Parazitozele sangelui la cal

Cele mai cunoscute parazitoze sangvine ale calului sunt: Babesioza, Nutalioza, Durina si Parafilarioza. In continuare ele vor fi diferentiate in functie de: - epidemiologie

manifestari clinice si paraclinice

caractere morfopatologice

diagnostic

tratament

Epidemiologie

Babesioza

Agentul etiologic al babesiozei cabaline este Babesia caballi sin. Piroplasma caballi. In hematii poate avea forma rotunda, ovoida sau para. Cele in forma de para sunt mult alungite, asemanator cu un fus. Extremitatile efilate pot fi unite, formand un unghi ascutit. In unele cazuri pot sa se intalneasca si elemente in forma de trefla. Parazitii masoara 2-3 formele rotunde si ovoide si pana la 4 formele de para (vezi fig. 1).

In mod obisnuit este trasmisa de Dermacentor marginatus, capusa cu 3 gazde, poate fi transmisa insa si de Hyalomma plumbeum si Rhipicephalus sanguineus.

Boala este raspandita in toata Europa, fiind semnalata in statele nordice cat si in jurul Mediteraneei. Boala este raspandita si in alte continente (Africa, Asia).

In tara noastra boala bantuie mai intens in regiunile cu umiditate ridicata si vegetatie mai abundenta, in locurile neinundabile, cu o flora mai ridicata, cum sunt arbustii, ca si la marginea padurilor. Primele semnalari ale babesiozei cabaline s-au facut in regiunea Galati, apoi pe Valea Siretului, de la mijloc mergand pana la nord, catre Dorohoi. Cele mai frecvente semnalari de babesioza se fac pentru Moldova (Cernaianu, 1960), de asemenea pentru regiunile care sunt incluse sau marginesc Lunca Dunarii. De asemenea boala mai este constatata si in Dobrogea (Georgescu, L. si Bratescu, 1953).

Se pare ca babesioza cabalina este mai putin raspandita in vestul tarii, dupa cum si in Transilvania.

Ca si majoritatea bolilor parazitare, babesioza cailor este o boala de sezon, fiind legata de aparitia capusei transmitatoare. Pentru tara noastra apare cel mai frecvent la inceputul primaverii, in aprilie mai, dar poate sa existe chiar si in luna martie. In acest anotimp este legata de capusa Dermacentor, care in forma adulta apare primavera timpuriu. Boala poate sa dureze cel mult pana la mijlocul lui iunie, cand dispare, deoarece si capusele dispar odata cu depunerea oualor pe pamant.

Marea majoritate a nimfelor de Dermacentor , nascute in timpul verii sau catre sfarsitul ei se transforma in adultila inceputul primaverii viitoare, chiar foarte de timpuriu daca vremea este mai calda.

Se incrimineaza alaturi de Dermacentor, drept gazda intermediara pentru Babesia caballi si Hyalomma, iar in cazuri cu totul rare Rhipicephalus. In cazul in care babesioza este transmisa de Hyalomma, boala incepe din primavara si tine pana in toamna, avand cea mai ridicata frecventa in lunile iunie si august. In asemenea cazuri, babesioza apare in regiunile din sud ale tarii noastre, unde temperature este mai uscata si mai ridicata.

Raspandirea babesiozei cailor se pune, in primul rand, pe seama existenteicailor cu forme latente,adica in faza metacritica si care,fiind purtatori de babesii, pot servi ca focar de infectie pentru capuse. In forma ei larvara, Dermacentor se hraneste tot cu sange, pe care si-l procura de la animalele salbatice de talie mica ce traiesc pe campsi in gauri prin pamant. Se cunoaste insa puterea de deplasare a acestor animalesi ca atare posibilitatea transmiterii larvelor sau nimfelor contaminate de babesii pe alte teritorii.

Nutalioza

Boala se intalneste frecvent la cal, dar au fost citate in unele tari cazuri la magar si catar. La acestia din urma s-au descries forme la nou-nascuti. In tara noastra, boala a fist semnalata numai la cal.

Agentul etiologic Nuttalia equi (Laveran, 1901) sin. Piroplasma equi, are forma de cele mai multe ori rotunda, uneori ovoida, alungita sau in para. Dimensiunile sunt in jurul a 2. Caracteristic este existenta unei formatiuni numite crucea de Malta, care consta din 4 elemente parazitare punctiforme sau in para dispuse in cruce in interiorul hematiei (vezi fig. 1). Aceasta este o consecinta a modului de diviziune asexuata, care se face prin cvadripartitie. Aparitia acestei formatiuni in frotiuri este un indiciu precis pentru diagnostic.

Agentii de transmitere sunt: Rhipicephalus bursa, R. rossicus, R. sanguineus, Dermacentor pictus si Hyalomma plumbeus.

Nutalioza este raspandita, ca si babesioza, pe aproape tot globul pamantesc, dar este legata mai mult de tinuturile calde. Pentru prima data a fost descrisa in Africa de Sud, in anul 1901. La noi in tara, boala este mai frecvent intalnita in regiunea de sud a tarii, fie singura, fie, de cele mai multe ori, asociata cu babesioza.

Ca sezon ea apare in lunile iunie, iulie si august, atunci cand capusele transmitatoare au invadat pasunea. Este insa deosebit de important faptul ca in cazul nutaliozei se gaseste un numar foarte mare de animale, care apparent sunt sanantoase, dar sunt parazitate latent. Chiar la examenul microscopic se pot gasi elementele parazitare. Numarul acestoe animale se pare ca este mult mai mare decat ne inchipuim, deoarece in majoritatea cazurilor observate si studiate pana acum, nutalioza apare in regiuni cu multa babesioza si este asociata cu aceasta boala.

Un rol deosebit in epidemiologia nutaliozei pentru tara noastra pare s ail aiba Hyalomma. Acolo unde au fost descries recent cele mai multe cazuri de nutalioza, au fost gasite si aceste capuse pe corpul animalelor, incepand din aprilie pana in octombrie.

Forma acuta de boala este mai rar intalnita si atunci destul de sporadic, forma cronica este insa foarte frecventa in Dobrogea, Valea Dunarii si Banat.

Durina

Este o flagelatoza cu transmitere veneriana ce afecteaza ecvidele, produsa de Trypanosoma equiperdum, cu simptomatologe legata in principal de sfera genitala, dar si cu semne nervoase, leziuni cutanate, tulburari circulatorii. Prima semnalare a acesti boli in tara noastra a fost in anii Razboiului de Independenta (1877), la armasarii de reproductie adusi din import; momentan, aceasta boala nu mai evolueaza, ea fiind eradicate din anii 60 in urma unui riguros program de combatere bazat pe controlul montelor la speciile gazda.

Trypanosoma equiperdum este un parazit monomorf, fusiform, unicelular, eucariot cu dimensiuni cuprinse intre 18 28/1,5 3 m. Nucleul este mare, rotund, plasat in centrul celulei, citoplasma este granulara, delimitate de membrane; aceasta la randul ei se asociaza pe una din laturile corpului cu unicul flagel pentru a forma membrana ondulanta (fig. 2).

Flagelul liber depaseste capatul membranei ondulante cu 6 7 m.

T. equiperdum are tropism pentru mucoasa organelor genitale, la suprafata si printer celulele careia se dezvolta, dar poate fi intalnita si in lichidul de edem, sange sau exsudatele leziunilor cutanate; toate aceste medii umede ii ofera posibilitatea hranirii prin osmoza.

Inmultirea se realizeaza prin diviziune binara, ca si la celelalte flagelate, initierea diviziunii realizandu-se fie la polul anterior, fie la polul posterior.

Sursele de infestare pentru aceasta boala sunt: animalele bolnave, in special catarii si magarii care fac forme usoare de boala; animalele in convalescenta. Calea de transmitere este reprezentate de calea veneriana, prin actul montei. Cel mai important rol in diseminarea bolii il joaca armasarii de reproductie. Boala se mai poate transmite galactogen, pe calea mucoaselor lezionate sau prin insecte hematofage.

Parafilarioza

Biohelmintoza cu aparitie sezoniera,estivala, cronica, parafilarioza se caracterizeaza prin aparitia de noduli cutanati hemoragici, produsa de nematozi din genul Parafilaria.

La ecvine paraziteaza Parafilaria multipapillosa (fam. Filariidae) (fig. 3). Masculul are dimensiunile de 2,8 3 cm lungime, prezinta 2 spiculi. Femela, de 4 7 cm, are vulva situata langa orificiul bucal. Ouale, ovale, cu coaja subtire, de 55/30 m, sunt embrionate in momentul pontei.

Sursele de contaminare le constituie ecvinele bolnave care pot ramane infestate 2 3 ani, probabil aceasta durata sa corespunda longevitatii parazitului. Boala apare enzootic in regiunile calde, in cele temperate timpul evolutiv este sezonier, estival, sporadic sau mai rar, enzootic.

Incidenta formelor clinice fiind in vara si toamna, in sezonul rece cazurile se remit fara a se cunoaste mecanismele parazitului. Boala nu apare la cabaline din regiuni de mare altitudine (mai mari de 1300 m) si dispare treptat la animalele trecute din regiuni sudice mai spre nord (Niculescu, 1968).

Manifestari clinice

Babesioza

Dupa o perioada de incubatie care variaza intre10 14 zile, animalele contaminate de capuse pot manifesta mai accentuat sau mai putin accentuat unele semne de boala. In general, babesioza cabalinelor poate imbraca din punct de vedere clinic 3 aspecte: acut, subacut si cronic.

Forma acuta prezinta aspecte clinice extrem de alarmante siuneori dramatice. Animalele bolnave sunt triste, cu totul straine de mediul inconjurator, obosesc foarte repede, se deplaseaza cu greutate, din care cauza evita miscarea, iar in statiune cauta a-si mari cat mai mult baza de sustinere. Ochii in majoritatea cazurilor sunt inchisi, dand impresia de fotofobie, prezinta edem in jurul lor si o intensa epifora. Tristetea acestor animale si absenta la tot ce se petrece in jurul lor este atat de accentuata incat pot ramane ore intregi nemiscate.

Dupa 2 3 zile de la aparitia febrei, care urca pana la 42º, animalul isi pierde pofta de mancare. Febra aceasta mare se mentine pe toata durata bolii adica 4 6 zile.

In primele zile de boala mucoasele sunt la inceput congestionate puternic, pentru ca apoi sa devina palide si dupa cel mult 2 3 zile de boala culoarea mucoaselor sa capete nuante galbene. Respiratia este accelerata, insa complicatii pulmonare nu sunt frecvente. Se pot inregistra diferite tulburari digestive, ca : meteorism, tulburari intestinale, diaree.

Formele subacuta si cronica, destul de frecvent intalnite pe teren, prezinta febra ce poate sa ajunga in jurul a 40º. Mucoasele sunt usor palide, pentru ca mai apoi sa devina subicterice, murdare. Pot aparea destul de frecvent edeme declive subabdominale, in jurul organelor genitale si mai ales al membrelor. Animalele slabesc, au o tristete caracteristica si sunt vesnic obosite, masele musculare se reduc mult in volum, luciul caracteristic al parului dispare, iar ochii se infunda mult in orbite. Ca semne ale marilor functii se pot inregistra: cordul foarte frecvent, iar pulsul foarte slab si accelerat. Ca semne pulmonare se poate constata aproape intotdeauna respiratia dispneica. Durata acestei forme poate ajunge la 3 saptamani, cand se constata moartea la un numar destul de mare dintre animalele bolnave. Sunt cazuri in care animalele se remit fara nici un fel de tratament, dar perioada de convalescenta este extrem de mult prelungita.

Nutalioza

Din momentul contaminarii pana la aparitia semnelor clinice este nevoie sa treaca o perioada de timp care variaza dupa calea de inoculare.

Din punct de vedere clinic nutalioza poate evolua sub forma acuta, subacuta si cronica. Forma de evolutie este legata de varsta animalului, de receptivitatea acestuia, de modul de munca cat si de virulenta agentului patogen.

In forma cronica predominca semnele de anemie. Animalele sunt slabite. Febra poate fi inalta sau sa evolueze sub aspectul unei subfebrilitati neregulate. Se constata uneori aparitia edemelor in jurul ochilor, al pleoapelor sau in regiunile declive substernoabdominale. Animalele au pofta de mancare dar totusi nu asimileaza, din care cauza slabesc si sunt fara putere. Durata acestei forme poate merge pana la 3 4 luni.

Forma subacuta este ceva mai evidenta decat cea normala. In aceasta forma febra poate fi prezenta pentru o perioada scurta de 1 3 zile, ajungand pana la 40º. Animalele isi pastreaza apetitul dar slabesc si obosesc cu usurinta, nu este prezenta hemoglobinuria. Durata acestei forme este de 30 45 zile.

Forma acuta este cea mai rara pentru tara noastra. Boala incepe cu febra mare care depaseste 41,5º. Este vorba defebra a carei durata este scurta de la 1 pana la 3 zile, dar care poate reveni la intervale de timp diferite, regulate sau nu.

In general toate semnele se suprapun peste cele constatate si la babesioza.

Durina

Incubatia este 10 15 zile si mai rar 30 zile. Aceasta boala se manifesta prin 4 forme clinice: cronica, acuta, atipica si latenta.

Forma cronica are 3 faze:

a) faza tulburarilor organelor genitale - la ♂ edemul furoului (rece, dur si nedureros) si scrotului; dupa retragerea edemului furoului, la orificiul furoului ramane un inel dur (Dulceanu, 1994)

- la ♀ edem perivulvar, care evolueaza ulterior catre regiunile perineala, mamara, abdominala si toracica ventrala.

- la ambele sexe edemele se remit dupa o perioada ce variaza intre 48h si cateva saptamani, dar semnele clinice reapar dupa perioade mai lungi de timp

b) faza leziunilor cutanate si ganglionare - aparitia unor placi cutanate, circumscrise, de 5 10 cm, edematoase, in zona toraco abdominala ventrala; este faza cea mai lunga din evolutia bolii, cu durata de peste un an (Dulceanu, 1994)

- limfonodurile sunt turgescente, nedureroase, indeosebi cele parotidiene

c) faza tulburarilor nervoase - pareze, incoordonari in mers, paralizii ale membrelor, urechii, epiglotei; paralizia buzelor si limbii determina dificultati de prehensiune, masticatie, deglutitie; animalul prefera decubitul prelungit, cu aparitia plagilor decubitale (Mitrea, 2002). Moartea se produce prin asfixie si hipoglicemie. (Niculescu, 1975, Suteu, 1988).

Forma acuta, este rara, caracterizata prin: febra, abatere, inapetenta,inflamatia vestibulului vaginal, a preputului si a uretrei, urmate de tulburari nervoase.

Forma atipica, are simptomele formei cronice faza cutanata, simptomatologia nervoasa fiind redusa. Aparedeme si ulcere ale regiunii buletului si chisitei, ce capata caracter proliferativ, asemanatoare cheloidului (Dulceanu, 1994).

Forma latenta evolueaza asimptomatic, cazurile fiind descoperite doar serologic. Uneori pot aparea manifestari nervoase.

Parafilarioza

In timpul verii la animalele infestate se observa pe laturile toracelui, pe graban, in regiunea dorsala, noduli de marimea boabelor de mazare, indolori, duri, care se sparg usor, mai ales in timpul tractiunii sau dupa efortul cailor, determinand dermatoragie. Hemoragiile si coagularea sangelui pe piele produc iritatii, urmate dupa cateva zile de depilatie, prurit.Caracterul nodulilor este tranzitoriu, benign, si in toamna simptomele se amelioreaza, reaparand in sezonul estival urmator. In cazul complicatiilor pot sa apara abcese subcutanate sau flegmon.

Caractere morfopatologice

Babesioza

Orice animal mort de babesioza prezinta tesutul conjunctiv subcutanat si cel interfascicular, cu tenta icterica. Musculatura este palida, emaciata si aproape intotdeauna inconjurata intr-o masa mare de lichid galben, citric.

Splina poate fi marita in volum sau uneori sa-si pastreze marimea ei normala. Pe suprafata ei se gasesc puncte hemoragice sau chiar subfuziuni sanguine. Totdeauna splina este de culoare rosu carmin si isi pastreaza o consistenta cu totul specifica, o duritate de cauciuc. Pulpa splinei nu este mult modificata, daca se racleaza se constata o masa de sange in care se gasesc insule mici de pulpa alba sidefie.

Cordul prezinta modificari destul de importante. Organul este hipertrofiat, este flasc si in acelasi timp foarte friabil. De ce le mai multe ori se constata degenerarea parenchimatoasa a miocardului. Endocardul prezinta petesii. Sangele, daca este lasat pentru sedimentare,nu exprima serul usor, iar ceea ce a aexprimat are culoare roz rosiatica. Continutul in hemoglobina poate ajunge pana la 35 %.

Nutalioza

Cele mai inportante modificari le prezinta sangele. Asemanatoare cu cele intalnite in babesioza, in general modificarile sunt specifice si consecutive anemiei. Cadavrele sunt cahectice, tesutul conjunctiv subcutanat este galben, icteric, musculatura decolorata, icterica.

Durina

Principalele modificari anatomopatologice sunt: inflamarea penisului; inflamatia mucoasei cervico vaginale imbraca forma catarala, cu exsudatie sero mucoasa, grunjoasa, albicioasa. Invechirea Procesului patologic se traduce clinic prin cervicito- vaginita granuloasa si hiperplaia tesutului limfoid asociat mucoasei genitale, producandu-se inflamatia endometrului (Paul, 2001).

Diagnostic

Babesioza si Nutalioza (diagnostic diferential)

Pentru formele acute, diagnosticul se bazeaza pe febra, atitudinea generala a animalului bolnav la care predomina tristetea si oboseala. De asemenea sunt extrem de pretioase modificarile de culoare ale mucoaselor. Totusi diagnosticul trebuie sa fie sustinut de examenul microscopic. In cazul babesiozei cabaline elementele parazitare sunt rara, de aceea examinarea cere multa atentie.

Diagnosticul diferential in babesioza cabalina este necesar pentru a nu o confunda cu nutalioza, anemia infectioasa, febra tifoida etc.

In ceea ce priveste nutalioza, curba termica este intermitenta, in timp ce in babesioza este in platou si dureaza tot timpul bolii acute. Starea generala a animalului este mai depresata in nutalioza. Din punct de vedere epidemiologic nutalioza apare mult mai tarziu, fiind in apogeu in lunile iulie august, in timp ce babesioza este timpurie, aparand in aprilie mai. Totusi, diagnosticul intre aceste doua boli ale sangelui se poate face numai pe baza examenului microscopic.

Durina

In acest caz diagnosticul se pune pe baza examenului clinic / transrectal si a examenului paraclinic ce consta din identificarea trichomonadelor in lichidele utilizate pentru lavaj vaginal / preputial, in sevretiile vaginale, lichidele fetale, avortoni, in raclatele de mucoasa vaginala sau uretrala prin executarea de frotiuri. Prezenta unui singur parazit confirma diagnosticul iar absenta lor nu il exclude. Pentru precizarea diagnosticului, fie se repeta examenul, fie se fac culturi pe medii artificiale Diamonds, Plastridges (Craig, 2001).

Diagnosticul diferential se face fata de avorturile din : bruceloza, leptospiroza, salmoneloza, ricketsioze, micoze, intoxicatii, sau de alta natura si fata de infertilitatea cu etiologie hormonala, nutritionala.

Parafilarioza

Tabloul clinic este caracteristic, diagnosticul fiind usor de stabilit. Pentru certitudine se face examen microscopic al picaturilor de sange de pe piele, depistandu-se oua embrionate si larvele parazitului.

Tratament

Babesioza

Animalele bolnave se lasa in grajd in repaus complet, se pazesc de Soare si se trece la decapusarea lor. In babesioze inca nu s-au gasit pentru toti agentii etiologici substante specifice, totusi pentru Babesia caballi da foarte bune rezultate tripanblau. Acesta se foloseste in injectii strict intravenoase. Tripaflavina are avantajul ca actioneaza si in cazul nutaliozei, fata de care tripanblau nu are actiune.

In cazul cailor cu forme cronice de babesioza, frome in care, de regula, nu se obtin rezultate nici cu tripanblau nici cu tripaflavina, se poate folosi acaprinul. Aceasta substanta are avantajul ca nu trebuie inoculata intravenos. Pentru evitarea accidentelor care ar putea surveni mai ales asupra cordului, se poate asocia acaprinul cu adrenalina sau cu morfina, inocularea morfinei facandu-se simultan cu acaprinul.

Cu bune rezultate se foloseste si berenilul.

Nutalioza

Tratamentul este asemanator celui din babesioza, in plus Jansen (1953) recomanda aureomicina cu bune rezultate in practica experimentala.

Durina

Combaterea se face cu Metronidazol comprimate spumogene cu antibiotice si antimicotice sau solutie (75 mg/kcorp, inj. i.v., de 3 ori la 12 h ), unguent cu Tripaflavina 5, Dimetridazol (50 75 mg/kcorp/zi, per os 5 zile).

Dupa tratament se recomanda repaus sexual 3 saptamani, dupa care se recolteaza material seminal si s e supune analizelor de laborator.

Eficacitatea tratamentului se verifica daca ies 3 examene negative intr-un interval de 6 saptamani.

Parafilarioza

Se instituie terapia locala sau generala specifica. In ultimul timp se folosesc derivati benzimidazoli: Fenbendazol, in doza de 5mg/kcorp, 5 zile consecutiv, Avermectine (Equalan) 0,2 mg/kcorp p.o., Neguvon, 30 40 mg/kcorp, per os, sau sol. 2%, aplicatie locala.

S-a mai utilizat Emetic, sol 1,75%, i.v., cate 100 ml/animal, administrat lent. Tratamentul se instituie de 3 ori, 3 zile consecutiv.

Bibliografie:

1. Alexandru Niculescu, 1984 Parazitologie Veterinara, pag. 126-135

2. Liviu Miron, 2002 Parazitologie Veterinara vol. II, pag. 94-98

3. Ironim Suteu, Vasile Cozma - Parazitologie Veterinara, pag. 155-157