Buhai de balta cu burta rosie

Buhai de balta cu burta rosie

Corpul este indesat, turtit, de dimensiuni mici, lungimea 4 - 5 cm. Dorsal tegumentul este foarte veruculos, acoperit cu numerosi negi, rotunzi sau ovali, avand un punct negru central.

Masculul are doi saci vocali interni, care nu se deschid in gura; cand sunt umflati, gusa devine globulara si mai mare decat capul.

Caracteristic pentru aceasta specie este abdomenul viu colorat. Desenul ventral, marmorat, prezinta pete portocalii pana spre rosu, pe un fond negru. Sunt de asemenea prezente puncte albe mici, relativ uniform distribuite. Culoarea neagra este predominanta. Coloritul ventral este de avertizare, specia fiind deosebit de toxica.

Este o specie diurna, predominant acvatica. Intra in apa primavara devreme, in martie si se retrage pentru hibernare in octombrie. Ierneaza pe uscat in ascunzisuri.

Reproducerea prin aprile-mai; in conditii favorabile de mediu se poate repeta in august. In timpul reproducerii, masculii oracaie, in special seara si noaptea, in cor, intr-un tempo caracteristic ('unk-unk' sau 'un-un' repetat cam o data la 1-4 secunde); femelele raspund prin sunete usoare, slabe. Ouale (intre 10-100 la o ponta) sunt depuse izolat sau in gramezi mici, fixate de obicei pe plante. Dupa 8 - 9 zile apar mormolocii, care prin septembrie - octombrie devin broscute cu picioare dezvoltate, pierd coada si branhiile; dupa 1-3 ani devin maturi sexual. O femela poate depune mai multe ponte pe an.

Inoata cu usurinta. Pe sol inainteaza prin sarituri mici. Se hraneste cu insecte, melci mici si viermi. Datorita glandelor veninoase din piele, are putini dusmani. Daca este surprins pe uscat, se intoarce cu abdomenul in sus, o face pe mortul. Specia este vulnerabila in special datorita disparitiei a numeroase habitate prielnice.

Nepretentioasa, traieste in orice ochi de apa, permanent sau tempor, in balti de la ses si campie, urcand si in regiunea dealurilor, la altitudini intre 0-400. In lacurile din lunca si Delta Dunarii, pe maluri, in zonele cu vegetatie, desi cel mai frecvent ocupa baltile temporare inundate.

In Romania este prezenta pretutindeni in zonele de ses: Campia Romana, Baraganul, Dobrogea inclusiv delta, Crisana, Podisul Transilvaniei si Podisul Moldovei.

- preponderent acvatica