Iepurele comun - Lepus europaeus

Iepurele comun - Lepus europaeus

Biotopul. Iepurii se intalnesc intr-un areal ce incepe din golul alpin si

pana la tarmul Marii Negre evitand, intr-o anumita masura, terenurile mlastinoase si

biotopurile acvatice, dar are o raza mica de miscare. Prefera terenurile agricole

cultivate, din zonele de campie, dar nu cele cu culturi intinse, coline si dealuri joase, in care se afla palcuri de padure. Solul prielnic este cel argilos-nisipos, permeabil, cald, fertil, apt pentru mai multe feluri de culturi agricole. Conditiile atmosferice neprielnice, mai ales in lunile mai-iunie, afecteaza efectivele de iepuri, dar si aparitia bolilor ce decimeaza tineretul. Precipitatiile din perioada de iarna, temperatura scazuta limiteaza accesul la vegetatia proaspata, ceea ce cauzeaza mari pierderi in randul efectivelor de iepuri.

Densitatea efectivelor de iepuri variaza de la 150-250 de indivizi la 1.000 ha, in luna martie, in terenurile incadrate in prima categorie de bonitate si 10-49 exemplare, in ultima categorie, pentru ca in celelalte luni sa se ridice la 10-20 de indivizi. In tara noastra, suprafata pe care iepurele gaseste conditii bune de supravietuire este de circa 15 milioane ha.

Hrana difera de sezon. Din toamna pana in primavara consuma verdeturi, la nevoie

dezgropate de sub zapada, lujeri si coaja de specii lemnoase, fructe, ierburi, frunze etc. Daca hrana devine deficitara, se retrage in paduri, fara a se sfii sa se apropie de localitati si de gradinile oamenilor. Pe vreme nefavorabila consuma hrana complementara sub forma de fanuri naturale, lucerna, trifoi, ovaz si alte furaje.

Vanarea In procesul vanarii se folosesc metodele la sarite, cu sau fara caine pontator, si

la goana, in diversele sale forme de organizare (stand pe loc, la cerc, in potcoava etc.). Sunt interzise vanatoarea la panda si cea de la apusul pana la rasaritul soarelui. Se folosesc armele lise si cartuse de 3,5-4 mm. anterioare. Cauza principala a diminuarii efectivelor de iepuri a fost exploatarea lor excesiva, la care se adauga si prezenta numeroasa a daunatorilor. In prezent, valorificarea iepurilor se face sub forma de vanat

impuscat si vanat viu pentru export, generatoare de venituri valutare.

Pagube produc agriculturii (prin roaderea pomilor fructiferi tineri, a pepenilor, sfeclei,

morcovului, porumbului etc.) si silviculturii (prin roaderea lujerilor si a cojilor multor specii de arbori si arbusti tineri), dar care, in acest domeniu, nu sunt vizibile si de mai mica importanta.

Atitudinea omului. Prin acordarea unei atentii sporite ocrotirii si recoltarii, iepurele ar

putea redeveni pe primul loc si sub aspect economic, dar si ca obiect al practicarii vanatorii. Solutia de crestere a efectivelor de iepuri ar fi lasarea in teren a unui numar mai mare de reproducatori, prin care sa se asigure inmultirea rapida a acestei specii, dar si administrarea, pe timp de iarna, a hranei complementare.