PSEUDOVARIOLA TAURINELOR

Pseudovariola taurinelor

(Paravaccinia - lat., Pseudocowpox, Milker^,s Nodules - engl.)

Pseudovariola taurinelor (PT), cunoscuta si sub denumirea de nodulii mulgatorilor a fost pentru prima data descrisa in literatura in 1799 (23). Este o boala eruptiva intalnita la taurine si la oameni, care se aseamana intru catva clinic cu variola bovina, fiind insa produsa de un virus diferit de virusul variolei bovine (VVB) si de virusul vaccinal.

Se pare ca este larg raspandita in lume, dar date certe in legatura cu aceasta nu exista in literatura, deoarece nu este o boala declarabila.

Importanta economica a bolii nu este mare, deoarece, in absenta complicatiilor, se termina de obicei prin vindecare in decurs de 4-5 saptamani, chiar in absenta oricarui tratament, atat la animale cat si la om (11). Totusi, prezenta bolii intr-un efectiv este suparatoare si reclama masuri de combatere. Vacile afectate evita mulsul si se poate ajunge la mamite prin retentie lactata sau prin complicarea leziunilor cutanate.

Etiologie

Agentul etiologic al PT este un virus din fam. Poxviridae, genul Parapoxvirus (39), diferit antigenic de VVB dar apropiat antigenic de virusul ectimei contagioase si mai ales de virusul stomatitei papuloase a bovinelor (35). Parerea ca virusul stomatitei papuloase a bovinelor si virusul PT ar fi identice nu a fost confirmata de investigatiile mai recente, desi leziunile date la om de cele doua virusuri sunt identice (23).

Este un virus ADN de forma cilindrica, si dimensiuni de 140/310 nm (23), care se poate cultiva pe culturi de celule renale de bovine, pe care produce si efect citopatic.

Nu este patogen pentru animalele de laborator.

Caractere epidemiologice

Deocamdata, in afara de taurine si om, PT nu a mai fost semnalata si la alte specii.

La vacile lactante PT este cea mai frecventa, raspandita cu mainile mulgatorilor, cu masinile de muls si, probabil de catre vitei. Afecteaza un procent foarte variabil de vaci lactante, care poate ajunge pana la 30%, dar care numai foarte rar afecteaza vacile aflate in repaus mamar, vitelele, junincile sau masculii. Cu alte cuvinte, PT nu prea apare la taurinele aflate sub varsta de 2 ani. Aparitia PT nu pare a fi legata de sezon, aparand in tot cursul anului. Majoritatea cazurilor de imbolnavire a vacilor apar in primele 2-3 saptamani dupa fatare. Difuzarea in efectiv se face lent dar continuu, astfel ca permanent pot fi depistate cateva vaci afectate, ceea ce inseamna ca are de regula incidenta scazuta, dar prevalenta pe durata unui an este ridicata. Vacile care au facut PT o data se pot imbolnavii din nou la lactatia urmatoare.

PT este deci o zoonoza profesionala.

Tabloul anatomoclinic

Fara alte semne preliminare, leziunile se instaleaza pe pielea ugerului, in special pe mameloane. In prima faza se constata aparitia unor formatiuni eritematoase, insotite de edem si sensibilitate locala. Pe locurile respective se formeaza papule bine dezvoltate, vezicule care se pustulizeaza si apoi se acopera cu cruste groase sub care, de cele mai multe ori, are loc vindecarea in cateva zile. Adesea, in locul leziunii eruptive ramane un mic granulom persistent, inconjurat de o formatiune scvamoasa circulara sau semicirculara. Din cauza formatiunilor proliferative uneori persistente care se formeaza sub cruste, pseudovariola se mai numeste si "nodulii mulgatorilor". La om leziunile apar de regula pe maini, pe degete, dar se pot extinde si pe membrele inferioare sau pe alte parti ale corpului, sunt moderat pruriginoase, dar fara adenopatie (11).

Ca si virusurile variolice, virusul PT produce incluzii intracitoplasmatice, evidentiabile la examenul histologic al leziunilor eruptive, aflate in fazele incipiente.

Diagnostic

Trebuie facut diagnostic diferential fata de variola vacilor (cowpox), mamilita ulcerativa, febra aftoasa, stomatita veziculoasa si diverse leziuni traumatice

Confirmarea diagnosticului se poate face prin examen de laborator. Cele mai la indemana teste de laborator sunt: examenul histologic, examenul electronomicroscopic si examenul virusologic, respectiv izolarea virusului pe culturi celulare. In toate cazurile este necesara prelevarea de cruste, lichid de vezicule sau de fragmente biopsice de tegument lezionat aflat intr-o faza mai incipienta, eventual decupate cu electrocauterul.

In sectiuni histologice, colorate prin metoda HE, se pot pune in evidenta modificari de arhitectonica asemanatoare celor intalnite in variola, dar si incluzii intracitoplasmatice.

La examenul EM se evidentiaza virusul, cu morfologia caracteristica.

Tratament

Aplicarea locala de unguente cu antiseptice, emoliente si eventual astringente favorizeaza vindecarea rapida a leziunilor.

Profilaxie

Prevenirea introducerii bolii intr-un efectiv se face in primul rand prin controlul clinic atent al animalelor nou-achizitionate.

Prevenirea difuzarii bolii in cadrul efectivului prin masuri de igiena a mulsului da rezultate inconstante dar se justifica si prin faptul ca in acest fel se limiteaza si transmiterea bolii la om la care, desi nu este grava sau dureroasa, este pruriginoasa si neplacuta. Pe langa aceasta, este de notat ca mulgatorii fara leziuni transmit virusul in mod pasiv, mecanic, pe cata vreme mulgatorii cu leziuni devin transmitatori activi, de virus multiplicat. Pentru dezinfectia mamelelor se recomanda in primul rand iodoforii. Cand PT este diagnosticata intr-un efectiv se recomanda izolarea si tratarea vacilor bolnave, mulgerea lor la urma si aplicarea cu strictete a regulilor de igiena a mulsului.

Nu au fost realizate produse imunobiologice.