INFECTIILE CU ADENOVIRUS OVIN

Infectiile cu adenovirus ovin

De la ovine au fost izolate 4 specii de adenovirus (Ovine adenovirus A, B, C si D), in cadrul carora au fost identificate 7 serotipuri de adenovirus ovin. Speciile Ovine adenovirus A (serotipurile 2, 3, 4 si 5), Ovine adenovirus B (serotipul 1) si Ovine adenovirus C (serotipul 6) apartin genului Mastadenovirus, primele doua fiind recunoscute ca specii, ultima fiind acceptata doar ca propunere de specie, in cadrul acestui gen. Cea de-a patra specie Ovine adenovirus D (serotipul 7) este incadrata in genul Atadenovirus.

Ovine adenovirus B (serotipul 1) mai este cunoscut si ca "serotipul 2 de adenovirus bovin" (BAV-2). Intr-un studiu efectuat de Rusvai si Fodor in 1998 se arata ca in Ungaria anual se pierd, datorita leziunilor pulmonare, acute sau cronice, intre 5 si 20% din tineretul bovin si ovin crescut in sistem intensiv (68). Studii serologice efectuate in aceste ferme, in scopul stabilirii etiologiei virale a acestor pierderi arata ca, dintre tineretul ovin, 88% prezinta anticorpi antiBAV-2 si 44% prezinta anticorpi antiPI-3 (virusul parainfluentei). La tineretul ovin cu varsta intre 2 si 6 luni, 22% din miei prezinta anticorpi antiBAV-2.

Intr-un alt studiu, efectuat in statul Iowa (USA), extins pe durata a doi ani (39) se arata ca, in populatia de tineret ovin din acea zona, infectiile cu mai multe serotipuri de adenovirusuri ovine si bovine sunt larg raspandite, prevalenta infectiilor active, calculata pe baza ratei de seroconversie, a fost de aproximativ 45%.

Serotipurile de adenovirus ovin produc, de regula, infectii inaparente si mai rar infectii usoare ale tractului respirator si intestinal (44).

Au fost descrise in literatura, la mieii sugari si la mieii la ingrasat din cateva ferme, pneumoenterite, cu mortalitate mare, datorate infectiei cu adenovirusul ovin.

Infectia cu adenovirusul ovin tipul 4, la miei liberi de germeni, s-a soldat cu aparitia de semne clinice si modificari histopatologice in tubul digestiv si respirator. Prezenta virusului in organism predispune gazdele la alte infectii virale severe.

Serotipul 6 de adenovirus ovin, inoculat in infectii experimentale la miei privati de colostru, a produs dupa 6-9 zile de la inoculare leziuni inflamatorii supurative la jonctiunea dintre bronhiolele terminale si alveole, care s-au extins pe durata experimentului, de 15 zile. Administrat in asociere cu Mannheimia haemolytica, virusul a cauzat frecvent pneumonii mortale. La mieii supravietuitori, vindecarea nu s-a produs in primele 15 zile de la inocularea virusului, respectiv 10 zile de la inocularea bacteriei M.haemolytica (18).

Serotipul 7 de adenovirus ovin, in SUA, a fost izolat, relativ recent de la 3 miei nou-nascuti care au murit spontan si de la care nu a mai fost izolat nici un alt agent etiologic. Semnele clinice, la acesti miei, au constat in anorexie, slabire, distensie abdominala si moarte subita. Leziunile microscopice au constat in hepatita necrotica multifocala, nefrita interstitiala multifocala, iar incluziile intranucleare au fost evidentiate numai in rinichi. In schimb, prin tehnica imunohistochimica a fost evidentiat antigenul adenoviral in ficat, rinichi si intestin (21).

La mieii Merinos in varsta de 6-8 saptamani adenovirusul ovin produce semne respiratorii usoare, similare dar nu identice cu cele date de infectia cu adenovirusul bovin 2 (81).

De la ovinele din Australia, relativ recent, au putut fi izolate numai doua specii de adenovirus: adenovirusul bovin serotipul 7 si adenovirusul ovin serotipul 5 (10).