua specii de caracatite cu inele albastre: Hapalochlaena lunulata, care este mai mare si creste pana la 20cm (8 in) masurate cu tentaculele stranse. Cealalta, Hapalochlaena maculosa, este mai mica si mult mai raspandita, cantarind cu greu 28 grame (1 oz). Se intalnesc in coralii de adancime si bazinele stancoase ale Australiei. Si sunt chiar dragute, cu culoarea lor maronie sau galbuie. Dar nu le atingeti - pana cand sa le vedeti inele de un albastru electrizant este deja prea tarziu!
In conditii atmosferice ideale, elefantii pot comunica pe distante de pana la 9,8 km, pe uluitoarea suprafata de 100 km patrati. In serile africane se produce fenomenul de inversiune termica, ce face ca sunetul sa fie reflectat inapoi in pamant, in loc sa se disperseze in cer, cum se intampla in mod normal. Cu alte cuvinte, elefantii pot comunica pe distante si mai mari dupa lasarea serii.
Cormoranii, rude apropiate cu pelicanii, se numara printre putinele pasari acvatice carora le lipsesc glandele specializate care secreta grasimea necesara impermeabilizarii penelor.
FlamingulFlamingul este singura pasare care, atunci cand se hraneste, tine ciocul cu varful indreptat inapoi si aceasta pentru ca partea de jos a ciocului, imobila, este suprapusa pe cea de sus mobila. Cuibul flamingilor are forma unui trunchi de con, de circa o jumatate de metru inaltime, fiind realizat din mal intarit.
Califarul AlbCalifarul Alb, pasare raspandita si in Dobrogea, cuibareste sub pamant, in vizuini parasite de vulpi sau bursuci, sapate in dune intarite de nisip, in pamant, sub stanci, avand intrarile bine mascate de vegetatie.
CuculCucul isi depune ouale in peste 200 de cuiburi de pasari apartinand unor specii diferite, femela avand grija sa indeparteze unul din ouale gazdei, uneori inghitindu-l, iar daca pozitia cuibului nu-i poate permite ouatul, aceasta depune oul pe pamant si apoi il ia in cioc transportandu-l in cuibul gazdei. Iata de ce puiul de cuc, cand vine pe lume, nu-si va cunoaste niciodata adevaratii parinti.
PupazaPUPAZA, pasare bine cunoscuta din povesti si din zicale, prezinta cateva curiozitati: la femela, se dezvolta cat timp cloceste, o landa uleioasa la baza cozii, din care, in caz de primejdie, se elimina un lichid cu miros neplacut pentru dusmanii sai obisnuiti: micile mamifere carnivore; puii la aparitia unui dusman, incep sa pufaie ca pisicile, improscand fecalele lor semilichide; hrana (insecte si larvele lor, viermi, paianjeni, miriapode) o ia pupaza de la sol, o arunca mai intii in sus si apoi este prinsa si inghitita, aceasta pasare avand limba mica..
GYMNARCHUS este un peste ce isi creeaza un camp electric in jurul sau avand astfel un teritoriu sub propriul control.
Broastele Nord-Americane BROASTELE NORD-AMERICANE nu se deplaseaza mai mult de 10 metri in cinci ani.
Soparla SOPARLA are un spatiu de numai cativa metri patrati, teritoriul sau fiind uneori redus doar la o piatra sau un butuc.
Lebada LEBADA are o zona de 1 km patrat pe lac pe care o apara de o alta lebada, luptandu-se pana- ii scufunda capul in apa pentru a o ineca.
pESCARUSII PESCARUSII, desi formeaza o adevarata comunitate si au un spatiu vast, isi impart 'teritoriul' in mici parcele pe care le apara cu hotarare.
Vulturii VULTURII au un 'teritoriu' mai intins, deoarece sursa lor de hrana este pe uscat (unele mici mamifere si pasari).
Hipopotamii HIPOPOTAMII isi aleg in general acelease locuri, pe care nu va admite nici un alt individ din turmele vecine. In perioada de imperechere se dau lupte pentru suprematia si alegerea teritoriului care, adeseori, se vor termina cu moartea unuia dintre cei doi combatanti. Inainte de imperechere hipopotamii traiesc separat masculii si femelele avand teritoriile individuale dupa care fiecare familie are o 'iesire' proprie pe care celelalte familii vecine vor evita s-o foloseasca.
6. Efectele muzicii asupra vietuitoarelor
1:0.6 Numerosi
cercetatori au dovedit experimental ca animalele si plantele au sensibilitate
artistica si indeosebi pentru muzicca. Pentru om, muzica are si efecte
terapeutice. Astfel este cunoscut obiceiul prin care copiii canta melcilor
pentru a-I determina sa-si scoata 'coarne boieresti'. La fel se stie
despre urs ca danseaza in ritmul tobei, precum si faptul c a unii pesti, sub
actiunea muzicii, raman nemiscati langa cristalul acvariului. Ariciul isi
desface 'haina' de tepi la izbirea a doua corpuri metalice.
Maimutele, dupa natura muzicii pe care o asculta manifesta dospozitie sau devin
melancolice. Caii, la circ sau la exercitiile de echitatie, isi potrivesc
mersul dupa notele musicale, schitind chiar si pasi de balet. Iata cum muzica
poate avea efecte nebonuite asupra multor animale. De pilda, s-a demonstrate ca
daca in ultima saptamana de incubatie a oualelor de pasari se pune in apropiere
muzca timp de 2-3 secunde, cu cateva note ale gamei, dupa ecloziune puisorii
vor manifesta o preferinta pentru aceste note. De asemenea, soarecii pot selcta
muzica dupa placul fiecaruia. Tot in urma unor experimente de Gradina Zoologica
din Berlin, s-a constatat ca cea mai mare intelegere pentru muzica o au magarul
si porcul, in timp ce la o gradina zoological din SUA, la sunetul unui
gramofon, serpii sunt total indiferenti; elefantul salta trompa si urechile;
tigrul Bengal misca prieteneste din coada, se rostogoleste si apoi toarce ca un
motan; bizonii stau drepti ca lumanarea si asculta linistiti partitura,
apropiindu-se incet, incet de gramofon; leii si camilele executa tot felul de
salturi; ursul cafeniu mormaie, fara sa stim daca acest mormait este prietenos,
entoziast sau furios; lupii si cainii urla. O alta curiozitate ne ofera
cimpanzeul, pe nume Paolino, dintr-un parc zoologic din
9. Delfinii, Performante si Obiceiuri
1:0.9 Despre delfini, mamifere acvatice indragite si apropiate de oameni, s-au scris multe pagini. In randurile de fata ne vom referi la cateva performante si obiceiuri ale delfinului, pe care romanii, grecii si alte popoare din antichitate l-au redat in monede si in medalii, i-au dedicate poezii si l-au zugravit in picture, prezentandu-l uneori, purtand oameni pe spate, printre valurile inspumate ale marilor si oceanelor. In present se cunosc aproximativ saptezeci de specii de delfini, diferite ca forma si dimensiuni, numar de dinti, culoare, prezenta inotatoarei dorsale, formele mai des intalnite fiind delfinul comun (Delphinus Delphis), delfinul mare (Tursiops Truncatus) si marsuinul (Phocaena Phocaena), specii raspandite si in Marea Neagra, dar in numar tot mai mic. In stomacul unor delfini s-au gasit pietre de diferite marimi, bucati de lemn, de sticla, cizme, pantofi, obiecte care se pare ca ar fi necesare in farimitarea hranei. Delfinii aud foarte bine, de la sunetele obisnuite, cu frecvente mici, pana la sunete cu frecvente foarte inalte. Ei sunt, totodata, neitrecuti inotatori si scufundatori, depasind cu usurinta viteza de treizecisicinci-cincizeci km/ora (Orcinus Oraca), iar delfinii mari realizeaza adevarate performante; salturi de pana la 5-6 m inaltime si aproape 10 m lungime. De remarcat si faptul ca delfinii dresati pot cobori in adancuri pana la 300 de metri si chiar mai mult. Delfinul mare consuma zilnic aproximativ 10 kg de peste proaspat, ce ar reprezenta 100-120 tone pana la 30-35 de ani cat traieste. Si tot in literatura de specialitate se semnaleaza un alt fapt, ca delfinilor le place muzica, dovada ca ei se pot dresa cu usurinta in delfinarii si folositi la circuri. Adeseori, aceste animale inteligente reusesc sa reproduca bine vocea si chiar cuvintele dresorului.
FREGATA, pasare de prada din marile tropicale, vaneaza pesti zburatori speriati de delfini, de aceea, in urma cardurilor de delfini se vad, adeseori, stoluri de fregate.
CIORILE au obiceiul sa culeaga nuci, pe care le lasa sa cada de la inaltimi de peste douazeci de metri pe un drum de piatra operatie pe care o repeat pana cand nucile se vor sparge.
B,C,P BERZELE, COCORII, PASAREA FLAMINGO, se odihnesc si dorm intr-un picior, celalalt picior fiind ascuns sub abdomen.
Sfranciocul SFRANCIOCUL obisnuieste sa-si puna pelin in cuib, iar in tepi de paducel sau de maces, insecte, soparle, viermi si soareci.
Ticleanul TICLEANUL ascunde seminte si fructe in crapaturile scoartei copacilor, pentru a fi siguri de hrana, pe care le acopera cu lut, ce-I serveste si ca semn de recunoastere a locului respective.
Vulturii VULTURII sunt de multe ori lacomi, incat nu pot zbura de greutatea pe care o au, fiind nevoiti sa verse o parte din mancarea inghitita.
Bufnita BUFNITA SIBERIANA depune soarecii morti in scorburi, o adevarata camara, care-I serveste si ca frigider, intr-unul din acestea gasindu-se treizecisicinci de soareci.
Capantortura CAPANTORTURA are cuibul ascuns in scorbura, incat puisorii nu pot fugi in caz de pericol, de aceea ei isi lungesc gatul si totodata, isi sucesc capul in toate partile, suierand la fel ca vipera.
GAITA, MIERLA si POTARNICHEA folosesc ca purgative frunzele de tulchina, iar porumbeii salbatici, turturelele si gainile, papadia.
Ierunca IERUNCA sau COCOSUL DE MESTEACAN se hraneste in timpul iernii cu amenti(matisori) de mesteacan, care de asemenea, au rol benefic curatand tubul digestive de tenii si de alti paraziti intestinali. De fapt, aceasta s-a verificat experimental, constatandu-se ca multe animale folosesc plantele in combaterea viermilor intestinali, precum: pelinul, leurda sau usturoiul de padure, a caror actiune fitoncida si viermifuga este recunoscuta.
Uliul ULIUL, cand simte ca i-a slabit vederea isi umezeste ochii cu suc din tulpina de laptuca salbatica, iar randunica foloseste pentru puii sai, cu aceleasi afectiuni, sucul galben-portocaliu de rostopasca sau iarba-de-negi.
Cainele,Pisica CAINELE SI PISICA pentru dezinfectarea tubului digestive mananca iarba inrourata.
Cerbii CERBII,
raniti cu sageti otravitoare, rumegau
Nevastuica NEVASTUICA se imunizeaza impotriva muscaturii serpilor veninosi mancand planta ierboasa virnant sau ruta.
Rasul RASUL, cand este ranit isi prepara in gura, din anumite plante un fel de 'terci' pe care apoi il aplica pe rani, intinzandu-l cu limba.
Ursul Marsupial
URSULETUL MARSUPIAL din
Vulpile VULPILE pacalite cu momeala otravita consuma boabe de dalac sau poama-vulpii, a caror actiune vomitiva reprezinta un antidote.
Ierbivorii ANIMALELE IERBIVORE din regiunile tropicale ala Africii, Americii si Asie, obosite de drumurile lungi parcurse, mananca frunze de cafea, matte, guarana, cola, kassine si ceai, arbori si arbusti sau liane ce cuprind substante stimulatoare pentru sistemul nervos.
CORMORANUL ofera femelei un fir de iarba sau o pietricica colorata, gest ce simbolizeaza materialul de constructie pentru viitorul cuib.
Porumbeii PORUMBEII, GRAURII SI CUCUL AMERICAN au obicei ciudat, aduna si depun hrana in ciocul femelei pe care si-o aleg, semnificand, parca, grija ce o vor avea pentru pui.
Cangurii CANGURII, animale cu buze ca de iepure si urechile ca de lup, insotesc turmele de oi la pasunat, candva aceste simpatico fiinte fiind folosite si in sporturi distractive (dresate pentru a boxa).
Koala URSULETII KOALA sunt animale care nu beau apa si care poarta puii in punga marsupiala situate pe spate si nu pe partea anterioara a corpului, ca la alte mamifere.
Cainii CAINII AUSTRALIENI nu latra la oameni, ei sunt dresati sa latre numai la animale, fiind de mare ajutor pentru fermieri in manevrarea animalelor domestice.
.17 De-a lungul timpurilor, oamenii au obsrvat la animale comportamentul acestora in anumite situatii. Astfel, jocul la animale caracterizeaza o anumita modalitate de cunoastere a mediului inconjurator. Un obiect nou introdus intr-o incinta provoaca o investigare din partea animalului, care se apropie si se indeparteaza in mod repetat, stabilind un fel de 'dialog' cu obiectul respectiv, fiind de fapt o conduita a curiozitatii, cu manifestari diferite la grupele de animale. Maimutele si carnivorele sunt mai curioase decat rozatoarele. Porcul spinos este mai activ decat soarecele, iar veveritele ocupa, in acest sens, o pozitie intermediara. Maimutele observa obiectele si le 'incearca' cu labele, le 'manipuleaza' ;cercopitecii fiind mai activi in aceasta explorare. Rozatoarele miros obiectele, le rontaie, le escaladeaza si adeseori le stropesc cu urina. La randul lor, unele pasari si unii pesti manifesta aceeasi curiozitate prin investigare. Pentru a se juca, vidrele construiesc 'topogane', pe care aluneca in apa, culcate pe burta cu labele intinse, cu capul ridicat, scotand, uneori, strigate. Delfinii 'se joaca' cu diferite obiecte: mingi, inele de diferite marimi. La inceput, obiectul este luat in primire de catre unul dintre delfini si apoi, de catre toti ceilalti. Omul este fiinta acceptata de aceste animale, pe care stie ca le poate dresa cu usurinta. Se poate continua cu multe alte exemple de curiozitati in comportament la animale care, in timp, au constituit modele preluate de om in existenta sa de zi cu zi.
PASARILE din preajma caselor sunt atrase si se folosesc de
unele substante, precum: sucul de portocale, rachiul de nuci, cenusa calda si
fumul de tutun. Altele, tinute timp indelungat in captivitate, folosesc pentru
deparazitare, in colivie, sucul de lamaie sau
Cimpanzeii CIMPANZEII, odata ce s-au obisnuit sa fumeze, cu dificultate se vor mai debarasa de un asemenea viciu.
Elefantul ELEFANTUL ce va simti pentru prima data gustul bomboanei de menta, nu o va mai refuza niciodata.
Soricel UN SORICEL domesticit, adus de o englezoaica din Kenya, plictisit in captivitate, lua tablete de vitamine si ciocolata din cutia unde erau pastrate si le sugea pana le transforma intr-o crema, dupa care cu aceasta, fericit si satisfacut de preparat, isi ungea capul si picioarele.
Fauna FAUNA padurii din Africa de Sud participa cateva zile la un adevarat 'banchet' in momentul in care se coc si fermenteaza boabele de 'marula', fructul unui copac salbatic ce contine un suc alcoolizat. Pasarile zboara de pe o creanga pe alta; elefantul se balanseaza pe picioare, la fel ca la circ; maimultele tipa si se cearta. Toate aceste animale uita, parca, de foame, de reproducere, de pericolul vanatorii de autoaparare.
Din totdeauna natura Terrei ne-a oferit curiozitati din lumea vie, de larg interes si chiar de un real folos pentru intreaga omenire. Iata cateva taine ale funcionarii organismelor vii. Broasca nu distinge vizual forma unei insecte in repaus, dar percepe imaginea acesteia in miscare-informatie ce ajunge repede la creier, determinand miscarea de prindere cu mare precizie a prazii. Delfinul are un sistem de orientare mai perfectionat decat liliacul si aceasta petru ca mediul acvatic este mai bun conducator al ultrasunetelor decat aerul, astfel ca animalul cetaceu descopera mai repede forma unui obiect, distanta pana la aceasta si chiar com-pozitia sa. Pestii se orienteaza in apa si comunica intre ei prin emiterea unor fosnete si trosnituri, cu frecvente apropiate de ale ultrasunetelor. Serpii au detector termic-doua 'nari' suplimentare, una interioara cu temperatura egala cu cea a mediului ambiat, iar cea exterioara capteaza radiatiile termice; intre acestea fiind o membrana foarte sensibila care sesizeaza diferenta de temperatura dand nastere in creier senzatiei de corp care degaja caldura.
CAPRIOARA aduce pe lume, de obicei, un singur ied, care, dupa numai 3-4 ore reuseste sa se ridice in picioare. Cand este in pericol, caprioara in cheama prin behaituri.
Colibri COLIBRI, pasare care are mai putin de doua grame isi hraneste necontenit puii minusculi si fragili, zboara in continuu pe deasupra cuibului pentru a-i apara, iar cand e soare arzator sta cu aripile intinse, ca o umbrala protectoare peste ei.
Cocostarcul COCOSTARCUL CENUSIU acorda multa atentie puilor, care la nastere au 45 de grame, iar dupa 40 de zile cantaresc 1,6kg. La hranirea neputinciosilor pui contribuie si tatal care uneori da in primire hrana femeiustei, pentru a fi impartita.
Pelicanul PELICANUL poarta si el de grija puilor, care pot fi hraniti si de tata. Astfel se explica faptul ca micul pelican extrage pestii din esofagul tatalui.
Lupoaica LUPOAICA isi ingrijeste si isi apara puii ca cea mai buna mama. Lor le aduce aproape tot ceea ce poate vana, ii mangaie, ii spala cu limba, ii inveleste.
Rasul RASUL, animal ocrotit prin lege, naste pui cu ochii lipiti, ii ingrijeste cu mare devotament, ii tine in cratenie si le da primele lectii de vanatoare.
Ursoaica URSOAICA naste pui foarte mici: 20-30 centimetri lungime si 400-500 grame greutate. Ea ii ingrijeste cu foarte mare dragoste si spirit de sacrificiu, ii ascunde in parul ei stufos si moale; ii incalzeste cu respiratia ei. Interesante sunt, deci aceste comportamente la animale fata de pui, dar merita sa semnalam grija deosebina fata de micile progenituri si la cangur (in punga marsupiala), precum si la calutul de mare (intr-o abdominala de la mascul). Aceste animale merita premiu pentru paternitate.
AARDVARK Cu toate ca aardvark-ul, 'porcul de
pamant', originar din
PISICA DE AUR AFRICANA este o pisica de marime medie si poate creste pana la 90cm (35in) lungime si pana la 18kg (40lb) greutate. In afara de duika si alte antilope mici se crede ca partea principala din dieta unei pisici de aur o constitue rozatoarele, hidrele de copaci si pasarile.
PISICA DIN MUNTII ANDENI Pisica de munte poate fi gasita in
regiunile inalte ale Boliviei, Perului si in
FURNICA Furnica poate cara o povara de 10 ori mai grea decat
greutatea propriului corp. Furnicile muncitoare traiesc de la un an la cinci
ani; unele regine traiesc mai mult dee 20 de ani. Cea mai mare colonie de
furnici a fost gasita pe coasta Ishikari din
ALBINA Albina este o insecta remarcabila - nu au urechi, dar au un simt al mirosului excelent cu chimioreceptori in antene. Albinele vad culorile diferit fata de noi. Sunt insensibile la rosu dar detecteaza lumina ultravioleta care este invizibila pentru noi.
BETTONG Gasit in
IEPURELE AUSTRALIAN Odata foarte reaspandit in
RASUL RASUL, desi nu poarta numele familiei sale este o specie distincta in genul Lynx. rasii adulti cantaresc aproape 12kg. Puii au un castig in greutate zilnic de 25g si sunt gata de atac la 12 saptamani, devenind independenti dee parinti la varsta de 10-12 luni.
BIVOLUL Bivolul african sau incoronat este un membru al celor 'Cinci Mari', cu elefantul, rinocerul, leul si leopardul. Cantarind 700kg (1,500lb), sunt imprevizibilii si periculosi daca au si coarne. Sunt recunoscuti ca atacatori ai omului si sunt des acuzati de salbaticii deliberate, dar sunt linistiti daca sunt lasati in pace.
KARAKULA Intalnit deseori in Africa de Sud, karakula este des numit linxul african sau lynxul desertului, desi nu este inrudit cu lynxul. Creste pana la 1m (3ft) in lungime iar masculul cantareste pana la 18 kg. Poate supravietui perioade lungi fara apa, obtinandu-si necesarul din lichidele metabolice ale prazii sale ca mici cerbi, sobolani de nisip, hidre de stanca.
CARIBU Mare, salbatic, animal de felul elanului, cantarind pana la 300kg (660lb), poate fi gasit peste linia arborilor in America de Nord si Groenlanda. Caribu, inrudit cu renul, are o blana unica ce opreste aerul oferindu-le o acoperire excelenta. Aceasta blana il mentine de asemenea la suprafata, plutitor, in apa.
GHEPARDUL Cel mai rapid animal de pe pamant cu 95 km/h
(60mph), dar spre deosebire de alte 'pisici mari' nu rage - totusi
toarce si face zgomote inalte, latraturi si triluri. Pot fi vazuti in
CROCODILUL Cea mai vocala dintre toate reptilele, exista 23 de specii de crocodili. Crocodilul de Nil creste pana la 6m lungime. In captivitate crocodilii par a avea capul mai lat - un posibli indiciu al unui stil de viata mai sedentar.
CUSCUS Din cauza marimii sale (70cm/26in) cuscus-ul este deseori confundat cu o maimuta. Rareori in graba, are putini inamici pentru ca traieste in varful arborilor din sud estul Australiei. Daca este amenintat, loveste cu labele din fata, latra puternic, punand de obicei intrusul pe fuga. Speranta de viata a cuscus-ului este de pana la 11 ani.
OAIA DALLI Un animal subarctic si arctic, ce traieste pe varfurile alpine, piscuri si creste, pante stancoase, berbecul are 90cm (35in) pana la umar si cantareste 110kg (250lb). Este singura ovina salbatica alba din lume. Oaia Dall are o blana bogata ce-i protejeaza corpul.
DELFINII Printre cele mai inteligente animale, unele specii avand raportul dintre masa creierului si masa corpului la fel cu cel al oamenilor. Inca de la inceputurile navigatiei, au fost subiect de arta, literatura, si mit.
ELEFANTUL Elefantul african este cel mai mare mamifer in viata de pe pamant. Trompa musculoasa serveste ca nas, mana, picior suplimentar, dispozitiv de semnalizare si aunealta pentru adunarea mancarii. Cu 40 000 de muschi, trompa face miscarile ca si cum ar culege oua.
PISICA PESCAR Gasita in India, Sri Lanka, in toata Burma, peninsula Thai si Indonezia, pisica pescar cantareste pana la 13kg (29lb) si creste pana la aproape 1m in lungime. Prinde pestele cu labele de pe marginea apei, sau se scufunda in apa pentru a prinde pestele cu falcile. Mai vaneaza si caprioare tinere si porci salbatici mici.
BROASTELE Broastele exista in multe forme si culori prin toata lumea - exceptand Antartica! o limba de broasca lunga, lipicioasa este atasata de gura sa, si ca o amprenta caracteristica, broasca poate sa-si arunce limba pentru a-si captura prada cu o viteza uluitoare.
ARANUUG Gazela girafa ' este intalnita in estul Africii. O glanda preorbitala din fata ochilor secreta o substanta ca o smoala care este depusa pe crengi pentru a marca teritoriul. Se ridica pe picioarele din spate pentru a ajunge la tufisurile inalte, folosind picioarele din fata pentru a trage ramurile mai inalte. Garanuuga nu mananca iarba si nici nu are nevoie de apa intrucat preiau suficienta din plantele pe care le mananca.
GORILA Cea mai mare dintre primatele in viata, gorila mascul cantareste pana la 200kg, si cu toate acestea este rusinoasa si retrasa. Oricum insa, isi vor proteja grupul familial cu bravura. Mananca plante variate, inclusiv telina salbatica, bambus, scaieti, urzici, paie si anumite fructe. O specie in pericol din care au mai ramas numai aproximativ 630 de exemplare. Lupta lor pentru supravietuire a fost popularizata de Dian Fossey, in filmul 'Gorile in ceata.'
HIPOPOTAMUL Cascatul hipopotamului nu este un semn de
adormire sau plictiseala ci este de fapt un gest amenintator, ce arata caninii
lungi, grosi, ca o lama, sau coltii, cu care este capabil sa muste o barca mica
in bucati. Aparandu-si teritoriul si puii fara nici o frica, hipopotamii au
ucis mai mult de 400 de oameni in
HIDRA Hidra este un din putinele celenterate de apa dulce. Corpul sau este un sac a carui pereti sunt facuti din doua straturi de celule separate de o piele subtire dintr-un material necelular. Tentaculele sunt scobite, in jurul gurii, in timp ce celalta parte a corpului este un disc bazal care in mod normal ancoreaza hidra de o secretie lipicioasa. Au niste celule paralizante cu care captureaza puricii de apa, larvele de insecte, viermii si mormolocii.
HYRAK Hyrak-ul nu seamana deloc cu celelalte ce sunt clasate intr-un ordin separat, Hyracoidea. Este cea mai apropiata ruda a elefantului. din cele 3 specii existente, 2 sunt de stanca iar a treia de copaci. Hyrak-ul de stanca isi petrecee diminetile lafaindu-se la soare, dupa care urmeaza scurte excursii de hranire. Mananca repede intr-un cerc, membri familiei supraveghiind pradatorii.
JAGUARUL Singurul membru din familia panterelor ce poate fi gasit in Americi si pe departe cea mai mare pisica de pe continent. Cu o durata de viata de 12 - 16 ani, creste pana la 1,8m in lungime si cantareste pna la 120kg.
PISICA JUNGLEI Aceasta pisica nu este gasita in padurile tropicale, dupa cum sugereaza numele, ci hoinareste prin Egipt, Estul Mijlociu si Asia de Sud pana in vestul Chinei. Nu este o creatura rusinoasa si poate fi vazuta des in vecinatatea oamenilor, vanand rozatoare mici in campurile cu recolte si pantatii. Mai mare decat Pisica Salbatica Africana, masoara pana la 75cm, si cantareste pana la 16 kg.
KOALA Gasit numai in
KOB Spre deosebire de alte antilope, Kob isi stabileste pasuni permanente, unele dintre ele fiind folosite continuu timp de 50 de ani. Comportamentul imperecherii este si el diferit, prin aceea ca masculul nu este dur cu femelele si nu incearca sa le pastreze cu forta in teritoriul sau - mai degraba pare ca incearca sa le convinga cu blandete, facand zgomote blande in timpul jocurilor curtarii.
LEOPARDUL gasit in Africa si
PISICA LEOPARD Pisica Leopard are una dintre cele mai vaste
raspandiri intre toate pisicile din
LEUL Gasit in
LAMA Lamele sunt animale domesticite, membre ale familiei camilelor, dar diferite de acestea prin faptul ca au doar 3 stomacuri in loc de 4. Cantaresc intre 100 si 200kg, cu o inaltime a capului de 1,8m. Lamele au o durata de viata intre 30 si 50 de ani.
MARGAY Margay este similara ca aparitie jaguarului dar mai
mica, crescand pana la 69cm (27in). Este raspandita din Mexic pana in
MEERKAT Gasita in desertul Kalahari din Afica sudica, masculii si femelele sunt greu de deosebit pin principal pentru ca sunt de aceasi marime, la 50cm (20in) numai coada avand 20cm (8in) lungime. mananca insecte, mamifere mici, scorpioni, sopirle si serpi. Meerkatul este imun la veninul de scorpioni. Societatea lor este formata din grupuri numite 'colonii' sau 'gloate', fiecare cu pana la 40 de membri. Au o durata de viata de aproximativ 10 ani.
NARWHAL Protuberanta ca un colt de fildes dintr-o alveola dentara este cea mai distinctiva caracteristica a acestei balene arctice. Acest colt este de fapt un dinte, ce ajunge la 3m (10 ft) luingime. Ingropat 38cm (15in) in cap, coltul este drept ca o sageata, spiralat pana la 12cm (5in) de varf unde este lustruit si neted.
OCELOTUL Ocelotul innoata bine si desi nu este la fel de bine adaptata ca si Margay, vaneaza pasari si doarme pe crengile joase din padurile in care habiteaza in Ameerica centrala si tarile nordice ale Americii de Sud. Cantareste pana la 14kg si are o durata de viata de 8-11 ani.
CARACATITA caracatita cu inele albastre are marimea unei mingi de golf dar otrava sa este destul de puternica pentru a ucide un om adult in cateva minute. Ultimul lucru vazut de victima sunt inelele albastre - vizibile numai in momentul atacului. Este maro sau galbena in stare naturala, si poate fi gasita in bazinele adanci din jurul coastei Australiene.
URANGUTANUL Umani cum par, urangutanii sunt animale
salbatice perfect adaptate mediului lor forestier din Sumatra si
PADEMELON gasit din abundenta in
PANDA Ce mai cunoscuta specie aflata in pericol, sunt
deseori numiti 'ursuleti' insa de fapt apartin propriei lor familii,
strans inrudita cu ratonii. Panda au sistemul digestiv a unui carnivor, dar
s-au adaptat de mult unei diete vegetariene si acum se hranesc in exclusivitate
cu tulpine si
ORNITORINCUL Cu un cioc carnos si sensibil, cu membrana intre deegeteele picioarelor, o coada ca de castor si o blana in doua straturi, ornitorincul este singurul mamifer care este otravitor. La fiecare glezna ornitorincul mascul are pinteni otravitori ce pot ucidee animale mici.
URSUL POLAR Cel mai mare animal de prada terestru prospera in cel mai aspru mediu. Masculii pot fi de 3m inaltime si cantaresc 650kg (1,400lb), in timp ce feemelele cantaresc 250kg (550lb). Ursii singuratici cutreieera pana la 5 000km (3 100mi) pe gheata si prin tundra in cautarea mancarii.
ANTILOPA CU CORN Gasita numai pe marile campii americane, este singurul membru supravietuitor din familia sa, Antilocapridae. Mai mica decat caprioara cu coada alba, cerbul matur cantareste 60kg (132lb), si este extrem de rapid, alergand cu pana la 90km/h (56mph). Masculului ii cresc coarne mari cu o medie de aproximativ 30cm (1ft) asezate langa fiecare din urechi. Femelele mai mici au si ele uneori coarne dar care rareori le sunt mai mari decat urechile.
PUMA O pisica cu multe nume, puma mai este cunoscuta si ca cugarul, pantera sau leul de munte. In timpul vanatorii puma foloseste forta labelor dinapoi pentru a se lansa inspre prada sa cu sarituri din fuga ce pot ajunge chiar la peste 12m (40ft). Cresc pana la 2m (6'5') in lungime si traiesc intre 10 - 15 ani.
QUOKKA Acest tip de marsupiale, Setonix brachyurus, au fost unele dintre primele mamifere australiene vazute de europeni, care au crezut ca este 'o pisica salbatica'. Au o ierarhie foarte bine stabilita in grupurile lor de 25-150. Nasc o data pe an si au un singur pui.
QUOLL Gasit mai ales in
RINOCERUL Acest mamifer imens cu aspect primitiv a fost vanat pana aproape la exterminare: din 1970 populatia de rinoceri a scazut cu 90%. Rinocerul alb sau rinocerul cu buze patrate, este una dintre cele doua specii. Cel negru sau cu buze rotunde, este un rhino, este una din copitatele impare (trei copite la fiecare picior). Atat rinocerul alb cat si cel negru au doua coarne.
SERVAL Serval-ul, gasit in mai multe parti din Africa, are picioare extraordinar de lungi pentru marimea corpului sau, picioare ce pot ajunge la 1m (3ft) lungime, in timp ce inaltimea corpului este de 50cm (20in) la umar. Desi este o pisica de marime medie, vaneaza mamifere mici ca rozatoare, iepuri sau pasari.
RECHINUL Cel mai eficient ucigas de pe planeta, sunt vanatori puternici in stare sa prinda 500kg (1,100lb) tuna, balene mici sau, ocazional, oameni cu usurinta. Exista in jur de 350 de specii de rechini, majoritatea dintre ei neputand sa se opreasca sau sa se miste inapoi, ca majoritatea pestilor.
SITATUNGA Singura antilopa amfibie din Africa de Est, sitatunga traieste in mlastinile sau baltile noroioase cu vegetatie luxurianta. Printre adaptarile pentru habitatul lor acvatic sunt copitele lungi si oblice care le permite sa stea sau chiar sa mearga pe insulele dee vegetatie plutitoare. Blana este fina cu o secretie uleioasa, impermeabila la apa.
LEOPARDUL ALB Singurul membru al genului Uncia uncia, creste in lungime pana la 1,3m (4'5'), cu o coada de aproape 1m (3'2'), si o greutate de pana la 75kg (165lb). Gasit in muntii din Asia centrala, aceasta specie in pericol vaneaza Bharal (Oaia Albastra), oi mongole, mosc, cerbi, iepuri, marmote sau pasari. Poate pune la pamant o prada mai mare de trei ori decat propria sa marime.
BIVOLUL DE APA Unul dintre cele mai rare animale din lume,
acest mic bou salbatic a fost descoperit prima data in 1888. Este de gasit doar
pe insula
TAPIRUL Sunt doua specii: Bairdul creste pana la 2m (6.5ft),
cantarind pana la 400kg (880lb), si este gasit in America Centrala; Tapirul
Malayan creste pana la 2,4m (8ft) si cantareste 320kg (700lb). Traiesc pana la
30 de ani, mancand
DIAVOLUL TASMANIAN Tipetele sale ce te-nfioara pe sira spinarii, culoarea neagra si temperamentul rau, au facut primii coloni europeni sa-l numeasca Diavolul. Desi doar de marimea unui caine mic,labele si dintii sai puternici ii permit sa-si devoreze in intregime prada - oase, piele cu totul. Puii sunt nascuti prin marsupiul deschis inspre spate al mamei si se prind cu dintii in primele 4 luni.
TIGRUL Masculul tigrului siberian sau Tigrul Amur, cu o lungime a corpului de peste 3m si cantarind peste 300kg, este de departe cel mai mare si cel mai puternic membru al familiei felinelor. Ca si multe alte feline tigrul isi pastreaza mancarea, intorcandu-se sa se hraneasca din aceeasi carcasa zile la rand.
TOPI Gasita in
MORSA Sunt cunoscute doua specii: morsa atlantica masoara 3m si cantareste 1200 kg; morsa din Pacific ested e 3,6 m si cantareste 1600 kg. Se hranesc cu nevertebrate ca moluste, echinoderme si crustacee, consumand pana la 45 kg pe zi. Longevitatea lor este de 40 de ani. Nu sunt cunoscute ca rapitoare.
PORCUL ETIOPIAN Gasit in
CERBUL DE APA In ciuda numelui sau, marele cerb acvatic nu este acvatic cu adevarat, ca sitatunga sau lopatarul. Mama isi ascunde puiul timp de 3 saptamani, intorcandu-se de 4 ori pe zi pentru a-i alapta. Alaptarea dureaza doar 5 minute, timp in care mama curata piele viteilor astfel incat sa nu ramana nici un miros care sa atraga rapitorii.
GNU Turmele de GNU sunt spectaculoase, numarand pana la 400 000 de animale. GNU au o abilitate unica de a mirosi ploaia de la distante foarte mari - cu primele rafale de ploaie turmele se misca cu rapiditate intr-un ritm sustinut spre zona ploioasa, uneori acoperind mai mult de 2000 km. Merg si alearga in formatie compacta, dar au tendinta de a paste imprastiate.
BALENA Sunt vreo 80 de specii de balene, impartite in balene cu dinti si balene cu colti. Balena albastra este cel mai mare animal viu, cantarind pana la 160 tone. Cel mai lung specimen a fost o femela de 33,58 m lungime. Durata lor de viata este de 30 - 80 de ani.
LUPUL Ca rapitori recunoscuti, lupii depind de prada lor, caprioare, elani, caribou, iar in alte parti in care e raspandit chiar bizoni ce cantaresc chiar 450 kg (1000 pounds). Labele lor exercita de doua ori mai multa putere decat a unui caine domestic. Lupul este un animal social, traind in general in aceeasi haita ceea mai mare parte, daca nu chiar toata viata. Doar masculii si femelele puternice se reproduc, orice tentativa din partea celorlalti este pedepsita.
YAKUL Gasit in muntii Tibet-ului, yacii ,masculi ajung la o lungime de 2,7 m (9ft) cu o inaltime de 1,8 m (6ft), cantarind 545 kg (1200 lb). In ciuda imensitatii lor relative, sunt agili, sprinteni, cataratori siguri si buni innotatori strabatind ghetari si vai de munte. Sunt Yaci salbatici si yaci domesticiti.
ZEBRA Gasita in
Stiinta a stabilit, ca pestii au voce si auz. Dar intre ei se inteleg in limba lor. Un invatat a demonstrat recent, ca melodiile armonioase ce se raspindesc in apa, in forma de evantai influenteaza placut asupra pestilor si-i atrag spre mal.
Crocodilul nou-nascut e de trei ori mai mare decit oul, din care abia a iasit.
Cel mai mare ochi este cel al caracatitei. Diametrul lui ajunge la 40-50 cm.
In jungla sud-americana din
Forma hidrodinamica ideala si greutatea specifica mica a delfinilor le permite sa se miste prin apa cu o viteza de pina la 50 km pe ora.
Delfinii respira aer si deaceea ies la suprafata o data pe minut .
In imprejurari exceptionale se pot afla sub apa pina la 6-7 minute.
Auzul fin al delfinilor se explica prin aceea, ca ei sesizeaza undele sonore nu numai cu organul lor acustic, dar si cu tot corpul, mai cu seama cu pielea de pe cap.
Exista un mic pestisor, inarmat cu un ac ascutit, care e unul din dusmanii cei mai primejdiosi ai rechinului.
Fiind inghitit de acest urias animal rapitor, pestisorul sparge cu acul pintecele rechinului si iese in libertate. Ca urmare, rechinul moare.
In lumea animalelor recordul la sarituri este detinut de
antilopa cu
Un grup de cercetatori a stabilit ca ursii polari sint dotati cu niste ochelari de soare naturali.
Ochii lor sint aparati de un fel de membrana care are rolul de a atenua lumina orbitoare reflectata de zapezile vesnice ale nordului.
Una din cele mai curioase si rare maimute din lume este cea
denumita mustata regala. Aceasta maimuta este atit de mica, incit incape intr-o
Maimutica traieste in junglele braziliene si se hraneste cu fluturi, gindaci, arahide, banane etc.
Numai 10 minute sint suficiente pentru o camila ca sa-si bea portia sa de apa de 125 litri. Ea rezista fara apa 14 zile, insa pierde 30% din greutate in acest interval de timp.
In nordul Australiei se intilnesc fluturi cu dimensiunea de 26 cm. Localnicii folosesc carnea lor. Se intelege ca fluturii nu sint vinati cu plasa, nici cu pusca, ci cu arcul si sageata.
Albinele nu vad culoarea rosie, in schimb pot vedea razele ultraviolete, invizibile pentru ochii nostri.
Coloniile de furnici se razboiesc intre ele si e vai de furnicile ratacite pe domeniul altei colonii.
Recunoasterea furnicilor straine se face dupa miros, deoarece - asa dupa cum au stabilit cercetarile - fiecare colonie isi are mirosul ei specific. Asa dar, furnicile straine care ratacesc sau cele care ataca o alta colonie sint usor de recunoscut.
Cea mai lunga limba apartine mamiferului numit furnica.
Capul ei seamana cu o trompa intinsa, insa limba-i lunga nu incape nici in aceasta cutie. Deaceea limba furnicii nu-si ia inceputul din gura, nici din gatlej, dar e fixata de osul pieptului.
Albina e unica insecta domesticita de om.
Cea mai mare floare o are Rafalezia Arnoldi, care creste in padurile tropicale din sud-estul Asiei pe insulele Filipine.
Floarea ei are 3m circumferinta si cantareste 10kg. Un boboc de floare e de 2-3 ori mai mare decat o capatana de varza.
Cel mai stravechi arbore din lume e considerat un baobab,
care creste in
Un pom fructifer rar, avand originea in
Prin altoire s-au obtinut simultan lamai, mandarina si 2 specii de portocale.
Cele mai mari
Frunzele acestui palmier ajung pana la 22m lungime si circa 12m latime. 10 oameni se pot adaposti sub asemenea frunza.
Unde este cel mai inalt arbore de pe planeta noastra? Care
este inaltimea lui? Se considera ca recordul in aceasta privinta este de 109m,
apartinand unui arbore ce creste in
Insa s-a aflat ca tot in
Diametrul acestui gigant -13,5m. Varsta - peste 1000 de ani.
In pustiurile din
Baobabul poate trai pana la 5000 de ani? Urmeaza maslinul-2000, stejarul-1600, teiul-1150, cedrul-800, parul-400, chiparosul - 350, ulmul - 335.
Pe tarmurile Marii Mediterane creste un arbore - busola - pinul de Alepo. Are inaltimea de 10-15m.
Trunchiul pinului este intotdeauna inclinat spre sud. Dupa acest semn poti determina punctele cardinale.
Savantul indian Sing a supus unii arbusti din familia Potos, timp de o luna, unui tratament zilnic intre orele 5 si 6 dimineata.
S-a constatat ca acesti arbusti au avut o crestere considerabila fata de altii carora le-au lipsit sunetele odihnitoare ale flautului.
Sporul de 25 procente in inaltime, 50procente in numarul de
Pe insula
Copacul atinge o inaltime de 20 de m., avand o circumferinta de peste 5m..
Un botanist suedez a realizat un ceas cu totul original. Bazandu-se pe faptul ca unele specii de flori se trezesc si adorm la ora exacta, el a plantat flori intr-o ordine anumita.
In acest fel, el a creat un ceas adevarat, florile caruia se trezesc pe rand, indicandu-i ora respectiva.
In Africa de Nord creste copacul necuratului. Scoarta lui contine un procent mare de fosfor, ceea ce il face sa lumineze.
Noaptea poti citi sub acest copac.
Fructele culese in orele de dimineata sau de seara sant mult mai gustoase decat cele culese la amiaza.
In padurile tropicale, unde nu se schimba anotimpurile, copacii nu au inele anuale.
Pasarile aduc un folos nepretuit omului prin aceea ca, distrug insectele si micile rozatoare daunatoare. O forfecuta prinde intr-o vara pina la un milion de muste, musculite, tintari si paduchi de plante; un pitigoi maninca intr-o zi insecte cu o greutate totala egala cu greutatea lui.
Un stol de 1000 de grauri cu puii lor pot sa nimiceasca intr-o luna 22 tone de lacuste, iar o cucuvea maninca intr-o vara 1000 de soareci de cimp, facindu-se astfel o economie de o tona de cereale.
Pe o chifla de Big Mac sunt in jur de 178 seminte de susan.
- Daca mirosi banane si mere verzi (fara sa le maninci), slabesti mai usor
- De fiecare data cind lingi un timbru, consumi o zecime de calorie
- Daca pui boabe de struguri in cuptorul de microunde, acestea vor exploda.
- Cea mai veche guma de mestecat dateaza de acum 9000 de ami.
- Pe parcursul vietii, un om inghite in timpul somnului in jur de opt paianjeni.
- Cea mai intrebuintata leguma din lume este ceapa
- Alunele constitue unul dintre ingredientele dinamitei.
- Un pahar cu apa fierbinte ingheata mai repede in frigider decit unul cu apa rece.
- In 1987, American Airlines a economisit 40.000 $ eliminind cite o maslina din fiecare salata servita celor care stateau la bussines class.
- Mel Blanc, 'vocea' lui Bugs Bunny, este alergic la morcovi.
- Reteta originala pentru 'Rata Pekin' avea 15.000 de cuvinte.
- Macaitul ratei nu produce ecou.
- Un gindac de bucatarie poate trai citeva saptamini decapitat, murind insa de foame.
- Mai mult de 10.000 de pasari mor in fiecare an strivindu-se de geamurile cladirilor.
- Limba Balenei Albastre cintareste mai mult decit un elefant.
- Gainatul produs de o gaina pe parcursul vietii poate genera suficienta energie penatu ca un bec de 100W la lumineze timp de 5 ore.
- A existat o specie de cal care avea marimea unei pisici de casa.
- La nastere, crevetele este mascul, apoi, pe masura ce creste, devine femela.
- Un cameleon orb, este perfect capabil sa-si schimbe culoarea in concordanta cu mediul inconjurator.
- Elefantul este singurul animal cu 4 ghenunchi, si toti ursii polari sunt stingaci.
- In
- Leul este singura felina mare care poate toarce.
- Pestii de apa sarata beau apa, iar cei de apa dulce nu.
- Durata de viata a unei papile gustative este de 10 zile.
- Barbatii au de sase ori mai multe sanse sa fie loviti de fulger decit femeile. (Deci nu exista justitie divina).
- Este anatomic imposibil sa-ti lingi cotul. Cu toate aceste, 75% din cei ce afla acest lucru incearca sa atinga cotul cu limba.
- In topul obiectelor cu care se inneaca americanii, scobitoarea este pe primul loc.
- Singele homarului este albastru deschis.
- Porcii nu pot sa se uite in sus. Spre cer.
- Inima unui crevete este in cap.
- Sobolanii si caii nu pot vomita.
- Dihorii dorm 20 ore pe zi. Melcii pot dormi 3 ani.
Dintre toate mamiferele, in rindul liliecilor masculi se gasesc cei mai multi homosexuali.
REGELE SAVANEI
Clasificat in cadrul ordinului Carnivora, leul (Panthera leo) apartine familiei Felidae. Leii sunt pradatori perfecti, care au atins acest nivel de performanta dupa mii de ani de selectie naturala.
Leii ies sa se hraneasca in amurg si pot sa consume pana la 50 kg de carne la o singura masa. Devoreaza mici vertebrate, dar si girafe sau bivoli, insa prefera animalele de dimensiuni mari, precum antilopele. Leii nu vaneaza zi de zi, insa pleaca in cautarea prazii cel putin o data pe saptamana.
In general, cele care se ocupa de vanatoare sunt leoaicele. Leii pot sa alerge cu viteze de peste 70 km/h. Cand vaneaza singuri, leii isi urmaresc victima pana cand sunt suficient de aproape pentru a o prinde dupa o cursa rapida. Dupa ce doboara prada, o ucid muscand-o de beregata.
In general, leii se apropie de locurile unde alte animale vin sa se adape. Uneori vaneaza in grup si folosesc strategii diferite. Cateva leoaice ocolesc turma si se ascund in ierburile inalte, in directia opusa celei din care bate vantul, pentru ca prada sa nu le simta mirosul. O alta leoaica sperie apoi animalele, manandu-le catre leoaicele ascunse, care se napustesc pe neasteptate asupra victimei.
Dupa ce vanatoarea se incheie, in mod normal prada intra in posesia masculului. Femelele se apropie numai cu permisiunea acestuia. Leii trebuie sa manance rapid, pentru ca prada sa nu le fie smulsa de alte animale. Cand nu vaneaza, leii isi petrec timpul odihnindu-se si dormind. Leii traiesc in spatii largi, deschise, si dorm 20 de ore din 24. Cand se trezesc, casca pentru a-si oxigena sangele, pregatindu-se sa devina activi.
Reptile uimitoare
Putine animale mai sunt inconjurate de o asemenea aura de legenda si false informatii, precum reptilele. In special serpii sunt subiectul multor formulari exagerate, poate si datorita spaimei si fascinatiei pe care o exercita asupra noastra. Multi oameni cred ca anaconda este cel mai lung sarpe din lume, caci se pare ca multe exemplare depasesc 11 metri, insa in realitate recordul este detinut de un piton reticulat impuscat in Indonesia in 1912 si care avea 10 metri lungime. Un piton capturat in Sumatra a fost declarat initial cu o lungime de 15 metri, insa masuratorile ulterioare au stabilit ca avea doar 6,5 metri - deci cu numai 8,5 metri mai putin decat sustinusera primele zvonuri !
Exista multe povesti extraordinare asociate cu
reptilele, adesea datorita longevitatii acestora. Cea mai
batrana reptila cunoscuta vreodata a fost o
broasca testoasa primita in dar de familia regala din
Dar hrana ? In stomacul reptilelor au fost descoperite tot soiul de chestii ciudate - chiar si oameni, care sunt uneori mancati de serpi sau crocodili de mari dimensiuni. Desi serpii mari precum pitonii sau anaconda pot sa inghita un om, asemenea atacuri se produc extrem de rar. Totusi, ceea ce mananca aceste animale in mod obisnuit nu este cu nimic mai putin impresionant. Datorita faptului ca isi pot disloca mandibula si au stomacul foarte elastic, serpii constrictori de mari dimensiuni, de exemplu pitonii, pot manca animale de cateva ori mai mari decat circumferinta corpului lor, inghitind chiar gazele sau antilope intregi, cu coarne cu tot.
Cea mai aprinsa dezbatere in acest domeniu incearca sa determine care este cea mai veninoasa specie de sarpe. Exista popoare pentru care serpii veninosi din tara respectiva reprezinta un motiv de mandrie nationala, care urmare nu este intotdeauna simplu de gasit date demne de incredere in acest sens. Este foarte dificil de verificat nivelul de toxicitate a veninului de sarpe intr-un mod util si consistent, insa, la ora actuala, parerea relativ unanim acceptata este ca sarpele terestru cu cel mai puternic venin traieste in Australia si este cumplitul taipan, Oxyuranus microlepidotus.
Nu e o pasare Nu e un avion Ce este ? In ciuda convingerii atat de raspandite, ghepardul nu este o felina atat de rapida pe cat pare. Exista o specie care il intrece si, desi are nume de felina, nu face parte din aceeasi familie. Cel mai rapid animal de pe Pamant este gandacul-tigru, care poate parcurge intr-o singura secunda o distanta egala cu de 171 de ori lungimea sa. In pofida celebrei sale reputatii, ghepardul ar trebui sa alerge cu 770 km/h doar ca sa ajunga din urma aceasta insecta agila.
Viteza este impresionanta, dar si mai impresionanta
este vigoarea Aici, premiul cel mare ii revine lastunului comun din
Europa si
Zicala spune ca graba strica treaba. Exista insa un animal care duce o viata foarte calma, complet lipsita de stres. In America de Sud traieste cel mai lent animal din lume. Lenesul este o specie care se misca, in mod surprinzator, cu 0,2 km/h. De obicei, il gasim agatat de o creanga, de unde coboara doar pentru necesitatile sale fiziologice. Exista si momente cand se misca putin mai rapid, in special daca trebuie sa isi protejeze puii. In ciuda tuturor eforturilor sale insa, lenesul se misca doar de cinci ori mai rapid decat un melc.
De la lentoare ne indreptam atentia spre ineficienta. Acesta este cazul pinguinului, care, prin comparatie cu orice alt animal, consuma de doua ori mai multa energie atunci cand merge. De ce ? Picioarele sale sunt foarte scurte, astfel incat animalul trebuie sa faca eforturi considerabile pentru a se putea deplasa.
Elefantii nu pot sa sara, nici macar
propulsati de forta unui uragan. Elefantul este prea greu pentru
a-si putea ridica toate cele patru picioare in acelasi timp. Pe de
alta parte, puricele poate face salturi care echivaleaza cu de 200 de
ori propria sa inaltime. Echivalentul uman ar fi un salt peste
Daca organismul uman este un univers cu functii complete, animalele, oricat de simple ar parea, au cateva functii pe care trebuie sa le vezi pentru a le putea crede.
Gandacul este mai plin de viata decat pare, iar aceasta afirmatie poate fi interpretata in diferite moduri. Creierul gandacului se afla in corpul acestuia. Daca, in urma unui accident (natural sau provocat de om), gandacul isi pierde capul, poate trai pana la noua zile complet decapitat. In final, el isi gaseste tragicul sfarsit nu pentru ca nu mai poate gandi, ci pentru ca nu mai poate manca.
Exista insa si specii care nu au aceasta problema, pentru simplul fapt ca nu au creier. Acesta este cazul stelei de mare. Toate miscarile si activitatile sale sunt controlate de o retea nervoasa.
In lumea mamiferelor exista cateva animale care nu dispun de agilitate mintala. Lemurul indonezian este o primata cunoscuta pentru ochii sai mari, insa putini oameni stiu ca aceasta specie are ochiul mult mai mare decat creierul.
Ritualul imperecherii este un limbaj universal, chiar daca fiecare specie are propriul sau dialect. Cand un leu este gata sa se imperecheze, nici o leoaica nu ii poate scapa. Copulatia are loc o data la fiecare 15 minute, timp de o saptamana intreaga. Insa aceasta etalare de vigoare insatiabila se produce doar o data la doi ani.
Porcul este un alt "Don Juan" plin de rezistenta. Orgasmul sau poate dura pana la 15 minute.
Scoicile nu trebuie sa se preocupe de lipsa de parteneri, pentru ca isi pot schimba genul oricand doresc. Toate scoicile sunt masculi la nastere, dar, o singura data in viata, se pot hotari vor sa devina femele. Atentie insa, caci aceasta trecere este ireversibila !
Exista specii care se concentreaza mai mult asupra
cuceririi partenerului decat asupra rezultatului in sine. Culoarea
preferata a pasarii-tesator din
Porumbeii sunt pasari foarte sociabile. Le place nespus compania altor porumbei. De fapt, singuratatea ii afecteaza atat de profund, incat ii impiedica sa mai depuna oua. Dar, chiar si atunci cand sunt singur, daca isi vad propria imagine reflectata, problema este rezolvata si, ca prin farmec, reincep sa faca oua.
Multi considera cornul rinocerului ca fiind alcatuit din os pur. Realitatea nu este insa la fel de mareata precum in cazul elefantului african, cu coltii sai de fildes. "Osul" in cauza este, in cazul rinocerului, doar o masa care nu este atasata de craniu, ci e alcatuita din par si se datoreaza unei proteine denumite keratina.
Si, apropo de par, una dintre cele mai raspandite caracteristici ale mamiferelor este ca toate au par, inclusiv delfinul. La nastere, acest fermecator animal are mustata ! Datorita unui proces natural de epilare, dupa o scurta perioada de timp, aceasta mustata cade de la sine.
The gecko can walk over vertical surfaces thanks to tiny hairs that allow it to adhere to things.
Lasand vanitatea deoparte, o coama stufoasa depaseste simplul aspect cosmetic. Este un tip foarte bun de camuflaj. Dungile unui tigru nu se regasesc doar pe blana lui, ci chiar si pe piele. Pe de alta parte, este curios ca, desi zebra are si ea blana dungata, pielea ei nu mai prezinta aceste dungi.
Dar ce spuneti de firele de par folosite ca mijloc de transport ? Specia de soparla numita geko se poate deplasa pe suprafete verticale datorita unor perisori fini care o ajuta sa adere la suprafata de mers.
Fara indoiala, Mama Natura se pricepe cel mai bine sa isi proiecteze "subiectii" si ce e cel mai uluitor este functionalitatea acestor proiecte. Sa luam, de pilda, oul fara a redeschide eterna disputa: "Ce a fost mai intai ? Oul sau gaina ?". Sa examinam un fapt foarte simplu. Exista oua rotunde si oua mai ascutite. Forma lor este rezultatul direct al habitatului in care traiesc parintii. Pasarile care traiesc pe uscat depun oua rotunde, in timp ce pasarile care traiesc pe stanci depun oua care sa nu aiba un sfarsit tragic, alunecand dincolo de marginile cuibului.
a realitate in design-ul natural este ca dimensiunea nu e intotdeauna legata de gradul de agilitate. Trompa elefantului este atat de sensibila, incat, daca ar vrea, ar putea sa ridice un ac de cusut, insa puii de elefant au nevoie de pana la sase luni pentru a invata cum sa isi controleze si sa isi stapaneasca trompa.
Ciocanitoarea nu mai reprezinta un mister pentru noi. Cum poate sa isi miste capul de pana la 20 de ori pe secunda, ai crede ca e mai ametita decat orice alt animal, dar oamenii de stiinta au descoperit ca aceste pasari au o zona spongioasa in spatele ciocului, al carei scop este sa absoarba socurile.
Multi considera castorul un animal impulsiv, care doboara trunchiuri de copaci si atat. Este un lucru stiut ca acest animal poate taia in sase secunde un trunchi cu diametrul de 25 de centimetri. Acest fapt nu se datoreaza unei probleme de anxietate, ci mai degraba uneia de natura dentara. Daca animalul nu si-ar pili in acest mod dintii, acestia i-ar creste atat de mult, incat i-ar putea perfora mandibula.
Urangutanii ne-au facut sa ii consideram experti in cataratul in copaci. Dar aceste animale ascund un secret care le adumbreste putin aceasta imagine. Aproximativ 50% dintre aceste primate au oase fracturate, ca urmare a caderilor repetate din copaci.
Dar sa revenim la oile noastre Sau mai bine zis la girafe. Cu gatul sau lung si semet, girafa este unul dintre cei mai priceputi iluzionisti din regatul animal. Daca ar trebui sa ghicim cate oase are gatul girafei, am avea oare nevoie de un calculator ? Nu neaparat. Girafa are acelasi numar de oase si ca si omul, in regiunea gatului: in total, sapte.
Ursul din Kodiak nu este celebru doar pentru diferitele sale roluri de film. Poate ca Academia inca nu a recunosc talentele acestei specii, dar acest urs detine un record incontestabil. El este cel mai mare carnivor din lume care traieste pe uscat. Greutatea sa este egala cu suma greutatii a 14 gimnasti de sex masculin - in total, aproximativ 862 kilograme. Aceasta creatura gigantica isi pierde insa titlul in fata unui challenger care traieste intr-un alt habitat.
Balena albastra este cea mai mare faptura care a trait vreodata pe planeta noastra. Are aproximativ 170 tone si 34 metri lungime. Greutatea ei este egala cu suma greutatii a 22 de elefanti, iar lungimea ei echivaleaza cu lungimea a sapte girafe intinse in sir indian. Un lenes ar avea nevoie de peste o ora si jumatate ca sa ajunga dintr-un capat al balenei in celalalt. Inima balenei este de dimensiunile unui mic automobil, iar arterele sunt atat de largi, incat un om ar putea inota prin ele fara probleme.
Insectele au si ele personalitatile lor. Gandacul-Goliat isi poarta numele cu multa mandrie, pentru ca este cea mai mare insecta care traieste in lume la ora actuala. Poate atinge greutatea unui cheeseburger, desi este mult mai putin apetisant. Interesant este ca 1 590 493 de asemenea insecte, adunate laolalta, ar atinge greutatea balenei albastre.
Dar in aceasta demonstratie de grandoare trebuie sa mentionam inca un concurent onorabil: cangurul. Ce ne uimeste la acest marsupial nu este dimensiunea in sine, ci modul in care creste. La nastere nu este cu mult mai mare decat un bob de fasole, dar cand ajunge la maturitate si-a marit deja dimensiunile de 60 000 de ori. Astfel, cangurul este animalul care creste cel mai mult de la nastere la maturitate.
In ce priveste dimensiunile, anumite specii par sa sfideze legile naturii. Acesta este cazul paradoxalei broaste: mormolocul este de cinci ori mai mare decat parintii sai.
Exista cateva uimitoare complicatii digestive in procesul hranirii, asa cum se deruleaza el in natura.
Ursul Koala nu bea niciodata nici un fel de lichide, pentru ca poate obtine toata cantitatea de lichid de care are nevoie din frunzele de eucalipt, care contin apa in proportie de 50%.
Dar nu toate animalele au un regim alimentar la fel de sanatos - si aici apar complicatiile. Elefantii africani sufera de indigestie, motiv pentru care elimina foarte frecvent excremente. Facand echivalentul in cifre, un elefant produce 100 kilograme de balega pe zi. Dar natura are propria sa echipa de specialisti in curatenie. Exista un gandac care se hraneste cu fecalele elefantului si face aceste "dovezi" sa dispara ca prin farmec.
Exista si specii mai igienice, care isi fac singure "curatenia". Pitigoiul-mare isi produce excrementele intr-un saculet fecal, pe care ulterior il arunca singur din cuib. Folosind aceasta metoda, el indeparteaza din cuib 500 de saci fecali pe saptamana.
Se spune ca, daca mananci prea repede, stomacul nu isi poate face treaba cum trebuie, dar se pare ca nu stim prea multe despre digestia diavolului tepos. Prada acestei reptile este in permanenta miscare si, daca nu se grabeste, diavolul isi pierde pranzul. S-a calculat ca diavolul tepos se hraneste cu o viteza de 45f/m - mai exact, 45 de furnici pe minut. Cu un comportament de gurmand autentic, el mananca fiecare furnica pe rand, astfel incat o masa este un adevarat festin si consta in aproximativ 3 000 de furnici.
Broastele sunt o alta specie care sufera de complicatii digestive si, cand trebuie sa regurgiteze ceea ce au consumat, se trezesc uneori in situatii dificile. Broastele nu pot sa vomite. Ca urmare, atunci cand sunt silite sa faca acest lucru, sfarsesc prin a-si vomita tot stomacul.
Pasarea-colibri, in afara de faptul ca se afla in permanenta miscare, prezinta si ea un numar de curiozitati. Poate zbura cu spatele. Da din aripi de 100 de ori pe minut. Iar pentru a produce energia necesara pentru aceasta activitate fizica intensa, mananca in fiecare zi o cantitate de nectar echivalenta cu dublul greutatii sale. Iata, cu certitudine, un metabolism foarte rapid !
Pentru multi, zgomotele naturii sunt mai eficiente decat orice alta terapie de relaxare. Nu exista evadare mai placuta din viata moderna decat o aventura intr-un spatiu deschis. Cantecul balenei albastre poate atinge 188 decibeli. Este la fel de zgomotos ca o racheta.
Lupii vaneaza in haite, ca atare comunicarea eficienta in aceste grupuri este extrem de importanta. Lupii folosesc diferite tipuri de urlete pentru a-i anunta pe ceilalti membri ai haitei cum stau lucrurile, insa in vaile inconjurate de munti, ecoul ar putea afecta aceasta strategie, producand mesaje derutante. Iata de ce urletul unui lup nu produce nici un ecou.
Unele animale nu pot vorbi - nu emit nici macar un minimum de sunete - dar tot au gasit o metoda de a le comunica celorlalti membri ai speciei lor unde se afla. Unele animale au feromoni (o substanta care afecteaza comportamentul altor membri ai aceleiasi specii) in urina, si pot lasa o urma care sa le indice celorlalti ce drum sa urmeze. Acesta este cazul unor specii de furnici. Un singur miligram din acea substanta chimica speciala este suficient pentru ca si alte furnici sa urmeze drumul indicat, chiar daca ar trebui pentru acest lucru sa faca de trei ori ocolul lumii.
Antenele moliei-mascul sunt atat de sensibile, incat pot depista si o cantitate minima de feromoni sexuali ai femelei. Fluturele-monarh poate detecta amprenta olfactiva a perechii sale de la opt kilometri distanta.
Tantarul mascul isi gaseste femela ascultand sunetul aripilor sale in zbor. Prin comparatie cu masculul, femela da din aripi mult mai rapid. Desi exista mii de tantari intr-un singur roi, desi toti isi falfaie aripile in acelasi timp, desi fiecare cauta sa faca o cucerire romantica Romeo va putea intotdeauna sa o gaseasca pe Julieta lui.
Dragonul de Komodo sau varanul urias
Varanus komodoensis
Cea mai mare specie de soparla din lume, varanul urias este si una dintre cele mai recente descoperiri in randul reptilelor. Necunoscut oamenilor de stiinta occidentali pana in 1912, varanul urias traieste numai pe cateva insule mici din arhipelagul indonezian, desi rudele sale apropiate din randul soparlelor-monitor sunt raspandite in intreaga lume.
Celebri pentru dimensiunea, puterea si aspectul lor ca de dinozaur, varanii uriasi sunt pradatori abili, care vaneaza adesea chiar si animale de mari dimensiuni. In ciuda aspectului greoi, se pot deplasa incredibil de rapid si pot sa prinda din fuga oameni, porci, caprioare sau capre, care alcatuiesc cea mai mare parte a dietei lor. Au maxilare puternice si gheare care le permit sa ucida rapid. Pe de alta parte, animalele prinse care reusesc sa scape de un atac initial mor totusi ulterior, din cauza infectiilor mortale provocate de bacteriile continute in saliva acestei soparle.
Din cauza raspandirii geografice limitate, exista doar un mic numar de varani uriasi la nivel mondial, insa adultii nu au nici un dusman natural. In plus, specia este acum protejata prin lege, iar existenta lor este intretinuta si de popularitatea ca atractie turistica, in ciuda faptului ca se spune ca aceste animale au ucis cel putin un turist.
Dimensiuni: Pana la125 kg si 3,1 metri lungime
Raspandire: Komodo, Rinca si alte doua
insulite din
Hranire: Porci, capre, bivoli, caprioare, cai, dragoni mai mici, chiar si oameni.
Reproducere: Specie ovipara. Depune intre 15 si 40 oua.
Diavolul tepos
Moloch horridus
Aceasta soparla cu aspect feroce este mult mai putin de temut decat sugereaza numele sau infatisarea sa. Mica, lenta in miscari si bine camuflata in mediul unde traieste, aceasta specie este foarte rar vazuta. Are o armura exterioara impresionanta, menita sa tina la distanta pradatorii, iar tepii si umflatura mare din spatele capului o fac foarte greu de inghitit de catre atacatori.
Cand sunt alarmati, diavolii teposi isi schimba rapid culoarea din rosul lor obisnuit intr-un masliniu tern, care ii face foarte greu de reperat. De asemenea, se umfla cu aer, pentru a parea mai mari in ochii atacatorului. Diavolii teposi au pe piele niste santulete special adaptate, care le permit sa directioneze apa direct catre gura, band astfel apa de ploaie sau picaturile de roua prelinse pe spatele lor.
Dimensiuni: 10-15 cm
Raspandire: Deserturi si alte regiuni aride din Australia Centrala si de Vest.
Hranire: Furnici
Reproducere: Specie ovipara. Depune intre 3 si 10 oua.
Albinele privesc cu multa seriozitate procesul de fabricare a mierii. Pentru a culege polenul din care se produc doua kilograme de miere, o singura albina ar trebui sa viziteze doua milioane de flori si sa zboare pe o distanta de 80 000 de kilometri, ceea ce ar echivala cu de doua ori ocolul lumii.
Dar, daca insectele sunt uluitoare, nici arahnidele nu se lasa mai prejos. Toti paianjenii de uscat respira printr-un orificiu aflat in partea din spate a corpului. Insa exista si paianjenul de apa. Dupa cum arata numele sau, acesta traieste sub apa, dar respira folosindu-si panza pentru a crea un clopot subacvatic, pe care il foloseste pentru a depozita bulele de aer pe care le aduce de la suprafata. La o privire mai atenta, s-ar putea spune ca acest paianjen a fost un pionier al scufundarilor cu echipamente speciale.
E foarte dificil pentru un animal sa respire aer, dar sa isi petreaca cea mai mare parte a timpului sub apa. Broasca testoasa de rau parcurge distante mari pe sub apa, iese la suprafata si absoarbe doua treimi din oxigenul de care are nevoie prin rect.
Dar ce sa mai spunem despre animalele care respira aer, dar dorm sub apa ? Lamantinul doarme intre doua inspiratii. Cum are nevoie sa iasa la suprafata o data la fiecare 20 de minute, animalul profita de timpul dintre doua asemenea iesiri ca sa mai traga cate un pui de somn.
Delfinii nu au timp sa doarma in conditii placute. Dar, fiind unul dintre cele mai inteligente mamifere, acest animal a invatat sa doarma folosindu-si numai o jumatate de creier. In timp ce o jumatate se odihneste, cealalta ramane in stare de veghe si continua procesul respirator, fara intrerupere si fara cosmaruri !
Chiar si in ce priveste finalul ciclului vietii, deci moartea, exista animale mai ciudate decat altele.
Puii paianjenului australian isi mananca propria mama. Dupa ce micutii ies din oua, incep sa suga picioarele mamei, pana cand o golesc complet de continut, lasand-o fara viata.
Anumiti pesti din America de Sud mor dupa ce si-au depus icrele sau dupa imperechere. Acelasi lucru se intampla si cu caracatita. Totusi, s-a descoperit ca, daca unei caracatite ii sunt indepartate organele reproducatoare, poate atinge o varsta foarte inaintata chiar daca plictisita si fara sa se bucure de companie.
Daca ar trebui sa alegem unul dintre cele mai periculoase animale pentru om, fara indoiala ca am alege lupul, ursul sau sarpele. Dar realitatea ne poate surprinde, ascunzandu-se in spatele unor ochi mari si blanzi. In comparatie cu orice alt animal, caprioara este specia raspunzatoare pentru cel mai mare numar de victime omenesti, din cauza accidentelor rutiere pe care le provoaca.
Si, apropo de chipuri care pot fi inselatoare, exista un animal mult mai periculos decat rechinul. Se estimeaza ca, anual, aproximativ 10 oameni mor din cauza rechinilor, insa tot anual isi pierd viata 100 de oameni calcati in picioare de vaci.
Moartea este unul dintre aspectele vietii. Cercetarile arata ca toate mamiferele produc aproape un miliard de batai de inima inainte sa moara. Si inima soarecelui bate de aproape un miliard de ori, dar acest animal are un ciclu de viata de numai 850 de zile. Elefantul traieste aproximativ 75 de ani, durata in care produce acelasi numar de batai de inima. Exceptia o cosntituie oamenii. Omul este unicul mamifer a carui inima bate de trei ori mai mult pe durata unui ciclu de viata.
Se spune ca traiul in comun este un mod de
viata, dar poate ca anumite animale au luat aceasta
expresie prea in serios - de pilda, cainele de preerie. Cea mai mare
colonie cunoscuta a fost descoperita in statul
Dar, daca acest numar este impresionant, exista un altul care este aproape imposibil de pronuntat. In realitate, exista 10 000 000 000 000 000 000 de insecte pe planeta Pamant. Daca vi se pare incredibil, si mai surprinzator ar fi sa aflam cine a facut aceasta numaratoare !
Pitonul verde de arbori
Frumosul piton verde de arbori este un membru tipic al familiei pitonilor. Nu este atat de mare precum rudele sale gigantice, de exemplu pitonul reticular, dar are aceleasi caracteristici cu acestea: trupul gros, forma tipica a capului si fosele termosensibile din jurul gurii. Dupa cum sugereaza si numele sau, pitonul verde de arbori are un stil de viata aproape exclusiv arboricol, preferand sa se hraneasca, sa bea apa si chiar sa se inmulteasca intre ramurile arborilor, in loc sa coboare pe sol. Desi nu este un sarpe veninos, este echipat cu colti lungi, indreptati inapoi, care strapung penele pasarilor care alcatuiesc principala sa hrana.
Pitonii verzi sunt remarcabili pentru variatiile de culoare, care reflecta probabil regimurile alimentare diferite sau culoarea frunzelor din arborii in care traiesc. Multi adulti au o nuanta de verde iridescent, dar puii sunt adesea de un galben viu. Pitonul verde de arbori devine o specie in pericol de disparitie in salbaticie, caci habitatul sau este distrus prin defrisarea padurilor, insa se poate inmulti in captivitate si este tinut adesea ca animal de companie. Exemplarele prinse in salbaticie sunt renumite pentru agresivitatea lor si pot provoca rani foarte dureroase celor care ii manevreaza imprudent.
Dimensiuni: Pana la 1,5m
Raspandire: Padurile tropicale din Papua Noua Guinee, cateva insule indoneziene si extremitatea nord-estica a Australiei.
Hranire: Pasari, soparle, mamifere
Reproducere: Specie ovipara.
Cobra regala
Ophiophagus hannah
Pe nedrept temuta pentru presupusa sa agresivitate, cobra regala ramane totusi un sarpe puternic, care poate fi extrem de periculos. Este cel mai mare sarpe veninos din lume si cere pe drept cuvant un comportament foarte prudent din partea celor care patrund in habitatul sau natural. Desi veninul sau nu este la fel de toxic precum veninul altor specii de cobra, simpla dimensiune a acestui sarpe ii permite sa injecteze o doza uriasa de venin cu o singura muscatura - suficienta pentru a ucide un elefant sau 20 de oameni, dupa cum arata studiile.
Cobra regala este unicul sarpe care
construieste cuiburi adevarate pentru ouale sale, folosind
Cobra regala are si o alta caracteristica neobisnuita, anume se hraneste aproape in exclusivitate cu alti serpi, pe care ii inghite intregi. Prefera sa manance specii neveninoase, dar se pare ca mananca si specii veninoase, inclusiv alte cobre regale.
Dimensiuni: Pana la 5,5 metri
Raspandire: Paduri tropicale, mlastini
si zone cu vegetatie densa din Asia de Sud si Sud-Est, din
Hranire: Alti serpi, uneori si soparle.
Reproducere: Specie ovipara, depune 20-40 oua.
Testoasa pieloasa
Dermochelys coriacea
Testoasa pieloasa este cea mai mare specie de broaste testoase care traieste in prezent, dar si una dintre cele mai vechi. Traieste in oceanele din lumea intreaga, de la marginea Cercului Arctic pana in apele Pacificului, in jurul Noii Zeelande. Testoasele pieloase migreaza, strabatand in fiecare an sute de kilometri in cautarea hranei. Masculii speciei nu ies niciodata din apa, dar femelele se intorc pe uscat o data la 3-4 ani, pentru a-si depune ouale. Intr-un singur sezon, este posibil ca o femela sa isi faca pana la zece cuiburi.
Testoasa pieloasa are acest nume datorita carapacei distinctive, care este moale si flexibila, fara placile osoase specifice altor specii de testoase. De asemenea, are inotatoare mai mari si forma mai aerodinamica decat a altor specii de testoase marine. Testoasele pieloase traiesc, intr-o forma relativ apropiata de cea contemporana, de peste 60 milioane de ani, dar numarul lor s-a redus drastic in ultimii aproximativ 25 de ani, din cauza braconierilor care le aduna ouale, dar si din cauza distrugerii habitatului lor natural, plajele unde isi faceau cuiburi. Adultii se ineaca adesea dupa ce sunt prinsi in plase de pescuit, iar multe exemplare nu ating nici macar varsta la care se pot reproduce. In lume au mai ramas, in prezent, aproximativ 25 000 testoase pieloase, iar specia este in pragul disparitiei in apele Oceanului Pacific.
Dimensiuni: In medie, 700 kg si 1,7 metri lungime. Cea mai mare testoasa pieloasa inregistrata vreodata era un mascul cu greutatea de 916 kg.
Raspandire: In oceanele din intreaga lume. Se intoarce pe plajele nisipoase din regiunile calde pentru a-si depune ouale.
Hranire: In special cu meduze
Reproducere: Specie ovipara. Depune intre 70 si 110 oua.
Testoasa de Galapagos
Geochelone nigra
Testoasa uriasa de Galapagos este cea mai mare dintre speciile actuale de testoase. Traieste numai in celebrele Insule Galapagos din Oceanul Pacific, la vest de Ecuador. Este un animal foarte lent si deci o prada usoara pentru orice pradator hotarat. In secolul 19 au fost vanate nemilos de marinari, pentru carne si oua. In prezent, mai traiesc doar aproximativ 15 000 exemplare, amenintate si ele de introducerea unor specii noi precum porci, caini sau pisici, care ataca puii abia iesiti din oua.
Testoasele de Galapagos din insule diferite au structuri diferite ale carapacei, care le ajuta sa isi gaseasca hrana la diferite inaltimi, in functie de tipul si abundenta vegetatiei de pe insula respectiva. Ele ating maturitatea in jurul varstei de 25 de ani, dar se pare ca exista exemplare care traiesc peste 200 de ani. Au o rata a natalitatii neobisnuit de scazuta pentru broastele testoase, ceea ce le limiteaza o data in plus abilitatea de a mentine o populatie numeroasa.
Dimensiuni: 500 kg si 1,6 metri lungime.
Raspandire: Insulele Galapagos, in largul coastelor Ecuadorului.
Hranire: Vegetatie, inclusiv cactusi, fructe,
ferigi,
Reproducere: Specie ovipara. Depune intre 2 si 16 oua.
Crocodilul de estuar
Crocodylus porosus
Uriasul crocodil de estuar sau de apa sarata este cel mai raspandit dintre toti crocodilienii. Traieste in regiunile de coasta din Asia de Sud-Est, Indonezia si Papua Noua Guinee. Probabil ca este cel mai binecunoscut in nordul tropical al Australiei, unde a devenit un adevarat simbol datorita ferocitatii sale, indelungatei interactiuni cu oamenii si recent-descoperitei vocatii de vedeta de cinema.
Crocodilii de apa sarata sunt de mult timp o
specie amenintata de disparitie, din cauza faptului ca au
fost vanati in numar mare pentru pielea lor, iar habitatul lor
natural se afla in permanenta scadere. Intalniti acum
foarte rar in multe dintre zonele in care traiesc, exista inca
in numar mare in
La fel ca toti crocodilienii, crocodilii de apa sarata au un comportament social complex, care determina raspandirea si numarul de exemplare al speciei. Femelele isi protejeaza foarte strict puii, pe care ii cresc pe durata primelor luni de viata, cand sunt foarte vulnerabili.
Dimensiuni: Pana la 7 metri, insa au fost raportate si cateva exemplare mai mari.
Raspandire: In zonele cu ape sarate sau dulci din
Hranire: Pesti, mamifere, pasari, broaste testoase, crabi, soparle, maimute si, uneori, chiar si oameni.
Reproducere: Specie ovipara. Depune 40-60 oua.
Gavialul
Gavialis gangeticus
Gavialul, usor de deosebit de alti crocodili din cauza botului sau lung si foarte ascutit, este una dintre cele mai mari specii de crocodili, care se apropie ca marime de crocodilul de apa sarata. Spre deosebire de multe dintre rudele sale, adaptate la viata terestra si acvatica deopotriva, gavialul duce o viata aproape in intregime acvatica, si iese din apa doar rareori, pentru a sta la soare sau pentru a-si face cuibul.
Gavialul este inarmat cu un arsenal impresionant de dinti lungi, care se intrepatrund cand inchide maxilarele, conformatie care il ajuta sa prinda si sa fixeze pestii care alcatuiesc cea mai mare parte a regimului sau alimentar. Botul subtire ii ofera mica rezistenta in apa, permitandu-i sa se deplaseze rapid pe sub apa si sa prinda astfel pesti. In partea din fata a botului are o umflatura, ca un bulb, pe care o foloseste pentru a scoate un zgomot caracteristic cu care indivizii comunica intre ei. De asemenea, aceasta umflatura este folosita si pentru a produce bule de aer, asociate cu diferite ritualuri de curtare.
Candva o priveliste foarte raspandita in
Dimensiuni: Pana la 6 metri, insa au fost raportate si cateva exemplare mai mari.
Raspandire: Riurile adanci si rapide din nordul
Indiei. Putine exemplare ramase in
Hranire: In special pesti, desi exemplarele tinere mananca amfibieni si alte animale mici. Adultii de mari dimensiuni se hranesc cu mamifere si alte animale de dimensiuni mai mari.
Reproducere: Specie ovipara, depune 30-50 oua.
Tuatara
Sphenodon punctatus
In ciuda asemanarii sale cu soparlele, tuatara este o reptila unica, incadrata intr-un grup de sine statator. Se cunosc numai doua specii de tuatara, care apartin unui singur gen, Sphenodon. Aceste animale rar intalnite, care duc o viata retrasa, traiesc numai pe aproximativ 30 de insulite din largul coastelor Noii Zeelande, unde impart stancile batute de vanturi cu pasarile marine.
Exemplarele de tuatara traiesc singure in adaposturile pe care uneori le imparte cu vecinii sai, pasarile oilor, dar pe care le apara impotriva altor membri ai propriei specii. Sunt active in special noaptea, desi uneori stau la soare, in zilele senine, chiar la intrarea in adaposturile lor. Masculii au o creasta impresionanta pe ceafa si pe spate, care urmareste linia coloanei vertebrale. Sunt celebre pentru ca au un al treilea ochi, in regiunea parietala, foarte evident la pui. Acest ochi nu este insa unic in randul reptilelor, fiind intalnit si la cateva specii de soparle. Functia sa este necunoscuta si ochiul ca atare devine invizibil la adulti, fiind acoperit de solzi.
Dimensiuni: 40-60 cm.
Raspandire: Cateva insulite din largul coastelor Noii Zeelande.
Hranire: Viermi, melci, greieri. Uneori, oua de pasari sau chiar pui abia iesiti din ou.
Reproducere: Specie ovipara. Depune 5-20 oua.
O data ajuns la maturitate, tanarul leu mascul este alungat din grup de catre masculul dominant si va trai izolat o vreme. Daca un tanar mascul se afla intr-o pozitie dezavantajoasa, confruntarea cu masculul dominant nu se incheie, de obicei, cu o lupta. Cand ating varsta maturitatii, tinerii masculi incep sa ii provoace pe masculii dominanti ai altor grupuri, pentru a le lua locul. Masculii adulti care au fost alungati din grup devin adesea nomazi si se alatura altor masculi nomazi, cu care vor incerca sa isi stabileasca propriul teritoriu. Mai mult decat orice, masculii dominanti ai grupului isi apara teritoriul impotriva altor masculi. Cand grupul este in miscare, masculul merge in urma femelelor si puilor, pentru a-i proteja de dusmani.
Leii incep sa moara cand isi pierd vigoarea tinereasca si sunt respinsi de grup, in favoarea unor masculi mai vigurosi. Cand sunt prea batrani ca sa mai vaneze animale salbatice, pot patrunde in zonele populate ca sa caute capre si vite sau chiar sa atace copii. O data ce au reusit sa isi gaseasca hrana in aceste regiuni, ei devin o problema reala: fortificati de prada pe care o gasesc aici, devin din ce in ce mai indrazneti si mai netematori, desi rareori ataca si oameni. De asemenea, incearca sa fure prada unor animale mai mici sau chiar ajung sa consume si cadavre, daca imprejurarile ii obliga. Sfarsitul unui 'rege al animalelor' este unul dramatic. Cand devin neputinciosi, masculii batrani si solitari sunt mancati de vii de catre hiene sau caini salbatici.
Zoologii sugereaza ca, in principiu, familia felinelor moderne, Felidae, ar putea fi impartita in trei subfamilii de baza:
. Felinae - Felinele mici - 30 specii distincte
. Pantherinae - Felinele mari - 5 specii distincte
. Acinonychinae - Ghepardul - o specie de sine statatoare.
Aceste 36 specii de feline moderne traiesc pe un
teritoriu foarte vast, care se intinde din Asia si Europa pana in
Multe sunt amenintate de interventia omului: vanatoarea, braconajul, pierderea habitatului natural au impins deja cateva dintre aceste specii in pragul disparitiei. Exista insa si specii care, protejate fiind, s-au stabilizat ca numar sau chiar inregistreaza o crestere a numarului de indivizi.
Tigrul
Familia: Panthera tigris
Specii: Tigrul de Bengal (Panthera tigris tigris)
Tigrul siberian (Panthera tigris altaica)
Tigrul din China de Sud (Panthera tigris amoyensis)
Tigrul de Indochina (Panthera tigris corbetti)
Tigrul de Sumatra (Panthera tigris sumatrae)
Dimensiuni maxime: 4m/350kg
Reproducere: 2-4 pui, dupa o perioada de gestatie de 104 zile.
Comportamnet social: Tigrii sunt vanatori solitari. Puii stau cu mama lor cel mult doi ani, apoi pornesc sa isi ia in stapanire un teritoriu propriu. Masculii se indeparteaza de locul unde s-au nascut, insa femelele raman adesea aproape de teritoriul mamei.
Hranire: Caprioare, porci salbatici, bivoli.
Statut: Specie in pericol de disparitie. Tigrul siberian si tigrul chinezesc sunt specii extrem de periclictate, aduse aproape in pragul disparitiei.
Usor de recunoscut dupa blana lor vargata, cei mai multi tigri traiesc in paduri sau in zone cu multa iarba. Sunt inotatori puternici si adesea se scalda in lacuri sau rauri.
Pana in ultimele decenii au existat opt subspecii
distincte de tigru. La ora actuala au mai ramas insa numai
cinci, dintre care tigrul de
Leul
Familia: Panthera leo
Specii: Leul african (Panthera leo leo)
Leul asiatic (Panthera leo persica)
Dimensiuni maxime: 2m/250kg
Reproducere: 2-4 pui, dupa o gestatie de 116 days.
Comportament social: Leii traiesc in grupuri sociale mari, alcatuite din femele inrudite, puii lor de ambele sexe si un mascul neinrudit cu ele. Masculul se imperecheaza cu femelele adulte.
Hranire: Antilope, bivoli, zebre, girafe si caprioare.
Statut: Leul african este vulnerabil. Leul asiatic a ajuns chiar in pericol de disparitie.
In prezent, cei mai multi lei traiesc in campiile
deschise sau in savanele din
Leoaicele vaneaza, iar leii patruleaza granitele teritoriului pe care il ocupa grupul respectiv. Cand un nou mascul preia conducerea grupului, el ucide adesea toti puii ramasi in grup care nu sunt ai lui. Puii de sex masculin sunt indepartati de grup dupa ce ating varsta maturitatii, pentru a nu se imperechea cu femele cu care se inrudesc.
Ghepardul
Familia: Acinonyx jubatus
Specii: Ghepardul african ( Acinonyx jubatus jubatus) plus patru specii distincte
Ghepardul din Sud-Vestul Asiei (Acinonyx jubatus venaticus)
Dimensiuni maxime: 1,5m/43kg
Reproducere: 3 pana la 5 pui, dupa o perioada de gestatie de 90 pana la 95 zile.
Comportament social: Gheparzii traiesc si vaneaza de obicei singuri, cutreierand un teritoriu vast, de pana la 1 500 kilometri patrati. Uneori insa mai multi masculi se asociaza pentru a apara un teritoriu anume.
Hranire: Antilope, gazele.
Statut: Ghepardul african este vulnerabil. Ghepardul asiatic este in pericol de disparitie.
Ghepardul este cel mai rapid animal de uscat din lume. Poate atinge viteze de pana la 95 km/h, astfel incat poate intrece orice alt animal - dar pe distante scurte. Este una dintre putinele feline care se bizuie mai mult pe viteza decat pe abilitatea de a se furisa, pentru a-si prinde prada.
Este un animal inalt si zvelt, cu pete circulare, de culoare intunecata. Aceste pete sunt pline, spre deosebire de leopard, la care petele sunt desenate ca niste simple cercuri. Blana il ajuta sa se camufleze in habitatul lui natural, in savana si in spatiile deschise din paduri.
Jaguarul
Familia: Panthera onca
Specii: noua subspecii, toate distribuite in America de Nord, de Sud si Centrala
Dimensiuni maxime: 1,8m/ 57-100kg
Reproducere: 1-4 pui dupa 90-111 zile de gestatie.
Comportament social: Jaguarii sunt animale solitare, care socializeaza numai pentru a se reproduce.
Hranire: Caprioare, tapiri, reptile, pesti, maimute si vite.
Statut: Despaduririle masive au pus in pericol si au limitat foarte mult habitatul natural al jaguarului.
Cea mai mare felina din cele doua Americi, jaguarul se inrudeste strans cu leul, tigrul si leopardul. Habitatul sau natural este in zonele cu paduri si tufisuri dese sau in padurile tropicale. Ca si tigrul, jaguarul este un inotator foarte bun. Poate chiar sa prinda si peste.
O afectiune genetica numita 'melanism' produce uneori indivizi cu blana complet neagra. Cunoscuti de obicei sub numele de 'pantera neagra', acestia nu alcatuiesc, de fapt, o specie aparte.
Leopardul
Familia: Panthera pardus
Specii: In Africa traiesc 11 subspecii diferite, in Orientul Mijlociu, 6 si in Asia, 8.
Dimensiuni maxime: 1,67m/91kg.
Reproducere: 2-4 pui, dupa o perioada de gestatie de 90-105 zile.
Comportament social: Leoparzii duc o existenta solitara. Masculii actioneaza pe un teritoriu de pana la 40 km patrati, care de obicei se suprapune cu teritoriile mai multor femele.
Hranire: Antilope, gazele, maimute, serpi si chiar insecte.
Statut: Toate speciile de leopard sunt in pericol de disparitie, dar patru dintre ele, leopardul din Sudul Arabiei, leopardul Amur, leopardul nord-african si leopardul anatolian, sunt considerate in pragul disparitiei.
Leoparzii isi vaneaza prada pe care o urmaresc, atingand viteze de pana la 70 km/h. De asemenea, sunt incredibil de puternici. Sunt capabili sa ridice cadavre de trei ori mai grele decat propria lor greutate corporala, asezandu-le pe ramuri aflate la peste 6 metri inaltime. Au existat situatii in care rangerii au raportat ca au vazut leoparzi ridicand pe ramurile copacilor girafe tinere.
Leopardul de zapada
Familia: Uncia uncia
Specii:
Dimensiuni maxime: 1,3m/55kg.
Reproducere: pana la 5 pui, dupa o perioada de gestatie de 104 zile.
Comportament social: Desi sunt animale solitare, uneori masculii si femelele isi unesc eforturile si vaneaza impreuna, in timpul sezonului de imperechere.
Hranire: Oi si capre salbatice, boi de mosc, iepuri, pasari si vite.
Statut: Specii in pericol de disparitie. Se estimeaza ca in prezent supravietuiesc in libertate doar mai putin de 5 000 exemplare.
Originar din Asia, leopardul de zapada
traieste pe culmile muntoase din centrul continentului, din nordul
Indiei pana in
Ca si in cazul lynxului, talpile sale imblanite functioneaza pe post de 'schiuri de zapada', astfel incat aceste animale pot sa traverseze foarte usor intinderi mari acoperite cu un strat inalt de zapada.
Leopardul de zapada este o felina incredibil de puternica. Poate sa faca salturi uriase peste rape si doboara animale care sunt chiar de trei ori mai mari decat el.
Leopardul cu pete in forma de nori
Familia: Neofelis nebulosa
Specii: nici una
Dimensiuni maxime: 1m/20kg
Reproducere: pana la 5 pui, dupa o perioada de gestatie de 99 zile.
Comportament social: Animal solitar.
Hranire: Vaneaza pasari, maimute, porci, boi salbatici, bivoli mici, caprioare si chiar porci spinosi.
Statut: Vulnerabil.
Traieste din
Haina sa patata are un model distinctiv, cu pete neregulate in forma de nori, de unde si numele sau.
Leopardul cu pete in forma de nori este strans inrudit cu leopardul. Totusi, structura craniului sau difera semnificativ de a acestuia - suficient de mult pentru ca zoologi sa clasifice acest animal ca pe o subspecie distincta a marilor feline.
Pisica salbatica
Familia: Felis silvestris
Specii: trei subspecii principale - europeana - Felis Silvestris silvestris
africana - Felis Silvestris Lybica
asiatica - Felis Silvestris Ornata
Dimensiuni maxime: 0,7m/5kg.
Reproducere: pana la 6 pui, dupa o perioada de gestatie de 68 zile.
Comportament social: Animal solitar. Masculii si femelele 'patruleaza' teritorii individuale.
Hranire: Rozatoare, pasari, broaste, soparle, pesti. Uneori se hranesc si cu cadavre.
Statut: Nu se afla pe lista speciilor in pericol de disparitie, insa interventia omului ameninta sa reduca habitatul natural al acestor animale.
Pisica salbatica este unica specie de feline originara din Marea Britanie. De asemenea, este stramosul pisicii domestice. Candva foarte raspandite, pisicile salbatice s-au imputinat mult ca numar in Europa, din cauza interventiei fermierilor. In principal traiesc in paduri.
Ca toate celelalte feline de talie mica, pisicile salbatice nu pot sa raga. Ele folosesc insa o diversitate de alte semnale sonore pentru a comunica: maraie, miauna, torc si suiera.
Servalul
Familia: Leptailurus serval
Specii: 14 subspecii distincte inregistrate pe continentul african. (date inca disputate)
Dimensiuni maxime: 0,85m/18kg.
Reproducere: Pana la patru pui, dupa o perioada de gestatie de 77 zile.
Comportament social: Animal solitar. Desi foarte
raspandit in
Hranire: Rozatoare, mici antilope si pasari.
Statut: Nu se afla pe lista speciilor in pericol de
disparitie, insa este protejat in multe tari. Servalul a
disparut din
Caracterizati de picioarele lor lungi, servalii
traiesc pe tot continentul african, din sudul Saharei pana in Africa
de Sud. Totusi, in Maroc si
Servalii traiesc in principal in savane si in paduri tropicale, insa prefera zonele cu multe surse de apa, ceea ce inseamna ca populatiile de servali traiesc adesea in zone geografice izolate.
Pisica-pescar
Familia: Prionailurus viverrinus
Specii: Nici una
Dimensiuni maxime: 0,86m/12kg.
Reproducere: Pana la 4 pui, dupa o perioada de gestatie de 65 zile.
Comportament social: Probabil solitar (nu se cunosc date suficiente).
Hranire: Pesti, crustacee, moluste, rozatoare, porci salbatici, amfibieni si serpi.
Statut: Specie cu risc scazut de disparitie, insa habitatul sau natural este amenintat de interventia omului.
Pisica-pescar traieste in toata
Pisica-pescar prinde pesti fie 'pescuind' efectiv de pe mal, cu labele, fie scufundandu-se si inotand dupa ei. Are corpul scurt, cu picioare vanjoase, iar labele din fata au degetele partial unite printr-o membrana. Ghearele sunt intotdeauna partial dezvelite, chiar si cand sunt retrase in teci.
Ocelotul
Familia: Leopardus pardalis
Specii: 8 subspecii separate
Dimensiuni maxime: 1m/11,5kg.
Reproducere: Pana la 3 pui, dupa o perioada de gestatie de 85 zile.
Comportament social: Animal solitar, desi masculii si femelele adeseau au teritorii comune.
Hranire: Mici caprioare, rozatoare, pasari, reptile, pesti.
Statut: Nu se afla pe lista speciilor in pericol de disparitie, dar numarul lor a scazut dramatic din cauza comertului cu blanuri.
Populatiile de ocelot sunt concentrate in junglele tropicale dese din America Centrala si de Sud, in zona ecuatoriala. Ocelotul este doua ori mai mare decat o pisica domestica si este strans inrudit cu leopardul. Este pretuit pentru blana sa spectaculoasa, inca din vremea civilizatiei maya.
Din pacate, frumusetea sa l-a facut sa
fie vanat pana la disparitie din America de Nord si de Sud. O
populatie izolata de pana la 120 oceloti inca
traieste in
Rasul rosu
Familia: Lynx rufus
Specii: 11 subspecii distincte, distribuite in America de Nord si Mexic.
Dimensiuni maxime: 0,95m/13,3kg.
Reproducere: pana la 8 pui, dupa o perioada de gestatie de 70 zile. (Numarul mediu este de trei pui)
Comportament social: Animal solitar. Uneori insa, teritoriile masculilor si femelelor se suprapun.
Hranire: Caprioare, iepuri, mamifere si pasari mici, cand nu gaseste alte surse de hrana.
Statut: Nu se afla pe lista speciilor in pericol de disparitie, insa interventia omului ameninta sa ii limiteze habitatul natural.
Rasul-rosu este un animal robust, cu smocuri scurte de par in urechi si pe obraji. Elementul caracteristic este coada scurta, ca un ciot. Este foarte raspandit in zonele impadurite de munte din nordul Statelor Unite, in mlastinile din zonele subtropicale si in regiunile aride din Mexic. Evita campiile pe care se practica intensiv culturi agricole.
Lynxul
Familia: Lynx lynx
Specii: Sase subspecii separate, localizate in Europa,
Orientul Mijlociu, Siberia si
Dimensiuni maxime: 1m/21,6kg.
Reproducere: 2 pui, dupa o perioada de gestatie de 74 zile.
Comportament social: Animal solitar. Uneori insa, teritoriile masculilor si femelelor se suprapun.
Hranire: Caprioare, iepuri de camp, vulpi.
Statut: Nu se afla pe lista speciilor in pericol de
disparitie, insa a disparut complet de pe portiuni mari din
habitatul sau initial. Programele de reintroducere a acestei specii
in salbaticie dau rezultate bune, caci populatia a fost
stabilizata acum ca numar in
Lynxul este cea mai mare felina din Europa. Candva foarte raspandit in vestul Europei, in prezent, din cauza fenomenului masiv de extindere a oraselor, mai traieste doar in cateva zone izolate din Grecia si Cehoslovacia.
Ramane totusi una dintre cele mai raspandite feline salbatice din lume. Traieste in numar inca mare din Peninsula Scandinava pana in Rusia, ajungand apoi pana la Pacific.
Puma/Cugar
Familia: Puma concolor
Specii: Sase subspecii in America de Nord
Dimensiuni maxime: 1,8m/120kg.
Reproducere: 3-4 pui, dupa o perioada de gestatie de 91 zile.
Comportament social: Animal solitar, insa teritoriile masculilor si femelelor se suprapun.
Hranire: Elani, caprioare, mici mamifere, insecte, pesti.
Statut: Panterele de Florida sunt in pericol de dispartie.
Puma este cunoscuta sub mai multe nume: cugar, leu de
munte, pantera de
Vanata aproape pana la disparitie in Statele Unite, puma si-a revenit acum semnificativ. Se estimeaza ca numai in vestul Statelor Unite traiesc acum 30 000 indivizi. Populatia isi revine treptat si in statele din estul SUA, in jurul Marilor Lacuri.
Feline uimitoare
In 2002, o leoaica din
Date
Societatea Regala pentru Prevenirea Actelor de Cruzime impotriva Animalelor (RSPCA) arata ca asemenea cazuri, in care un animal ingrijeste un pui al unei alte specii, sunt foarte rare, insa probabil ca instinctele materne ale leoaicei au fost starnite de sunetele scoase de puiul de oryx, ca si de mirosul acestuia.
Oricat de absurd ar parea, acesta nu era primul episod de acest gen din viata leoaicei. De fapt, nu era nici macar al doilea ! Primul pui astfel adoptat fusese mancat de un leu, un mascul cu vederi mai putin progresiste, intr-un moment de neatentie al leoaicei. Al doilea pui a fost salvat de rangeri, cand s-a descoperit ca puiul de oryx nu se dezvolta prea bine cu laptele leoaicei !
Rangerii din Rezervatia Nationala Samburu, unde s-a derulat aceasta drama atat de rara, s-au declarat pur si simplu uluiti de comportamentul leoaicei. Unii au sugerat chiar ca leoaica suferea de o boala mintala grava.
Expertii arata ca sunt foarte rare cazurile in care un mamifer demonstreaza sentimente materne fata de un animal pe care, in mod normal, l-ar considera o potentiala prada. Pe de alta parte insa, aceste cazuri sunt perfect normale.
VENIN MORTAL
Nu toti serpii sunt veninosi. Speciile veninoase nu isi inghit prada vie, ci mai intai o ucid.
Speciile veninoase si-au dezvoltat un sistem de producere si injectare a veninului, o substanta extrem de toxica, folosita pentru imobilizarea si uciderea prazii.
Veninul este un amestec de proteine care distrug tesuturile. Sarpele musca pentru a injecta veninul direct in corpul prazii, cu ajutorul dintilor. Efectul veninului difera considerabil de la o specie la alta. Serpii veninosi au doi colti cu canale pe dinauntru, care functioneaza precum un ac hipodermic, fiind localizati in partea frontala a maxilarului superior. Ca si ceilalti dinti, si acestia sunt inlocuiti periodic, iar coltii noi cresc inainte sa cada cei vechi.
In functie de specie, exista diferite tipuri de venin, cu diferite caracteristici, ceea ce inseamna ca este necesar sa existe o larga diversitate de seruri antivenin pentru a salva victimele muscate de serpi. Serpii veninosi reprezinta un mare pericol pentru om, numarul victimelor fiind enorm. Pentru a contribui la rezolvarea problemelor generate de muscaturile de sarpe, exista institutii cu echipamente speciale si personal specializat. Unul dintre aceste centre se afla in Butantan, in Brazilia.
Exista doua mari categorii de venin: neurotoxine, substante care afecteaza sistemul nervos, si hemotoxine, substante care afecteaza sangele. Un aspect interesant referitor la efectele veninului de sarpe este ca initiaza procesul digestiv in tesuturile corpului victimei, descompunand rapid enzimele.
RECORDURI VIPERINE
Datorita digestiei lente, o data ce sarpele si-a ingerat prada, poate trai mai multe luni fara sa manance nimic. Durata acestui interval de timp difera de la un climat la altul, deoarece temperaturile mai inalte accelereaza metabolismul.
Un anaconda verde care masoara 9 metri lungime si cantareste 225 kilograme poate ramane scufundat sub apa peste 10 minute.
Cel mai rapid sarpe din lume este mamba negru, care poate atinge viteze de pana la 19 km/h.
Cei mai mari serpi din lume sunt cei din specia boa
constrictor. Dintre acestia se remarca prin dimensiunile lor anaconda
din America de Sud (Eunectes Murinus), care poate atinge pana la 11 metri
si traieste in special in Guyana, in bazinul raului Orinoco
si in Amazon, si pitonul reticulat (Python Reticulatus) din India,
care poate atinge lungimi de pana la 10 metri. Acesta traieste
in
Printre serpii cu cel mai puternic venin se numara mamba negru (Dendroaspis Polylepis), care, cu numai doua picaturi de venin, poate ucide un om in 20 de minute; cobra (Naja Tripudians); vipera aspis (Vipera Aspis); sarpele de coral (Micrurus Fulvius); si sarpele cu clopotei (Crotalus Durissus). Toti acestia sunt bine cunoscuti pentru veninul lor ucigator. O alta specie de temut, extrem de periculoasa, este sarpele-mocasin de apa, extrem de agresiv (Ancistrodon Piscivorus). Sarpele fer de lance (Bothrops Atrox) care traieste in America Centrala si de Sud este raspunzator annual pentru moartea a 2 000 persoane.
Salvarea leopardului de zarpada
Desi specia pe cale de disparitie cel mai des
asociata cu
Pe o stanca - ragetul leopardului de zapada
Pete si viteza
Leopardul de zapada poate face salturi de peste
noua metri, poate ucide o prada cantarind de trei ori propria
lui greutate si se poate furisa atat de usor, incat este aproape
de neobservat. Din pacate, blana lui frumoasa cu pete si rozete
de culoare brun inchis il transforma in prada ideala pentru
comertul ilegal cu blanuri. Cu fiecare blana vanduta
insa, se mai bate un cui in cosciugul acestei specii pe cale de
disparitie. Un raport recent
realizat de TRAFFIC - reteaua de monitorizare a comertului cu animale
salbatice - arata ca, desi si alte parti ale
corpului animalului (dinti, gheare, oase) sunt folosite pentru preparea de
medicamente traditionale asiatice, acestea au o pondere mult mai
mica. Astfel, ca substitut al oaselor de tigru, comerciantii din
Pradatori vanati
In regiunea muntilor
O raza de speranta
Din fericire, Strategia pentru Supravietuirea Leopardului de Zapada, lansata in august 2003, pare sa faca fata crizei. 'Peste 70 de specialisti in probleme de protectie din 18 tari au ajutat la dezvoltarea acestei strategii, furnizandu-ne un plan clar care sa asigure salvarea leopardului de zapada', afirma Brad Rutherford, Director Executiv al International Snow Leopard Trust. 'Spiritul de cooperare intre cercetatorii care studiaza acest leopard si specialistii in protectia mediului ma face sa sper ca vom putea salva aceste uimitoare feline'.
Sa le tinem pumnii stransi, sperand ca si comunitatile locale din Asia centrala pot fi la randul lor convinse sa coopereze si ca, astfel, vom putea asigura un viitor pe termen lung acestor frumoase feline.
Tigrii in pericol
Cu numai un secol in urma, existau opt subspecii
diferite de tigrii si peste 100 000 de exemplare in libertate. In prezent,
odata cu disparitia speciilor
Potiuni de tigru
In Asia, tigrul a fost mereu simbolul de necontestat al puterii si virilitatii. De mii de ani, medicina traditionala asiatica foloseste oasele de tigru in tratamentul reumatismului si altor asemenea afectiuni, in timp ce organele genitale ale animalului sunt considerate un afrodisiac puternic si utilizate in vindecarea impotentei. Nimic nu se iroseste, nici macar varful mustatilor: creierul de tigru e folosit in tratarea starilo letargice si petelor aparute pe piele, coada - pentru in tulburari dermatologice, ochii - pentru epilepsie, iar mustatile - pentru durerile de dinti.
'Ochi de tigru'- imagine program
Desi traficul cu organe de tigru a fost interzis in
1975, cererea in
Supravietuind impreuna
In afara de traficul cu organe de tigru, o amenintare serioasa vine din partea comunitatilor rurale sarace de la marginea junglei, care depind de resursele acesteia pentru a supravietui. Braconand si vanand in padure pentru a-si obtine hrana (adesea ilegal), oamenii omoara prada tigrului si, din nefericire, in acest mod elimina si tigrul.
Organizatii precum WildAid depun insa eforturi sustinute pentru a salva tigrii, lucrand in cooperare cu guvernele si comunitatile asiatice locale, pentru a opri contrabanda, a proteja direct tigrii ramasi si a ajuta comunitatile rurale in obtinerea de venituri legale alternative.
In cazul proiectului din Parcul National Khao Yai - cel mai vechi Parc National din Thailanda - WildAid a colaborat cu guvernul thailandez in introducerea unor patrule de paza, antrenate sa stopeze braconajul in interiorul parcului. O parte din acesti paznici sunt chiar fosti braconieri, care acum isi exploateaza cunostintele dobandite - dar, de data aceasta, in tabara opusa. Tot WildAid i-a invatat pe localnici cum sa supravietuiasca fara a recurge la braconaj. Dupa trei ani de implicare directa a acestei organizatii in viata comunitatii, braconajul a fost redus cu cel putin 70%, iar localnicii produc acum ciuperci, legume biologice, cresc pui de gaina si specii de greieri comestibili.
Rinocerul paros
Descendent al rinocerului cu blana, reprezentand el
insusi cea mai veche specie de rinocer de pe planeta, rinocerul de
Vanat pentru corn
In trecut, 'rinocerul paros' putea fi intalnit de la
poalele muntilor Himalaya, in Butan si India de Est, pana in
Birmania, Thailanda, poate si in Vietnam si China, pana spre
sud, in peninsula Malaezia, in insulele Sumatra si Borneo. Disparut
in mare parte din tot acest habitat, in special din cauza ca a fost vanat
de-a lungul istoriei, el mai supravietuieste azi in Sumatra, Borneo
si Malaezia. Cel mai mare numar de exemplare se gaseste in
Rinocer paros pascand
Aflat in situatia cea mai critica intre cele trei
specii de rinocer asiatic, cu mai putin de 300 de exemplare traind
inca libertate, rinocerul de
Masuri anti-braconaj
Vestile rele? Exista voci care sustin
ca, daca nu se iau masuri, rinocerul de
Sa speram ca eforturi similare de salvare a rinocerilor vor pune capat uciderii acestora, iar cei prinsi in cursa vor fi braconierii, nu rinocerii.
Elefanti
Elefantii sunt venerati in
Elefantii asiatici sunt o prezenta
comuna in
In ciuda dimensiunilor uriase - un mascul adult poate
atinge 7 metri lungime si 3 metri inaltime - culoarea
cenusie a elefantului asiatic il ajuta sa se confunde usor
cu peisajul, astfel incat poate fi foarte greu de reperat in habitatul sau
natural. Se misca extrem de silentios, iar vizitatorii rezervatiilor
naturale din
Vedeta de la Hollywood Goldie Hawn a fost profund
marcata de intalnirea sa cu elefantii din
Elefantul asiatic are urechi foarte mari, pe care si le
poate flutura, ceea ce il ajuta sa scape de caldura
sufocanta a zilei - insa urechile elefantului african sunt ceva mai
mari. Trasatura distinctiva a speciei este trompa, un organ
uimitor de sensibil si de mobil, care poate face orice, caci este la
fel de utila pentru apucat obiecte foarte mici sau pentru doborat arbori.
Datorita fortei foarte mari, energiei si abilitatilor
lor, elefantii din
Elefantii asiatici traiesc in turme si pot
acoperi distante foarte mari in cautarea hranei. Pot provoca pagube
majore recoltelor si campurilor cultivate, si pot chiar sa fie
agresivi fata de oameni. In ciuda acestor aspecte, elefantii
sunt foarte respectati in
Serpi
In
Aceste doua specii au devenit foarte rare si
traiesc in zone foarte restranse. Foarte rar mai pot fi intalnite in
salbaticie. Dintre celelalte 250 de specii de serpi care
traiesc in India, aproximativ 50 sunt veninoase, unele fiind chiar foarte
periculoase. In zonele rurale sunt foarte raspandite viperele, care
reprezinta un pericol real si foarte serios. Peste 10 000 de persoane
mor anual in
Expertul in serpi Mark O'Shea incearca sa
linisteasca spiritele in tensionata relatie om-sarpe din
Ca urmare, nu este deloc surprinzator ca
serpii joaca un rol atat de important in cultura
Desi multi sunt, pe buna dreptate, ingrijorati de pericolele aparente asociate cu serpii indieni, aceste specii reprezinta o prezenta vitala intr-un ecosistem amenintat deja de cresterea vertiginoasa a populatiei si de micsorarea habitatului natural. Multe specii de serpi joaca un rol important in controlarea numarului de rozatoare, desi cobra imperiala se hraneste numai cu alti serpi - unii chiar din propria sa specie.
MAMA-URS
Ursul grizzly este un animal solitar, iar unicele legaturi de familie care exista apar intre mama si puii sai.
Perioada de gestatie dureaza intre sase si noua luni, dupa care mama naste pana la patru pui. Puii se nasc iarna. Cand intra in travaliu, femela se adaposteste in barlogul ei, unde naste.
Mama-urs naste iarna si isi alapteaza puii in timpul acestei perioade de odihna. Ea nu mananca luni de zile, timp in care traieste numai pe baza rezervelor sale de grasime.
In aceste conditii, alaptarea unor pui de mari dimensiuni ar fi imposibila. Iata de ce, in comparatie cu mama lor, ursuletii nou-nascuti sunt cei mai mici pui din randul tuturor mamiferelor care traiesc pe uscat. Puii cantaresc abia 1/600 din greutatea mamei (aproximativ 500 grame). Puii de urs se nasc in mod normal gemeni, lipsiti complet de par si cu ochii lipiti. Sunt hraniti si ocrotiti cu mare devotament de mamele lor, insa in ciuda protectiei mamei, exista cazuri in care masculii adulti ucid puii. Din acest motiv, femelele cu pui au un comportament defensiv, evita sa se apropie de masculii agresivi, isi invata puii sa se catere in copaci, ataca orice animal care se apropie si sunt capabile sa alerge cu mare viteza, in caz de nevoie.
Dezvoltarea relativ lenta a puilor si dependenta lor fata de mama le permit sa invete tehnicile prin care sa isi obtina hrana si, ulterior, sa ajunga sa duca o viata independenta. Puii raman cu mama lor timp de aproximativ doi ani, pana in a doua primavara din viata lor, cand mama ii respinge si ei devin independenti. Maturitatea sexuala apare la varsta de aproximativ patru ani.
Ursii traiesc intre 15 si 30 de ani in salbaticie, si chiar mai mult in captivitate.
HRANA SI SOMNUL
Ursii grizzly omnivori sunt lacomi si adesea isi ascund mancarea in gauri nu foarte adanci. Desi sunt in principal vegetarieni, mananca orice hrana apetisanta care le iese in cale.
Regimul lor difera in functie de anotimp si include materii vegetale, dar si animale: iarba, radacini, fructe de padure, nuci, insecte, peste, reptile si chiar mamifere. Daca sunt infometati, pot ataca alte animale si nu vor irosi cadavrele. Sunt excelenti inotatori si, in anumite anotimpuri, pescuiesc somoni in rauri.
La sosirea iernii, dupa ce si-au completat rezervele de grasime, ursii cauta adapost in pesteri si intra intr-o stare de letargie. In acest mod, isi petrec iarna motaind in "cuiburile" lor, unde toata activitatea organica si metabolica se diminueaza. Procesul incepe treptat, cand ursul devine parca ametit si stangaci. Ritmul sau cardiac scade de la 45 la 10 batai pe minut, diminuand consumul de oxigen la jumatate. Cand ursul hiberneaza, temperatura corpului sau scade, conservand functiile senzoriale (vaz, miros si auz). Ursul grizzly nu mananca si nu elimina urina sau fecale in timpul hibernarii, pentru ca nivelul de activitate al sistemului sau digestiv si al rinichilor este prea scazut.
Hibernarea il face sa isi piarda pana la 30% din greutatea corporala. Este indispensabil ca toamna ursul sa se hraneasca din belsug si sa se ingrase, daca vrea sa supravietuiasca acestei etape. Greutatea ursilor difera considerabil in timpul hibernarii, cand se consuma uriasele depozite de grasime acumulate anterior.
Hibernarea poate dura de la trei la cinci luni (sau pana la sapte luni, pentru ursii care traiesc dincolo de Cercul Polar). Femelele hiberneaza mai mult timp decat masculii, iar perioada de hibernare se incheie oricum la inceputul primaverii. Daca pe parcursul iernii apar perioade cu temperaturi mai ridicate, ursii se pot trezi, iesind pentru un timp din barlog.
SPECII SI SUBSPECII
1 Ursul brun (Ursus arctos), categorie din care au fost descrise zeci de specii, traieste pe o zona foarte ampla, care include zonele temperate din emisfera nordica. Printre cele mai mari subspecii nord-americane se numara ursii grizzly si ursii de Kodiak. In Spania, ursul brun de Pirinei (Ursus arctos Pyrenaicus) traia candva in cele mai multe vai si lanturi muntoase. In prezent, habitatul sau se limiteaza la Muntii Cantabrian si la zona centrala a Pirineilor, iar populatia de aproximativ 100 exemplare este in pericol de disparitie.
2 Ursul de Kodiak (Ursus middendorfi sau Ursus arctos middendorfi), care traieste pe coastele Alaskai, nu este doar cel mai mare si mai greu urs din zilele noastre, dar si cel mai mare carnivor de pe Pamant, caci masoara peste 3 metri inaltime, avand greutatea de aproximativ o tona.
3 Ursul polar (Ursus martimus or Thalarctos maritimus) din regiuniea arctica este de asemenea urias ca dimensiuni. Se hraneste cu foci si peste.
4 Ursul negru nord-american (Ursus americanus) poate avea, de fapt, blana de mai multe culori, de la alb pur la negru, trecand prin blond sau chiar cafeniu deschis.
5 Ursul-cu-ochelari (Tremarctos ornatus) este singurul urs care traieste in America de Sud, in zonele izolate de munte. Este numit astfel pentru ca blana de culoare mai deschisa din jurul ochilor il face sa para ca ar avea ochelari. Blana de pe restul corpului este neagra.
6 In padurile din
7 Ursul negru asiatic (Selenarctos thibetanus), care traieste in regiunile muntoase din Asia de Sud-Est, poate atinge pana la 120 kilograme in greutate. Caracteristica sa distinctiva este semnul in forma de "V", de culoare alba, de pe piept.
8 Ursul malaez (Helarctos malayanus) traieste in Asia de Sud-Est. Este agil si se deplaseaza prin copaci cu mare usurinta. Are cele mai lungi picioare in comparatie cu corpul, iar blana sa cu firul scurt si negru are pe piept un semn alb.
9 Ursul panda urias (Ailuropoda melanoleucus), care
traieste in
Urechile felinelor sunt de cinci ori mai sensibile decat ale noastre
Arhitectii animalelor
Arhitectii umani nici nu se pot compara cu termitele. Comparat cu un musuroi de termite, un zgarie-nori este categoric sub standard.
Musuroaiele de termite au pana la 7,5 metri inaltime. Pentru oameni, echivalentul ar fi un zgarie-nori inalt de 9,6 kilometri. Unele musuroaie rezista aproape un secol. Secretul durabilitatii este materialul de constructie unic: pamant amestecat cu saliva termitelor.
Aceste mici minuni sunt dotate si cu un sistem sofisticat de aer conditionat, alcatuit dintr-o serie de canale si conducte prin care circula aerul. Coridoare poroase permit permanent improspatarea aerului.
Musuroaiele de termite nu sunt doar minuni
ingineresti, ci si capodopere de organizare sociala. La baza
musuroiului locuiesc si lucreaza termitele-muncitoare. Tot aici
sunt camerele regale, unde stau regele si
Mai mult, musuroaiele sunt construite in deplina concordanta cu mediul. In zonele cu caderi masive de precipitatii, termitele construiesc in varful musuroiului adevarate umbrele. Dimpotriva, in zonele unde apa e putina, construiesc tuneluri de aproape 40 m adancime, pentru a da de apa.
Si poate cel mai uimitor lucru este ca maestrii care ridica aceste superstructuri sunt complet orbi !
Comunicatii animalice
Tehnologia cu infrasunete detecteaza miscarile Pamantului, avertizand asupra activitatii seismice si salvand astfel mii de vieti. Dar, pentru un elefant, acest mecanism este ceva natural.
Culmea ironiei, candva se credea ca elefantii au auzul slab. Cu niste urechi atat de mari, s-ar fi zis ca natura a facut o gluma proasta. De fapt, elefantii utilizeaza structuri sonore avansate, care le permit sa comunice prin infrasunete la mari distante. Departe de a fi niste uriasi sfiosi si stangaci, cum erau considerati candva, se pare ca elefantii sunt chiar niste mari vorbareti.
Ce sunt infrasunetele ?
Sunete de frecventa joasa, care sunt sub pragul minim la care urechea umana mai percepe ceva.
Nu numai ca elefantii aud si, dupa cum cred multi cercetatori, chiar simt infrasunetele, ci le si emit. Pe langa obisnuitele sunete de trompeta perceptibile de catre urechea umana, ei au si un al doilea limbaj, secret, folosit pentru comunicarea la mare distanta.
Daca ati fost in safari sau ati urmarit un documentar despre animale, ati vazut probabil o turma de elefanti cum se indeparteaza brusc de sursa de apa, isi ridica trompele si isi scutura urechile, apoi se imprastie fara nici un semnal evident. De fapt, semnalul a fost lansat, dar nu l-am auzit noi.
In conditii atmosferice ideale, elefantii pot comunica pe distante de pana la 9,8 km, pe uluitoarea suprafata de 100 km patrati. In serile africane se produce fenomenul de inversiune termica, ce face ca sunetul sa fie reflectat inapoi in pamant, in loc sa se disperseze in cer, cum se intampla in mod normal. Cu alte cuvinte, elefantii pot comunica pe distante si mai mari dupa lasarea serii.
Apropo, telefonul dv. mobil pe ce distanta bate ?
Soldatii supranaturali
Razboiul chimic nu reprezinta o noutate. Gandacul-bombardier il foloseste de miliarde de ani.
Acest gandac micut, care are sub 2,5 cm lungime, pare o gustare delicioasa pentru multe animale. Cand insa pradatorul se apropie, se trezeste improscat cu o substanta toxica si silit sa se retraga rapid.
Cand gandacul-bombardier simte pericolul, secreta doua substante chimice: peroxid de hidrogen si hidrochinona. Incordandu-si anumiti muschi, gandacul deplaseaza aceste substante intr-un compartiment numit "camera de explozie".
La fel cum un tun incarcat nu se declanseaza fara un sistem de aprindere, cele doua substante nu explodeaza fara adaugarea unui catalizator. In interiorul organismului gandacului, acest catalizator este injectat in camera de explozie. Ca urmare, lichidul incins este improscat in fata oricarui pradator, prin partea din spate a gandacului. E un caz clasic de "Scapa cine poate".
Pradatorii perfecti
Daca sunteti un pescar in cautare de
complimente, renuntati. In materie de pricepere si
ingeniozitate, nici nu va comparati cu incredibilul
peste-capcana din
Cand vaneaza pestii cu care se hraneste, pestele-capcana sta nemiscat, cu exceptia inotatoarei dorsale. Datorita unui desen natural abil, aceasta inotatoare seamana cu un pestisor mic si neajutorat, cu gura si ochi.
Urmeaza apoi un dans abil, in care pestele-capcana isi misca inotatoarea astfel incat sa para ca "pestisorul" inchide si deschide gura. Inotatoarea insasi devine transparenta, cu exceptia extremitatii superioare, care devine rosie, pentru a completa falsa imagine a unui alt peste.
Pentru pestii din jur, capcana pare o prada usoara. Iata insa ca pradatorul care se apropie se trezeste prins intre maxilarele prazii ravnite si devine el insusi o prada.
Pe scara evolutiei, pestele-capcana este incredibil de evoluat. Acest sofisticat mod de a-si atrage prada este ghidat de un sistem de "programare" extraordinar de complex, derulat la nivel molecular, care intrece cu mult cel mai performant program de computer. Cu economie de efort, eleganta si efecte speciale de tip hollywoodian, probabil ca pestele-capcana este pradatorul perfect.
Oameni buni, nu va simtiti umiliti ?
Date uluitoare despre animale
Puterea mintii
Daca organismul uman este un univers cu functii complete, animalele, oricat de simple ar parea, au cateva functii pe care trebuie sa le vezi pentru a le putea crede.
Gandacul este mai plin de viata decat pare, iar aceasta afirmatie poate fi interpretata in diferite moduri. Creierul gandacului se afla in corpul acestuia. Daca, in urma unui accident (natural sau provocat de om), gandacul isi pierde capul, poate trai pana la noua zile complet decapitat. In final, el isi gaseste tragicul sfarsit nu pentru ca nu mai poate gandi, ci pentru ca nu mai poate manca.
Exista insa si specii care nu au aceasta problema, pentru simplul fapt ca nu au creier. Acesta este cazul stelei de mare. Toate miscarile si activitatile sale sunt controlate de o retea nervoasa.
In lumea mamiferelor exista cateva animale care nu dispun de agilitate mintala. Lemurul indonezian este o primata cunoscuta pentru ochii sai mari, insa putini oameni stiu ca aceasta specie are ochiul mult mai mare decat creierul.
Iubire animalica
Ritualul imperecherii este un limbaj universal, chiar daca fiecare specie are propriul sau dialect. Cand un leu este gata sa se imperecheze, nici o leoaica nu ii poate scapa. Copulatia are loc o data la fiecare 15 minute, timp de o saptamana intreaga. Insa aceasta etalare de vigoare insatiabila se produce doar o data la doi ani.
Porcul este un alt "Don Juan" plin de rezistenta. Orgasmul sau poate dura pana la 15 minute.
Scoicile nu trebuie sa se preocupe de lipsa de parteneri, pentru ca isi pot schimba genul oricand doresc. Toate scoicile sunt masculi la nastere, dar, o singura data in viata, se pot hotari, vor sa devina femele. Atentie insa, caci aceasta trecere este ireversibila!
Exista specii care se concentreaza mai mult asupra
cuceririi partenerului decat asupra rezultatului in sine. Culoarea
preferata a pasarii-tesator din
Porumbeii sunt pasari foarte sociabile. Le place nespus compania altor porumbei. De fapt, singuratatea ii afecteaza atat de profund, incat ii impiedica sa mai depuna oua. Dar, chiar si atunci cand sunt singuri, daca isi vad propria imagine reflectata, problema este rezolvata si, ca prin farmec, reincep sa faca oua.
Aparentele pot fi inselatoare
Multi considera cornul rinocerului ca fiind alcatuit din os pur. Realitatea nu este insa la fel de mareata precum in cazul elefantului african si coltii sai de fildes. "Osul" in cauza este, in cazul rinocerului, doar o masa care nu este atasata de craniu, ci e alcatuita din par si se datoreaza unei proteine denumite keratina.
Si, apropo de par, una dintre cele mai raspandite caracteristici ale mamiferelor este ca toate au par, inclusiv delfinul. La nastere, acest fermecator animal are mustata! Datorita unui proces natural de epilare, dupa o scurta perioada de timp, aceasta mustata cade de la sine.
Lasand vanitatea deoparte, o coama stufoasa depaseste simplul aspect cosmetic. Este un tip foarte bun de camuflaj. Dungile unui tigru nu se regasesc doar pe blana lui, ci chiar si pe piele. Pe de alta parte, este curios ca, desi zebra are si ea blana dungata, pielea ei nu mai prezinta aceste dungi.
Dar ce spuneti de firele de par folosite ca mijloc de transport? Specia de soparla numita geko se poate deplasa pe suprafete verticale datorita unor perisori fini care o ajuta sa adere la suprafata de mers.
Functionalitate
Fara indoiala, Mama Natura se pricepe cel mai bine sa isi proiecteze "subiectii" si ce e cel mai uluitor este functionalitatea acestor proiecte. Trompa elefantului este atat de sensibila, incat, daca ar vrea, ar putea sa ridice un ac de cusut, insa puii de elefant au nevoie de pana la sase luni pentru a invata cum sa isi controleze si sa isi stapaneasca trompa.
Ciocanitoarea nu mai reprezinta un mister pentru noi. Cum poate sa isi miste capul de pana la 20 de ori pe secunda, ai crede ca e mai ametita decat orice alt animal, dar oamenii de stiinta au descoperit ca aceste pasari au o zona spongioasa in spatele ciocului, al carei scop este sa absoarba socurile.
Multi considera castorul un animal impulsiv, care doboara trunchiuri de copaci si atat. Este un lucru stiut ca acest animal poate taia in sase secunde un trunchi cu diametrul de 25 de centimetri. Acest fapt nu se datoreaza unei probleme de anxietate, ci mai degraba uneia de natura dentara. Daca animalul nu si-ar pili in acest mod dintii, acestia i-ar creste atat de mult, incat i-ar putea perfora mandibula.
Urangutanii ne-au facut sa ii consideram experti in cataratul in copaci. Dar aceste animale ascund un secret care le adumbreste putin aceasta imagine. Aproximativ 50% dintre aceste primate au oase fracturate, ca urmare a caderilor repetate din copaci.
Cu gatul sau lung si semet, girafa este unul dintre cei mai priceputi iluzionisti din regatul animal. Daca ar trebui sa ghicim cate oase are gatul girafei, am avea oare nevoie de un calculator? Nu neaparat. Girafa are acelasi numar de oase si ca si omul, in regiunea gatului: in total, sapte.
De la munca in pat
Albinele privesc cu multa seriozitate procesul de fabricare a mierii. Pentru a culege polenul din care se produc doua kilograme de miere, o singura albina ar trebui sa viziteze doua milioane de flori si sa zboare pe o distanta de 80 000 de kilometri, ceea ce ar echivala cu de doua ori ocolul lumii.
Dar, daca insectele sunt uluitoare, nici arahnidele nu se lasa mai prejos. Toti paianjenii de uscat respira printr-un orificiu aflat in partea din spate a corpului. Insa exista si paianjenul de apa. Dupa cum arata numele sau, acesta traieste sub apa, dar respira folosindu-si panza pentru a crea un clopot subacvatic, pe care il foloseste pentru a depozita bulele de aer pe care le aduce de la suprafata.
E foarte dificil pentru un animal sa respire aer, dar sa isi petreaca cea mai mare parte a timpului sub apa. Broasca testoasa de rau parcurge distante mari pe sub apa, iese la suprafata si absoarbe doua treimi din oxigenul de care are nevoie prin rect.
Dar ce sa mai spunem despre animalele care respira aer, dar dorm sub apa? Lamantinul doarme intre doua inspiratii. Cum are nevoie sa iasa la suprafata o data la fiecare 20 de minute, animalul profita de timpul dintre doua asemenea iesiri ca sa mai traga cate un pui de somn.
Delfinii nu au timp sa doarma in conditii placute. Dar, fiind unul dintre cele mai inteligente mamifere, acest animal a invatat sa doarma folosindu-si numai o jumatate de creier. In timp ce o jumatate se odihneste, cealalta ramane in stare de veghe si continua procesul respirator, fara intrerupere si fara cosmaruri!
Date uluitoare despre animale
Probleme cu greutateaUrsul din Kodiak nu este celebru doar pentru diferitele sale roluri de film. Poate ca Academia inca nu a recunoscut talentele acestei specii, dar acest urs detine un record incontestabil. El este cel mai mare carnivor din lume care traieste pe uscat. Greutatea sa este egala cu suma greutatii a 14 gimnasti de sex masculin - in total, aproximativ 862 kilograme. Aceasta creatura gigantica isi pierde insa titlul in fata unui challenger care traieste intr-un alt habitat. Balena albastra este cea mai mare faptura care a trait vreodata pe planeta noastra. Are aproximativ 170 tone si 34 metri lungime. Masa ei este egala cu suma greutatii a 22 de elefanti, iar lungimea ei echivaleaza cu cea a sapte girafe intinse in sir indian. Un lenes ar avea nevoie de peste o ora si jumatate ca sa ajunga dintr-un capat al balenei in celalalt. Inima balenei este de dimensiunile unui mic automobil, iar arterele sunt atat de largi, incat un om ar putea inota prin ele fara probleme. Insectele au si ele personalitatile lor. Gandacul-Goliat isi poarta numele cu multa mandrie, pentru ca este cea mai mare insecta care traieste in lume la ora actuala. Poate atinge greutatea unui cheeseburger, desi este mult mai putin apetisant. Interesant este ca 1 590 493 de asemenea insecte, adunate laolalta, ar atinge greutatea balenei albastre. Dar in aceasta demonstratie de grandoare trebuie sa mentionam inca un concurent onorabil: cangurul. Ce ne uimeste la acest marsupial nu este dimensiunea in sine, ci modul in care creste. La nastere nu este cu mult mai mare decat un bob de fasole, dar cand ajunge la maturitate si-a marit deja dimensiunile de 60 000 de ori. Astfel, cangurul este animalul care creste cel mai mult de la nastere la maturitate.
Limbajul naturii Pentru multi, zgomotele naturii sunt mai eficiente decat orice alta terapie de relaxare. Nu exista evadare mai placuta din viata moderna decat o aventura intr-un spatiu deschis. Cantecul balenei albastre poate atinge 188 decibeli. Este la fel de zgomotos ca o racheta. Unele animale nu pot vorbi - nu emit nici macar un minimum de sunete - dar tot au gasit o metoda de a le comunica celorlalti membri ai speciei lor unde se afla. Unele animale au feromoni (o substanta care afecteaza comportamentul altor membri ai aceleiasi specii) in urina, si pot lasa o urma care sa le indice celorlalti ce drum sa urmeze. Acesta este cazul unor specii de furnici. Un singur miligram din acea substanta chimica speciala este suficient pentru ca si alte furnici sa urmeze drumul indicat, chiar daca ar trebui pentru acest lucru sa faca de trei ori ocolul lumii. Antenele moliei-mascul sunt atat de sensibile, incat pot depista si o cantitate minima de feromoni sexuali ai femelei. Fluturele-monarh poate detecta amprenta olfactiva a perechii sale de la opt kilometri distanta. Tantarul mascul isi gaseste femela ascultand sunetul aripilor sale in zbor. Prin comparatie cu masculul, femela da din aripi mult mai rapid. Desi exista mii de tantari intr-un singur roi, desi toti isi falfaie aripile in acelasi timp, desi fiecare cauta sa faca o cucerire romantica Romeo va putea intotdeauna sa o gaseasca pe Julieta lui.
Mamele delfin isi invata fiicele sa foloseasca unelte
Cand cercetatorii au vazut pentru prima oara ceva ciudat pe botul unui delfin in Shark Bay (Golful Rechinului), Australia de vest, au crezut ca este o tumoare masiva. Acum declara ca este prima dovada a culturii folosirii uneltelor la mamiferele marine.
Obiectul s-a dovedit a fi un burete marin rupt de pe fundul marii. Ulterior alti delfini au fost observati in acelasi golf tinand bureti deasupra boturilor si pare ca-i folosesc ca unealta de pescuit.
Cercetatorii raporteaza acum ca aceasta stranie tehnica de vanatoare practicata initial de o singura femela a fost transmisa de la mama la fiica.
Bazandu-si descoperirile lor pe analiza genetica, echipa de oameni de stiiinta a sugerat ca asa numitul comportament de folosirea buretelui reprezinta primul exemplu cunoscut de cultura a uneltelor in lumea cetaccelor, respectiv delfini si balene.
Intrebarea daca animalele sunt capabile precum oamenii sa aibe o cultura a fost dezbatuta in mod aprins in ultimele decenii. Un grup tot mai mare de cercetari sugereaza ca unele populatii de animale inventeaza comportamente care sunt transmise din generatie in generatie.
Cu exceptia oamenilor, cea mai buna evidenta pentru cultura-definita ca un comportament distinct si complex ce isi are originea la populatiile locale si care se continua prin procesul invatarii, vine din partea cimpanzeilor.
Cercetarile publicate in revista Natura in 1999 rezuma descoperirile unor numeroase studii de teren efectuate pe termen lung, incluzandu-le si pe cele ale primatologului Jane Goodall. Cercetarile au gasit variatii culturale semnificative la populatiile salbatice de cimpanzei, cu 36 tipare comportamentale specifice grupurilor locale.
15 tipare comportamentale includeau folosirea uneltelor pentru hranit, precum sondarea solului cu betisoare pentru a gasi furnici si spargerea nucilor folosind pietre.
Cultura materialelor
Noul studiu afirma ca folosirea buretilor de catre delfinii
din
'Noi credem ca folosesc buretii marini pentru a sonda
solul marin de pestii care s-ar putea ascunde acolo ingropati', a declarat
co-autorul studiului, Michael Krutzen, de la Universitarea din
Probabil buretii actioneaza ca o manusa protectoare astfel incat delfinii sa nu fie intepati de speciile de pesti cu tepi veninosi. Buretele pare de asemenea sa fie folosit pentru a scormonii ascunzatorile pestilor de pe fundul marii.
Tactica de vanatoare a fost aproape in intregime limitata la un grup mic de femele si de fiicele ale lor din cadrul populatiei Golfului Rechinului, doar un singur delfin mascul avand acest comportament. Provocarea pentru echipa de studiu a fost sa descopere daca folosirea buretelui a fost dobandita prin invatare sociala si astfel este o evidenta culturala sau este transmisa genetic. Analizele datelor au aratat in final ca acest comportament este unul de invatare.
De ce puii delfin masculi invata arareori aceasta deprindere ramane un lucru neclar. O explicatie ar fi faptul ca masculii de delfin au tendinta de a forma legaturi puternice cu alti masculi si astfel de legaturi nu sunt potrivite cautarii hranei pe fundul marii, intrucat este o activitate solitara ce ia mult timp.
Deoarece este dificil de studiat delfinii si balenele indeaproape in natura, unii biologi suspecteaza ca cetaceele pot rivaliza cimpanzeii cand vine vorba de cultura.
Cercetatorul Hal Whitehead, expert in cetacee la
Universitatea Dalhousie din
'Aceasta tehnica a fost transmisa pe cale culturala la ambele specii, oameni si delfini, incepand cu anul 1847' a spus Whitehead.
Un alt exemplu sugerat de cultura in lumea cetaceelor este cel al balenelor ucigase, orcile care inhata foci de pe coastele Argentinei. Femele de orca au fost vazute sarind pe plaje cu puii lor chiar si atunci cand nu sunt foci pe plaja, o tactica de vanatoare extrem de periculoasa. Mamele isi ajuta puii sa revina in mare in cazul in care acestia intampina eforturi. 'Acesta pare foarte mult ca un comportament de invatare' a completat Whitehead.
In final cei doi oameni de stiinta au concluzionat: 'Inca suntem in umbra primatologilor dar in urma studiilor sustinute pe termen lung credem ca vor descoperi multe comportamente sociale noi invatate la cetacee. Trebuie ca sa-si folosesca creierul lor mare la ceva'.
Memoria panzei de paianjen
Se stie ca firul de paianjen este superior celor mai bune fibre textile, datorita elasticitatii si rezistentei sale. Ceea ce nu se stia pana acum este ca paianjenii nu se rotesc niciodata in jurul firului, datorita unei proprietati surprinzatoare a structurii moleculare a fibrei, care isi recapata rapid forma initiala.
O echipa de cercetatori francezi, de la Laboratoire de
Physique des Lasers de la Universitatea din
Acest lucru inseamna ca, daca firul este intins, el isi recapata singur forma initiala, fara sa imprime greutatii pe care o suporta o miscare de balans. Aceasta este o proprietate vitala a paienjenilor, care le ofera stabilitate atunci cand se afla intr-un punct fix, la capatul firului aflat in pozitie verticala, indiferent de perturbarile din mediul inconjurator. Astfel, este evitata producerea perturbarilor care ar putea alerta eventualele prazi.
Cercetatorii au demonstrat acest lucru, atasand unor diferite tipuri de fibre o greutate echivalenta cu cea a unui paianjen si apoi le-au supus unor rotiri de 90 de grade. Kevlarul, un polimer foarte rezistent, este suficient de elastic pentru a se destinde, dar inregistreaza oscilatii pe toata lungimea. Firul de cupru revine destul de greu la forma initiala si se subtiaza. Firul de paianjen de gradina, Araneus Diadematus, absoarbe oscilatiile, isi pastreaza proprietatile de rasucire si revine total la pozitia initiala. Aliajul nichel-titan, utilizat in industrie, poseda proprietati similare cu panza de paianjen, dar trebuie incalzit la 90 de grade pentru a reveni la forma initiala.
Furncile ecofile
Furnicile ecofile traiesc in
De unde isi procura asemenea fire? Desigur, de la larvele pe care le cresc!
Daca sunt atacate, ecofilele se reped sa-si apere locuinta:
se aseaza in lungul crapaturii provocate de dusman si pornesc sa bata in
Cu ajutorul acestor fire, furnicile specializate in lipirea frunzelor, strecurandu-se dintr-o parte a sparturii in cealalta, o acopera repede si in inrtegime cu o tesatira deasa de matase.
Broasca fierar
Broasca fierar este o varietate aparte de broasca. Ea traieste in America de Sud. Localnicii au botezat-o 'fierar' datorita tipatului ei ciudat: ai imprsia c aun ciocan bate intr-o bucata de metal. 'Fierarii' acestia bat toaca cate noaptea de lunga. Ce-i drept, muncesc din greu, dar nu cu metal, ci cu lut - de fapt, sunt un fel de olari.
Broastele construiesc, pe fundul baltilor i care vietuiesc, niste 'castroane' din lut, cu marginile inalte. Largimea unui asemenea 'castron' este de 30 de centimetri, iar inaltimea de 10. Degetele lor sunt inzestrate cu ventuze mari, de care constructorii nostri cu ochii bulbucati se servesc la fel ca zidarii de mistriile lor. Ajutandu-se cu capul, ei ridica malul de pe fundul apei si il depun in cerc, construind un zid in toata legea. Apoi il netezesc in interior cu pieptul si cu labele.
Dupa ce au lucrat doua-trei nopti la rand, finisand lucrarea, masculii se instaleaza pe marginea 'castronului' si incep sa cheme femelele. Ele sosesc la cuiburile pregatite de masculi si depun icrele ininteriorul micilor bazine.
Dupa 4-5 zile ies mormolocii. Pana la transformarea in broaste, acestia traiesc in adapostul zidurilor construite de tatii lor.
Yeti - crustaceul cu blana
O echipa de cercetatori marini francezi si americani, aflati sub conducerea lui Michel Segonzac, au efectuat o serie de scufundari in Oceanul Pacific, la sud de Insula Pastelui. Cu aceasta ocazie, cercetatorii au descoperit o noua specie de crustaceu, ce face senzatie printre oamenii de stiinta.
Acesta specie a fost botezata 'galatheea yeti' si a fost scos la suprafata de la o adancime de peste 2.300 m. Crustaceul este decapod, la fel ca si crevetii, crabii sau langustinele. Acesta a primit numele stiintific 'Kiwa hirsuta'. 'Yeti' sau 'Pufulet' are o lungime de 15 cm, fiind mai lung cu aproximativ cinci centimetri decat restul rudelor sale din familia galatheelor, iar membrele sale au un aspect uimitor de catifelat, fiind acoperite de o blanita de culoare blonda. Crustaceul este lipsit de vedere, in locul ochilor avand doar urmele unei membrane.
Datorita unicitatii sale, a fost creata o noua familie si un nou gen pentru acest crustaceu. Cercetatorii au declarat ca mii de organisme sunt descoperite anual in ocean, dar foarte rar este descoperita una pentru care sa merite sa creeze o noua familie. Familia a fost numita Kiwaida, nume provenit de la Kiwa, zeita crustaccelor in mitologia polineziana.
Michel Segonzac a declarat ca acesta specie nu seamana cu nici una din cele cunsocute pana acum. El nu exclude posibilitatea ca aceasta grupa a anomurelor sa fie, de fapt, mai numeroasa. 'Ar putea exista exemplare ce apartin aceleiasi grupe sau familii si mai la sud, catre zonele antarctice, dar acolo conditiile climatice sunt deosebit de vitrege, data fiind hula puternica a apelor, ce reprezinta o piedica in calea expeditiilor oceanografice', a declarat Segonzac.
Acesta a mai declarat ca clestii parosi ai acestui crustaceu contin o multime de bacterii filamentoase. Unii oameni de stiinta sunt de parere ca aceste bacterii au rolul de a detoxifia mineralele otravitoare sin apa, permitandu-i crustaceului sa supravietuiasca. O alta alternativa ar fi ca animalul se hraneste cu bacteria care traieste pe clestii sai. Dar observatiile asupra comportamentului acestui animal au aratat ca este, in principal, carnivor. Segonzac a declarat ca el si colegii sai au vazut animalul luprandu-se cu doi crabi pentru un crevete.
Dupa forma corpului si aspectul general, noua creatura descoperita se aseamana cu homarul ghemuit, gasit in apele dulci din America de Sud. Dar analizele genetice au demostrat ca este mai apropiat de membrele marine ale acestui grup.
Culcusuri si cuiburi din bete
Gorilele isi fac, de obicei, un culcus grosolan,din
fragmente de liane, intinse pe pamant, ca o rogojina. Urangutanii si, mai ales,
cimpanzeii construiesc paturi pentru dormit. Un cimpanzeu african (Pan calvus),
dupa ce isi alege copacul, rupe ramuri si le leaga cu un capat de trunchi si cu
celalalt de o ramura mai groasa. Drept material de legatura, foloseste liane
foarte rezistente, cu care fixeaza bine ramurile intre ele. Deasupra pune un
strat de
Rapitoarele de zi - vulturii si soimii - construiesc cuiburi
mari, dar grosolane, fie pe stanci, fie in copaci, adevarate resedinte
senioriale, de unde domina intinderi nesfarsite. Cuiburile pot avea dimensiuni
de un metru diametru si 4 kg greutate. Fundatia cuibului o reprezinta 40-50
ramuri groase. Se aduc apoi sute de ramurele care care se imbina in toate
liniile de curbura ale cuibului. Marginile cuibului sunt impletite cu crengi
verzi si cat mai flexibile de fag si mesteacan, care dau forma rotunjita a cuibului. Fundul cuibului este tencuit cu
pamant compact. Care serveste de lest, peste care vulturul aseaza un strat mai
subtire de huna, apoi scoarta si
Cuiburile berzei (Ciconia), asezate pe sure, acoperisuri,
hornuri, stalpi de telegraf, departe de a fi artistice, sunt totusi solide si
pot fi folosite mai multi ani. La exterior sunt alcatuite din ramuri groase,
spini, bulgari de pamant, apoi un star de ramuri subtiri si
Cuibul corbului (Corex) seamana de departe cu o legatura de vreascuri asezata in varful unui copac. E rudimentar, dar bine chibzuit din punct de vedere arhitectonic, caci este elastic, solid si rezista vanturilor, cu toata pozitia sa expusa. Rezista ani de-a randul, de aceea, rapitoarele de zi clocesc in cuiburile de corb parasite. Cuibul are 40-60 cm diametru, greutate 1-1,3 kg. noutatea este ca, pentru a fi calduros, in interior adauga par de iepure, de mistret si lana.
Dintre pasari, cel mai cunoscut constructor de casute sferice este nelipsita vrabie de pa langa curtile oamenilor. Cuibul sau este un bulgare sferic, voluminos si grosolan, format dintr-o ingramadire de paie, fan, ramurele, carpe, peri, lana, bucati de hartie. Cavitatea interioara este tapitata cu fulgi.
Interesant este si cuibul cotofanei (Pica pica), pasare vicleana, dar prudenta. La baza, cuibul are forma unei cupe adanci si este alcatuit dintr-un invelis exterior format din vreascuri solide, o pardoseala si pereti de paant batatorit, o dubla garnitura interioara, cea de dedesubt facuta din mladite, cea de deasupra din radacini foarte fine. Deasupra se inalta o cupola formata din ramuri subtiri.
Transportare betelor, care alcatuiesc fundatia, marginea si bolta cuibului, lungi de 30-120 cm, supune pasarile la un mare efort; dar ele se unesc, lucrand in grup. Cupola se compune din bete lungi, puternice, acoperite de spini, astfel incrucisate incat sa formeze o bolta cu spatii libere, menite sa asigure o vizibilitate perfecta in toate directiile. Aceasta fortificatie ingaduie cotofanei, care nu este inarmata ca o rapitoare mare, riscul de a trai in copaci izolati, vizibili de la mare distanta in locuri deschise. Doua deschizaturi mici permit pasarilor sa intre si sa iasa fara a permite accesul pradatorilor de talie mare. Mai au si o viclenie nativa - cotofenile construiesc mai multe cuiburi deodata, dar nu termina decat unul, unde depun ouale. Daca, eventual, au fost surprinse la adevaratul cuib, ele zboara la unul fals, muncesc cu zel, aratand aceeasi grija si neliniste pentru a dejuca urmarirea dusmanului.
Simpaticele veverite construiesc, din materiale adunate de ele sau 'imprumutate' din cuiburile parasite de corbi sau cotofene, dua tipuri de locuinte: unele temporare, mai grosolane, unde de obicei, unde, de obicie, se ascund in timpul zilei, si unele stabile, unde se adapostesc in timpul noptii si unde nasc si cresc puii.
Cuibul seamana cu un bulgare asezat pe ramurile arborilor. Baza lui este construita din ramurele impletite, la fel ca un cuib de pasare. El este acoperit de un dom usor conic, format din ramurele bine legate intre ele. Interiorul este captusit cu muschi moale. Fiecare cuib are doua deschizaturi: una principala, orientata spre rasarit, si una diametral opusa, mai mica, pe unde animalul fuge in caz e primejdie.
Grija mare are veverita pentru acoperis, deoarece este foarte sensibila la ploaie si frig. De altfel, veverita si broasca intra in categoria 'barometrelor vii' ale padurii. Cu 6-7 ore inaintea unei furtuni, veverita da semne de neliniste si agitatie, iar in cazul izbucnirii acesteia, dispare in fundul adapostului.
Un cuib delicat are soarecele pitic (Mycromius minutus),
culcus rotund, de marimea unui pumn sau a unui ou de pisica. Este asezat pe
20-30
Tapiterii- artizani ai naturii
Sa poposim cateva
clipe in gradina la ora rasaritului. Rondurile freamata sub razele matinale ale
soarelui de vara. Florile inca pline de rouase imbraca in tesatura jucausa a
luminii, iar aleile scanteiaza ca un covor de diamante. Deodata ne oprim
surprinsi. Frunzele trandafirilor sunt pline de gauri rotunde, la fel si
frunzele de liliac. Iata si dusmanul- taietorul de
Formele si dimensiunile rondelelor difera unele sunt rotunde, altele ovale unele sunt mai mari, altele sunt mai mici, dar toate au o regularitate matematica (respectiv forme geometrice perfecte). Iata ce face viespea: foloseste galeriile ramelor, larvelor de carabusi, dar nu in integime, ci doar o portiune de 4-5 cm, aflata aproape de suprafata pamantului; inspecteaza galeria si ii face masuratorile- dimensiunile rondeleleor nu trebuie sa depaseasca largimea canalului (masuratorile se fac cu deschiderea aripilor).
Prima grija a
viespei-tapiter este sa inchida fundul culoarului cu o baricada formata din
cateva duzini de
Fiind puternic boltite, ele lasa un spatiu gol unde sunt asezate rondelele interioare mai mici. Camara este umpluta cu miere si polen si aici viespea lasa un ou.
Unele neamuri ale viespii amintite (regachile) isi fac culcusul in trestiile din jurul baltilor. Cu greu isi poate imagina cineva ca aceste marunte insecte si-au gasit adapost in tevile goaleale trestiei pe care, la fel ca si surorile lor de gradina, le tapiteaza cu rondele de frunze.
Viespile Anthocope folosesc drept material de tapitat petalele macului, respectiv, intr-o gropita in pamant, aseaza o petala rasucita de mac, aseaza oul alaturi de miere si polen, indoaie deschizatura si astupa cu tarana. Puii acestor viespi se nasc in scutece de purpura (petale de mac)
Fabricantul de havane
Trecand printr-un luminis de plopi, observam atarnand de crengile copacilor un fel de tigari de foi. Ele sunt opera unui gandacel auriu cu pantecul albastru intens, de marimea unui bob de mazare, numit Tigarar (Byctiscus populi). Gandacul are in prelungirea capului un cioc lung si subtire, in varful caruia se gasesc falcile, iar pe margini antenele, ca niste bice. Prima lui grija este sa-si aleaga frunza pe care o va preface in tigara. Se urca pe codita frunzei si cu atentie o pipaie cu ciocul pentru a stabili locul unde se face incizia. Cu o lovitura sigura, tigararul infige lanteta ciocului si reteaza petiolul. Frunza se apleaca, in cepe sa se ofileasca, dobandind supletea dorita de insecta. ncepe rasucirea: frunza plopului seamana cu un romb cu partile dinspre petiol mai moi; de la unul din aceste colturi incepe infasurarea: cu trei picioruse prinde marginea frunzei si cu alte trei se fixeaza bine; lucreaza incet si cu rabdare.
Dupa rasucirea tigarii, trebuie sa o lipeasca: in tai preseaza binecu ciocul capatul dinafara al frunzei, pana cand iese un lichid ceios care desavarseste opera de lipire a tigarii.
Tigararul de mesteacan, care ataca deopotriva mesteacanul si vita-de-vie, procedeaza altfel. Frunzele nu sunt la fel ca cele ale plopului, nu au o forma regulata, de aceea, tigararul nu mai inteapa petiolul, ci taie frunza mai sus de mijloc, in dreptul a doua curburi alese cu grija.
Din locul de unire al celor doua taieturi, pe nervura mediana, el rasuceste cu atentie cele doua fasii. Lipirea se face la fel.
'Gargarita stejarului', gandac colorat in rosu aprins pe spate si negru-inchis pe abdomen, rasuceste frunzele de stejar.
Daca pe fumatori, aceste 'trabucuri' agatate prin copaci i-ar amuza, in schimb silvicultorilor si viticultorilot le dau mult de furca, deoarece produc pagube padurilor si vitei-de-vie. In general, casutele de tigarari au aceeasi soarta ca si tigarile, li se dau foc.
Cultivatorii de ciuperci, artizani ai naturii
'S-a gasit tusea cu junghiul', spune poporul despre insotirea a doua fiinte de aceeasi teapa. Zicala ramane valabila si pentru simbioza dintre pagubitorii lemnului: cariul lemnului, care-si tipareste in lemn uimitoarele sale canale si 'lepra casei', o ciuperca ce produce putrezirea rosie a lemnului. Ciuperca creste in lemnaria umeda a locuintelor, unde isi rasfira micelul; din acesta ia nastere bazidiocarpul (aparatul fructifer) ca un taleras carnos, galben-ruginiu, cu o suprafata de la 1 cm2 la 1 m2. Marginea lui alba sau galbuie secreta picaturi mari, apoase, de unde numele ciupercii de lacrymans.
Carii, in schimbul anumitor parti ale ciupercii pe care le consuma, o ajuta indirect la inmultire, tragand in interiorul galeniilor umede fragmente din bazidiile cu spori. Acestia vor da nastere la miceli.
Daca la aceste insecte xilofage 'cultivarea' ciupercilor este un act intamplator, conjunctural, la unele neamuri de furnici furajoare din genul Atta, fungocultura devine o operatie complexa, bine organizata, intrata in obiceiurile si modul de existenta al speciei.
Un naturalist francez, strabatand o plantatie de cafea din brazilia, a ramas uimit in fata unui neasteptat tablou:
'Sute de mii de furnici mari si negre se catarau pe copaceii de cafea si taiau la iuteala cu falcile lor ascutite o fasie larga din frunza pe care o desprindeau cu o smucitura (A). Coborau apoi tot asa de repede, purtand fasiile verzi deasupra capului ca pe niste umbrelute (B). Nesfarsitele coloane de furnici pareau un sarpe gigantic. Localnicii numeau aceasta furnica SAUBA sau FURNICA CU UMBRELA.
Lanturile
nefarsite de sauba, sosite la furnicar,
fara sa piarda nici o clipa, dau in primire provizia de
Din cauza conditiilor speciale din furnicar, ele nu ajung niciodata sa formeze palarii.
Oamenii de stiinta au probat faptul ca firisoarele de ciuperci alcatuiesc singura hrana a acestor ciudate insecte. Scoase din cuib si pastrate intr-o cutie, furnicile nu se atingeau de nici o hrana, in schimb, daca li se aduceau din furnicar franturi de micelii, suportau usor captivitatea. Daca li se distrugea furnicarul, furnicile alergau sa-si puna la adapost in primul rand pretioasele firisoare albe.
Furnicile cu umbrela nu se multumesc doar sa pregateasca terenul pe care cresc ciupercile , dar le si insamanteaza singure. Cand lucratoarele au terminat captusirea unei mici galerii, cateva din ele iau in falci franturi de firisoare albe si le aseaza cu grija peste noile straturi. In felul acesta, in tot cursul anului intregul furnicar are o hrana proaspata, gustoasa si imbelsugata
Fabricantul de margaritare
De-a lungul coastei orientale a peninsulei Arabice, pe o lungime de 50 de km, se insiruie peste 200 de bancuri de scoici producatoare de perle. Zeci de mii de locuitori - arabi, iranieni si negri - se ocupa cu primejdioasa si istovitoare meserie de pescuitori de perle.
'Fabricantul' perlelor este o scoica modesta, 'Pherae margaritifera', care seamana cu o stridiile. Are o cochilie groasa, ca o farfurie mesterita neindemanatic si strabatuta de coaste proeminente, intre valvele careia se adaposteste 'lacrima marii' - perla. La obarsia mult cantatei perle sta un marunt corp strain, un graunte de nisip sau un viermisor ruda cu tenia, numit 'Tylocephalum margaritiferae', strecurat din intamplare intre corpul si mantaua scoicii. Pentru a se apara, scoica secreta treptat in jurul oaspetelui nedorit o sumedenie de invelisuri concentrice, asemenea foitelor de ceapa, inchizandu-l pentru vecie intr-o rotunda inchisoare de sidef.
Pana la sfarsitul veacului trecut pe piata mondiala a pietrelor pretioase circulau doar margaritare naturale, scoase din adancul oceanului de pescuitorii de perle. Dar japonezii au inventat 'perla artificiala veritabila', cultivata asa cum se cultiva florile. Un modest vanzator de melci si scoici, descoperind secretul folosit de scoica pentru a fabrica perle, a imaginat un procedeu ingenios: insamantarea scoicilor de perle japoneze. Pentur obtinerea perlelor de cultura se incepe cu scoaterea unui fragment din mantaua unei scoici perliere, care este grefat pe un alt individ din aceeasi specie.
Celulele epiteliului intern al grefonului degenereaza, dar tesutul conjunctiv se undeste cu cel al gazdei. Epiteliul extern, la randul sau, prolifereaza in forma de sac. Daca acest sac ramane fara nici un suport se deformeaza. Pentru a evita acest lucru se introduce in grefon un corp strain care serveste de suport sacului epitelial, mentinandu-I o forma rotunda.
Dupa ce s-au
incercat diverse materiale, dela grauntele de argint pana la o mica bila de
substanta plastica, s-a ajuns la folosirea de mici fragmente din cochilia unei
scoici americane, din
Ingenious care a gandit si a incercat cele de mai sus a fost Kokichi Mikimoto, care pana in 1954, cand a murit la varsta de 96 de ani, a dus o lupta perserverenta pentru extinderea fermei sale de perfe, perfectionarea procedeelor de fabricatie si transformarea 'cresterii' perlelor intr-o industrie nationala prospera.
In anul mortii, ferma sa de la Toba Bay poseda un miliard si jumatate de scoici perliere, cu o productie anuala de 10 milioane perle. Industria perlelor cultivate aducea Japoniei in 1962 un venit annual de 40 milioane de dolari. Sa nu uitam ca sunt necesari patru ani pentru a fi produsa o perla seminaturala si sase ani pentru una rotunda, trebuie un personal calificat si numeros, un rol insemnat avandu-l femeile scufundatoare, care, imbracate in alb - culoare putin agreata de rechini - culeg si desprind de pe fundul marii scoicile.
Okapi
Okapi, un ungulat din Africa, traieste in padurile virgine
mlastinoase din zona fluviului
Mascului de okapi atige 1,5 m inaltime. Blana lui este de un roscat inchis, in timp ce blana indivizilor tineri si a femelelor este aproape neagra. Atat animalele adulte, cat si cele tinere au picioarele acoperite de dungi negre alternand cu dungi albe. Masculul este inzestrat cu coarne mici.
Descoperirea si descrierea acestui animal deosebit au avut loc abia la inceputul secolului XX, din cauza ariei lui limitate de de raspandire si a faptului ca traieste in locuri foarte greu accesibile. Prima descriere stiintifica a acestui animal apartine zoologului englez Ray Lancaster. Dupa ce a studiat in amanuntime cadavrul si craniul unui exemplar de okapi primit din Africa, acest savant l-a clasificat in familia girafelor, dar intr-un gen aparte, Okapi (numele local al acestui animal).
Abia in ultimele decenii s-a reusit, in ciuda unor mari
dificultati, sa se captureze cateva exemplare apartinand acestei specii atat de
rare si sa fie trimise la mai multe gradini zoologice din Europa si din
Atentie, se prabusesc casele!
In
localitatea
Autorii acestor misterioase distrugeri ale constructiilor erau termitele, a caror foame nesatioasa de lemn a devenit proverbiala si a caror viteza impresionanta de distrugere a inspirat numeroase romane stiintifico-fantastice. Aceste insecte care nu au nimic comun cu furnici, ci sunt rudele cele mai apropiate ale gandacilor de bucatarie, nu-si duc viata in galeriile din lemn, precum alti vestiti dulgheri ai naturii. Manate de teribila lor pofta de mancare, termitele sunt doar consumatoare de lemn. Numarul imens al atacatorilor, mandibulele lor puternice explica rapiditatea si proportiile stricaciunilor.
Sunt intalnite pretutindeni, de la termitele fotofobe care submineaza casele din localitatea franceza La Rochelle la termitele americane cu picioare galbene, care aduc fermierilor annual pagube de 150 de milioane de dolari rozand caselel, magaziile, traversele de cale ferata. Totusi au si o calitate: distrug uscaturile din paduri, frunzele uscate, copacii doborati si uscati. Pentru a li se opri insa actiunea nociva materialul lemnos este impregnat cu insecticide.
Impletitorii de casute
Curiozitatea oamenilor de stiinta a fost starnita de cuibul acvatic ai ghindrinului (Gasterosteus aculeautus), pestisor de 7-9 cm lungime, care traieste si la noi in lacurile litorale. Ghindrinul are un corp turit lateral, terminat cu o coada desfacuta ca un evantai si trei radii spinoase situate inaintea inotatoarei dorsale. Spinii raman alipiti de corp in stare de repaus, dar se zbarlesc cand pestele se gaseste in primejdie, dandu-i o infatisare razboinica.
De altfel, micul peste este o faptura foarte irascibila. Cand nu este deranjat, este de culoare argintie, iar cand i se strica tihna devine rosu ca racul, apoi paleste si iar se raceste. Spectacolul devine si mai interesant cand doi ghindirini masculi sunt introdusi intr-un acvariu. Dar, titlul de glorie al acestor pestisori este cuibul de impletituri, cuib de care se ocupa masculul.
Dupa ce stabileste locul, acesta incape sa care cu gura fragmente de iarba sau ata de mare, alge si orice material vegetal cazut pe fundul apei si il impleteste cu grija. Apoi, frecandu-si capul de impletitura, secreta un mucus care lipeste urezeala si o face sa adere de namolul de pe fund. Pestele fixeaza constructia cu pietricele asezate pe covorul vegetal, asa cum punem noi un presse-papier peste foile de hartie. Dupa ce cuibul etse bine ancorat, cu botul si cu coada el trage namol peste scheletul de alge si ierburi, avand grija sa nu se strice simetria incaperii sferice din interior.
Aceasta o captuseste cu algele celel mai subtiri si cu namolul cel mai fin. Rotunjirea si nivelarea se face prin miscari de rotire ale pestelui in jurul propriei axe, manevra care permite ghimpilor de pe spinare sa actioneza ca dinti de pieptene ce tesala si netezesc materialele ierboase din interior. La final, cuibul apare ca un bulgare de marimea unui pumn, cu o deschidere circulara mai mare in fata si cu una mai mica si neregulata in partea opusa.
In micul tarc, ghindinul-tata care preia oficiile de educatie ale femelei, total lipsita de simt matern, apara cu strasnicie icrele fecundate si le oxigeneaza prin batai iuti de coada. Dupa aparitia mormolocilor, demonteaza acoperisul pentru a spori afluxul de apa saturata de oxigen si lumina si pazeste puii sa nu iasa din cuib.
Un somn de marimea unui urs grizzly
Pescarii din nordul Tailandei au prins cel mai mare somn pescuit vreodata in greutate de 293 de kilograme avand dimensiunile unui urs grizzly, pe care l-au mancat integral, a declarat miercuri seara fundatia de conservarea naturii WWF si Societatea National Geografic.
Peste a fost capturat in fluviul
'Am descoperit un nou record, o descoperire stupefianta pentru stiinta' a declarat intr-un comunicat comun al celor doua asociatii doctorul Zeb Hogan, cercetator la WWF.
Autoritatile si ecologistii locali au incercat sa negocieze eliberarea pestelui care ar fi putut sa-si continue astfel migratia sa spre nordul tarii, dar era deja mort iar satenii il mancase deja, a explicat el.
Somnul gigant din Mekong este specia de peste cea mai mare si cea mai rara din Asia de sud est. El a facut obiectul unui studiu al Societatii National Geographic, condus de Zeb Hogan si care a fost dedicat studierii pestilor de apa dulce ce depasesc 2 metri lungime si 100 de kilograme.
Cantecul pasarilor
Dintre toate animalele, numai pasarile si (lucru foarte
curios) anumite specii de broaste si brotacei produc sunete melodiioase,
placute auzului nostru. Dar nu toate pasarile au un cantec placut din punctul
nostru de vedere, al oamenilor. Apdurile virgine ale Americii de Sud, Africii
si Arhipeleagului
O vizita la un amator priceput de pasari cantatoare este intotdeauna foarte placuta. Ai impresia ca te afli intr-un colt de padure sau de camp. Cat de mult te poate odihni cantecul pasarilor in mijlocul iernii! Cand afara este un ger cumplit, din cele patru colturi ale apartamentului rasuna trilurile melodioase ale privighetorilor, ruladele mai modeste ale pitigoiului si ciocarliei, fluieratul patrunzator al ticleanului si ciripitul vesel al scatiului si sticletelui.
Numeroase pasari cantatoare, atat in natura cat si in captivitate, stiu sa imite sunetele pe care le aud. Deosebit in aceasta privinta este graurul, care pe langa faptul ca reproduce cantecul altor pasari, imita de asemenea si oracaitul broastelor, scartaitul cumpenei fantanii, sunetele patrunzatoare ale unui fierastrau, nechezatul unui manz, fluieratul omului sau claxonul unei masini. De asemenea, graurul emite uneori sunete foarte stranii, pe care probabil ca le-a auzit in timpul cat si-a petrecut perioada de iarna in indeparatele tinuturi meridionale. Graurii si papagalii crescuti in colivie pot sa reproduca arii muzicale si chiar sa pronunte cuvinte izolate. O asemenea aptitudine de a imita sunetele dovedeste nivelul inalt de dezvoltare atins de emisferele cerebrale ale acestor pasari.
Unii amatori sustin parerea conform careia cantecul
pasarilor ar fi legat, intr-o anumita amsura de sunetele mediului ambiant,
sunete care ar juca un rol de stimul. In cazul apsarilor de apartament,
cantecul altor pasari ar tine loc de stimul. Astfel, pentru a provoca o
privighetoare sa cante etalandu-si tot ce are mai bun, i se da ca tovaras in
pitigoi, o ciocarlie de
Evident, orice naturalist trebuie sa stie sa identifice pasarile dupa cantecul lor. Si aceasta pentru ca najoritatea pasrilor cantatoare sunt mai usor de auzit decat de vazut. Literele si silabele nu pot reprezenta decat vocile unui numar restrans de pasari, intr-un mod, dealtfel, foarte aproximativ. Cioara griva, cioara de semanatura si corbul pot fi recunoscute dupa croncait. Numai sunetul cucului este foarte clar. Pupaza repreta des 'up-up-up', iar pitulicea canta sprinten 'tin-tian-tien'. Unul dintre pasajele cantecului ticleanului seamana cu fluieratul strident si modulat al unei locomotive. Cantul grangurului aminteste sunetele melodioase ale unui fluier.
Primavara, pasarile canta foarte mult; se poate spune, fara exagerare, ca unele dintre ele canta din zori si pana in amurg. De ce canta pasarile? Masculii canta pentru a avertiza celelalte pasari din aceeasi specie ca teritoriul de cuibarit in care se afla este ocupat. Totodata, cantecul mascului este o chemare pentru femela. Mai tarziu, dupa depunerea oualor, masculul canta alaturi de tovarasa lui care cloceste. Se pare ca pentru pasari cantecul, pe langa ca este o necesitate, constituie si un izvor de intensa satisfactie.
Amatorii de pasari cantatoare au observat de mult timpca melodia cantata de pasari din aceeasi specie variaza de la un loc la altul. Exista, de asemena, diferente individuale. Dintre pasarile unei specii al unui loc dat, unele se deosebesc prin frumusetea si forta sunetului, altele printr-un timbru agreabil si o gama mai larga. Asemenea cantareti se intalnesc printre privighetori, pitigoi, cinteze, scatii, silvii, sturzi si sunt extrem de apreciati de cunoscatori.
Din momentul cand puii au iesit din ou, cantecul slabeste sau dispare complet, deoarece parintii sunt ocupati sa-si hraneasca si sa-si creasca progenitura; intimpul acestei perioade emit tipete caracteristice. Toata lumea cunoaste cloncanitul grijuliu al unei closti care isi aduna puii, ciripitul insufletit al micilor randunele care, din cuibul lor, raspund chemarii parintilor, piuitul de primejdie al pasareleleor mici sau caraitul mierloilor. La apropierea unui pericol, sitarii-de-padure si patarnicihile lanseaza chemari pline de ingrijorare, caracteristice, pentru a-si preveni puii ca trebuie sa se puna la adapost.
Culoarea protectoare a penajului
Comparativ cu alte animale (insecte, pesti, mamifere, etc), pasarile sunt relativ slab protejate impotriva dusmanilor lor prin culoarea penajului.
Cele mai favorizate din acest punct de vedere sunt pasarile care cuibaresc pe pamant, deoarece acestea au mare nevoie sa treaca neobservate in timpul clocitului, cand femela este deosebit de vulenrabila la atacul rapitoarelor. In aceasta situatie, sitarul de padure, potarnichea, ciocarlia-de-camp si chiar o pasare atat de mare ca dropia sunt foarte greu vizibile datorita penajului lor, a carui culoare se confunda perfect cu cea a mediului inconjurtor.
Protectia datorata penajului este eficace mai ales atunci cand ea se asociaza cu imobilitatea absoluta, martori fiind puii de curand eclozati. Puii sitarului-de-padure, risipiti prin frunzar, iarba sau printre ramurelele imprastiate pe pamant sunt mai usor de descoperit atingandu-i cu mana decat din ochi.
La apropierea unui animal rapitor, femelele nagatului, ploierului, ale potarnichii, lanseaza un strigat de alarma care provoaca un reflex de aparare instantaneu la puii lor; acestia se lipesc instantaneu de suprafata solului si devin astfel absolut invizibili.
Culoarea penajului joaca un rol protector important la pasarile nocturne, cum ar fi huhurezul si caprimulgul, care vaneaza noaptea iar in restul zilei stau ascunse.
Datorita culorii sale maro-deschis, caprimulgul stand pe o ramura groasa sau lipit de pamant trece aproape neobservat; avand parca incredere in culoarea sa protectoare, el nu se ridica sa zboare nici chiar atunci cand cineva se apropie foarte mult. Prin urmare, asemenea pasari sunt foarte usor de fotografiat. Este relatat cazul unui fotograf care a reusit sa imortalizeze un sitar-de-padure apropiind trapiedul aparatului sa la 20 cm distanta de cuib, fara ca pasarea sa manifeste cea mai mica neliniste.
Unul dintre cele mai interesante exemple de asociatie a culorii cu pozitia protectoare il ofera starcul numit buhai-de-balta, o pasare care cuibareste si isi cauta hrana prin stuf si trestii. In caz de pericol, ea ramane imobila si ia o pozitie verticala ridicand in sus ciocul, asa incat sa poata fi confundata cu firele de trestie din jur. Buhaiul de balta devine astfel atat de invizibil incat poti trece la doi pasi de el fara sa ii banuiesti macar existenta.
Pasarea colibri - un pitic cu memorie de elefant
In urma
unui studiu realizat de oamenii de stiinta britanici si canadieni, publicat de
Journal of Current Biology, acestia au tras concluzia ca pasarile colibri, pe
langa faptul ca sunt singurele vietati capabile sa zboare cu spatele, pot sa
isi aminteasca unde si cand au consumat nectar, dovedind ca sunt mult mai
inteligente decat se credea si ca nu este nevoie de un creier mare pentru a
indeplini misiuni complexe. 'Cu un creier de 7.000 de ori mai mic decat al
nostru, aceasta pasare este capabila sa combine informatiile legate de timp si
spatiu, ceea ce ste foarte greu', a declarat profesorul de biologie Andrew
Hurly, de la Universitatea Lethbridge din
Pentru realizarea acestui studiu, grupul de cercetatori a urmarit in Muntii Stancosi din Canada trei colibri rosii de sex masculin, masurand periodicitatea in care ei incercau sa culeaga nectarul a opt flori artificiale. Jumatate din acestea erau alimentate cu nectar la fiecare 10 minute, iar celelalte la un interval dublu. S-a constatat ca pasarile reveneau sa se hraneasca urmand orarul fiecarei flori in parte, un comportament unic pentru un animal in libertate. Cercetatorii sunt de parere ca aceasta capacitate ar putea fi o rezultanta a faptului ca pasarile, care cantaresc numai 3,2 grame, trebuie sa isi economiseasca energia pentru a efectua o migratie de 1.500 km intre Canada si Mexic
Constructorii din natura
Pasarea-croitor
Pasarea-croitor este o pasare neobisnuita, originara din
Facand o gaurica cu ciocul in marginea frunzei, micul
croitor strecoara prin ea ata de rasucita dinainte, dupa care inteapa si
cealalta frunza trecand si prin aceasta firul de ata. Uneori face cam zece
asemenea impunsaturi, cosand bine laolalata cele doua
Pasarile-croitor isi duc viata in preajma asezarilor omenesti, in gradini si pe plantatii. Se intampla deseori sa se instaleze si pe terasele locuintelor, unde pornesc sa isi 'coasa' cuiburile chiar din frunzele plantelor de apartament.
Pasarea-olar
Pasarile olar sunt destul de comune in campiile si preeriile Americii de Sud. Cantecul lor este simplu, sonor si se aude de la mare departare. De cele mai multe ori, masculul si femela canta impreuna, formand un duet. Cantecul lor rasuna tot anul, ca un ras cristalin cu vibratii de clopotei. De asemena, pe parcursul intregului an, cu exceptia unui rastimp de cateva saptamani, cand isi schimba penele, cei doi isi construiesc cuiburi.
Cuiburile sunt facute din pamant umed si argila, la care pasarile adauga cateva tulpinite si balegar de vaca. Nu ingramadesc insa totul de-a valma, ci pregatesc mai intai niste 'caramizi' minuscule, care cantaresc intre 3 si 5 grame. Abia dupa aceea, incep sa construiasca, in tot felul de locuri (pe stalpii gardurilor, pe crengile copacilor, pe acoperisuri, mai rar direct pe pamant), fundatiile viitoarei case, apoi inalta pereti rotunzi, iar deasupra lor instaleaza acoperisul.
Pentru constructia unei asemenea case, care cantareste intre 4 si 7 kilograme, este nevoie de 1500 pana la 2500 de astfel de 'caramizi'.
Constructia casei dureaza in total doar 10-16 zile. Fiecare pereche construieste dintr-o data pana la patru cuiburi.
Pasarile-gradinar
Cand primii colonisti europeni au ajuns in
In fata uneia dintre intrarile in 'coliba', pe pamant, zaceau risipite sute de nimicuri colorate in tot felul: cochilii, cicade moarte, flori, fructe de padure, ciuperci, pietricele, oase, pene de pasare, bucati de piele de sarpe. De curand, intr-o asemena colectie s-au gasit o periuta de dinti, cutite si furculite, jucarii, panglici, cescute dintr-un serviciu de cafea si chiar o cafetiera, catarame si alte obiecte lucitoare.
Abia, mai tarziu s-a constatat ca aceste colibe erau opera unei pasari. Numele constructorului inaripat este pasrea-gradinar. Dar 'colibele' lor nu sunt cuiburi. Pasarile le folosesc ca loc de joaca. In momentul cand socoteste ca a impodobit-o indeajuns, masculul, care s-a straduit sa i infrumuseteze, pleaca sa o aduca pe femela.
Aceasta intra in 'coliba' sau ramane afara, cu un aer destul de indiferent, in timp ce masculul apuca cu ciocul cand un obiect colorat, cand altul. Se invarteste pe loc tinand in plisc obiectul pe care l-a ales. Il azvarle, ia de jos alta jucarie, rasucindu-se si inclinandu-se din ce in ce mai energic. Uneori inmarmureste cu gatul intins catre iubita lui, avand in cioc cate un obiect, de obicei colorat asemeni penelor sau ochilor ei. Dupa aceea, demostratia pasionatului colectionar este reluata.
Zi de zi, cateva luni in sir, din iunie pana in noiembrie sau decembrie, masculul cu penaj negruse joaca cu infocare cu jucariile liu colorate, uitand de multe ori si de hrana, si de apa, si de tema de dusmani.
Gainile de gunoi
Cand primii europeni ai colonizat
Leipoa traieste in sudul Australiei. In luna aprilie, la inceputul toamnei australiene, masculii leipoa isi disputa locurile potrivite pentru amenajarea cuibului-colcitoare. Dupa ce si-a dobandit terenul, masculul scormoneste o groapa de un metru adancime si de aproape doi metri lungime. Ingramadeste apoi in groapa toate frunzele si ramurelele pe care le gaseste. Constructia cuibului dureaza cam patru luni. Cuibul acesta este un adevarat incubator: frunzisul ingaramdit in groapa putrezeste, iar in timpul putrezirii se degaja caldura. Caldura aceasta va incalzi ouale. Cand cuibul est erpegatit, cocosul ii permite gainii sa se apropie de opera lui. Dupa aceea, acopera cu nisip ouale depuse.
Timp de zece luni, neintrerupt, cocosul face de straja langa incubator. In tot acest timp, nenumarate ii sunt grijile si indeletnicirile. A venit primavara, soarele a inceput sa dea mai multa caldura. Cocosul se cazneste ore intregi sa faca in gramada niste aerisiri, prin care sa indeparteze caldura de prisos din incubator. Ca sa verifice temperatura din interior, isi foloseste ciocul. Cand se lasa seara, 'cosurile de ventilatie' facute in timpul zilei trebuie astupate, caci noptile sunt inca friguroase. Mai trebuie sa se si hraneasca. Cocosul da o fuga, ciugulest eici si colo cate ceva si se intoarce. Nicioadata nu se indeparteaza prea mult.
Si iata ca puii incep sa iasa unul cate unul din gramada.
Tatal nu le da nici un ajutor sa se elibereze mai repede din frunzisul
putrezit. Trebuie sa strabata singuri prin stratul de pamant,
Zborul si migratia pasarilor
Dintre toate fiintele vii, pasarile sunt cele mai mobile si mai active. Aripile le asigura nu numai maximum de libertate in miscari, dar le permit, de asemenea, sa strabata distante enorme. Asa cum subliniaza un cunoscut proverb chinez, 'pasarea o recunosti dupa zbor'. Intr-adevar, chiar un naturalist putin experimentat poate identifica numeroase pasari dupa silueta profilata de corpul lor pe cer si dupa cum zboara. Astfel, culicii si ratele zboara intotdeauna in linie dreapta, marile rapitoare- vulturii, acvilele, gaile, sorecarii- planeaza, in timp ce lastunii si randunelele isi schimba permanent directia.
Nagatul si sitarul-de-padure executa cotiri frecvente in toate sensurile; ciocarlia-de-camp si vinderul rosu zboara uneori pe loc.
In ceea ce priveste viteza zborului, una dintre cele mai iuti pasari este lastunul, Hirundapus caudatus, care traieste in Extremul Orient sovietic si atinge 170 km/ora. Zburand ca o sageata la suprafata solului, el se ridica brusc in aer, apoi, repede ca fulgerul, se lasa din nou pe pamant. Totusi, nu acest lastun detine recordul. Exista pasari care pe distante mici zboara si mai rapid. Astfel, lansat in urmarirea prazii, soimul calator atinge in picaj 300 km/ora. Cat despre viteza medie a celorlalate pasari, aceasta variaza in majoritatea cazurilor intr 40 si 70 km/ora.
Directia vantului influenteaza considerabil viteza zborului., pe vreme linistita, porumbelul calator parcurge 60 km/ora, aceasta viteza scazand la 30 km/ora cand vantul bate din fata si crescand pana la 120 km/ora cand vantul bate din spate.
In timpul migratiei lor, anumite pasari trebuie sa strabata fara oprire distante enorme in trecerea lor peste ocean sau peste munti. Astfel, pasarile care traverseaza Marea Nordului sau Mediterana parcurg fara intrerupere 600-700 km, iar cele care trec Golful Mexic, aproape 1.000 km. Dar recordul zborului 'fara escala' apartine culicului si ploierului, care strabat 3.300 km traversand marea pentru a ajunge din continentul nord-american in insulele Hawai.
Observatiile atente au permis stabilirea faptului ca in timpul migratiei putine pasari se ridica la 1000 m inaltime, majoritatea mentinandu-se la 400 m. Numeroase pasarele nu depasesc 50-100 m si se lasa aproape de suprafata valurilor in timp ce traverseaza in zbor oceanul.
Dar, si in afara migratiilor, pasarile pot atinge inaltimi considerabile, ratele urcand pana la 800 m, berzele la 900 m, cocorii si randunelele la 2.000 m, acvilele la 3.000 m, in timp ce in regiunile muntoase condorii si vulturii plesuvi zboara la o inaltime de 7.000 m deasupra nivelului marii.
Broasca testoasa cu tample rosii (de
Chrysemys scripta elegans este o specie de broaste testoase de talie mijlocie, putand atinge, la maturitate, o lungime de 20-25 cm si o greutate de 1,5-2 kg. Avand in vedere ca la nastere masoara doar 3-4 cm, este adesea catalogata ca fiind o specie pitica. De asemena, in faza de tinerete, aceasta testoasa pastreaza dimensiuni destul de reduse.
Brosca testoasa cu tample rosii este riginara din America de Nord, dar in prezent, este din ce in ce mai raspandita in intreaga lume. Inainte de a atinge maturitatea deplina, coloratia exteriorului este foarte intensa, cu parte dorsala verde, brazdata de linii galbene, verzi si negre, care se extind si la nivelul gatului, capului si membrelor. De fiecare parte a corpului, in zona posterioara a ochiului se gaseste o pata de culoare rosie, de unde de altfel ii vine si denumirea de testoasa cu tample rosii. Uneori se poate observa pe suprafata capului o dunga sibtire, de culoare rosie, mai mult sau mai putin intensa.
Pe masura ce se apropie de maturitate, testoasa se inchide la culoare, ajungand, treptat, pana la o nuanta de verde brun, cu reflexe violete, ceva mai pronuntate la masculi. Liniile galbene incep sa se estompeze, devenind mai putin evidente, iar zonele postoculare isi pierd din intensitatea n
uantei de rosu. O data cu inaintarea in varsta mai poate fi observata si o crestere apreciabila a ghearelor.
Acestor testoase le place sa isi petreaca timpul la soare, pe varful unor pietre, pe vegetatia lemnoasa rasturnata, bancuri de nisip sau alte zone mai ridicate. In ceea ce priveste nutritia, trebuie mentionat ca broasca testoasa cu tample rosii matura este o broasca omnivora. In primele stadii de viata, aceasta se hraneste cu fauna acvatica sau terestra (este carnivora), ca la maturitate sa devina omnivora, hranindu-se atat cu componente animale cat si vegetale
Castorul
Castorul este supranumit 'inginerul regnului animal'. Si afirmatia este complet adevarata, caci animalul acesta realizeaza tot felul de constructii, care mai de care mai uimitoare.
Proiectul numarul unu este reprezentat de baraje. Lucrand in comun, castorii rod copacii care cresc pe malurile raului. Acestia se pravalesc in rau. Apoi castorii aduc pietre si namol, intarind constructia cu ajutorul cracilor si tepuselor.
Rezulta un baraj, in spatele caruia apa se intinde si formeaza un lac. Uneori, barajele mai vechi construite de castori au pana la patru metri inaltime si sase sute de metri lungime.
Proiectul numarul doi se refera la canale. Pornind de la lac, se rasfira in toate directiile o retea bogata de canale nu prea adanci, cutreierate in permanenta de castori. Pe aceste canale plutaresc ei catre casa trunchiurile si ramurile copacilor. Bineinteles ca le vine mai usor asa decat sa le tarasca pe pamant cu ajutorul dintilor si labelor.
Proiectul numarul trei sunt colibele. Pe malul lacului
format, castorii isi construiesc casute din ramuri impletite. Casutele lor
seamana cu niste colibe. Ca sa le faca mai rezistente, castorii le intaresc cu
namol si lut. In interiorul colibei, castorii se odihnesc pe un asternut moale
facut din
Pasarile de prada sunt rapitoare innascute - talentul si indarjirea lor le fac campionii necontestati ai lumii pasarilor.Stapanii aerului,inzestrati cu o acuitate vizuala deosebita,isi captureaza si devoreaza victimele cu ajutorul ghearelor indoite si al pliscurilor incovoiate.
Atributul de pasare rapitoare sau pasare de prada se utilizeaza de obicei pentru desemnarea pasarilor din familia numita Falconiformes sau rapitoare de zi.Acest ordin mare si ramificat cuprinde circa trei sute de specii, printre care diversi vulturi,ulii,ereti si soimi.Caracterul lor de rapitoare se poate observa la prima vedere,desi la alte specii carnivore acesta nu este intotdeauna atat de evident.Lupii de mare si familia sfranciocilor desi nu sunt rapitoare de temut, nu fac parte din categoria rapitoarelor de zi.Nici bufnita nu este in aceasta categorie,desi acuitatea vizuala si ascutimea ghearelor nu sunt mai prejos decat ale vulturilor.
Desi rapitoarele de zi nu se pot defini complet pe baza unei singure caracteristici, totusi putem afirma ca in general aceste pasari sunt carnivore si ca in meniul lor figureaza o varietate mare de vietati,incepand de la insecte si reptile,pana la pasari si mamifere.Cu modul lor de viata carnivor,ele sunt ajutate de pliscul lor incovoiat si puternic cu ajutorul caruia sfarama prada.
Soimul calator se arunca cu viteza de 300 km/h asupra prazii.
Majoritatea rapitoarelor de zi isi prind si isi omoara singure prada.In contrast cu alte pasari rapitoare,transporta prada cu picioarele terminate in gheare incovoiate,nu cu pliscul.Exceptie fac hoitarii,care s-au specializat in consumul de cadavre.Din modul de hranire rezulta si faptul ca picioarele lor nu sunt deosebit de puternice si se termina in multe cazuri cu gheare tesite.
Rapitoarele de zi - fie ca vaneaza animale vii,fie consuma cadavre - isi desfasoara activitatea ziua.Exista specii,spre exemplu vindereul de seara,care vaneaza in amurg,dar nici una nu este activa in timpul noptii.Din aceasta cauza ele se numesc rapitoare de zi,in contrast cu bufnitele care duc o viata de noapte.Specia rapitoarelor de zi este una dintre cele mai raspandite de pe glob : reprezentantii sai se gasesc pe toate continentele,cu exceptia Antarcticii.Speciile lor s-au adaptat la cele mai diferite forme de viata,incepand din varful muntilor si jungle,pana la mlastini si tundre.
Migrarea pasarilor de prada
Multe specii din ordinul rapitoarelor de zi isi petrec iarna si vara in locuri diferiteUnele calatoresc ca sa evite vicisitudinile climaterice,altele ca sa exploateze oportunitatile sezoniere in materie de alimentatie.Speciile care se hranesc cu insecte vara migreaza in nord deoarece acolo insectele apar in numar mai mare atunci.Odata cu apropierea iernii insectele incep sa dispara si pasarile sunt nevoite sa porneasca spre sud Urmarirea prazii
Rapitoarele de zi care vaneaza alte pasari urmaresc traseul prazii de-a lungul anului.Soimul Eleonora,spre exemplu,isi intarzie perioada de imperechere pentru ca puii sa iasa in perioada in care cintezoiul traverseaza in numar mare patria ei mediteraneana.Datorita temporizarii corespunzatoare,soimii dezvoltati pot strange usor cantitati suficiente de hrana pentru alimentatia proprie si a puilor.
Alte specii,printre care soimul calator,nu calatoresc departe.Uneori fac un drum de doar cativa kilometri de la cuibul din munti pana la locul de iernat de pe tarmul marii.
In timpul migrarii rapitoarele de zi se straduiesc sa-si aleaga drumul astfel incat sa nu fie nevoite sa zboare mult deasupra marii deoarece s-au specializat pentru zborul planat su nu au putere suficienta pentru zboruri.Au insa proprietatea formidabila de a zbura fara batai de aripi,cu o coordonare uimitoare a aripilor intinse.
Rapitoarele de zi au in general aripi lungi si late,ce dezvolta o putere mare deridicare.Sunt capabili sa stea zile intregi in aer asteptand atenti aparitia prazii.
Una din speciile cele mai interesante de vulturi din Africa (Helotarsus Ecaudatus Daud) se caracterizeaza printr-un zbor foarte special.Un exemplar dezvoltat complet poate avea distanta intre varfurile aripilor intinse de doi metri,dar coada lui este scurta.Daca isi aseaza aripile in spate,pare fara coada.Deoarece este nevoit sa caute cadavre pe o arie intinsa,zboara uneori cu viteza de 80 km/ora.Cand doreste sa schimbe directia instantaneu isi inclina aripile asemenea pasarilor marine.Rareori executa batai de aripi,deoarece poate castiga forta de ridicare din cei mai slabi curenti de aer.
Informatii utile :-desi bufnitele au pliscul si ghearele asemanatoare cu cele ale vulturilor nu exsta o relatie de rudenie apropiata intre ele.Bufnitele s-au dezvoltat probabil din speciile randunelelor de noapte sau lipitoare ,iar stramosii rapitoarelor de zi au fost mai degraba niste specii de batlani.
-rapitoarele de zi isi inghit in intregime prazile mai mici.Enzimele digestive foarte eficiente descompun si mistuie chiar si oasele din prada.Parul si penele inghitite le scuipa ulterior.
-soimul calator e cea mai raspandita specie de pasara de pe glob
-vulturul palmier in afara de cadavre de peste mai consuma intr-un mod total neobisnuit intre speciile rapitoare si plante,mai ales fructele palmierilor
-se estimeaza ca vazul vindereilor este de opt ori mai bun decat cel al omului
-cea mai mare pasare rapitoare este Condorul ce traieste in Anzi.Distanta dintre varfurile aripilor intinse ajunge la peste trei metri.Membrul cel mai mic al ordinului este soimul pitic din India care are aceasta distanta de doar 16 cm,adica este cat un cintezoi.
Masa gratuita
In afara vultanilor,multe specii consuma cadavre cand se iveste ocazia - putine dintre ele pierd ocazia unei mese imbelsugate fara munca.Totusi majoritatea pasarilor rapitoare vaneaza de obicei vietati si le omoara cu armele cu care sunt inzestrate de mama natura - prin intermediul plisculilor si a ghearelor.
Pasarile de prada care rapesc alte pasari de obicei au picioare si gheare mai lungi,pentru a prinde mai usor prada.Mai mult uliul de trestie are articulatii duble pe picioare pentru a putea sa scoata mai usor prada din crapaturile si gaurile stancilor.
Pescuitul din aer
Printre speciile vanatoare,vulturul pescar are un caracter biologic foarte special.Nu numai ca poseda gheare foarte ascutite,dar si piciorul ii este invelit cu o ,,perna'' spinoasa pentru a prinde mai bine prada.Mai mult poate intoarce una dintre gheare,astfel incat are cate doua in fata si doua in spate,ceea ce ajuta la prinderea mai sigura a pestilor ce au corp lunecos.
Pasarile de prada dau un veritabil in spectacol cand isi cauta perechea.Aceste spectacole care sunt acompaniate cu strigate rasunatoare,seamana mult cu vanatorile :una dintre ele se arunca in aer pe deasupra celeilalte de parca aceasta ar fi prada.La unele specii de soimi,perechea se angajeaza intr-un zbor comun jucaus : unul dintre ei scapa o bucatica mancare iar cealalta o prinde din zbor.Perechea uneori isi agata ghearele si se rostogoleste impreuna in aer catre sol si se despart numai in ultimul moment pentru a se putea ridica din nou la inaltimi.In perioada de imperechere ,pasarile rapitoare au obiceiul de a-si proteja teritoriul impotriva intrusilor din specia lor care daca sunt prinsi pot fi mancati de catre femela care stapaneste acel teritoriu.
Cuiburile pasarilor rapitoare sunt la fel de diversificate ca si speciile insesi.Multe specii isi fac cuibul pe suprafete naturale cum ar fi o stanca sau exproprieaza unul de la o alta pasare. Altii realizeaza constructii mari si de obicei grosolane,pe varful unor copaci izolati.
Puii
Numarul de oua variaza intre 1 si 6,speciile mai mari avand mai putine.Incep clocirea aproape din momentul in care au depus ouale,astfel daca sunt mai multe oua in cuib puii nu ies in acelasi timp.Acest aspect este important pentru pasarile de prada caci au o alimentatie mai incoerenta si nesigura.Daca cumva se inputineaza rezerva de mancare macar puii care au iesit primii au sansa de a supravietui.
Puii pasarilor rapitoare se dezvolta mai lent decat alte specii.Hranirea lor este datoria ambilor parinti desi de multe ori femele este cea care pune de mancare in gura puilor.
Puii invata sa zboare mai greu.Parintii ii hranesc si dupa primul zbor reusit.S-a observat ca adultii isi invata puii sa zboare luandu-si de mancare in gura si zburand de la pui acestia fiind nevoiti sa zboare dupa mancare.
Stiati ca :
-Acvila de munte au aripi late de 2 metri este una dintre pasarile rapitoare cele mai puternice
-Ghearele acvilei de munte sunt foarte ascutite,ea omoara prada cu gheara care este in opozitie cu celelalte
-Acvila de mare se hraneste cu animale mai mici si este simbolul national al STATELOR UNITE
-Serparii negri traiesc in Africa,Asia si Europa de Sud ;se hranesc cu soparle,serpi si alte animale taratoare
|
1. Iepurele isi foloseste piciorul din spate pentru a bate toba cu el in pamant avertizandu-si prietenii de apropierea unui pericol. |
|
2. Gura delfinului este plina de colti ascutiti 12-200 si nu-si pierde nici unul in timpul vietii. Delfinii dorm cu un ochi deschis. Isi pot misca ochii in mod separat, uitandu-se cu unul intr-o directie si cu celalalt in alta directie. |
|
3. Cel mai rapid inotator uman, poate inota cu o viteza de 10 km/ora. Delfinul poate inota cu o viteza de 60 de km/ora. Daca inoti langa un delfin si incepi sa te scufunzi, el intotdeauna te va impinge la suprafata. |
|
4. Cimpanzeul este la fel de mare ca multi adulti umani, are 1,7 m inaltime daca sta drept. Un cimpanzeu invata sa se recunoasca intr-o oglinda, dar maimutele nu pot. |
|
5. Cimpanzeul foloseste unelte. Baga un bat sau a un fir de iarba in cuibul de termite si-l scoate plin de termite. Foloseste pietre ca sa sparga alune. |
|
6. Femela leu vaneaza mai mult de 90% din ceea ce mananca un grup de lei, in timp ce masculul prefera doar sa se odihneasca 20-21 de ore pe zi. Vanatul este mai intai mancat de leu, apoi de femele si ceea ce ramane mananca puii. |
|
7. Cand un mascul leu pune stapanire pe un grup, el omoara toti puii. Intr-un grup, toti puii sunt copii masculului dominant. |
|
8. Tigrul are si pielea cu dungi, nu numai blana. 2 tigri nu au aceeasi dispunere a dungilor. Dungile au rolul de camuflaj. |
|
9. Camila poate calatori 5-7 zile fara mancare si fara apa. Cocoasa camilei nu este un depozit de apa ci, de fapt, este o cocoasa obeza in care aduna energie pentru atunci cand mancarea este greu de gasit. |
|
10. Multe animale mor daca isi pierd un sfert din greuatea corpului, dar camila isi poate pierde aproape jumatate din greutatea corpului fara consecinte serioase. Cand gaseste apa, bea in 10 minute cat o treime din greutatea corpului ei. |
|
Rechinilor nu le place carnea umana. E o explicatie pentru faptul ca, in cele mai multe cazuri, rechinii care au atacat un om in largul oceanului, il parasesc dupa prima muscatura. |
|
Maimutele din peninsula Malaca au talent de pescar. Ele isi lasa coada in apa si, imediat ce s-a prins de aceasta un rac, o scot afara si se ocupa de captura. |
|
Sarpele foloseste putina energie si poate rezista perioade lungi de timp fara sa manance. Se cunoaste un caz in care un piton captiv a rezistat 149 de zile fara sa manance si a pierdut numai 10% din greutatea corpului. |
|
Gastele de Canada au un stil neobisnuit de a-si creste bobocii. Cand micutii pui de culoare portocalie parasesc cuibul ei nu sunt ingrijiti numai de proprii lor parinti, gastile mature ingrijesc cu schimbul toti puii, care sunt tinuti laolalta intr-un fel de cresa. |
|
Numele de jaguar provine dintr-un cuvant al indienilor americani care insemna "ucigas care isi rapune prada dintr-o singura saritura. |
|
Coada cangurului este destul de puternica pentru a-i sustine intreaga greutate. |
|
Femela este de peste 30 000 de ori mai mare decat puiul de cangur nou-nascut. |
|
Animalele folosesc electricitatea pentru a supravietui. Impulsurile electrice sunt folosite pentru a transporta semnale de-a lungul nervilor pentru a transporta semnale de-a lungul nervilor pentru a coordona muschii. Unii pesti pot genera un surplus de electricitate pentru a-si prinde hrana, a-i alunga pe inamici si a-si gasi drumul. In Africa, de la Nil pana la Niger sau Zambezi, exista un somn care ca si tiparul electric, produce cantitati mari de energie electrica. Somnul electric produce descarcari de electricitate de pana la 350 de volti pentru socare prazii. El nu este inrudit cu tiparul electric si are aceasta abilitate in stare de completa izolare. Este un exemplu de evolutie paralela, dar somnul are coada pozitiva si capul negativ. |
|
Stiinta a stabilit, ca pestii au voce si auz. Dar intre ei se inteleg in limba lor. Un invatat a demonstrat recent, ca melodiile armonioase ce se raspindesc in apa, in forma de evantai influenteaza placut asupra pestilor si-i atrag spre mal. |
|
Crocodilul nou-nascut e de trei ori mai mare decit oul, din care abia a iasit. |
|
Cel mai mare ochi este cel al caracatitei. Diametrul lui ajunge la 40-50 cm. |
|
Exista un mic pestisor, inarmat cu un ac ascutit, care e unul din dusmanii cei mai primejdiosi ai rechinului. Fiind inghitit de acest urias animal rapitor, pestisorul sparge cu acul pintecele rechinului si iese in libertate. Ca urmare, rechinul moare. |
|
Un
grup de cercetatori a stabilit ca ursii polari sint dotati cu niste ochelari
de soare naturali. |
|
In nordul Australiei se intilnesc fluturi cu dimensiunea de 26 cm. Localnicii folosesc carnea lor. Se intelege ca fluturii nu sint vinati cu plasa, nici cu pusca, ci cu arcul si sageata. |
|
Albinele nu vad culoarea rosie, in schimb pot vedea razele ultraviolete, invizibile pentru ochii nostri. |
|
Coloniile
de furnici se razboiesc intre ele si e vai de furnicile ratacite pe domeniul
altei colonii. |
O specie de furnici se cloneaza in mod natural
Reginele si masculii unei specii de furnici se reproduc
natural prin clonare, potrivit unui studiu al Universitatii din
Masculii au gasit o solutie pentru a-si transmite si ei materialul genetic: ei elimina genomul matern din ou, producand prin clonare masculi identici cu tatii lor. "Am identificat primul caz de reproducere prin clonare a masculilor", afirma Keller, care conduce departamentul de ecologie si evolutie de la universitatea elvetiana. Dupa Keller, acest fenomen este rezultatul unei evolutii in doua etape, care s-a desfasurat pe parcursul mai multor sute de mii de ani. "Intr-o prima faza, reginele au inceput sa produca noi regine prin clonare, ceea ce a facut sa dispara succesul masculilor in procesul de reproducere. Acestia au reactionat incepand sa se reproduca la randul lor prin clonare", sustine cercetato
Curiozitati despre delfini
up
Stiati ca.
adesea in corpul delfinilor, in urma disectiilor, se gaesc ramasite de membre inferioare care dovedesc faptul ca ei au fost candva mamifere terestre?
delfinii respira prin plamani si nu prin branhii?
delfinii nu depun icre, ci nasc pui vii care sunt alaptati ca in cazul oricarui mamifer?
laptele acestor cetacee este unul dintre cele mai bogate cunoscute stiintei, continand 40% grasimi si 10-14% proteine?
puii de delfini, in timpul travaliului, sunt expulzati din abdomenul mamei cu coada inainte, si nu cu capul, cum se nasc toti puii de mamifere? Care este explicatia acestui fapt? Pentru ca sunt mamifere care respira aer atmosferic, daca puiul s-ar naste invers, deci cu capul inainte, in timpul travaliului, care poate dura pana la 10-12 ore, puiul s-ar ineca.
femelele 'fluiera' zile intregi dupa ce dau nastere puiului, astfel incat acesta sa-si poata recunoaste mama in viitor?
diferitele studii facute pe creierul delfinilor au dus la concluzia ca sub raportul cerebralizarii se situeaza pe primul loc dupa om?
atunci cand dorm, delfinii inoata parelel cu suprafata apei, aproximativ sub 30 cm? La fiecare 30 de secunde executa o respiratie in mod reflex si deschid pleoapele. Dupa unii autori, somnul lor este o inhibare alternativa a fiecarei dintre emisferele cerebrale.
delfinii pot fi foarte usor infectati si cateodata ucisi de o boala care se intalneste la porcine, numita erizipel? Ei pot contracta boli si de la oameni, nu numai de la animale, precum gripa, oreionul si poliomelita.
delfinii afiseaza si un comportament violent? Ex: infanticidul. Unii masculi omoara puii unor femele pentru ca acestea sa devina receptive sexual fata de ei.
Tursiops truncatus este cel mai inteligent dintre cele trei specii de delfini si este cel mai adecvat pentru procesele de instruire si constituie un subiect excelent de cercetare? Se adapteaza foarte bine in captivitate si chiar se reproduce in aceste conditii.
delfinii in mod obisnuit sunt foarte comunicativi dar in captivitate incep sa surzeasca si greutatea cerebrala scade cu pana la 30%?
delfinii devin agresivi in momentul in care oamenii incearca sa-i mangaie excesiv?
inotul supravegheat alaturi de delfini este folosit din ce in ce mai mult ca metoda curativa? Se cunosc, astfel, cateva cazuri in care mai multe persoane au fost vindecate de diferite boli dupa ce au inotat alaturi de delfini.
Un animal singuratic
Daca sepiile evolueaza in apropierea fundului marin ,iar calmarii traiesc in masa apei, caracatitele sunt animale strict bentonice, parasind solul submarin doar rareori.
Pol fi intalnite din apele litorale pana la adancimi 150 m, dar pe coastele Irlandei fost pescuite exemplare si de la 400 m.au
Caracatita este un animal solitar, foarte atasat teritoriului sau, pe care vaneaza si pe care-l apara cu indarjire de intrusi. Prada sa preferata o formeaza crustaceele - crabi si languste, uneori scoici, cateodata pesti si chiar alte cefalopode.
Are totdeauna un adapost, o cavitate in malul stancos , o gropita acoperita cu pietre sau interiorul unei amfore din incarcatura vreunei nave antice scufundate.In jurul adapostului sunt, adesea, resturi din carapacea cranbior sau fragmente din cochilii ramase de la mesele caracatitei , care isi consuma victimele retrasa inauntru.
De altfel ,isi paraseste ascunzatoarea doar cand porneste in cautarea hranei sau cand incearca sa gaseasca un loc mai sigur si cat mai izolat, mai departe de adaposturile altor indivizi, pentru a evita contactele. Acestea se produc numai in perioada de perechere ,femela revenind apoi repede la viata singuratica, pentru a depune si ingriji ouale.
Expeditiile de vanatoare au loc la ceasul inserarii sau in zori, deplasarile din cursul zilei fiind mult mai scurte. Pentru prinderea prazilor sunt folosite cele opt brate, fiecare prevazut cu doua randuri de ventuze puternice si unite la baza printr-o membrana.
Animalul capturat este paralizat cu o muscatura care introduce in corp o otrava secretata de glandele salivare, dupa care este sfasiat cu cele doua falci cornoase. Cochilia scoicilor este strapunsa in mai multe locuri , cu ajutorul unei radule , care are rol de pila , aspirarea carnii fiind astfel usurata.Digestia este lunga , durand aproximativ 12 ore.
In realizarea ei un rol esential il are glanda digestiva , care secreta enzime si asigura absorbtia alimentelor ,deja sfaramate si lichefiate , in cecum.
Un mod de deplasare unic
Pentru a intelege cum se realizeaza locomotia sunt necesare cateva cuvinte privind structura corpului. Acesta este acoperit in intregime de o manta care, pe partea dorsala, este concrescuta cu tegumentul, iar ventral este libera, delimitand un spatiu numit cavitate paleala.In partea anterioara, deci spre brate, cavitatea paleala comunica cu exteriorul printr-o fanta, care lasa sa patrunda apa ce asigura oxigenarea sangelui care circula prin cele doua branhii. Cand muschii circulari ai mantalei se contracta, fanta se inchide, iar apa este expulzata cu putere, printr-un fel de de palnie al carei tub se deschide la baza bratelor, propulsand caracatita in directie opusa Cu cat muschii se contracta mai puternic, cu atat deplasarea este mai rapida. Schimbarea directiei se face prin orientarea tubului palniei, care este foarte mobil sl functioneaza ca o carma. Desfacerea bratelor incetineste sau opreste deplasarea. Originalul sistem de locomotie este folosit de animal pentru a se arunca fulgerator asupra prazii, dar si pentru a fugi din fata dusmanilor - murene sau alti pesti de mari dimensiuni.
Pentru a-si asigura retragerea, caracatita foloseste un procedeu care si el este unic. Elibereaza un nor de "cerneala', a carui forma este, in general, asemanatoare cu cea a corpului ei. Aparitia brusca a norului de "cerneala' deruteaza, pentru moment, urmaritorul, iar caracatita izbuteste astfel sa se strecoare in fisura unei stanci, la adapost. Aceasta "cerneala' este de fapt, un pigment negru (melanina) ,amestecat cu mucus , produs intr-o punga ce se deschide in intestin , in apropierea anusului.Celulele glandulare din peretii pungii sunt cele care secreta melanina stocata si expulzata ,cand caracatita se simte in pericol , sub forma unui nor ce ramane compact timp de zece minute.
Arta camuflajului
Modificarea totala si aproape instantanee a culorii se realizeaza dalorita existentei in derma a unor celule pigmentare specializate, numite cromatofori. Acestea sunt inconjurate de fibre musculare, asezate radial, a caror contractie dilata celula si astfel densitatea granulelor de pigment se micsoreaza. Celula revine la starea ei initiala prin contractia sacului pigmenlar. Cromatoforii sunt asezati pe mai multe straturi, patru sau cinci de obicei, iar pigmentii lor au culori diverse - galben, portocaliu, rosu. castaniu sau negru, cantitatea acestora depinzand de varsta animalului. La exemplarele tinere domina cei galbeni si portocalii.
Mai exista si alte mecanisme care asigura schimbarea culorii, de pilda celule care refracta lumina (iridiofori) sau care o disperseaza (leucofori), si apar ca pete albe.
Interactiunea tuturor acestor elemente realizeaza varietatea desenelor din pielea cetalopodelor, dar ele nu depind numai de factorii cromatici, ci si de postura animalelor. Corpul lor se poate acoperi cu pete deschise sau intunecate si cu asperitati ce imita structura stancilor , iar bratele se ridica si se rasucesc intr-un anumit ritm.
Exista la caracatita desene pe care le-am putea numi permanente , fiindca pot sa dureze cateva zile si au rolul de a face animalul cat mai putin vizibil.Cand insa vrea sa iasa in evidenta , pentru a-si impresiona agresorii , culorile apar sau dispar in cateva secunde.
Pielea devine neteda , se albeste sau se inroseste.La exemplarele foarte tinere , numarul cromatoforilor este redus , numai vreo 65, dar creste rapid , iar cand acestea ating varsta de un an , numarul lor este de circa 2 milioane.
Un misterios comportament de reproducere
La toate cefalopodele ,sexele sunt separate ,la unele dintre ele existand si un pronuntat dimorfism sexual ,cum este ,de pilda cel de la Argonauta argo , un straniu octopod din marile calde.La aceasta specie ,msculul este minuscul ,femela este de 20 de ori mai mare si ,in plus, poseda o cochilie pergamentoasa ,rasucita in spirala.Numita nacelle,aceasta este secretata de doua dintre cele opt brate si serveste drept adapost pentru oua.La multe cefalopode , intre ele si la Octopus vulgaris,modul in care se realizeaza fecundatia este destul de ciudat si deslusirea acestei probleme a dat multa bataie de cap zoologilor.
O contributie remarcabila o datoram marelui naturalist roman Emil Racovita.Lucrand la Statiunea marina de la Banyuls-sur-Mer, intemeiata pe tarmul Mediteranei,la poalele muntilor Pirinei ,in 1882,de catre maestrul sau ,profesorul Henri de Lacaze-Duthiers ,tanarul Racovita a inceput sa publice ,din 1894, oserie de lucrari sub titlul "Note de biologie".Sunt , de fapt, rezultatele unor observatii rabdatoare si atente asupra comportamentului animalelor marine ,fundamentale pentru conturarea unui domeniu de cercetare care ,peste o jumatate de secol ,va cunoaste o mare dezvoltare sub denumirea de Etologie.
Prima dintre "Notele" lui Emil Racovita , prezentata de Henri de Lacaze-Duthiers la Academia de Stiinte din Paris, a fost consacrata "Imperecherii la cateva Cephalopode: Sepiola Rondeletii, Rossia macrocosma si Octopus vulgaris".Racovita a observat comportamentul cefalopodelor in acvariul ,da mai ales in marele vivarium al Statiunii si a interpretat correct toate fazele actului de imperechere ,punand astfel capat nenumaratelor pareri fanteziste sau gresite.
In apele temperate , imperecherea caracatitelor are loc primavara , iar in apele tropicale nu este legata de nici un anotimp.
Masculii ajung mai repede la maturitate sexuala ,insa femelele accepta acuplarea chiar daca nu sunt mature.Sexele se recunosc olfactiv si tactil.La masculul de Octopus , al treilea brat dorsal este modificat si transformat in organ sexual ,numit hectocotil.Cu acest brat ,masculul scoate spermatozorii din cavitatea sa paleala si ii introduce in cavitatea paleala a femelei ,depunandu-i in dreptul oviductului.Spermatoforii sunt mici tuburi ,care contin milioane de spermatozoizi.Cand tuburile se sparg, spermatozoizii eliberati ajung in glanda oviductului, unde sunt stocati ,iar in momentul pontei fecundeaza ouale care ies din oviduct. 46938hcb47gdj4f
Imperecherea la caracatite se produce faar o adevarata apropiere intre parteneri ,contactul realizandu-se prin intermediul hectocotilului , care se intinde si patrunde in cavitatea paleala a femelei.La alte cefalopode , la Argonauta argo , de exemplu ,
hectocotilul , incarcat de spermatofori ,se desprinde de corpul masculului ,devine independent si inoata spre femela.
Marele naturalist francez Georges Cuvier (1769-1832) , fondatorul Antomiei comparate, a considerat aceste tentacule mosdificate drept animale independente si le-a descris sub numele de Hectocotylus.Cu 2000 de ani inaintea sa , filozoful grec Aristotel stia ca acestea sunt tentacule de cefalopode , care au rol in fecundatie.
Sacrificiul femelei cd938h6447gddj
Acelasi Aristotel veme de sapte ani a fost invatatorul lui Alexandru cel Mare , a urmarit cu atentie modul de dezvoltare la multe animale , intre acestea fiind si aracatitele.Studiul sau trebuie privit ca primul tratat de Embriologie.Cercetarile moderne au adus ,de sigur ,numeroase precizari importante ,dar Aristotel a sesizat toate momentele esentiale ale dezvoltarii la caracatita.
Stim astazi ca , atunci cand se apropie momentul pontei, femela curata plafonul adapostului de care vor atarna apoi cordoanele de oua.Fiecare dintre acestea are cam 10 centimetri lungime si contine intre 2000 si 3000 de oua minuscule (2,4 mm).Depunerea oualelor se face pe parcursul 2-3 saptamani , iar ponta va contine in final in final aproape 500.000 de oua , a caror dezvoltare ajunge la capat dupa doua luni.Cercetari recente au stabilit ca durata minima a incubatiei este de 24 de zile , iar cea maxima de 125 de zile , temperatura apei fiind factorul determinant.
In perioada incubatiei , femela nu paraseste ouale, ramane in preajma lor , le apara de pradatori , le curata si vanura apa , pentru a le asigura o mai buna oxigenare .Nu se hraneste si , curand dupa aparitia puilor , moare.Viata sa este de numai 12-14 luni mult mai scurta in comparatie cu cea a masculilor ,care pot trai ca trei ani.
La iesirea din ou , puii masoara doar 3 mm si trebuie sa se descurce singuri.Vreme de 2-3 luni duc o existenta nectonica , miscandu-se in masa apei si hranindu-se cu larve de crevete .Coboara apoi pe fund si trec la un regim de viata si un comportament asemanatoare cu cele ale adultilor.
Stadiul nectonic este plin de pericole (multi pui pier) , dar el asigura raspandirea speciei.Daca exista hrana suficienta , cresterea este rapida, cam cu 8 grame pe zi , adultii cantarind 3 kg.La Octopus vulgaris , greutatea maxima cunoscuta este de 10 kg, lungimea bratelor atingand 1,30 m.
Emil Racovita a urmarit comportamentul de Octopus , la care lungimea bratelor era de 30 cm.Acesta a fost unul dintre cele mai mari exemplare capturate la Banyuls-sur-Mer.
Sunt si specii care depasesc in dimensini caracatita din Mediterana.Octopus dofleini , de pe coastele nordice ale Pacificului , are brate lungi de 3 metri si poate cantari cam 30 de kg.Este cea mai mare specie cunoscuta pana astazi.A fost filmata de catre echipa comandantului Jacques-Yves Cousteau , in apele din preajma orasului Seattle, si apare, ca vedeta, intr-unul din primele episoade ale serialului de televiziune "Odiseea echipajului Cousteau".
Un sistem nervos complex
Sistemul nervos si organele de simt ale caracatitei sunt concentrate in regiunea capului, protejate de o capsula cartilaginoasa.Prin complexitatea lor , amintesc de creierul si organele de simt ale vertebratelor.
Ganglionii situati in cap formeaza o masa compacta de la care pornesc nervi spre diferite oragane.Acest sistem nervos central ar fi format,dupa opinia unor savanti englezi , din peste 168 de milioane de neuroni.
In 1936, cercetatorul englez J.Z. Young a constatat , cu surprindere , ca fibra nervoasa a cefalopodelor este uriasa, avand un diametru de 50-100 de ori mai mare decat cea umana.Acest axon gigant a permis cercetari extrem de interesante , care au dus la nasterea unei noi discipline - neurofiziologia celulara.
Ochii ,situati pe partile laterale ale corpului, au , de asemenea , o structura anatomica unica printre nevertebrate , apropiata de organul vizual al vertebratelor.Ei sunt formati din cornee , iris , cristalin, retina, iar la exterior sunt aprati de doua ploape.Chiar daca nu distinge culorile , ochiul caracatitei se acomodeaza cu usurinta la schimbarile de luminozitate si de distanta.Pupila are o ciudata forma restangulara.
Desi exista un nerv acustic, se pare ca sunetele nu sunt percepute de catre caracatite.
Inteleptele adancurilor
Experientele , facute atat in mediul natural , cat si in acvariile laboratoarelor , au pus in evidenta comportamete care lasa impresia unor actiuni capabile sa invete rapid si sa memoreze experientele avute.
Geoffrey Sanders , profesor la Universitatea din Londra , a imaginat cateva experiente care au dus la rezultate concludente.A invatat rapid o caracatita sa distinga culoarea alba de cea neagra.El a introdus in acvariu un disc negru , pe care caracatita l-a atins cu un brat si a primit drept recompensa un peste.Apoi un disc alb , care , odata atins , a declansat o descarcare electrica ce a silit animalul sa se retraga in adapostul sau.La o noua aparitie a discului negru, atacul a fost fulgerator si caracatita si-a primit recompensa , dar cand a fost scufundat discul alb ea a ezitat si apoi s-a restras.
Experientele au fost multiple si au demonstrat ca o caraactita este capabila sa distinga forma si marimea obiectelor , sa parcurga fara greseala un labirint, pentru a ajunge la prada , sa memoreze anumite intamplari si sa le evite pe cele neplacute.Concluzia : cefalopodele dispun de posibilitati extraordinare pentru a explora si cunoaste mediul in care traiesc si pentru a-si adapta comportamentul.Scufundatorii echipei Cousteau au realizat un experiment spectaculos in adancul marii , cu o caracatita careia i-a fost prezentata o langusta intr-un balon de sticla inchis cu un dop.Dupa cateva inceracri neizbutite ,cefalopodul a inteles ca pentru a ajunge la prada , trebuie sa scoata dopul si a facut acest lucru cu usurinta , folosindu-si tentaculele .
Capabile de atatea performante , caracatitele ar trebui sa fie stapanii absoluti ai fundurilor marine, dar in realitate lucrurile nu stau chiar asa.Dupa parerea oamenilor de stiinta , exita doua motive majore care le limiteaza posibilitatile.Intai ,pigmentul din sange , care transporta oxigenul la tesuturi , nu este hemoglobina , care are in compozitie fier, cala vertebrate , ci hemocyanina , pe baza de cupru.
Prezenta acesteia diminueaza serios capacitatea sangelui de a absorbi oxigen , capacitatea care la caracatite este de numai 3-5,5 la suta , fata de 10-20 la suta , cat este la pesti , al caror pigment transportor de oxigen este hemoglobina.
Din cauza oxigenarii deficitare a tesuturilor , caracatitele nu sunt capabile de eforturi indelungate , obosind repede.Cel de-al doilea motiv este durata foarte limitata a vietii , care nuingaduie acumularea experientei ce ar transforma caracatitele, dupa cum se exrpima Couteau , "intr-un fel de intelepte ale adncurilor , redutabile si viclene".
Caracatita si omul
In multe locuri din lume , caracatita este prinsa de pescari , in diverse moduri , si vanduta ca aliment.Traditia s-a perpetuat fara intrerupere din Grecia arhaica si Egiptul faraonic pana in zilele noastre.Grecii, turcii, italienii sunt mari consumatori de cefalopode.La fel si populatii de pe tarmurile nord-africane.
In afara de procedeul traditional de prindere , ce foloseste o oala de pamant, in care caracatita, totdeauna dornica de un adapost , intra si este trasa apoi la suprafata , sunt si alte metode , bazate pe momeli si carlige.Animal curios ,caracatita se arunca asupra a tot ce misca.Pe coastele Africii , pescarii scufunda ramuri de palmier , acoperite de alge , de care caracatitele se agata.In sudul Frantei , in Provence , se foloseste procedeul numit "al femelei".O femela capturata este legata cu o sfoara si coborata in mare , ca momeala , pentru masculii care se agata ea.
Caracatitele sunt capturate , de asemenea , in Polinezia si
in Extremul Orient , in
In general , pescarii considera caracatitele drept rivale care le fura pestii din plase si , mai ales , langustele din capcane.Furtisagurile acestea sunt reale , dar , tinand seama de metabolismul deficitar , care le limiteaza activitatile si de scurtimea vietii , caracatitele au un impact minor asupra pescuitului.
"Caracatitele se reproduc primavara si raman ascunse cam doua luni. Femela, dupa ce a depus oua, ramane in preajma lor. Ea incepe sa slabeasca, lllndca nu mal pleaca in cautarea hranei. Ouale suni depuse intr-o gaura si sunt atat de numeroase, incat formeaza o masa mai mare decat carpul animalului. Ouale crapa dupa aproximativ 50 de zile sl puii Ies catarandu-se. Ei seamana cu niste mici paianjeni si sunt numerosi. Forma caracteristica a corpului lor nu este inca vizibila, dar se disting bine contururile generale. Sunt atat de neputinciosi si plapanzi, incat pier in numar loarte mare. Par lipsiti de organizare Interna, atat sunt de mici' (Aristotel - "Istoria animalelor")
Rechinii, Vulpile si Diavolii de Mare sunt pesti cartilaginosi, scheletele lor fiind din cartilaj. Este acelasi tesut care captuseste incheieturile si da forma urechilor si nasurilor noastre.Desi mai putin rezistent decat osul, cartilajul sustine corpul unora dintre cele mai mari animale marine.
Pestii cartilaginosi au corpuri fusiforme, acoperite cu piele aspra ca smirghelul si inotatoare rigide ce nu se pot pila. Maxilarele lor sunt puternice si prevazute cu dinti capabili sa muste si sa sfarme. Majoritatea acestor pesti sunt pradatori, insa cele mai mari specii se hranesc cu vietati planctonice. Exista circa 600 de specii de pesti cartilaginosi, majoritatea traind in mare. Doar cativa se aventureaza in ape dulci
Rechinii
Rechinii sunt cei mai cunoscuti pesti cartilaginosi si cei mai temuti. Exista 340 de specii si, desi se stie ca numai 20 ataca omul, fac sute de victime annual. Ei au o conformaitie speciala pentru a inota non-stop. Au ficatul mare si uleios, care functioneaza ca UN flotor si un ascutit simt al mirosului, care-I anunta de prezenta hranei de la mare departare. Rechinii inoata la suprafata, insa exista si specii care traiesc pe fundul marii, avand un camuflaj efficient, care-I apara de pradatori.
RECHINUL CALUGAR
Traieste pe fundul marii pana la 100 m adancime. Are corpul plat si inotatoare pectorale late, care-i dau aspectul unei vulpi de mare. Se hranaeste cu pesti mici de pe fundul marii. Poate simti campul electric slab din jurul unui peste, astfel incat descopera prada chiar daca este ingropata in nisip. Puii ies din icre in corpul femelei.
Denumire stiintifica: Squatina squatina
Raspandire: estul Oc. Atlantic, Marea Mediterana
Dimensiuni: pana la 1, 8 m lungime.
WOBBENGONG
Aceasta specie nu-si cauta activ prada. Sta la panda, camuflata pe fundul marii. Pestele are desene de culoare cafeniu -deschis, iar maxilarele au "ciucuri" carnosi pe margini. Poate sta nemiscat ore intregi, iar daca prada ajunge prin preajma, o ataca fulgerator. In mod normal nu ataca omul, insa poate fi periculos daca este calcat accidental.
Denumire stiintifica: Orectolobus maculates
Raspandire: vestul Oc. Pacific
Dimensiuni: pana la 3 m lungime
RECHINUL PITIC
Este probabil cel mai mic rechin din lume, corpul lui fiind mai scurt decat mana omului. Rechinul pitic se ridica aproape la suprafata in timpul noptii si are partea abdominala luminoasa, putand s-o "aprinda" cand se hranaeste aproape de suprafata. Aceasta lumina palida face ca siluieta lor sa nu poata fi vazuta de dedesubt ferindu-I astfel de pradatori.
Denumire stiintifica: Squaliolus laticaudus
Raspandire: pe tot globul
Dimensiuni: pana la 25 cm lungime
RECHINUL-TAIETOR
In loc sa-si ucida si sa-si inghita prada, acest rechin musca mici bucati de carne. El ataca animale mult mai mari decat el, inclusive delfini si balene si se cunosc cazuri cand a muscat din garniturile de caucuic a submarinelor. Traieste indeosebi, la adancime, urcand la suprafata dupa lasarea intunericului, ca sa se hraneasca cu alti pesti.
Denumire stiintifica: Isistius brasiliensis
Raspandire: Oc. Indian, Oc. Pacific, sudul Oc. Atlantic
Dimensiuni: pana la 50 cm. lungime
RECHINUL PORT JACKSON
Cu capul bont, inotatoarele tepoase si gura indreptata in jos, acest rechin se deosebeste de majoritatea celorlalti. El se hranaeste dupa lasarea intunericului cu moluste si crabi pe care-I zdrobeste cu dinti posteriori aplatizati. Se inmulteste la mica adancime si depune icrele intr-un invelis tare si spiralat. Uneori, femela ascunde invelisul in crapaturi din stanci, unde au multe sanse de a ramane intacte pana la iesirea puilor.
Denumire stiintifica: Heterodontus portusjacksoni
Raspandire: sudul Oc. Pacific
Dimensiuni: pana la 1, 5 m lungime
RECHINUL DE GROENLANDA
Rechin mare, care Traieste in ape reci si se hranaeste cu pesti foci, resturi aruncate de pescari. Este un animal lenes, care-si petrece o mare parte a timpului aproape de fundul marii. Carnea lui este otravitoare pentru om, insa uneori rechinii se devoreaza intre ei. Adultii poarta, de obicei crustacee parazite de marimea unui deget langa ochi, despre care se crede ca ar ademeni prada.
Denumire stiintifica: Somniosus microcephalus
Raspandire: nordul Oc. Atlantic, Oc. Arctic
Dimensiuni: pana la 6, 5 m lungime
Cea mai mare pasare din lume - in Noua Zeelanda a trait pana la inceputul secolului al XIX-lea pasarea Diornis, ce masura 3,5m inaltime.
Insa mai mare decat aceasta ar fi fost pasarea Aepiornis, originara din insula Madagascar, care se pare ca atingea inaltimea de 5m.
Cea mai mare pasare care traieste in zilele noastre este strutul african; el atinge inaltimea de maxim 2,75m, are lungimea de 2m (de la varful ciocului si pana la finele cozii) si cantareste pana la 130 kg. Oul de strut are o greutate de 1000 - 1500 g. Pasarea aceasta uriasa se hraneste cu lucerna, consumand aproximativ 7 kg pe zi. Desi pare greu de inchipuit, poate sa nu bea apa vreme de noua luni. Nu zboara, dar alearga mai repede decat un cal pur sange.
Strutul este si neasteptat de puternic; dintr-o singura lovitura de picior poate dobori un om normal. Se spune ca-i tine bine minte pe cei care-i fac vreun rau sau il supara si incearca sa se razbune. Daca i se trage un ciorap pe cap (asa este si vanat) se simte in siguranta, caci (se presupune) are impresia ca nu poate fi vazut. Uneori, domesticit, este folosit la paza oilor, in locul cainilor.
Cea mai mica pasare din
Cea mai mare pasare din
In
TAINELE SCOICILOR
Neamul scoicilor numara mai bine de patruzeci de specii care isi duc viata prin malurile si nisipurile Terrei, fie ele dulci ori sarate, iazuri, balti, rauri, mari si oceane, din zonele calde si pana la limita de miazanoapte a celor temperate. Au aparut prima data cu cateva milione de ani in urma si de atunci n-au evoluat prea mult, inscriindu-si marturia in sedimentele calcaroase. In marele neam al scoicilor poti intalni - alaturi de pitici - mici cat o unghie - adevarati uriasi de marimea unei farfurii.
Nu inoata; se misca incet la suprafata malului sau a nisipului in care vietuiesc, ajutandu-se cu un piciorus carnos, triunghiular si poate fi socotita vietuitoarea cea mai inceata din lume. Unele specii, in fata primejdiei, pot face salturi de cativa centimetri, incordandu-si piciorusul. Nu au cap, nu au gura, n-au ochi si nici urechi. Inseamna ca nu vad, ca nu aud. Singurul lor simt fiind cel tactil, pot sesiza orice apropriere care prilejuieste o cat de mica tulburare a apei. Atunci isi strang bine cele doua capace - sidefate pe dinauntru - care le invelesc, ocrotindu-le, cu o forta ce intrece de doua-trei ori taria celor mai puternici muschi ai corpului omenesc.
E singura vietuitoare care poate incorpora piatra de var cuprinsa in ape, putand fabrica sidef, lacrima scumpa a adancurilor care intruchipeaza perlele.
Infipta in mal sau in nisip, scoica lasa capatul dindarat afara, putin cascat. Apa, aduca de vartejul unor cili, intra, spala branhiile care opresc oxigenul, si aduce cu ea maruntele fiinte care ii alcatuiesc hrana. Prin miscarea in sens invers a cililor, apa este scoasa apoi afara. Scoicile se inmultesc prin oua pe care le clocesc intre foile branhiilor. Larvele mici sunt date afara din casa mamei si, inotand, ajung pe aripioarele pestilor. Aici se dezvolta pana ajung scoici mici.
Scoicile mai bat un record in lumea vietuitoarelor: pot trai sase luni fara sa manance, ramanand insa in mediu umed. Cand seaca apele baltilor si ale iazurilor, se ingroapa in maluri si, daca dispun de umiditate, pot sta luni intregi intr-un fel de dormitare.
CrocodiliiCrocodilii pot fi considerati drept cele mai mari reptile, adevarate continuatoare ale marilor dinosauriene din perioada Triasica. Crocodilii au o larga raspandire atat in apele curgatoare, cat si in cele statatoare )lacuri si mlastini) din regiunea tropicala a Pamantului. Desi sunt adaptati la viata acvatica, isi petrec foarte mult timp pe uscat, la soare, fiind dornici de multa energie calorica. In present, exista trei familii de crocodile (Crocodilide, Aligatoride si Gavialide), precum si un numar de 17 specii diferentiale dupa lungimea si culoarea corpului, ca si dupa conturul si marimea botului.
Crocodilidele sunt alcatuite din mai multe specii. Cele mai mari si mai cunoscute sunt cele din fluviile Africii centrale si vestice (Senegal, Niger), asa cum este Crocodilul cu platosa, precum si crocodilul de Nil, care traieste in apele din partea estica a acestui continent, fiind considerat cea mai temuta reptila, care ataca, de regula, in cursul noptii, toate categoriile de animale care stau in preajma unitatilor acvatice. De asemenea, foarte cunoscut este si Crocodilul cu creste, cu o lungime de 7 m, care traieste in toate apele curgatoare din sud-estul Asiei (Mekong, Irrawady, Salween, Sikiang s. a.), si din cele din nordul Australiei. Este foarte mancacios, hranindu-se cu mamifere si chiar si cu hoituri.
Aligatoridele includ speciile de aligatori si caimani. Aligatorii - raspanditi atat in apele fluviului Chang-Jiang sau Yang-Tse din China - au botul lat si sunt cunoscuti sub numele de Aligatorul de China, dar si in apele fluviului Mississipi, mai ales in delta acestuia, unde traieste aligatorul-stiuca sau Aligatorul american, care are si un bot ascutit, ca de stiuca. Este feroce si ataca si omul. In America Centrala si in America de Sud (Brazilia) se intalnesc caimani, care prefera locurile mlastinoase, ducandu-si viata mai mult in namol.
Gavialidele populeaza apele curgatoare din sudul Asiei (Indus, Gangele, Sonul, Yamuna, Brahmaputra). Specia cea mai mare este Gavialul Gangelui, de peste 6 m lungime, considerat de indieni ca un animal sfant. Se hraneste mai mult cu peste.
Crocodilii, prin marimea si greutatea corpului lor, ocupa un mare spatiu in mediul acvatic in care traiesc, inlaturand din habitatul lor speciile de animale mai putin puternice. Ei isi duc viata in grupuri mari si au nevoie de o substantiala cantitate de hrana. Ataca animalele vertrebrate mari (antilope, zebra, bivoli), dar si pesti, iar in anumite situatii, se multumesc si cu moluste si crustacee. Cand sunt enervati, pot deveni periculosi pentru om.
Foarte multa vreme s-a crezut ca aceste reptile ajung pana la 10-12 m lungime. Din cercetarile facute, se pare ca numai Crocodilul de Nil si Gavialul Gangelui ating aproximativ 7-8 m.
Crocodilii maturi si cu o lungime mare pot ajunge la o greutate de 350-400 kg. Coada lor este aproape cat lungimea corpului si au un bot lung, cu o larga deschidere, ce formeaza o mare cavitate bucala, conturata de cele doua maxilare (inferior si superior). Pe conturul maxilarului stau infipti, in alveole, 60 de dinti foarte puternici. Cu greutatea corpului, cu marimea cavitatii bucale si cu dintii sai puternici si numerosi, cand ataca prada, crocodilul dezvolta o forta de aproape 10 tone. Prada nu este amestecata, ci sfarmata in bucati mici, pentru a putea fi inghitita. Unele specii de crocodili, dupa ce au inghitit un mamifer mare, pot renunta la alta hrana pentru a o perioada mare de timp. Exista crocodili care rezista fara sa se hraneasca pe o durata de un an. Cand sunt infometati, devin foarte agitate, scot botul mult afara din apa si emit niste sunete infricosatoare. Uneori, aceste sunete aduc cu un fel de bolboroseala. Exista insa si situatii in care unele specii de crocodili, hraniti cu indestulare, stau la tarm, pe uscat, la soare, in timp ce alte specii raman pe fundul lacurilor sau raurilor, ori de o ora, fara sa respire.
Crocodilii se inmultesc prin oua. In functie de specie si de familie, femela depune intre 30 si 100 de oua, in doua sau trei etape. Ele sunt de marimea oualor de gasca, cu coaja groasa, de natura calcaroasa. Pentru clocire, sunt ingropate in nisip, unde, datorita caldurii solare, se poate dezvolta o temperature de 30-35 de grade. Alteori, ouale sunt depuse in cuiburi instalate in resturile organice ale mlastinilor, unde primesc o caldura sporita, ca urmare a procesului de putrefactie. Dupa 8-10 saptamani, puii ies din oua, sunt luati in gura de catre femela si transportati in apa, loc in care sunt hraniti cu animale inferioare.
Crocodilii au pielea foarte frumos colorata, in figuri
geometrice neregulate si atractive. Constituie o mare valoare comerciala,
intrucat din ea se pot confectiona atragatoare produse de lux (genti, pantofi,
posete). Astazi, vanatoarea de crocodili a atins cote maxime, mai ales in
privinta aligatorilor. Pentru a preintampina un dezatru ecologic, in unele tari
din Asia (
1.Viata la fund.
Multi pesti si alte vietati traiesc in apropierea tarmurilor, in mal, nisip sau langa roci.Resturile de scoici si cochilii de pe plaja au fost candva casele unor animale marine cu corp moale.In timpul fluxului, crabii isi cauta hrana pe tarm.
2.Ierburi de mare
Plantele marine nu au radacini, flori sau frunze adevarate. Unel se lipesc de stanci si cresc lungi, in cautarea luminii solare. Mici bule de gaz fac ca tulpinile sa se miste usor.
3. Hrana marina
Plantonul este o planta sau un animal minuscul care traieste aproape de suprafata apei, constituind harna multor vietati marine.
4.Viata la suprafata
Majoritatea pestilor traiesc la suprafata sau la adancime medie.Ei nu se opresc din inotat, iar formele lor ii ajuta sa inoate foarte repede.
5.Viata in adancuri
La fundul marilor si oceanelor nu ajunge lumina Soarelui.Aici traiesc putini pesti, care adesea lumineaza cu propiile lor corpuri pentru a vana sau a se imperechea.
Anemonele de mare paralizeaza cu tentaculele lor pesti mici, cu care se hranesc.
Melci turtiti se deplaseaza incoace si-ncolo, revenind intotdeauna inacelasi loc pe stanca.
Daca steaua de mare este muscata de vreun peste, partea lipsa creste la loc.
Uneori, din cauza abundentei planctonului, apa mari devine verde sau rosie.
Dusmanul calmarului urias este casalotul Adesea, ei se lupta in adancuri.
Enormul rechin-balena se harneste numai cu plancton.
Pesti zburatori se pot deplasa 100 de metri in aer.
Savantii credeau ca pestii numiti coelacanth au disparut demulta vreme, insa in 1938 s-a descoperit un exemplar viu si sanatos.
Mari si oceane
1.Ape calde si ape reci
Apa acopera trei sferturi din suprafata Pamantului.La Ecuador, marile sunt calde, iar in Arctica sunt inghetate.Curentii oceanici pot contribui la incalzirea sau racirea apei.Curentii sunt fasii de apa care se deplaseaza sub forma de inele imense, din regiunile calde in cele reci.Ei sunt consecinta valurilor si a rotatiei Pamantului.
2.De ce sunt marile si oceanele sarate?
Raurile si apa de ploaie spala mineralele sarate de pe uscat, aducandu-le in mare.Unele animale marine utilizeaza sarea pentru cochilii.Marile mici, din interiorul contineltelor, sunt cele mai sarate.Marea Moarta din Israel este ata de sarata, incat pestii nu pot trai in ea.Daca marile si oceanele ar seca, din sarea care ramane s-ar putea construi in jurul Ecuadorului un zid inalt de 282 km si gros de 1,5 km.
3.Ce sunt valurile?
Valurile sunt unduii ale apei oceanelor, provocate de vant.Apa pare sa inainteze, dar de fapt urca si coboara.Valurile pot strabate sute de kilometri. Ele devin inalte, iar coama lor se rostogoleste cand ajung la tarm.Cutremurele si eruptiile subacvatice cauzeaza valuri uriase, cu inaltimi de peste 10 metri.
4.Maree.
De-a lungul coastelor, apa se ridica si se retrage de doua pri pe zi.Aceste fenomene se numesc flux si reflux si se datoreaza atractiei Lunii si a Soarelui.
5.Lumea in adancuri
Fundul mariilor si a oceanelor arata intocmai ca uscatul, cu campii, vai si munti.
a. Recifii de corali sunt bariere formate din partile dure ale unor animale gelatinoase, numite corali si se gasesc in apele tropicale putin adanci.
b.Gropiile abisale nu prea au fost explorate. Sunt intunecate, caci lumina Soarelu nu ajunge acolo.
c.Farul avertizeaza marinarii asupra stancilor subacvatice, care ar putea distruge vapoare.
d.O insula nu e altceva decat varful unui munte submarin.
e. Cel mai inalt munte din lume este munteleubacvatic Mauna
Kea din
f. In Groapa Marianelor(11 km adancime) din Oceanu Pacific un obiect coboara la fund intr-o ora
1. LILIACUL VAMPIR (DESMODUS ROTUNDUS)
Singurul mamifer care se hraneste cu sangele altor mamifere.
Raspandit din Mexic pana in
Melcii marinii au un strat mai gros de sidef. Din acest motiv din cochiliile lor se fac nasturi si obiecte de podoaba.
Hidra are culoarea verde pentru ca in interiorul corpului sau se gasesc alge unicelulare, care ii dau aceasta culoare.
Scoica de margaritar traieste in Oceanul Indian si Oceanul Pacific. Ea produce perle in jurul unui corp strain ajuns intre valva si manta.
Femela scorpion isi apara puii abia iesiti din ou, carandu-i in spate. Pana la prima naparlire acestia au culoarea alba.
Pestii-buzati traiesc in marile nordice. Femelele lasa oualele in apa iar masculul le adaposteste in gura. Aici, ele se transforma in pestisori si ies din cand in cand sa se hraneasca, intorcandu-se apoi in gura tatalui lor. In acest timp masculul nu se hraneste.
Cameleonul este o soparla care traieste in Africa tropicala,Asia Mica. Isi foloseste coada pentru a se putea catara. Fiecare ochi al lui poate fi miscat in sensuri diferite. Limba lunga si lipicioasa il ajuta sa se hraneasca. Culoarea pielii se schimba potrivit mediul.
Sarpele cu clopotei traieste in
Sarpele cu ochelari sau cobra traieste in sudul Asiei. El este foarte veninos. Pe partea dorsala a gatului are doua pete care seamana cu niste ochelari.
Liliacul-vampir traieste din Mexic pana in
Echidna traieste in
Stiinta a stabilit, ca pestii au voce si auz. Dar intre ei se inteleg in limba lor. Un invatat a demonstrat recent, ca melodiile armonioase ce se raspindesc in apa, in forma de evantai influenteaza placut asupra pestilor si-i atrag spre mal.
Crocodilul nou-nascut e de trei ori mai mare decit oul, din care abia a iasit.
Cel mai mare ochi este cel al caracatitei. Diametrul lui ajunge la 40-50 cm.
In jungla sud-americana din Columbia a fost descoperita cea mai puternica otrava naturala cunoscuta. Ea se poate gasi in pielea unei mici broaste. Otrava a fost denumita batrahotoxina.
Forma hidrodinamica ideala si greutatea specifica mica a delfinilor le permite sa se miste prin apa cu o viteza de pina la 50 km pe ora.
Delfinii respira aer si deaceea ies la suprafata o data pe minut .
In imprejurari exceptionale se pot afla sub apa pina la 6-7 minute.
Auzul fin al delfinilor se explica prin aceea, ca ei sesizeaza undele sonore nu numai cu organul lor acustic, dar si cu tot corpul, mai cu seama cu pielea de pe cap.
Exista un mic pestisor, inarmat cu un ac ascutit, care e unul din dusmanii cei mai primejdiosi ai rechinului.
Fiind inghitit de acest urias animal rapitor, pestisorul sparge cu acul pintecele rechinului si iese in libertate. Ca urmare, rechinul moare.
In lumea animalelor recordul la sarituri este detinut de antilopa cu labe negre care sare peste 12m. Cangurul cenusiu sare peste 8 m, delfinul 5m, elanul 4m.
Un grup de cercetatori a stabilit ca ursii polari sint dotati cu niste ochelari de soare naturali.
Ochii lor sint aparati de un fel de membrana care are rolul de a atenua lumina orbitoare reflectata de zapezile vesnice ale nordului.
Una din cele mai curioase si rare maimute din lume este cea denumita mustata regala. Aceasta maimuta este atit de mica, incit incape intr-o palma, in schimb are niste mustati foarte mari.
Maimutica traieste in junglele braziliene si se hraneste cu fluturi, gindaci, arahide, banane etc.
Numai 10 minute sint suficiente pentru o camila ca sa-si bea portia sa de apa de 125 litri. Ea rezista fara apa 14 zile, insa pierde 30% din greutate in acest interval de timp.
In nordul Australiei se intilnesc fluturi cu dimensiunea de 26 cm. Localnicii folosesc carnea lor. Se intelege ca fluturii nu sint vinati cu plasa, nici cu pusca, ci cu arcul si sageata.
Albinele nu vad culoarea rosie, in schimb pot vedea razele ultraviolete, invizibile pentru ochii nostri.
Coloniile de furnici se razboiesc intre ele si e vai de furnicile ratacite pe domeniul altei colonii.
Recunoasterea furnicilor straine se face dupa miros, deoarece asa dupa cum au stabilit cercetarile fiecare colonie isi are mirosul ei specific. Asa dar, furnicile straine care ratacesc sau cele care ataca o alta colonie sint usor de recunoscut.
Cea mai lunga limba apartine mamiferului numit furnica.
Capul ei seamana cu o trompa intinsa, insa limba-i lunga nu incape nici in aceasta cutie. Deaceea limba furnicii nu-si ia inceputul din gura, nici din gatlej, dar e fixata de osul pieptului.
Albina e unica insecta domesticita de om.
Cea mai mare floare o are Rafalezia Arnoldi, care creste in padurile tropicale din sud-estul Asiei pe insulele Filipine.
Floarea ei are 3m circumferinta si cantareste 10kg. Un boboc de floare e de 2-3 ori mai mare decat o capatana de varza.
Cel mai stravechi arbore din lume e considerat un baobab, care creste in Africa rasariteana. Are 5000 de ani.
Un pom fructifer rar, avand originea in California, a fost cultivat in sera gradinii botanice londoneze.
Prin altoire s-au obtinut simultan lamai, mandarina si 2 specii de portocale.
Cele mai mari frunze le are palmierul rafie de pe malurile Amazonului.
Frunzele acestui palmier ajung pana la 22m lungime si circa 12m latime. 10 oameni se pot adaposti sub asemenea frunza.
Unde este cel mai inalt arbore de pe planeta noastra? Care este inaltimea lui? Se considera ca recordul in aceasta privinta este de 109m, apartinand unui arbore ce creste in California.
Insa s-a aflat ca tot in California a fost descoperit un arbore mai inalt 112,3m.
Diametrul acestui gigant 13,5m. Varsta peste 1000 de ani.
In pustiurile din Peru creste un cactus care poate sa mearga. In loc de radacini el are niste excrescente acoperite cu tepi ascutiti. Cand bate un vant puternic, cactusul se deplaseaza pe distante mari, luandu-si umezeala si hrana nu din sol ci din aer.
Baobabul poate trai pana la 5000 de ani? Urmeaza maslinul-2000, stejarul-1600, teiul-1150, cedrul-800, parul-400, chiparosul 350, ulmul 335.
Pe tarmurile Marii Mediterane creste un arbore busola pinul de Alepo. Are inaltimea de 10-15m.
Trunchiul pinului este intotdeauna inclinat spre sud. Dupa acest semn poti determina punctele cardinale.
Savantul indian Sing a supus unii arbusti din familia Potos, timp de o luna, unui tratament zilnic intre orele 5 si 6 dimineata. S-a constatat ca acesti arbusti au avut o crestere considerabila fata de altii carora le-au lipsit sunetele odihnitoare ale flautului. Sporul de 25 procente in inaltime, 50procente in numarul de frunze si 30 procente in dimensiunea frunzelor, sant cifre care demonstreaza influenta muzicii asupra cresterii acestor arbusti.
Pe insula Madagascar se inalta copacul de paine, care e supranumit mama-padurii.
Copacul atinge o inaltime de 20 de m., avand o circumferinta de peste 5m..
Un botanist suedez a realizat un ceas cu totul original. Bazandu-se pe faptul ca unele specii de flori se trezesc si adorm la ora exacta, el a plantat flori intr-o ordine anumita. In acest fel, el a creat un ceas adevarat, florile caruia se trezesc pe rand, indicandu-i ora respectiva.
In Africa de Nord creste copacul necuratului. Scoarta lui contine un procent mare de fosfor, ceea ce il face sa lumineze. Noaptea poti citi sub acest copac.
Fructele culese in orele de dimineata sau de seara sant mult mai gustoase decat cele culese la amiaza.
In padurile tropicale, unde nu se schimba anotimpurile, copacii nu au inele anuale.
Pasarile aduc un folos nepretuit omului prin aceea ca, distrug insectele si micile rozatoare daunatoare. O forfecuta prinde intr-o vara pina la un milion de muste, musculite, tintari si paduchi de plante; un pitigoi maninca intr-o zi insecte cu o greutate totala egala cu greutatea lui.
Un stol de 1000 de grauri cu puii lor pot sa nimiceasca intr-o luna 22 tone de lacuste, iar o cucuvea maninca intr-o vara 1000 de soareci de cimp, facindu-se astfel o economie de o tona de cereale.
Specia de copaci cei mai inalti este eucaliptul, numit si copacul fara umbra, care transpira foarte mult. Are 150 de metri inaltime si, dupa bambus, creste cel mai rapid. Din trunchiul sau drept si rezistent se fac catarge pentru vapoare.
Urzicile inteapa intrucat frunzele si tulpina lor sunt acoperite cu peri ascutiti de marimi microscopice. Prin acesti peri trece un lichid care inteapa.
Cafeaua creste in tufisuri vesnic verzi, in regiunile calduroase. Doua seminte sau boabe cresc inauntrul unui fruct rosu, asemanator cu cireasa. Aceste boabe sunt prajite, apoi macinate pentru a face cafea.
Cele mai mici si mai usoare seminte din lume sunt cele de orhidee. Astfel, 1000 de seminte ale acestei frumoase plante cantaresc mai putin de 1 mg.
Omul a inventat un asa numit limbaj al florilor. Astfel, lacramioara aduce noroc, iar trandafirul rosu semnifica iubire inflacarata.
Semintele de lotus pot incolti chiar si dupa cateva secole, dar cele ale arborelui de cacao pot muri dupa doar cateva zile.
Arborii sequoia ating inaltimi de 80 de metri. Ei contin o cantitate de lemn din care s-ar putea fabrica 5 miliarde de bete de chibrit. Acesti arbori au scoarta foarte groasa si sunt rezistenti la incendii.
Bambusul este planta care creste cel mai repede. intr-o ora tulpina de bambus creste cu 2-3 cm, iar in 5-6 saptamani atinge inaltimea de 18-20 m.
Stiati ca florile nu se deschid toate la aceeasi ora? Muscata se deschide dimineata, garoafele spre pranz, iar regina-noptii seara.
Arborele-butoi si-a primit denumirea datorita infatisarii sale. in trunchiul sau, care are aceasta forma curioasa, inmagazineaza apa pentru zilele secetoase. Acest lucru este necesar, deoarece acest arbore se intalneste in regiunile desertice.
Tulpina nufarului alb de balta poate atinge 4-5 metri. Floarea se ofileste imediat ce este rupta, chiar daca este pusa in apa.
Daca tipi timp de 8 ani, 7 luni si 6 zile, o sa produci suficienta energie pentru a fierbe o ceasca de cafea.
Cand te dai cu capul de pereti utilizezi cam 150 de calorii pe ora.
Persoanele dreptace traiesc, in medie, cu noua ani mai mult decat cei stangaci.
Furnica poate ridica de 50 de ori propria greutate si poate trage de 30 de ori propria greutate.
Dracii-de-mare au peste 27,000 papile gustative.
Puricele poate sari peste de 350 de ori lungimea trupului sau. Este ca si cum un om ar sari peste un teren de fotbal.
Un gandac de bucatarie traieste noua zile fara cap, dupa care moare de foame.
Fluturii gusta cu ajutorul picioarelor.
Ochiul strutului este mai mare dect creierul sau.
Steaua de mare nu are creier.
Oamenii nu isi pot linge coatele.
Un crocodil nu poate scoate limba.
Inima unei crevete este ' gazduita ' in cap.
Un studiu asupra 200 000 struti, timp de mai bine de 80 ani, nu arata nici un caz unde s-ar fi vazut vreun strut ascuns cu capul in nisip.
Porcii nu sunt capabili fizic sa priveasca cerul.
Mai mult de 50% persoane, din lumea intreaga, n-au dat niciodata si nici nu au primit vreodata apeluri telefonice.
Daca stranutati prea tare, va puteti rupe o coasta.
Daca incercati sa va retineti un stranut, puteti cauza spargerea unei vene in creier sau in ceafa si sa muriti.
Daca, din forta, tineti ochii deschisi in timp ce stranutati, ar putea sa iasa din orbite.
Sobolanii se inmultesc atat de repede incat in 18 luni, un cuplu de sobolani poate avea mai mult de un milion de descendenti.
In fiecare episod din serialul TV SEINFELD, este un SUPER-OM (Superman) pe undeva.
Bricheta a fost inventata inaintea chibriturilor.
35% din cei care se folosesc de anunturile matrimoniale sunt deja casatoriti.
In lumea intreaga, 23% din problemele aparatelor xerox sunt cauzate de catre cei care se aseaza pe aparat pentru a-si fotografia posteriorul.
Pe durata medie de viata, o persoana care doarme poate inghiti 70 insecte si 10 paianjeni.
Ca si amprentele digitale, amprenta limbii este diferita la fiecare persoana.
Fenicienii au inventat alfabetul?
Cristofer Columb n-a stiut niciodata ca descoperise America? Era convins ca se afla in India, pe continentul asiatic. De aceea i-a numit 'indieni' pe oamenii intalniti acolo.
Inca de la 6 ani, Mozart era invitat de regii si principii Europei sa cante la clavecin? La 12 ani, el a compus prima sa opera.
Piramida soarelui din Teotihuacan, Mexic, a fost construita deasupra unei pesteri unde se spune ca s-a nascut Soarele? Aceasta piramida exista si in zilele noastre.
In Egiptul antic, cei saraci erau inmormantati pur si simplu in desert, nisipul mumificand natural corpurile lor?
Tutankhamon a devenit faraon la numai 11 ani? El a domnit doar 9 ani, la varsta de 20 de ani decedand in mod misterios.
In Egiptul antic, doliul era reprezentat de culoarea alba, nu de cea neagra, ca in zilele noastre?
In Egiptul antic, cuvantul folosit pentru denumirea aurului era 'nub'?
Pe craniul lui Tutankhamon a fost gasita o lovitura care se presupune ca i-ar fi provocat moartea?
Primul imparat al Imperiului Roman, Octavianus, a fost investit cu o putere nemarginita, fiind considerat un zeu? Astfel, el a primit si numele de Augustus (Preamaritul).
In timpul Egiptului antic au condus XXXIII de dinastii?
Cleopatra a fot ultima suverana a dinastiei a XXXIII-a?
In Egiptul antic, era folosit un calendar care impartea anul in 3 anotimpuri, Akhet, Pert si Semu, fiecare din ele subimpartit in 4 luni a cate 30 de zile? Existau deci 120 de zile in fiecare anotimp si 360 intr-un an.
Noaptea dintre 23-24 august, 1572, in Franta, a fost una dintre cele mai sangeroase ale istoriei, fiind macelariti cateva mii de protestanti? Ea este cunoscuta ca Noaptea Sfantului Bartolomeu.
Ivan cel Groaznic a fos tarul Rusiei care si-a meritat pe deplin numele? Despotismul lui a cauzat groaza si suferinta. Se zice ca ar fi luat parte personal -cu gura spumeganda- la torturarea si executarea prizonierilor in secolul al XVI-lea.
. Marele Zid Chinezesc este cea mai mare constructie facuta vreodata de un om si are 6.000 de km lungime?
La 6 august 1945, la Hiroshima, la lansarea primei bombe atomice 'Little Boy', tot centru orasului a fost distrus, iar temperatura la punctul de impact a atins 6.000 de grade Celsius? Au fost 80.000 de morti, majoritatea nevinovati, si 70.000 de raniti din totalul de 330.000 de locuitori ai orasului.
La 9 august 1945 orasul Nagasaki a fost distrus tot de o bomba atomica, supranumita 'Fat Man'? Au fost 74.000 de morti si 75.000 de raniti.
Stalinismul, cu cele 36 milioane de morti ai sai, a fost cea mai mare calamitate din istoria umanitatii?
In urma esuarii incercarii de a rasturna puterea de stat in Bavaria (1923), Adolf Hitler este condamnat la 9 luni inchisoare in timpul carora a redactat 'Mein Kamft'?
Stalin inseamna in limba rusa 'om de otel' si era numele de imprumut pe care Iosif Vissarionovici Djugasvili l-a adoptat ca revolutionar inainte de 1917?
In Egiptul antic, Heminiu a construit cea mai mare si cea mai dreapta piramida, folosind peste 1.000 de blocuri de piatra?
In Egiptul antic, Snefru, apartinand celei de-a III-a dinastii, a construit 3 piramide: cea cu scari, Rosie si Arcuita? In cea cu scari se afla mormantul lui Imhotep.
Napoleon Bonaparte, adus in fruntea Frantei de valul Revolutiei, a intemeiat un imperiu care, prin dimensiuni si importanta, este comparabil cu 'imperiile universale' ale lui Carol cel Mare si Carol Quintul?
In vremea domniei lui Ludovic al XIV-lea, Franta a cunoscut o perioada de prosperitate din toate punctele de vedere? Acesta a fost numit si 'Regele Soare'.
Marea mediterana este un habitat important pentru pestii elasmobranhi-rechini, vulpi de mare,pisici de mare. Se cunosc 89 de specii de astfel de pesti, locuirori ai acestei mari, dar, ca si in cazul multor alte ecosisteme de pe Terra, mediul si vietuitoarele Marii Mediterane sunt in declin, acesta fiind prima regiune inclusa in U.N.E.P. (Unuted Nations Enviriment Program), inca din 1974.
In randurile ce urmeaza, veti afla cateva curiozitati despre stapanii Marii Mediterane.
Paana in prezent ,in Marea Mediterana au fost indentificate 45 de specii de rechini, printre care rechinii-caine (Squaliformes), rechinii-inger (Squatiniformes), rechinii-macrou (Lamniformes), rechinii cu sase fante branhiale (Hexanchiformes) sau Carchariniformes.
Mare dar pasnic
Rechinul-elefant (Cetorhinus maximus)- numait si rechinul-balena- este o specie pasnica, hranindu-se cu plancton (vietuitoarele microscopice din masa apei), si atinge 10 m lungime.
Majoritatea celorlalte specii intalnite in Marea Mediterana nu depasesc trei metri in lungime.
Exista rechini periculosi pentru om?
Dintre cele 14 specii de rechini cu comportament agresiv care traiesc in Marea Mediterana, doar Carchardin carcharias ( marele rechin alb) este autorul unor atacuri asupre omului , chiar mortale .
In general ,se considera ca reprezinta un pericol pentru om acei rechini care sunt carnivori , ating dimensiuni mari si 'viziteaza' uneori zonele marine costiere, incaalzite de razele Soarelui. Insa studiile privind comportamentul rechinilor au arata ca, in majoritetea lor , cazurile de agresivitate apar accidental, nefiind legate de nevoia de hrana a acestor pesti.
Rechini au miros?
Simtul mirosului la rechini este foarte bine dezvoltat, fiind recunoscuta capacitatea lor intre a detecta cantitati infime de sange, de la distante de sute de metri fata de sursa. Rechinii 'descopera' chiar si concentratii mai mici de 1:1.000.000.000 ale anumitor substante organice, cum ar fi anumiti aminoacizi.
Insectele pot vedea si razele ultraviolete.
Balenele ucigase, care, in pofida numelui lor, de fapt sunt o specie de delfin, sunt unele dintre cele mai inteligente animale de pe planeta. Cercetatorii au descoperit acum noi indicii ale capacitatilor lor mentale evoluate - comportamentul lor nu este instinctiv ci au o cultura transmisa prin invatare.
Descoperirea a fost facuta
de Michael Noonan, un cercetator al comportamentului animalelor de la colegiul Buffalo, New York, in timpul unui studiu desfasurat la Marineland la Cascada Niagara in Canada. El a observat cum prind orcile perscarusii atragandu-i cu niste pesti momeala. Dupa ce arunca pestele mort la suprafata apei, ele se scufunda si asteapta un pescarus ghinionist care sa vina la momeala.
Acest comportament nu este instinctiv, ci fratele mai mare il invata pe cel mai mic. "Aratau exact ca si cum unul se uita la cum incearca celalalt", a spus Noonan despre comportamentul initial al mamiferelor.
"Odata s-a crezut ca cele mai multe comportamente animale, de la hrana pe care o consuma si pana la locurile in care dorm, sunt bazate pe instinct. Aceasta noua descoperire sustine o alta perspectiva asupra animalelor precum balenele ucigase. Aceasta perspectiva din ce in ce mai raspandita, arata ca ele sunt predispuse sa se imite unele pe altele, si ca natura lor este mai degraba 'culturala'."
Pe baza morfologiei, oamenii de stiinta au crezut multa vreme ca cea mai apropiata ruda a hipopotamului este porcul. Acesta teorie a cunoscut insa o rasturnare spectaculoasa acum douazeci de ani, cand au fost facute primele analize moleculare, analize confirmate apoi si de analiza ADN-ului. Aceste studii genetice au aratat ca cea mai apropiata ruda a hipopotamului este balena.
Problema acum era faptul ca nu existau si dovezile fosile care sa sustina aceasta descoperire. Cum anume arata stramosul comun al hipopotamilor si balenelor? Raspunsul la aceasta intrebare a fost descoperit de Jean-Renaud Boisserie de la Universitatea Berkeley si de colegii sai francezi Michel Brunet si Fabrice Lihoreau: stramosul balenei si hipopotamului a fost un mamifer semiacvatic care a trait acum 50-60 de milioane de ani si care a disparut in timpul unei ere glaciare.
Acest animal a dat nastere la doua grupuri diferite: pe de o parte cetaceele, care, treptat, au devenit complet acvatice (din care au rezultat balena, orca, delfinul) si, pe de alta parte, un grup foarte divers de animale numite antracotere, despre care s-a crezut in mod gresit ca ar fi inrudite cu porcii.
Antracoterele au existat de-a lungul a aproape 40 de millioane de ani si au fost extrem de diverse, specialistii grupandu-le in 37 de genuri diferite. Ele s-au raspandit pe intreg pamantul cu exceptia Americii de Sud si Oceaniei. Cu toate acestea, marea lor majoritate a murit in urma cu mai putin de 2,5 milioane de ani, singurul supravietuitor fiind hipopotamul. In prezent, acesta este el insusi pe cale de disparitie. Hipopotamii au aparut in Africa acum 16 milioane de ani, iar numarul lor a cunoscut o adevarata explozie acum circa 8 milioane de ani.
Motivul pentru care arheologii au fost mult timp indusi in eroare in privinta originii hipopotamului este ca isi bazau clasificarile pe morfologie - pe asemanarile de structura dintre fosile. Cum insa cele mai raspandite si mai bine pastrate fosile sunt adeseori dintii, ei si-au bazat clasificarile pe comparatii intre forma maxilarelor. Insa, dupa cum remarca Boisserie, dintii ofera de fapt indicii mult mai putin credibile decat se credea pana de curand. Motivul este ca forma maxilarului si a dintilor evolueaza relativ repede pentru a se adapta la schimbarile de mediu. Prin urmare, atunci cand vine vorba de a determina o genealogie pe termen lung, forma maxilarului si a dintilor nu ofera prea multe informatii.
Atunci cand dovezile de ordin genetic au aratat clar ca ruda cea mai apropiata a hipopotamului este balena, biologii au inceput sa se intrebe daca nu cumva detin deja fosilele verigii lipsa insa nu o recunosc din cauza ca nu stiu cum sa interpreteze corect ce este si ce nu este relevant in privinta asemanarilor si deosebirilor de structura dintre fosile.
Contributia lui Boisserie, un specialist in hipopotami, si a colegilor sai a fost in principal sa reinterpreteze dovezile fosile existente. Acest lucru a fost insa facilitat de descoperirea recenta in Pakistan a unui stramos al hipopotamului, un antracoter de acum 9 milioane de ani.
Alaturi este fotografia craniului de antracoter (sus) ai a unui craniu de hipopotam modern (jos). Aspectul morfologic cel mai relevant este forma lacasului ochilor - acesta este de asa natura incat sa permita animalului sa vada deasupra apei in timp ce isi tine aproape tot capul scufundat.
Propunerea lui Boisserie plaseaza cetaceele mult mai aproape de grupul mamiferelor cu copita despicata (precum porcii, vacile, oile, antilopele, camilele, girafele si majoritatea animalelor terestre, animale numite de specialisti Artiodactile) decat pana acum.
"Studiul nostru arata ca aceste grupuri [cetaceele si artiodactilele] nu sunt atat de diferite pe cat credeau morfologistii", a spus Boisserie. "Cetaceele [precum si antracoterele] sunt si ele artiodactile, insa artiodactile care s-au separat foarte devreme de celelalte." Se pare deci ca stramosul comun al hipopotamilor si balenelor era un animal semiacvatic.
Astfel, dupa aceasta noua analiza si reinterpretare a dovezilor fosile, bazata pe o reevaluare a ce anume este relevant si ce anume nu este relevant atunci cand comparam doua fosile, imaginea oferita de morfologie este din nou compatibila cu dovezile de natura genetica.
Cine si-ar dori sa aiba un creier de furnica? Se pare insa ca ele nu sunt prea complexate din cauza asta, iar comportamentul lor 'social' complex nu inceteaza sa uimeasca. Un nou studiu arata ca relatia mentor-discipol poate fi adaugata printre minunatiile furnicilor.
Nigel Franks si Tom Richardson de la Universitatea Bristol din Anglia au urmarit cum functioneaza asa numitele tandemuri, la furnicile Temnothorax albipennis. Cercetatorii au urmarit cum se comporta doua furnici pe drumul pe care il fac intre o sursa de mancare si cuib. Ei au descoperit ca furnica ghid, care merge in fata si care cunoaste drumul pana la sursa de mancare incetineste din cand in cand asteptand-o pe cealalta si nu o ia inainte pana cand aceasta nu o urmeaza. In timp, cele doua ajung sa mearga cu aceeasi viteza.
"Acest comportament este de o simplitate superba", a spus Richardson. "Daca un experimentator il ia de pe drum pe elev si il loveste cu un fir de par pe profesor de doua ori pe secunda sau mai des, acesta isi continua drumul."
Biologii au o anumita definitie tehnica pentru relatia
profesor-elev: un individ se comporta ca un profesor daca isi sacrifica un castig potential pentru a ajuta un neofit. In cazul furnicilor, profesorul isi sacrifica viteza, dat fiind ca se constata ca furnica, de una singura, ajunge pana la mancare chiar si de patru ori mai repede decat atunci cand este acompaniata de un elev. Insa elevii gasesc mancarea cu ajutorul profesorilor mult mai rapid decat ar face-o singuri.
Este interesant ca alteori, in situatii in care este necesara transmiterea informatiei mai repede, furnicile folosesc si alte metode mai rapide decat "meditatiile" oferite in tandemuri profesor-elev. Furnicile au, de pilda, posibilitatea de a transmite informatia cu ajutorul unor urme de feromoni (niste substante chimice) lasate pe pamant.
Franks si Richardson sustin in plus ca definitia uzuala a relatiei profesor-elev este prea slaba, ca o adevarata relatie profesor-elev necesita si un anumit feed-back de la elev spre profesor. "Profesorul furnizeaza informatii sau ghidare intr-un ritm in care elevul este capabil sa asimileze, iar elevul semnalizeaza profesorului cand o parte a 'lectiei' a fost invatata, iar lectia poate sa continue. Un proces de invatare real implica intotdeauna un feed-back in ambele directii", remarca Franks.
Interesant este ca furnicile se califica chiar si daca folosim aceasta definite mai stricta.
O explicatie a acestui comportament complex (in pofida sistemului nervos extrem de simplist al fiecarei furnici in parte), devine accesibila odata ce intelegem ca, in realitate, furnicile nu sunt niste animale sociale (in sensul in care, de exemplu, o turma de oi formeaza o "societate"). In realitate, adevaratul individ in cazul furnicilor nu este furnica, ci intregul musuroi. Toate furnicile dintr-un musuroi au exact acelasi cod genetic, la fel cum toate celulele din corpul nostru poarta acelasi cod genetic. Prin urmare, furnicile dintr-un musuroi actioneaza ca un tot unitar nu pentru ca sunt "sociale", ci pentru ca formeaza un singur organism individual.
Cu alte cuvinte, furnicile (precum si alte insecte asa-zis sociale, ca albinele sau unele specii de viespi), sunt niste animale cu mult mai ciudate decat par la prima vedere, chiar si daca tinem cont de structura lor "sociala": ele sunt niste animale ale caror componente nu sunt incluse intr-un singur corp (asa cum de pilda toate componentele fiintei noastre sunt incluse sub piele), ci sunt "revarsate" intr-o multime de corpulete.
Furncile ecofile
Furnicile ecofile traiesc in
De unde isi procura asemenea fire? Desigur, de la larvele pe care le cresc!
Daca sunt atacate, ecofilele se reped sa-si apere locuinta:
se aseaza in lungul crapaturii provocate de dusman si pornesc sa bata in
Cu ajutorul acestor fire, furnicile specializate in lipirea frunzelor, strecurandu-se dintr-o parte a sparturii in cealalta, o acopera repede si in inrtegime cu o tesatira deasa de matase.
Memoria panzei de paianjen
Se stie ca firul de paianjen este superior celor mai bune fibre textile, datorita elasticitatii si rezistentei sale. Ceea ce nu se stia pana acum este ca paianjenii nu se rotesc niciodata in jurul firului, datorita unei proprietati surprinzatoare a structurii moleculare a fibrei, care isi recapata rapid forma initiala.
O echipa de cercetatori francezi, de la Laboratoire de
Physique des Lasers de la Universitatea din
Acest lucru inseamna ca, daca firul este intins, el isi recapata singur forma initiala, fara sa imprime greutatii pe care o suporta o miscare de balans. Aceasta este o proprietate vitala a paienjenilor, care le ofera stabilitate atunci cand se afla intr-un punct fix, la capatul firului aflat in pozitie verticala, indiferent de perturbarile din mediul inconjurator. Astfel, este evitata producerea perturbarilor care ar putea alerta eventualele prazi.
Cercetatorii au demonstrat acest lucru, atasand unor diferite tipuri de fibre o greutate echivalenta cu cea a unui paianjen si apoi le-au supus unor rotiri de 90 de grade. Kevlarul, un polimer foarte rezistent, este suficient de elastic pentru a se destinde, dar inregistreaza oscilatii pe toata lungimea. Firul de cupru revine destul de greu la forma initiala si se subtiaza. Firul de paianjen de gradina, Araneus Diadematus, absoarbe oscilatiile, isi pastreaza proprietatile de rasucire si revine total la pozitia initiala. Aliajul nichel-titan, utilizat in industrie, poseda proprietati similare cu panza de paianjen, dar trebuie incalzit la 90 de grade pentru a reveni la forma initiala.
|
Politica de confidentialitate | Termeni si conditii de utilizare |
Vizualizari: 10889
Importanta: 
Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2024 . All rights reserved
