Cerbul lopatar -Dama dama

Cerbul lopatar -Dama dama

Biotopul favorabil speciei este diferit de cel al cerbului comun si il reprezinta padurile de

foioase din zonele de joasa altitudine, cu suprafete cuprinse intre 500-1.000 ha., care dispun de resurse de apa. Nu prefera inaltimile de peste 500 m., din cauza climei mai aspre si a prezentei pradatorilor naturali. Fidelitatea fata de locul de trai este mai pronuntata la femele, care nu se indeparteaza decat la distante mici fata de locul lor de sedere, in timp ce taurii, in perioada de boncanit se pot deplasa la distante mai mari, pentru ca dupa perioada de imperechere sa revina la locul de plecare. Daca in

habitatul lor se accentueaza nelinistea, nu este exclusa deplasarea in alte zone a cardurilor de lopatari.

Densitatea optima in zona de campie si de deal este de 40-50 exemplare la 1.000 ha, terenuri incluse in prima categorie de bonitate si 2-19 exemplare, in ultima categorie.

Hrana. Este un animal mai putin pretentios decat cerbul carpatin si capriorul, putandu-i

elimina din biotop. Indepartarea acestor animale din biotop se poate produce si prin deranjul generat de comportamentul sau in continua miscare. Consuma graminee, frunze si lujeri de arbori si arbusti si cand exista, ghinda, jir, pere si mere padurete. In perioada de iarna, hrana consta in lujeri, muguri, coaja copacilor tineri, ierburi uscate si partile plantelor care se mentin verzi, cereale de toamna. Reactioneaza bine si este putin pretentios fata de hrana complementara administrata de om. Otava de lunca sau de padure este o hrana complementara de buna calitate, la care se adauga castanele salbatice si ghinda. Sarea nu trebuie sa lipseasca din teren.

Vanarea. Perioada si metodele de vanatoare sunt comune cu cele ale cerbului carpatin, cu exceptia ademenirii si chemarii care sunt rar intalnite. Armele folosite pot avea calibru mai mic, dar peste 6,5x57. Trofeul este reprezentat de coarnele cu craniu, ori cu parte din acesta. Procentele din cotele de recolta ce se impun a fi obtinute selectiv sunt comune cu cele ale cerbului comun.

Pagubele cauzate in terenurile agricole si silvice depind de cantitatea de hrana naturala existenta in habitat si de densitatea efectivelor. De regula, sunt pagube foarte mari, dar in paduri sunt mai mici decat in cazul cerbilor carpatini. Evitarea prejudiciilor aduse agriculturii pare a

fi cultivarea de culturi adecvate in paduri.

Atitudinea omului. In zonele cu densitate mai mica se cer masuri generale de ocrotire,

in timp ce in zonele cu densitate mare este necesar sa se recolteze rational, pentru atingerea nivelului optim, sub aspect ecologic si economic. Pentru populari se recomanda exemplarele libere, de buna calitate, din judetele Arad, Timis si Bihor, nu din parcurile de vanatoare.