Aparatul Digestiv - vaca

Aparatul Digestiv - vaca

Complexul de organe care preia din mediul extern o serie de substante nutritive brute si le asigura transformarile fizice si chimice in scopul asimilarii lor, ca si al eliminarii reziduurilor, formeaza aparatul digestiv.

Componentele aparatului digestiv sunt

Cavitatea bucala : este delimitata de 5(cinci) pereti : - unul anterior ; buzele ; doi laterali ; obrajii ; unul inferior ; planseul bucal pe care este fixata limba si unul superior : bolta si valul palatin.

Cavitatea bucala este impartita de catre arcadele dentare in doua compartimente : unul periferic arcadelor dentare - vestibulul bucal, si altul inpoia dintilor - cavitatea bucala propriu-zisa.

Aceste doua compartimente comunica intre ele prin spatiile interdentare numite diastema cand gura este inchisa, sau comunica larg cand gura este deschisa.

Orificiul bucal este delimitat de buze (superioara si inferioara), unite la nivelul comisurilor ; buzele sunt detasate si foarte mobile, utilizate pentru prehensiune la cal si oaie. La ovine, buza superioara prezinta  zona epidermica a botului  , libsita de peri, pigmentata, cu numeroase glande sudoripare.

Peretii laterali ai cavitatii bucale (obraji) au ca baza anatomica muschii buccinatori si maseteri ; sunt acoperiti la interior de o mucoasa de tip bucal, care la rumegatoare prezinta numeroase papile odontoide.

La iepure, pielea regiunii se rasfrange la nivelul vestibulului bucal si este prevazuta cu peri aspri. Plafonul sau bolta paladina are ca baza anatomica un schelet osos ( in partea anterioara si mijlocie), ce alcatuieste baza anatomica a palatului dur , si un strat fibros, muscular (in partea caudala), ce alcatuieste palatul moale sau valul palatin. De la baza valului palatin mucoasa se resfrange lateral pe baza limbii, delimitand istmul buco-faringian.

Planseul cavitatii bucale are ca baza anatomica o portiune dura, periferica, reprezentata de ramurile mandibulei si o portiune centrala, moale, formata din muschii anteriori a hioidului.

Limba este un organ eminamente musculos, atasat planseului bucal ; este formata dintr-o radacina fixata de osul hioid(baza limbii), un corp si varful limbii. Baza amalogica a limbii o constituie musculatura intrinseca si extrinseca(stiloglosul, bazioglosul si genioglosul), inervata de nervul hipoglos.

Mucoasa linguala acoperita de un epiteliu stratificat pavimentos de tip cornos, prezinta numeroase papile filiforme cu rol mecanic (mari si cornificate la bovine si pisica), papile fungiforme, foliate si caliciforme. Papilele caliciforme sunt plasate in partea dorsala a bazei limbii (2 la cal, porc si iepure ; 20-24 la rumegatoare, plasate pe doua randuri in forma de  V  ; 2-4 la carnasiere). Papilele foliate, plasate la baza limbii, libsesc la rumegatoare si carnivore.

Forma limbii difera la animalele domestice astfel : la rumegatoare corpul limbii prezinta o proeminenta masiva pe suprafata careia se observa papilele caliciforme. La porc, corpul limbii prezinta o creasta longitudinala, iar la caine, un sant longitudinal. Varful limbii este rotunjit la cal, iepure si carnivore, si ascutit la bou si porc. Deschiderea buco-faringiana, delimitata de baza limbii si valul papatin, prezinta aglomerari limfoide denimite amigdale sau tonsile, cu important rol in apararea locala si imunitate.

In cavitatea bucala se mai gasesc  organe specializate pentru triturarea alimentelor, prehensiune, atac sau aparare, reprezentate de dinti care sunt fixati in alveolele dentare ale maxilarului incisivului si mandibulei, printr-o articulatie proprie, numita gomfoza.

Dintii din punct de vedere structural, baza anatomica a dintelui o constituie dentina (ivoriu), substanta dura de culoare galbuie, care delimiteaza la interior cornetul dentar intern ce menajeaza pulpa dentara, formata de vase si nervi.

Coroana dintelui, reprezentand portinea vizibila a dintelui, acoperita la exterior de smalt, substanta extrem de dura, de culoare alba-sidefie, si galbena la rozatoare. Coroana dintelui difera specific in functie de rolul pe care in are in masticatie (fig.51)

La cal si rumegatoare, coroana incisivilor prezinta o infundatura denumita cornet dentar extern sau misuna. Radacina dintelui, ingusta la rumegatoare, sau groasa la cabaline, se fixeaza in alveola dentara, prin periodont, de cement, substanta osoasa care acopera radacina. Gatul dintelui, acoperit partial de gingie, sufera unele depuneri de tartru(de culoare neagra la rumegatoare), din sarurile salivei sau din alimente.

Dupa forma si caracterele lor individuale, derivate din rolul pe care il indeplinesc, se deosebesc 4(patru) feluri de dinti : incisivi, canini, premolari si molari. ( fig. 52).

Incisivii prezinta o coroana in forma de darta la cal, lopatica la rumegatoare sau trefla la carnivore, fiind specializati pentru sectionare.

Caninii specializati pentru sfasiere, au o forma conica, usor recurbata, cu o radacina extrem de puternica, adanc infipta in alveola. Numarul lor este de 4(patru) la armasar, porc si carnivore ; libsesc la iapa, rumegatoare si iepure.

Premolarii sunt plasati caudal caninilor si specializati pentru masticatie.

Coroana lor, puternica, asemanatoare molarilor este prevazuta cu numeroase creste si smalt (selenodonte - la cal, rumegatoare si rozatoare ) sau cu tuberculi ascutiti (bunodonte - porc si carnivore).

Molarii sau maselele sunt cei mai voluminosi dinti, asemanatori premolarilor si plasati caudal acestora ; sunt puternic fixati in alveole prin radacini multiple. Odata aparuti nu mai sunt inlocuiti, facand parte din dentitia permanenta.

Numarul de dinti ai unui animal are o constanta specifica :

La animalele domestice exceptand iepurele, se diferentiazxa doua categorii de dinti : 1 - dentitie de tinerete (sau de lapte), care cuprinde numarul total de dinti caduci ; 2 - dentitia permanenta, definitiva, care cuprinde toti dintii de succesiune si dintii permanenti (molarii). Dintii caduci sunt inlocuiti de dinti de succesiune, in dentitia definitiva.

Dintii permanenti apar la sfarsitul perioadei de tinerete, si raman in dentitia definitiva, de maturitate.

Exprimarea succinta a numarului de dinti al unei specii, in sistem fractional, in care numaratorul indica arcada superioara, iar numitorul, arcada inferioara, poarta numele de "formula dentara".

Exprimarea cifrica a incisivilor (I) , a caninilor , premolarilor (P) si molarilor (M) in formula dentara se poate face unu sau bilateral.

Incisivii permanenti sunt mai inalti, de forma unei prisme curbe, de culoare galbuie si cu un sant vertical pe fata anterioara.

La manz clestii apar intre 6 - 12 zile, concomitent cu premolarii de lapte, iar mijlocasii erup intre 30 - 40 zile. La bovine, formula dentara de tinerete cuprinde 20 dinti. Incisivii superiori libsesc la rumegatoare, fiind inlocuiti de un  burelet incisiv  , o ingrosare de forma semilunara a mucoasei plafonului.

Incisivii inferiori, in numar de 8(opt), sunt sistematizati in : clesti, mijlocasi primi, mijlocvasi secunzi si laturasi.

La oaie si capra, incisivii de lapte sunt mult mai mici, iar cei permanenti au o coroana foarte ingusta si lunga, cu marginea taioasa.

La porc, dentitia molara este de tip tuberculat, iar incisivii sunt neregulati, diferiti ca forma si pozitie, in functie de grad. Caninii sau coltii sunt foarte dezvoltati la masculi, reciurbati si de forma triunghiulara. (fig.55)

La caine, dentitia caracteristica pentru sectionare si sfasiere. Incisivii prezinta o margine masticatoare taioasa, cu trei varfuri (trefla). Caninii au o forma conica caracteristica. Molarii sunt inegali, coroana lor este prevazuta cu trei sau mai multe creste ascutite ; cel mai voluminos molar se numeste  maseaua carnasiera  .

Iepurele este un rozator cu o dentitie caracteristica permanenta, care cuprinde 28 de dinti. Incisivii sunt lungi si curbati, acoperiti cu un smalt de culoare galbena ; prezinta o crestere permanenta, care compenseaza procesul de tocire continua. Incisivii sunt dispusi caudal acestora ; spatiul interdentar fiind foarte larg.

Glandele Salivare sunt anexe ale portiunii ingestive, asezate ca o salba       in jurul cavitatii bucale in care isi varsa secretia implicata in inmuierea alimentelor, deglutitie si digestie bucala.

Dupa modul in care se grupeaza, se diferentiaza in glande diseminate (mici) si aglomerate (mari). Dupa caracterul salivei pe care o secreta se descriu : glande mucoase, seroase si mixte. Glandele salivare diseminate sunt de tip mucos, deosebim glandele labiale, bucale (in mucoasa obrajilor), palatine, stafiline si linguale. Glandele aglomerate sunt reprezentate de : glanda paratida, situata in loja omonima (sub ureche) , caudal mandibulei, saliva este secretata printr-un canal lung (stenon) ; este de tip seros si se varsa in vestibulul bucal. La porc, glanda este foarte intinsa ( pe toata lungimea gatului ), iar la carnasiere este redusa. Glanda mandibulara este plasata mai profund, in spatiul intermandibular ; saliva excretata, de tip mixt, se varsa printr-un canal lung (wharton ) sub carunculii sublinguali.

Glanda sublinguala este plasata la nivelul crestelor sublinguale ; secretia de tip predominant mucos este excretata prin canalele Rivinus , pe crestele sunlinguale . (fig56)

Faringele  este un organ cavitar, musculo-membranos, situat sub extremitatea superioara a coloanei cervicale, la incrucisarea cailor digestive si respiratorii ; este situat pe baza craniului prin osul hioid, cu o aponevroza si musculatura puternica.

Portiunea inferioara a faringelui (buco- si laro-faringele) are trei comunicari : una anterioara, bucofaringiana si doua caudale, cu faringele si esofagul. Musculatura faringelui este formata din benzi orientate transversal si longitudinal ; muschii transversali, prin contractia lor peristaltica, intervin in deglutitie, impingand bolul alimentar spre originea esofagului, in timp ce cei longitudinali apropie originea esofagului si ridica valul palatin.

Esofagul este un organ nusculomucos de forma tubulara, care incepe de la faringe si se termina la nivelul stomacului, prin orificiul numit cardia .

Lungimea lui variaza in functie de talia animalului si lungimea gatului.

Din punct de vedere topografic se descriu 3 segmente : 1 - segmentul cervical , plasat dorsal traheei in treimea ei superioara, trece apoi in partea stanga a ei in treimea mujlocie si apoi din nou, la baza gatului, se plaseaza dorsal traheei ; 2 - segmentul toracic este plasat dorsal traheei si cordului, sub aorta, acoprit de pleura mediastinala pana la diafragma ; 3 - segmentul abdominal este cel mai scurt, tine de la orificiul esofagian a diafragmului pana la cardie.

Mucoasa esofagiana este amplu pliata longitudinal si acopera un epiteliu asemanator mucoasei bucale. Submucoasa ( tesut conjunctiv lax, abundent ) permite alunecarea mucoasei pe stratul muscular, reprezentat de fibre striate orientate longitudinal si elicoidal. In portiunea abdominala muschii sunt de tip neted.

Stomacul este un organ cavitar, piriform, usor recurbat, plasat in cavitatea abdominala intre esofag (cardia) si duoden (orificiul piloric). In stare de plenitudine, la majoritatea speciilor are forma unui cimpoi, prezentand o extremitate stanga mai dezvoltata in care se deschide esofagul si o extremitate dreapta, care se ingusteaza treptat spre orificiul piloric, de unde se continua cu duodenul fig 59.

La ecvine, stomacul este puternic recurbat si plasat oblic pe fata caudala a ficatului, de care este legat prin micul epiploom. Volumul stomacului este puternic comparativ cu talia animalului 8 - 10 l , iar orificiul cardic, prevazut cu o valvula mucoasa este inconjurat de fibre musculare puternice, care nu permita calului sa vomeze, decat in momentul ruperii peretelui stomacal.

De la marea curbura a stomacului se detaseaza marele epiploom , sub forma unui larg ligament peritoneal , care se insera pe splina si colonul transvers.

La suine, stomacul se caracterizeaza prin prezenta in extremitatea stanga a unui diverticul gastric, ce aminteste un inceput de compartimentare.

Orificiul cardic plasat pe mica curbura, are forma unei palnii largi, libsita de valvula mucoasa la interior ; caracter anatomic ce vaforizeaza regurgitatia.

La carnivore