NUMARUL PURCEILOR LA FATARE

NUMARUL PURCEILOR LA FATARE

1. Esantionul 1 din rasa Marele Alb (2005)

Performantele medii inregistrate de fiecare din familiile de semisurori paterne sunt prezentate in tabelul 11.

Tabelul 11.

Performantele medii pentru

,,numarul purceilor la prima fatare"

Datele prezentate in acest tabel furnizeaza urmatoarele rezultate:

Numarul mediu de purcei, realizat la prima fatare, de catre esantionul 1

din rasa Marele Alb, a fost de 10,60 purcei.

Despre performanta medie a fiecarei familii de semisurori paterne, se poate spune ca acestea variaza intre 11,75 purcei (familia P5) si 10,13 purcei (familia V5) ceea ce inseamna o amplitudine de 1,62 zile. In general se poate aprecia faptul ca mediul a favorizat manifestarea fenotipica a caracterului analizat.

La interactiunea lor cu mediul, 12 familii, dintre care se evidentiaza P5, T5, I5, R5, au dat raspunsuri pozitive inregistrand performante medii superioare mediei esantionului. Celelalte 12 familii, dintre care cele mai slabe performante le-au inregistrat familiile V5, H5, L5, Y5 au reactionat negativ, realizand performante medii inferioare mediei esantionului.

Pentru a vedea daca intre performantele medii ale familiilor, diferentele sunt semnificative s-a folosit testul Fisher. Acesta se poate efectua in urma rezultatelor obtinute dintr-o analiza de varianta cu doua surse de variatie intra si inter familiala, care este prezentata in tabelul

Tabelul 1

Analiza de varianta pentru

,,numarul purceilor la fatare"

∑∑X = 1898; ∑∑X ²= 20312; ∑Cx = 20152,69; CT= 20125,16; n'=7,46

Valoarea Fisher obtinuta este de 1,17 inferioara valorii tabelare la un prag de probabilitate de 95%. Aceasta arata ca diferentele dintre performantele medii ale familiilor nu sunt semnificative si nu se datoreaza interactiunii genotip-mediu ci intamplarii.

Componentii cauzali ai variantei. Componentii cauzali ai variantei au fost estimati pe baza rezultatelor obtinute din analiza de varianta prezentata in tabelul folosindu-se metodologia expusa in capitolul 4.

Astfel, in urma calculelor s-au gasit valorile si ponderile urmatoare:

V= 0,08 (7,62%)

V

V

Se poate vedea ca in conditiile de mediu date, varianta datorata efectului aditiv al genelor are o pondere de 7,62% in formarea variantei fenotipice totale, 10,48% este ponderea interactiunii alelice iar efectul mediu, care include si interactiunea genotip-mediu, realizeaza ponderea cea mai mare 81,90% din varianta fenotipica.

Esantionul 2 din rasa Marele Alb (2006)

Datele referitoare la performantele medii ale esantionului 2 din rasa Marele Alb sunt prezentate in tabelul 13. In urma analizarii acestora, se poate face urmatorul comenta

Tabelul 13.

Performantele medii pentru

numarul purceilor la prima fatare

Pe intregul esantion media caracterului analizat este de 8,70 purcei. in ceea ce priveste performanta medie a fiecarei familii de semisurori paterne, aceasta variaza intre 13,33 purcei (familia L6) si 7,14 purcei (familia P6), ceea ce se explica prin faptul ca genotipurile respective au reactionat foarte deferit in aceleasi conditii de mediu.

Amplitudinea variabilitatii acestui caracter in esantionul 2 din rasa Marele Alb este de 6,19 purcei.

La stimulii aceluiasi mediu 12 dintre familii au avut o reactie pozitiva concretizata prin realizarea de performante medii superioare mediei esantionului. Familiile P6, R6, U6, A6 si D6 sunt cele care au inregistrat numarul cel mai mare de purcei la fatare.

Au interactionat negativ restul de 12 familii, din care cele mai slabe performante medii au foste realizate de familiile L6, W6, X6, C6 si E6.

Pentru a vedea daca diferentele semnalate intre performantele medii ale familiilor sunt semnificative s-a folosite testul Fisher pe baza rezultatului analizei de varianta cu doua surse de variatie (inter si intrafamiliala) prezentata in tabelul 14.

Tabelul 14.

Analiza de varianta pentru

numarul purceilor la prima fatare

∑∑X = 1235; ∑∑X² = 11149; ∑Cx = 10868,59; CT = 10741,02 n'= 5,92

Pentru gradele de libertate corespunzatoare s-a gasit o valoare a lui F egala cu 2,33 ceea ce inseamna ca diferentele intre mediile familiilor sunt semnificative.

Ca urmare, se impune realizarea testului Tukey. Valoarea obtinuta utilizand formula cunoscuta pentru w este de 3,34.

w=5,27=3,34

Aceasta inseamna ca orice diferenta intre mediile a doua familii, mai mare decat aceasta valoare este semnificativa, fiind cazul familiei P6 si L6 care inregistreaza difernte semnificative intre performante alaturi de cellate familii ale esantionului. Intre performantele medii ale celorlalte familii diferntele nu sunt semnificative, ceea ce inseamna ca se datoreaza intamplarii.

Componentii cauzali ai variantei au fost estimati pe baza rezultatelor obtinute

V= 2,16 (74,26%)

V

V

VA=2,16 74,26%

VD=0,076 2,61%

VM=0,67 23,16%

Din datele prezentate mai sus se poate vedea ca cei doi componenti cauzali, datorati valorii de ameliorare si dominantei reprezinta 76,87% din varianta fenotipica totala, iar varianta datorata mediului participa cu un procent de 23,16% in realizarea acesteia.

3. Esantionul din rasa Landrace

In tabelul 1 sunt prezentate datele referitoare la performantele medii ale esantionului din rasa Landrace.

Tabelul 1

Performantele medii pentru

numarul purceilor la prima fatare

Pe intregul esantion media numarului de purcei fatati este de 10,03. familia V a inregistrat cea mai buna performanta (10,45 purcei), iar familia XV cea mai slaba performanta (9,40 purcei). Aceasta demonstreaza ca in aceleasi conditii de mediu diferitele genotipuri au reactionat in mod diferit.

Amplitudinea variabilitatii acestui caracter in esantionul din rasa Landrace este de 1,05 purcei.

In urma interactiunii cu mediul, sapte familii au reactionat negativ, inregistrand performante medii inferioare mediei esantionului. Dintre acestea, familiile XV, XIV, X, XIII au realizat cele mai slabe performante. Celelalte opt familii au dat raspunsuri pozitive, in interactiunea lor cu conditiile de mediu, dintre care se evidentiaza familiile V, IX, XII, II.

Pentru a constata daca intre performantele medii ale grupelor de familii exista diferente semnificative, a fost aplicat testul Fisher, folosind rezultatele analizei de varianta din tabelul 16.

Tabelul 16.

Analiza de varianta pentru

numarul purceilor la prima fatare

∑∑X = 1284; ∑∑X² = 12976; ∑Cx = 12893,49; CT = 12880,15; n'= 8,53

Valoarea Fisher obtinuta, facand raportul intre mediile patratelor celor doua surse de variatie este de 1,31, valoare mai mica decat valoarea tabelara la o probabilitate de 95%. Aceasta inseamna ca diferentele intre familii nu sunt semnificative si se datoreaza intamplarii, nu interactiunii genotip-mediu.

Componentii cauzali ai variantei. Folosind metodologia prezentata in capitolul 4, au fost estimati componenti cauzali ai variantei, pe baza rezultatelor obtinute in analiza de varianta din tabelul 16.

V = 0,12 (15,79%)

V= 0,01 (1,38%)

V = 0,63 (82,89%)

Din datele prezentate mai sus se poate vedea ca cei doi componenti cauzali, datorati valorii de ameliorare si dominatiei, reprezinta 17,17℅ din varianta fenotipica totala, iar varianta datorata mediului participa cu un procent de 82,89℅ in realizarea acesteia.