Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  


AnimaleArta culturaDivertismentFilmJurnalismMuzicaPescuit
PicturaVersuri

Chirurgie veterinara

Intretinerea si exploatarea calului de sport

Animale

+ Font mai mare | - Font mai mic



Intretinerea si exploatarea calului de sport



Argument

„Ministrul agriculturii din anii ’50, Bucur Schiopu, a elaborat o teorie menita sa demonstreze suprematia tractorului asupra calului, astfel ca mii de cai au fost trimisi la salam. Cand si-au dat seama ca pe terenurile dificile nu se poate lucra cu tractorul, prin ’60 au reinfiintat hergheliile. Sportul a supravietuit doar prin cateva cluburi, CSM Sibiu, Steaua, Dinamo, ba era chiar unul care se numea Recolta.”

Cristian Topescu

Articol preluat din ziarul ”Evenimentul”

E foarte adevarat ca in Romania totul scartaie, nimic numai functioneaza, economie, agricultura, sport, toate s-au dus pe apa sambetei, greselile celor dinaintea noastra si-au lasat adanc amprenta, incetinind evolutia unei tari cu potential cum este Romania.

Sportul calare a avut si el foarte mult de suferit, specialistii in acest domeniu disparand treptat. In acest moment, sportul hipic exista in Romania datorita catorva crescatori impatimiti ai calului de sport. In tarile U.E., cum ar fi Italia, Germania, Grecia, s-a creat o adevarata industrie care are in centrul ei calul. Exista un lant de oameni care se ocupa de cresterea si exploatarea calului, un singur cal trecand prin vanzari succesive de la patron la patron. Fiecare proprietar se ocupa de o anumita etapa a pregatirii calului si apoi il vinde mai departe. Cea mai buna piata de prezentare si vanzare a calului este arena competitionala. Romania nu poate vinde cai de valoare pentru ca nu este prezenta in arena competitionala internationala de mare clasa.

Aceste neajunsuri a unei tari care candva participa la olimpiade si la cupe ale natiunilor trebuie rezolvate. Prin acest atestat imi aduc aportul la studiul calului de sport din Romania realizand in acelas timp un ghid pentru cei care doresc si cred ca prin cumpararea unui cal poti face o adevarata investitie. Singura cale prin care sportul hipic romanesc poate iesi din impas este reprezentata de oamenii indragostiti de cal, care daca vor avea curaj sa investeasca in acest animal vor afla ca se poate castiga si in acest domeniu.

Odata cu intrarea in U.E. va fi interzisa folosirea calului pentru muncile agricole, calul putand fi folosit doar pentru sport si agrement. Prin aceasta lege se doreste realizare unui nou segment industrial care poate sa avantajeze economia unei tari prin crearea de noi locuri de munca. In Romania se estimeaza aproximativ 30.000 de mii de locuri de munca in acest domeniu.

Capitolul 1

Exploatarea calului de sport

1.Istoric

Calul romanesc de sport si rezultatele obtinute de-a lungul istoriei

Rasa cailor si istetimea calaretilor romani au fost vestite inca din vremurile cele mai indepartate.

In secolele al XVII-lea si al XVIII-lea faima calului romanesc era bine intemeiata in Europa. La mijlocul secolului al XVII-lea Moldova aproviziona Polonia cu cai. De asemenea, Prusia, Austria si alte state isi procurau o buna parte a cailor din tarile romane.

Renumitul naturalist Buffon consemna din Franta ca in Transilvania si in Tara Romaneasca existau cai de conformatie mica, foarte ageri si rapizi.

Pe la 1781, Saxonia infiintase o campanie care sa-i cumpere cai din Moldova, dar in 1783, Inalta Poarta interzicea iesirea cailor din tarile romanesti.

Ordinul sultanului a trebuit sa fie reinnoit in 1815, dar fara mult succes, caci in 1840 consulul englez amintea in corespondenta sa de 3000 de cai exportati din Tara Romineasca in Anglia.

Calul romanesc a stat la baza multor herghelii din strainatate. Hergheliile de la Netzbruch si Marienwerder, infiintate de Frederic al II-lea al Prusiei, precum si cele de la Frederikoburg (Danemarca) si Mezohegyes (Ungaria) au fost revitalizate cu iepe romanesti.

Exporturile de cai impuse de Inalta Poarta sau conventiile cu alte tari secatuiau insa efectivele romanesti.

La inceputul secolului al XIX-lea se resimte o perioada de regres in care calul romanesc a ajuns pana la degradare, incat, in timpul razboiului pentru indepedenta si mai ales inaintea primului razboiului mondial, productia indigena nu a mai putut furniza total efectivele necesare armatei romane.

Spre sfarsitul secolului trecut se luau insa si primele masuri de regenerare. Au avut loc alergari de cai in Bucuresti, Iasi, Craiova, pentru stimularea cresterii cailor si identificarea exemplarelor valoroase.

Au inceput sa se infiinteze primele herghelii de stat si depozite de armasari reproducatori, pentru a se ameliora rasele indigene. Calitatile calului romanesc au inceput, treptat, sa iasa la iveala, ajutate si de ingrijirea priceputa a taranului roman.

In urma imbunatatirii prin depozitele de remonta, a inmultirii in herghelii si perfectionarii in centrele de crestere, calul romanesc a fost pus in valoare in sportul hipic mai ales in deceniul IV-lea al secolului nostru.

Invingatori in multe concursuri hipice internationale si castigatori ai unei medalii de argint - la individual, prin Henri Rang - la Olimpiada de la Berlin din 1936, calaretii romani din anii 1930-1940 erau socotiti, pe atunci, printre cei mai valorosi din lume.

Ultimul razboi mondial a distrus insa cam 40% din efectivul cabalin indigen, provocand o degradare calitativa a lui. De aceea a devenit necesara refacerea efectivelor de cai, in care scop s-au organizat si diversificat depozitele de armasari si hergheliile de elita, statiunile de monta si cele de insamantari artificiale.

Caii „pursange englez”, produsii ghidrani, arabii, nonius, lipizzanii, furioso, northstar, au imbunatatit rasele indigene, au sporit numarul hergheliilor raspandite pe tot cuprinsul tarii.

Dezvoltand insusirile genetice ale calului romanesc, activitatile hipice contribuie la ameliorarea efectivului de cai, la sporirea numerica a cabalinelor in Romania.

Natura competitiva a rasei umane si placerea fata de puterea, viteza, gratia si maretia speciei ecvine a asigurat supravietuirea si prosperarea in perioada mecanizarii, fiind inlocuit rolul acestuia in lupta, la munca campului si de animal de povara.

Capitolul 2

2.1. Hergheliile din Romania specializate in cresterea calului de sport

Zona Nord-Est: Zona Nord-Vest:

DA Dumbrava      DA Arad

DA Homorod      Herghelia Bontida

Herghelia Lucina      Herghelia Balc

Hipodromul + Herg. Radauti      Herghelia Beclean

Herghelia Sambata de Jos      Hipodromul+DA Targu Herghelia Tulucesti Club hipic Cluj

Hipodromul Piatra Neamt      AS Avram Iancu Hunedoara

Zona Bucuresti: Zona Sud-Vest:

Hipocan Corbeanca      Herghelia Izvin

Ecvalahis      Herghelia Slatina

Clubul de Echitatie Bucuresti Hipodromul Craiova

Tracus Transilvania      Herghelia Timisoara

Asil Horse Farm Herghelia Brebeni

CSA Steaua     

Bucur Bucuresti

Calipso 2000

AE Mogosoaia

Zona Sud-Est:

Herghelia Cislau

Herghelia Dor-Marunt

Herghelia Ploiesti

Herghelia Jegalia

Hipodromul+Herghelia Mangalia

DA Rimncelu

Herghelia Rusetu

2.2. Alegerea calului pentru sport

Aceasta lucrare se doreste a fi un ghid pentru cei care doresc sa-si cumpere un cal pentru propia placere, cu alte cuvinte pentru agrement dar si pentru cei care doresc sa participe alaturi de acest frumos animal in diferite competitii ecvestre. Avand in vedere ca aceasta lucrare are ca tema intretinerea si exploatarea cabalinelor in bazele hipice si nu cresterea cabalinelor in herghelii care implica alta problematica, trebuie sa mentionam varsta la care putem cumpara calul pentru a-i putea incepe deburajul cat mai curand. Aceasta este de 3 - 4 ani in functie de rasa si de dezvoltare corporala.

Alegerea calului perfect pentru sport se face cu ajutorul examenului de sinteza al exteriorului. Aprecierea exteriorului la cal se refera la doua examene principale:

v     Un examen analitic, adica studiul in detaliu al fiecarei regiuni corporale in functie de rasa, varsta, sex si tip de aptitudine;

v     Un examen de ansamblu sau de sinteza, in care se apreciaza dezvoltarea corporala, formatul corporal, tipul morfologic si armonia de ansamblu.

Calul de sport trebuie sa indeplineasca o serie de calitati fizice si psihice:

sa aiba talie mare;

capul sa fie mic, expresiv, cu profil drept si directie oblica, bine atasat la corp;

gat lung, musculos si oblic;

trunchi bine dezvoltat, greban inalt si prelungit, spinarea scurta si dreapta; sale scurte, musculoase, bine atasate;

crupa lunga, bine imbracata in musculatura si suficient de larga, usor oblica;

pieptul potrivit de larg si musculos;

abdomenul bine conturat, dar nu mare;

membrele fine dar puternice cu musculatura bine dezvoltata.

Un alt criteriu important este reprezentat de atitudinile si aplomburile calului si de aprecierea mersurilor.

Prin atitudini se intelege pozitia unui cal cand sta pe loc. Calul poate avea doua atitudini: statiunea si decubitul.

Statiunea este atitudinea in picioare cand corpul se sprijina pe toate membrele. Aceasta poate fi: libera si fortata.

v     Statiune libera este atunci cand animalul este lasat in voie, in statiune patrupedala, insa se sprijina numai pe trei membre, unul din membrele posterioare fiind tinut in demiflexiune cu sprijinul in pensa;

v     Statiunea fortata este atunci cand animalul se sprijina deopotriva pe toate membrele, cu capul si gatul corect orientate spre inainte. Dupa directia membrelor statiunea fortata poate fi: plasata, adunata si campata.

-Statiunea plasata sau corecta este atunci cand membrele sunt verticale si greutatea corpului se repartizeaza uniform iar lungimea bazei de sustinere reprezinta 3/4 din talie.

-Statiunea adunata sau ghemuita este atunci cand membrele anterioare si posterioare se apropie prin extremitati sub corpul animalului, baza de sprijin fiind micsorata iar echilibrul mai putin stabil. Este pozitia ce o ia calul in faza pregatitoare trecerii unui obstacol.

-Statiunea campata este atunci cand membrele anterioare sunt deplasate inainte iar cele posterioare inapoi. Baza de sustinere se mareste si echilibrul este stabil. Aceasta pozitie o ia animalul cind urineaza, deasemeni se observa la caii cu tendoanele obosite si este obositoare pentru spinare si sale care iau forma inseuata. La unii cai se observa ca numai membrele anterioare sunt deplasate sub corp iar cele posterioare au pozitie normala, cand se spune ca animalul ”sta pe umeri”. Opus acesteia este situatia cand membrele posterioare sunt deplasate sub corpul animalului, iar cele anterioare au pozitie normala, cand se spune ca animalul ”sta pe crupa”. In ambele situatii, apreciate ca pozitii defectuoase, membrele sunt supraincarcate ceea ce duce la oboseala si uzura.

Decubitul este atitudinea culcata si poate fi: decubit sterno-costal si lateral.

Decubitul sterno-costal este atunci cand animalul se spijina pe pamant cu sternul si cu o parte a corpului, capul si gatul sunt intoarse in partea opusa, iar membrele sunt adunate sub trunchi. Acesta se observa mai rar la cal, indeosebi in unele stari de boala.

Decubitul lateral este atunci cand corpul animalului ia contact cu pamantul pe toata partea lui laterala iar membrele sunt intinse sau in demiflexiune. Se observa frecvent la manji si odihna este completa.

O atitudine aparte intalnita la cal este cea „asezata” sau „atitudinea cainelui” cand corpul este sprijinit pe fese si proptit pe membrele anterioare. Se observa in unele boli.

2.2.1. Aplomburile

Aplombul membrelor anterioare se considera normal atunci cand privite din fata,

verticala coborata din punctul spetei imparte regiunea in doua parti egale si cade la o mica distata inaintea copitei. Apreciat din profil, aplombul normal este atunci cand verticala coborata din centrul tuberozitatii superioare si externe a radiusului imparte membrul in doua parti egale si cade imediat inapoia calcaielor. ( Fig

Deviatiile fata de aplombul corect la membrele anterioare privite din profil sunt campat dinainte, sub el dinainte, genunchi arcat, genunchi sters (de oaie) si buletura care este o deviatie inainte a buletului.

a.Aplomb corect

Inchis Inchis Dechis Inchis

dinainte b. dinapoi dinainte c. dinapoi

Sub el Sub el Campat Campat

dinainte d. dinapoi dinainte e. dinapoi



Rasucit Rasucit

in afara f. inauntru

Panard Cagneux

Fig. 1. (a, b, c, d, e, f ) Aplomburile si defectele de aplomb la membrele anterioare si posterioare.

Privite din fata, deviatiile fata de aplombul corect sunt: larg dinainte, (Fig. 2. a.), stramt dinainte, (Fig. 2. b), inchis dinainte, genunchi de bou (Fig. 3. a), genunchi cambrat(Fig. 3. b), panard, canios.

a. b.

Fig. 2.(a si b) Aplomb larg dinainte (a) si stramt dinaite (b)

a.       b.

Fig. 3.(a si b)Genunchi de bou (a) si genunchi cambrati (b)

Aplombul membrelor posterioare se considera normal cand, privite din profil, verticala ce coboara din punctul fesei atinge jaretul, merge paralel cu tendonul si cade inapoia copitei, iar privite din spate aceeasi verticala imparte membrul in doua jumatati egale.

Analizate din profil, deviatiile fata de aplombul corect sunt: sub el dinapoi; campat dinapoi; jarete drepte (Fig.4); jarete sabiate si buletura.

Privite din spate, deviatiile fata de aplombul corect sunt: larg dinapoi (Fig. 5. c.), stramt dinapoi (Fig. 5. b.), inchis dinapoi, deschis dinapoi, coate de vaca, panard si canios. (Fig. 6.).

a. b.

Fig.4.(a si b) Jaret drept (a) si jaret sabiat (b)

Fig. 5. Aplomb normal vazut din spate (a),stramt dinapoi (b) si larg dinapoi (c).

Fig. 6. Defecte de aplomb:a. coate de vaca;b. jarete cambrate;c. canios.

2.2.2. Aprecierea mersurilor

Examenul static la cabaline trebuie completat in mod obligatoriu cu examenul dinamic, in miscare.

Prin examenul dinamic se poate aprecia corectitudinea aparatului locomotor, sub raport morfologic si functional, felul cum se misca razele osoase sub actiunea muschilor, succesiunea si alternanta miscarilor, sprijinul si suspensia, intensitatea si ritmul batailor, daca membrele se misca paralel cu planul median al corpului, amplitudinea si supletea miscarilor precum si temperamentul animalului.

Toate aceste aprecieri se fac prin metoda libera.

Principalele mersuri la cabaline sunt reprezentate de pas, trap si galop.

Pasul este mersul natural cu viteza cea mai mica de deplasare, dar complicat prin succesiunea miscarilor si forma bazei de sprijin. Este o alura umblata sau nesaltata deoarece corpul se afla intotdeauna in contact cu pamantul prin doua, trei sau patru membre. In timpul unui pas complet se aud patru batai cu urmatoarea succesiune a membrelor: daca prima miscare se face cu membrul posterior stang, urmeaza membrul anterior stang, apoi membrul posterior drept si in al patrulea timp membrul anterior drept.

Trapul este un mers mai energic decat pasul si mai obositor pentru animal. Trapul se caracterizeaza prin alternanta miscarilor pe bipede diagonale. -Biped inseamna doua membre privite, apreciate sau asociate impreuna. Trapul este o alura saltata care se executa in doi timpi si se aud doua batai date succesiv de cele doua diagonale.

Galopul este un mers natural saltat in care calul poate sa se deplaseze cu viteza cea mai mare. In timpul unui pas complet se aud trei batai: prima bataie este facuta de un membru posterior, a doua bataie de bipedul diagonal corespunzator si a treia bataie de celalat membru anterior. A doua bataie data de bipedul diagonal este cea mai puternica.

Mersuri frumoase si mersuri defectuoase. Mersul la cal este frumos cand ritmul miscarii este uniform, razele osoase oscileaza in planuri paralele cu planul median, miscarile sunt libere, articulatiile se inchid si se deschid complet, bataile sunt usoare iar impulsia data de membrele posterioare este energica.

Principalele defecte ale mersului sunt:

-mersul inalt, cand membrele sunt ridicate de la sol iar la cele anterioare se observa actiunea genunchiului. Este elegant si energic, evita poticnirile dar este obositor si nefavorabil vitezei;

-mersul jos, la care, membrele se ridica foarte putin de la sol, uneori copita este tarata cu fruntea pe pamant. Se observa la caii batrani si obositi sau la cei cu gatul orizontal si predispune la poticnire;

-mersul leganat, cand oscilatiile laterale ale corpului sunt prea ample, datorita largimii exagerate a bazei de sustinere. Se observa la caii buestrasi, deasemeni la unii cai grei cu aplomburi largi;

-mersul lopatat cand copitele, in miscare, descriu un arc de cerc in afara. Se observa la caii cu defecte de aplomb, cu copite mari si plate;

-mersul impleticit, cand copitele descriu un arc de cerc inauntru. Se observa la caii cu defectul panard si expune membrele la coseala;

-mersul incrucisat, cand membrele din stanga se aseaza pe o singura linie cu ale celor din dreapta. Este obositor si determina un echilibru putin stabil;

-mersul spetit, cand miscarile spetelor sunt limitate si pasii scurti;

-mersul lenes este lipsit de vioiciune si denota obosela, batranete sau lipsa de temperament;

-mersul tacanit, atunci cand se aude un zgomot particular produs de lovirea membrelor anterioare de catre cele posterioare. Se observa si la caii cu membrele lungi si trunchiul scurt, la caii cu spinarea si salele convexe;

- schiopatura este un mers particular care se observa cand animalul are un picior bolnav si evita sprijinul sau acesta are loc incomplet.

2.3. Pregatirea calului de sport in bazele hipice

Dresajul tineretului cabalin pesupune mai multe etape care trebuie respectate cu strictete deoarece orice greseala in perioada deburajului va fi aproape imposibil de corectat mai tarziu.

Prin dresaj se intelege obisnuirea calului de a se supune vointei omului. Aceasta actiune se desfasoara dirijat si se bazeaza pe formarea reflexelor conditionate pozitive inca de la o varsta frageda.

Inainte de dresajul propriu-zis manzul trebuie „imblanzit”, urmarindu-se obisnuirea cu omul, cu vocea, cu apropierea de om, cu ridicarea piciorului, cu adapostul si ustensilele folosite pentru ingrijre si hranire. Aceste actiuni constitue dresajul premergator. Comportamentul omului fata de tineretul cabalin are o importanta deosebita deoarece dupa modul cum un cal a fost crescut, ”educat” si dupa comportamentul in general al omului, poate deveni un animal bland, docil, ascultator si util sau dimpotriva, un animal fricos, nervos, naravas sau agresiv, fiind incomod sau chiar periculos.

Proncipiile dresajului:

Indiferent de rasa, directie de crestere si exploatare, dresajul tineretului cabalin se bazeaza pe urmatoarele principii:

-repetitia este principiul potrivit caruia aceleasi exercitii, miscari, comenzi, trebuie repetate pana la insusirea lor corecta de catre animal si executarea lor fara greseala;

-ritmicitatea consta repetarea miscarilor si exercitiilor la acelas interval de timp, in aceeasi succesiune si pe baza aceleiasi comenzi;

-continuitatea presupune ca miscarile si exercitiile de dresaj sa se efectueze fara intreruperi pana la insusirea corecta de catre animal;

-progresivitatea este principiul prin care se cere ca dresajul sa inceapa cu exercitiile usoare, simple si sa continue cu cele mai grele si complicate care sa solicite un efort tot mai mare.

Dresajul cailor tineri (remonti) trebuie facuta doar de calareti cu experienta deoarece deprinderele invatate de animal in aceasta perioada raman definitive.

2.3.1. Lucrul la coarda

Dresajul propriu-zis se incepe cu lucrul pe coarda. In aceasta perioada calului ii este pus fraul (Fig. 7.), pentru a se obisnui si a accepta zabaluta. La lucrul pe coarda se va folosi cavesonul, pentru a nu stingheri la gura calul. Cavesonul este asemanator fraului iar pe botar are aplicate niste inele de care poate fi prinsa carabina corzii.

Fig.7. Fraul simplu

  1. Cefar      7. Zabaluta
  2. Frontar      8. Darlogi
  3. Gatar

4-5. Falcele

6. Botar

La inceputul lucrului la coarda, calul va fi condus in alura de pas intr-un cerc mic dupa care coarda se alungeste progresiv (10 m). In aceasta etapa dresorul obisnuieste calul cu doua din ajutoarele artificiale: indemnul cu vocea si biciul de manej. Tot in aceasta perioada calul va fi lucrat in libertate (pe culoar), executand sarituri peste obstacole de mica inaltime, pentru a deprinde mecanica sariturii si pentru a-si dezvolta echilibrul.

Scopul lucrului la coarda:

invatarea corecta a mersurilor (pas, trap si galop);

calul invata oprirea si pornirea la comanda;

cadentarea mersurilor;

lucrul pe cerc confera calului mobilitatea soldurilor, a coloanei vertebrale, a umerilor si il obliga sa angajeze partea dinapoi.

Dupa ce aceste scopuri vor fi indeplinite se va introduce in lucrul calului, saua (Fig. 8.). La inceput se va pune pe spatele animalului doar un valtrap (paturica care se pune sub sa) care va fi prins cu o chinga de grajd. Se cunoaste ca mare problema la punerea seii o reprezinta strangerea chingii si nu neaparat greutatea seii care nu este mare, tocmai din acest motiv se va folosi valtrapul care nu trebuie strans foarte tare cu chinga pentru a nu aluneca de pe cal, spre deosebire de sa; astfel animalul se va obisnui cu strangerea chingii, care se va face progresiv. Reactia la o mare parte din cai la prima strangere a chingii este cabrarea si au fost cazuri cand animalul din cauza strangerii mult prea tare a chingii, in urma executarii cabrarii a cazut pe spate suferind fractura de coloana. Trebuie mentionat ca nici la caii invatati nu se va strange chinga la maxim inca din grajd ci de abia dupa trapul de incalzire.

Urmatorul pas este reprezentat de punerea seii. Problemele intalnite cel mai des in aceasta situatie sunt rosaturile in greaban produse de arcada anterioara a seii (Fig. 8. a.). Aceasta este o problema destul de serioasa calul putand dezvolta sensibilitate in zona in care s-a produs rosatura si in plus vom fi obligati sa scoatem calul din lucru pana se va vindeca. Primele lectii cu saua se vor efectua la coarda urmarind aceleasi scopuri: cadentare mersurilor, mladierea, adunatul, etc. La inceputul lucrului cu saua, scaritele vor fi ridicate sau scoase pentru a nu stanjeni calul in mers prin lovituri in zona chingii. Dupa cateva lectii scaritele pot fi coborate; animalul se va obisnui trepat cu micile lovituri produse de scarite, mai tarziu realizand o conexiune intre acestea si pulpele calaretului care prin strangere il vor impulsiona sa mearga inainte.

Fig. 8.(a,b,c, d,e,f):

a.       arcada anterioara

b. arcada posterioara

c.       sezuta seii

d. aripioara sezutei

e.       scarita

f.        tragator

Fig. 9.(a,b,c,d,e,f,g):

a.       pulpana mare

b. buzunarul arcadei anterioare

c.       talpici

d. banana

e.       pulpana mica

f.        acopera cataramele chingii

g. tragatori

Lucrul de calare

Dupa perioada de lucru la coarda si in libertate se va trece la incalacarea calului. In aceasta etapa a pregatirii, care necesita din partea calaretui multa rabdare si experienta, calul se va obisnui cu greutatea calaretului si cu noul echilibru. Calul va fi invatat sa se opreasca, porneasca, sa se intoarca corect. Calaretul se va folosi de ajutoarele naturale (pulpele, pumnii si darlogii, greutatea corpului) si de cele artificiale (indemnul cu vocea, pintenii, cravasa) pentru a realiza aceste miscari. Fiecare miscare are o comanda specifica care trebuie aplicata de catre calaret de fiecare data la fel, pana ce calul isi insuseste comanda. In dresajul academic, calaretul aplica combinatii de comenzi corelate cu schimbul de echilibru pentru a-i favoriza schimbarea de picior la galop, pirueta, executarea de mers pe doua urme, etc. Pentru a se ajunge la un asemenea nivel e nevoie de o baza solida care consta in invatarea corecta a principalelor comenzi si mersuri.

Calul va fi invatat mai intai sa porneasca la cel mai mic semn al pulpei. Schimbarea alurilor cu alte cuvinte tranzitiile din pas in trap in galop, se vor face tot cu ajutorul pulpei, raspunsul din partea calului trebuie sa fie promt dar relaxat. Se va urmari obtinerea mersurilor in ax si cadentarea lor.

Pentru oprire calaretul se va lasa greu in sa concomitent cu actiunea pumnului pe darlog ceea ce duce la deplasarea centrului de greutate pe trenul posterior si oprirea instantanee.

La intoarcere se va folosi dirlogul de deschidere la inceput, corelat cu actiunea pulpei si a schimbarii de echilibru din partea calaretului. Calul trebuie sa fie pliat in intregime pe pulpa din interior, (Fig.10), care actioneaza in dreptul chingii iar cealalta, stanga sau dreapta in functie de mana pe care se exeuta intoarcerea este mutata putin inapoia chingii cu scopul de a controla miscarea partii dinapoi, deoarece pe intoarcere crupa poate fugi inafara. Executarea unei intoarceri sau a unei semi-volte se mai numeste si schimbare de mana si se refera la schimbarea sensului de mers intr-un manej. Calaretul se afla pe mana dreapta atunci cand mana lui dreapta este spre interiorul terenului. Pe intoarcere trenul posterior al calului trebuie sa actioneze energic pasind cat mai sub el.

Fig. 10.Intoarcerea corecta(schimbarea mainii):

in imaginea alaturata se observa ca picioarele posterioare urmeaza exact pista celor din fata iar calul este pliat de la nara stanga pana la crupa sub actiunea pulpei stangi si a darlogului stang;

cuplul cal-calaret se afla pe mana stanga la trap.

Pornirea la galop se face cu ajutorul unei comenzi diferite de comanda de pornire de pe loc si din pas in trap care se refera la actiunea ambelor pulpe in dreptul chingii. Pentru a porni la galop de pe loc, din pas sau trap, in functie de mana pe care se afla cuplul, una din pulpe actioneaza in dreptul chingii iar cealalta actioneaza in spatele chingii. Pe mana dreapta pulpa dreapta actioneaza in dreptul chingii iar pulpa stanga inapoia ei; pe mana stanga, pulpa stanga actioneaza in dreptul chingii iar cea dreapta actioneza inapoia chingii. Darlogul nu trebuie lasat liber, mana calaretului trebuie sa ofere sprijin.

Trebuie mentionat ca in lucrul calului are o importanta deosebita pe langa priceperea calaretului si harnasamentul, care trebuie sa fie de calitate.

Harnasamentul calului este format din:

v     saua (prezentata in Fig. 8 si 9)

v     fraul care este de doua feluri: simplu (prezentat in fig. 7.) folosit in probele de obstacole si proba completa si fraul complet, folosit la infraierea cailor la probele de dresaj. Fraul complet are o zabaluta subtire, o zabala si o struna;



v     presenul sau hamul folosit la caii cu abdomenul supt pentru a impiedica fugirea seii spre inapoi;

v     martingala se foloseste la caii de obstacole care au tendinta de a ridica capul pentru a aduce capul intr-o pozitie corecta;

v     darlogii de incordare au rolul de a obliga calul sa aiba o pozitie corecta a capului in timpul antrenamentului.

Pentru protectie se folosesc:

v     burtiera are rol de protejare a burtii calului de lovituri care se pot produce in timpul sariturilor peste obstacole la caii care strang mult sub ei membrele anterioare si se lovesc cu coltii potcoavelor;

v     galosii se pun pe picioarele calului, protejand coroana copitei si copita de lovituri;

v     jambierele sunt pentru picioarele din fata si protejeaza tendoanele;

v     cositorile protejeaza picioarele din spate ale calului, de lovituri in tendoane, de calcaturi sau lovituri prin cosire ale chisitelor si buletilor spate care se pot produce in timpul sariturilor sau antrenamentelor;

v     bandajele elastice au rol de-a proteja tendoanele.

Dupa ce elementele de baza ale dresajului au fost invatate si insusite de catre animal, se va continua lucrul calului urmarindu-se desavarsirea conditiei fizice, supunerea la ajutoare, mobilitatea soldurilor, coloanei vertebrale si umerilor, angajarea partii dinapoi, mersul corect inainte, contactul cu zabaluta, cadentarea mersului.

In functie de calitatile de care dovada calul el poate fi specializat pentru dresaj, sarituri peste obstacole sau concurs complet.

Calul de dresaj (Fig. 11.) trebuie sa aiba conformatia corecta, frumoasa, tinuta impresionanta, sa fie inteligent, cu temperament vioi dar docil, sa se caracterizeze prin memorie deosebita, sa aiba mersuri deschise, elastice, corecte si armonioase, elegante.

Fig. 11. Calul de dresaj

Calul de obstacole (Fig. 12) este un cal cu conformatie corecta, talie inalta, constitutie robusta, gatul lung si bine prins de trunchi, acesta avand un rol hotarator in echilibrarea calului deasupra obstacolului.

Spata trebuie sa fie oblica, cu o buna deschidere a unghiului scapulo-humeral, trenul posterior sa fie bine dezvoltat si sa se evidentieze printr-o forta deosebita, necesara sariturilor.

Contractiile musculare trebuie sa fie ample si puternice, calul trebuie sa posede viteza, rezistenta si indemanare deosebita.

Sistemul nervos sa fie puternic, echilibrat, vioi.

Din punct de vedere psihic, calul trebuie sa fie curajos, hotarat, sa aiba simtul barei, toate acestea pentru a fi un bun saritor.

Calul pentru proba completa, trebuie sa aiba insusiri combinate - pentru dresaj si sarituri - calul pentru proba completa se caracterizeaza prin conformatie corecta, calitati motorii exceptionale, membre solide, cu articulatiile, tendoanele si copitele rezistente, o capacitate respiratorie mare, aparat circulator bun, crupa dezvoltata, puternica. Vederea sa fie buna pentru aprecierea distantelor.

Sa fie curajos si bun saritor, iar prin antrenamente sa i se formeze o buna conditie fizica.

Fig. 12. Calul de obstacole

2. 3. 3. Calificarea remontilor

Calificarea consta intr-o progresie de dresaj si un parcurs de obstacole de nivel mic, aceste probe sustinandu-se in concursurile nationale in prezenta unui juriu. Pentru a fi calificat, calul trebuie sa obtina la proba de dresaj cel putin 50% din punctajul total si sa termine proba de obstacole. In urma calificarii calul este luat in evidenta „Federatiei ecvestre romane” si poate participa in orice concurs organizat de aceasta.

2.4.Probele competitionale

Primele evidente ale unui sistem progresiv de antrenament sunt scrierile generalului grec Xenophon (435-355 i.Hr.), care a fost primul care a privit calaria ca pe o stiinta si in acelas timp ca pe o arta. Cuvintele sale au fost o sursa de inspiratie in timpul Renasterii, perioada in care calaretii din Europa au inceput sa calareasca „clasic”, formand bazele calariei moderne. Preceptele clasice au fost apoi pastrate de militari - de obicei, cu caii cei mai buni si mai disciplinati – si o forma timpurie de dresaj competitiv a fost reprezentata de competitiile pentru cel mai instruit cal al unui ofiter.

La noi in tara, primele societati ecvestre si concursuri de cai au aparut la jumatatea secolului trecut, cand au fost costruite hipodromuri la Bucuresti, Iasi, Craiova, Targoviste, ce au constituit baza materiala pentru competitiile ulterioare.

Se considera ca bazele echitatiei la noi s-au pus prin infiintarea, in 1872, a „Scolii de cavalerie” de la Bucuresti, condusa de col. A. Larca, iar primul nostru concurs de calarie s-a tinut in 1876.

La sfarsitul ssec. XIX si inceputul sec. XX in activitatile hipice se practicau: dresajul, sariturile peste obstacole si concursul de trei zile.

2. 4. 1. Dresajul

Probele de dresaj sunt de diferite categorii si se desfasoara pe o arena de 20m x 60m care este imprejmuita cu un gard cu inaltimea 40-50 cm. In teren se monteaza litere in functie de categoria probei de dresaj. Imprejurul terenului trebuie sa fie un spatiu liber de 20m pentru a asigura linistea cailor.

Proba de dresaj consta in executarea unor exercitii de dresaj care au un grad de complexitate diferit si sunt legate, realizand o progresie.

Probele de dresaj:

proba de calificare: proba executata de caii tineri pentru a se califica pentru probele de obstacole sau pentru proba completa. Progresia cuprinde miscari simple executate in pas, trap si galop;

categoria semiusoara: este o proba pentru juniori, progresia cuprinzand miscari in alura de pas, trap, galop de o dificultate mai mare fata de proba anterioara;

categoria usoara: cuprinde miscari de dresaj mai dificile. Au drept de participare caii care nu au totalizat 6 locuri intai la aceasta categorie sau nu au obtinut premii in locurile 1-3 la categoria mijlocie;

categoria mijlocie: cuprinde miscari care verifica supunerea vointei calului si pregatirea lui: primiri in pas, trap si galop, piruete la pas, serpentine, schimbari de picior in patru si trei timpi. Se apreciaza nivelul de gimnasticare, cadenta, supletea si usurinta miscarilor. Pot participa caii care nu au castigat patru premii intai la proba de dresaj intermediara sau premiul 1-2 la Marele premiu de Dresaj;

categoria semi-grea (intermediara sau preolimpica) cuprinde miscari de dificultate mare: schimbari la doi timpi, piruete la pas si galop, pasajul. Pot participa toti caii clasati pe locurile 1-5 in categoria mijlocie sau 1-3 in proba de categorie usoara;

categoria grea (olimpica sau Marele Premiu de Dresaj) cuprinde cele mai dificile miscari de dresaj: piruete, schimbari de picior la un timp, pasajul, piafe-ul. Pot participa caii care au obtinut un loc fruntas in probele anterioare.

Miscari de dresaj cu grad de dificultate inalt:

Umar inauntru este o miscare in care calul are corpul flexat pe partea pulpei dinauntru a calaretului,umarul exterior este plasat inaintea sodului dinauntru iar membrele exterioare calca pe urmele celor dinauntru.

Crupa inauntru este o miscare in care calul este plasat oblic in raport cu peretele manejului: soldurile se deplaseza paralel cu acesta corpul fiind usor flexat in partea pulpei dinauntru.

Crupa in afara este pozitia inversa fata de crupa inauntru, gatul este usor flexat, membrele se incruciseaza si lasa pe sol doua urme.

Schimbarea de picior in aer este miscarea prin care are loc schimbarea piciorului in timpul foarte scurt de suspensie care urmeaza fiecarui fuleu de galop.

Pirueta este o volta (miscare in cerc cu diametrul 6-8m) pe doua urme, cu crupa inauntru, cu o raza egala cu lungimea calului, miscare in care partea dinainte descrie un cerc cu centrul in punctul de sprijin al membrelor posterioare.

Pasajul este un trap mic si cadentat, caracterizat prin angajarea puternica a membrelor posterioare, prin actiunea genunchiului si flexarea puternica a jaretilor. Este un mers elastic si adunat (ingramadit), cu prelungirea perioadelor de suspensie.

Piafeul este un trap ingramadit si executat pe loc. Membrele sunt asociate pe biped diagonal.

2. 4. 2. Sariturile peste obstacole

Proba de obstacole se desfasoara pe un teren cu dimensiuni de 80100 m sau 100100 m, imprejmuit de un gard viu sau din bare, iar in afara lui sunt amplasate turnul juriului, tribuna oficiala si tribuna pentru spectactori si concurenti.

Obstacole folosite: bulfisuri, stationate, oxere, dubla bara, tripla, porti barate, axe de porti, tripla de porti, ziduri.

Probele de obstacole sunt de diferite dificultati si constau in executarea unui parcurs de obstacole de diferite grade de dificultate.

Probele se desfasoara conform urmatoarelor bareme:

Barema A, fara cronometru. Parcursul se executa in timp limita. Punctajul se stabileste prin totalizarea punctelor de penalizare pentru greseli si pentru depasirea timpului acordat;

Baremele B si C se folosesc in probe pentru stabilirea clasamentului dupa timpul in care se executa parcursul. La acest timp se adauga si timpul pentru penalizarile primite pe baza greselilor.

Probele de sarituri :

Semiusoara este pentru cai incepatori, juniori si junioare sub 16 ani si pentru echipe de juniori. Parcursul este compus din 10 obstacole, 11-12 sarituri, inaltimea maxima este de 1,10 m, largimea maxima 1,40 m, cu o combinatie dubla sau tripla; lungimea parcursului este de 400-500 m;

Usoara se organizeaza pentru juniori si junioare sub 18 ani pentru senioare, pentru cai de categorie usoara si pentru proba pe echipe seniori gen Cupa Natiiunilor. Parcusul este compus din 12 obstacole cu inaltimea de 1,20 m, largimea 1,60 m, 14-15 sarituri si are doua combinatii de doua obstacole, sau una de doua si una de trei obstacole. Lungimea parcursului este de 500-700 m;

Mijlocie se organizeaza pentru caii de categorie mijlocie. Pot participa si caii de categorie inferioara si cei de categorie semigrea si grea care vor intra cu handicap I si II. Parcursul este format din 13 obstacole cu inaltimea maxima de 1,30 m, largimea maxima 1,30 m, cu 16 sarituri, o combinatie dubla si una tripla; lungimea este de 500-700 m;

Semigrea se organizeaza pentru caii de categorie semigrea si grea putand participa si cei de categorie mijlocie. Parcursul este format din 15 obstacole cu 19 sarituri, obstacole ce au inaltimea maxima de 1,40 m, si largimea maxima de 2 m. Parcursul are doua combinatii duble si una tripla, lungimea lui este de 600-800 m;

Grea se organizaza pentru caii de categorie semigrea si grea. Parcursul are 17 obstacole cu inaltimea maxima de 1,60 m, largimea de 2,10 m, are doua combinatii duble si una tripla, cu 20-21 sarituri, lungimea este de 700-1000m.

Se mai pot organiza si probe speciale:

proba de forta consta intr-un parcurs de 6-8 obstacole de inaltime peste 1,60;

proba de forta progresiva: se desfasoara pe 5 obstacole asezate la distanta de 10,50 m, inaltimea fiind progresiva de la 1,10 m pana la 1,70 m. Punctajul se acorda in functie de numarul de obstacole sarite fara greseala;

6 bare: este o proba speciala de forta. Sunt sarite 6 obstacole asezate la distanta de 10,50 m, cu inaltimea progresiva de la 1,20 m pana la 1,60-1,80. Punctajul se stabileste dupa barema A;

parcursul de durata: se alearga pe un parcurs de categorie usoara sau mijlocie si se acorda un timp limita de 2 minute. Aprecierea se face dupa numarul de obstacole sarite corect, notate cu 2 puncte si obstacole sarite dar daramate notate cu 1 punct;

„alegeti punctele” este un parcurs format din 12-13 cu inaltimea in jur de 1,20m, fiecare obstacol in functie de dificultate, fiind notat cu un punctaj (40, 60, 80 si 100). Calaretul isi alege 10 obstacole cu dificultate diferita. Un obstacol poate fi sarit de 2 ori, dar daca este daramat nu se mai sare a doua oara. Punctajul este in functie de numarul obstacolelor sarite si de punctajul fiecarui obstacol. Obstacolul sarit si daramat nu se mai ia in calcul.

Mai sunt si alte probe cum ar fi: parcurs de vanatoare, parcurs de stafeta cu schimbarea cravasei, parcurs numerotat, parcurs inversat, proba de 2 cai, proba invingatorilor.

2. 4. 3. Concursul complet (concursul de trei zile)

Terenul pentru proba completa trebuie sa fie in apropierea bazei si sa ofere conditii materiale desfasurarii probei (pante, gropi, santuri, paraie, paduri, drumuri) si amplasarii de obstacole (butuci, garduri din nuiele, bulfisuri). Terenul sa nu aiba crapaturi sau alunecari, pentru a evita accidentarea cailor.

Concursul complet este format din 3 probe care se desfasoara pe parcursul a trei zile consecutive. Cele 3 probe sunt: dresaj in prima zi, proba de fond in teren variat, a doua zi si proba de obstacole in ziua trei.

I. Proba de dresaj consta in efectuarea unei progresii de categorie semiusoara sau a unei progresii speciale pentru proba completa categorie mijlocie.

II. Proba de fond consta in executarea:

unui drum de 3.600 m, cu 240 m/min, in alura de trap; se acorda 15 minute;

steeple: se alearga 2.400-3000 m cu 600 m/min, si are 3 obstacole la distanta de 1000 m; se acorda 5 minute;

drumul 2 cu lungime de 8.400-12.000 m; se merge in trap cu 240 m/min, in 40-50 de minute;

cros cu lungime de 4.950-7.200 m; se alearga cu 450 m/min in galop. Sunt montate 4 obstacole la 1000 m distanta, cu inaltimea de 1.10-1.20 m, cu latimea santurilor si gropilor 3, 50 m si riviera de 4 m.

III. Proba de obstacole consta in executarea unui parcurs de 10-12 obstacole cu inaltimea de 1,10-1,20 m, largimea 3 m, lungimea parcursului 600-900 m, cu viteza 350 m/min.

Proba completa se desfasoara la urmatoarele categorii: usoara, mijlocie si olimpica. Proba se alearga individual sau pe echipe.

Clasamentul general se face pentru fiecare concurent, totalizand punctele obtinute prin penalizare primite la cel trei probe si se scade din ele la cei care au obtinut bonificati pe steeple si cros.

Capitolul 3

Intretinerea calului de sport

3.1.Furajarea

Alimentatia calului este importanta, furajele trebuie sa fie de calitate si sa asigure necesarul de substante nutritive. Ratiile vor fi calculate diferential in functie de efortul la care este supus animalul, de conditia si varsta sa si de perioada anului.



Se are in vedere o ratie de 6-10 kg fan, 6 kg ovaz/cal/zi la care se pot adauga suplimentele proteino-minerale-vitaminice (furaje brichetate cu vitamina A si amestec de furaj mussli natural sau brichetat). Furajele se vor administra intr-o ordine anumita pentru a preveni colicile: apa, ovaz, fan.

Fanul trebuie depozitat in apropierea grajdului in soproane, iar ovazul in camere speciale.

Adaparea trebuie asigurata de la o sursa de apa potabila din cadrul bazei hipice.

3.2.Pansajul

Ingrijirea corporala la cal mai este cunoscuta sub numele de igiena corporala sau pansaj.

Pansajul consta din urmatoarele operatii: tesalarea, perierea, stergera cu carpa si cu buretele, pieptanarea, la care se adauga spalarea, imbaierea,tunsul.

Pansajul se executa dimineata dupa consumarea furajelor si inainte de orice antrenament. El este facut pe linia grajdului sau afara.

Se incepe cu tesalarea, se continua cu perierea, stergerea cu carpa, stergerea cu buretele a ochilor, narilor, organelor genitale si a anusului.

Uneltele folosite in pansaj sunt:

Tesala (Fig. 13.) este folosita numai pe partile musculoase pentru a indeparta murdaria si noroiul uscat;

Peria de corp (Fig. 14.) este folosita pentru indepartarea prafului si a noroiului, netezirea parului si perierea coamei si cozii;

Pieptene metalic (Fig. 15.), folosit pentru pieptanarea comii si a cozii;

Burete (Fig. 16.): unul pentru ochi si nas, altul pentru anus;

Cauciuc de lustruit pentru a da luciu dupa tesalat;

Rozatoare de transpiratie (Fig.17), pentru indeparta excesul de transpiratie sau de apa dupa spalare;

Ulei si perie pentru copite: inlocuieste grasimea naturala, previne uscarea si craparea copitei;

Bandaje pentru coada: o mentin curata dupa descalcire sau impletire.

Scobitoare pentru copite (Fig. 18.): pentru curatarea picioarelor.

Fig. 13 Tesala din metal(cea din stanga imag.) si cea din cauciuc

Fig. 14. Peria de corp pentru indepartat praful

Fig. 15. Tipuri de pieptane metalic

Fig. 16. Burete

Fig. 17. Rozatoare de transpiratie

Fig. 18. Scobitor pentru copita

Fig. 19. Trusa       completa

Alte operatiuni de igienizare sau infrumusetare a calului

Filarea coamei are rolul de a scurta si subtia parul sau pentru a-l aseza neted pentru a fi mai curat si asfel mai usor de impletit: filarea coamei implica taierea facuta metodic a catorva suvite de par. Aceasta poate fi facuta cu un pieptane special de filat care previne smulgerea radacinilor. Daca folositi foarfece sau un aparat de tuns, va creste o margine de par urat si dezordonat.

Etapele filarii:

pieptanati coama inainte de filare, incepand din varf de langa radacina;

luati majoritatea parului pe care doriti sa-l filati din stratul de langa piele, astfel coama va sta culcata;

separati cu pieptanele firele cele mai lungi in suvite subtiri care pot fi filate dintr-o singura miscare;

repetati procedura de-a lungul coamei in josul gatului, pana coama ajunge la lungimea si la grosimea dorita;

corectati cu mana neregularitatile;

filati suvita din frunte la aceiasi lungime cu coama.

Filarea cozii consta in ajustarea varfului cozii prin indepartarea firelor laterale si a unora din centru.

Etapele filarii cozii:

periati coada;

pieptanati o suvita din partea laterala, tinand firele cele mai lungi si pieptanati restul in spate;

filati aceste fire cu o miscare brusca. Daca parul este aspru, infasurati-l in jurul pieptennului si filati-l ferm;

continuati sa filati avansand spre centru;

cand ati terminat, umeziti coada cu o perie de apa si puneti un bandaj de coada pentru a o aseza;

pentru a taia drept coada puneti o mana sub ea pentru a o ridica si masurati lungimea dorita, mai sus de jaret.Aceasta, deoarece ungiul cozii este diferit in miscare si coada va parea mai scurta;

in final, taiati coada drept, astfel incat capatul sa fie paralel cu solul cand calul se misca.

3.3.Potcovitul

Picioarele bine potcovite pastreaza calul sanatos si util.

Ingrijirea copitei este o operatiune importanta care trebuie facuta in fiecare zi, prin curatarea copitei si ungerea ei cu unsoare speciala care impiedica uscarea cornului si mentine elasticitatea ei.

Curatarea copitei se face cu ajutorul scobitorului. Se va scobi mizeria din santurile talpii pentru ca aceasta poate produce putrezirea furcutei si imbolnavirea cornului.

Ingrijirea copitei se face prin, taierea cornului si potcovire.

Taierea cornului se refera la scurtarea unghiei cu ajutorul clestelui si curatarea tavanului cu ajutorul renetei (Fig. 20.) sau cutitoaiei. Deobicei varful copitei creste mai repede decat calcaiul, in concluzie se poate taia mai mult din varf dar pentru siguranta, potcovarul are ca reper dunga alba de care nu trebuie sa treaca. La ajustarea calcaielor se va avea ca reper furcuta, nivelul calcaielor nu trebui sa fie sub nivelul furcutei. Calcaiul trebuie sa sustina piciorul fara sa se lase in spate (Fig. 21.).

Taierea cornului la caii potcoviti dar si la cei nepotcoviti se face la 4-6 saptamani, prin scoaterea potcoavelor la cei potcoviti, taierea cornului dupa cum a fost prezentata anterior, si punerea la loc a potcoavelor vechi.

Fig. 20.

Reneta

Fig. 21. Copita taiata corect

(linia punctata indica marimea copitei inainte de taiere)

Potcovirea se face la 2 - 2,5 luni, cand se schimba potcoavele vechi cu unele noi. Potcovitul se poate face „la cald” cand potcoava este incalzita si potrivita pe copita, sau la rece in situatia in care potcoava este gata si sunt necesare doar ajustari minore.

Etapele potcovitului (Fig. 22.):

se indeparteaza potcoavele existente;

se ajusteaza copita;

se masoara potcoava si se ajusteaza sa se potriveasca perfect pe copita;

se fixeaza potcoava cu caiele. Caielele trebuie aliniate si fixate nici prea sus, nici prea jos;

capetele caielelor se indeparteaza, iar capetele care raman se bat inainte ca piciorul sa fie finisat cu o pila.

Potcoavele au rolul de a proteja copitele calului dar mai au si rol ortopedic. Prin potcovitul ortopedic pot fi ameliorate afectiuni si defecte ca: canios, panard, furbura; caii care au mers „tacanit” vor fi potcoviti la membrele posterioare cu potcoave speciale, tesite in frunte si prevazute cu doua capace laterale; etc.

Potcoavele folosite la potcovitul normal variaza ca forma, dimensiune, grosime, in functie de talia animalului, natura terenului, etc. Potcoavele pot avea colti cu filet care sunt scosi cand s-au uzat sau cand animalul este in stabulatie.

Fig. 22. Etapele potcovitului

a) taierea cornului; b) finisarea copitei cu raspelul; c) aplicarea potcoavei;

d) bataia caielelor; e) finisarea potcovitului

Capitolul 4

Concluzii generale

In general cresterea animalelor este o actiune profitabila. Beneficiul material este cautat si de crescatorii de cai. Pentru obiectivismul acestei lucrari trebuie prezentata realitate traita de crescatorul roman de cai. Aceasta realitate este sumbra in Romania, deoarece foarte putini crescatori si exploatatori ai calului de sport se pot lauda ca au si un beneficiu. E adevarat notiunea de crestere a calului are alta conotatie decit la celelalte specii de animale, scopul lui este munca, sportul si agrementul. La noi in tara calul este inca folosit la munca campului, dar odata cu intrarea in U.E. va fi interzisa folosirea calului pentru munca, scopul lui ramanand sportul si agrementul.

Consider ca aceste doua activitati, sportul si agrementul, care au pus bazele asa numitei industriei hipice in Europa, constitue lucrul ce trebuie regandit si in Romania de catre specialisti. Cei care pot pune bazele filierii hipice la noi in tara sunt crescatorii, investitorii pasionati de acest animal, organizatorii de competitii sau chiar amatorii de sporturi ecvestre prin investitii care mai tarziu se vor dovedi cu siguranta profitabile.

Cel mai important in aceasta filiera este crescatorul, dar foarte bine cotati sunt si doctorii veterinari, potcovarii. Aceasta filiera hipica ar putea oferi locuri de munca, pentru ca acest domeniu necesita specialisti ca: nutritionisti, fabricanti de harnasamente, atelaje, echipamente hipice, mijloace de transport specializate.

Toate aceste activitati prezentate in randurile de mai sus au ca scop perfectionare acestei adevarate stiinte care se numeste cresterea calului de sport. Nu este permis ca aceasta stiinta, care candva reprezenta traditie pentru Romania, sa nu fie aprofundata de catre crescatorul roman.

Bibliografie

Christene Stafford&Robert Oliver-Horse care and management, J.A.Allen London 1991

Dorian Williams-The Guinness Guide To Equestrianism,Guinness Superlatives Limited 1979

Felix Topescu-Un prieten dintotdeauna, Editura Sport-Turism,Bucuresti 1989

Sheila Willcox-The event horse, Great Britain,Pelham Books LTD,1973

Sue Montgomery,Russell Lyon,Mary Gordon Watson-Horses, Editura Aquila, 1993

Vasile I. Ujica-Tehnologia cresterii cabalinelor, Institul Agronomic „Ion Ionescu De La Brad” Iasi, 1988






Politica de confidentialitate



DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 5609
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2022 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site