CRESTEREA IN COLONIE SI IN SEMICOLONIE A IEPURILOR

CRESTEREA IN COLONIE SI IN SEMICOLONIE A IEPURILOR

- Acest sistem desi este foarte vechi, fiind practicat de pe vremea romanilor, poate fi intalnit chiar si in zilele noastre. Caracteristic acestui sistem este faptul ca solicita un volum mic de munca, deoarece furajarea se face cu resurse vegetale din flora spontana (prin pascut), iar in lipsa sau insuficienta acestora, in anumite perioade ale anului, se procedeaza la hranirea suplimentara cu fibroase, grosiere, suculente si mai rar cu concentrate; se cresc in adaposturi simple (soproane, grajduri) sau sub cerul liber; se reproduc natural. Aceste particularitati de crestere, imposibile de contrlolat de catre crescator, expun efectivele de iepuri la inptemperiile naturii si fac ca hazardul sa aiba o cota ridicata de participare in rezultatele economice ce se obtin.

In cadrul acestui sistem de intretinere, in decursul timpului sau diferentiat urmatoarele tipuri: cresterea in leporarii (garene libere), in garene fortate, voliere (tarcuri) si la sol (in harem).

- Cresterea in leporarii (garene libere) a reprezentat la inceputurile sale o modalitate de ocrotire a iepurilor de vizuina, in rezervatii naturale ne ingradite. Interventia omului a rezumat doar la prinderea sau vanzarea iepurilor pentru consum si pentru a ezita suprapopularea zonei, precum si la combaterea animalelor de prada. Leporariile erau organizate pe terenuri inclinate (pentru scurgerea apelor din precipitatii), cu soluri sanatoase, cu vegetatie alboricola (pentru protectie) si vegetatie spontana din speciile furajere cu surse naturale de apa potabila, ferite de vanturi puternice.

Crestere in garene fortate permite o intensificare a productie. Garenele fortate sun de fapt rezervatii limitate prin santuri cu apa sau garduri ( din nuiele, palsa de sarma si alte materiale), inalte de 1,5m, care impiedica evadarea iepurilor si patrunderea animalelor de prada.

Dat fiind, vara unele portiuni de rezervati se cultva cu plante furajere, care asigura un nutret abudent si valoros, iar iarna se asigura stocuri de fan, paie, coceni etc., care constituie atat surse suplimentare de furaje, cat si adapost pentru efectivele de iepuri.

Garene fortate

Secventa de la intrarea in cuibul de fatare in garena confectionata din azbociment

Cuiburi confectionate din azbociment

Cuiburi acoperite de pamant

- Cresterea in tarcuri ( voliere), consta in intretinere unei femele si a puilor ei intarcati de la o ferma intr-un tarc de iarba cu suprafata de 50-60 m2 limitat de garduri. Din tarc, iepuri au acces in cuiburi din lemn (70x50x40 cm) sau sub soproane compartimentate corezpunzator fiecarui tarc. Suplimentar, fata de iarba pascuta din tarc, iepurilor li se administreaza, in functie de sezon, masa verde, fan, paie, coceni, suculente si concentrate. Adapare se face in vase simple umplute manual sau in adapatori semi automate

Masculi in captivitate in vederea reproductiei

Monta este dirijata, prin ducerea femelei in tarcul masculului fatp ce permite cunoasterea orginii produsilor si perfomantelor reproducatorilor. Acest sistem foloseste inefficient suprafete intinse de teren, motiv pentru cae nu poate fi utilizat in cresterea unor efective mari, ci doar in crescatorii de tip familial.

- Cresterea la sol se realizeaza in grajduri sau soproane cu pardoseala din pamant, compartimentate. In fiecare copartiment se cazeaza, in sistem harem, 6-10 iepuroaice si un iepuroi. Pentru fiecare ipuroaica si puii ei se realizeza circa 15-20 m2. iepuroaicele gestante sapa cuiburi subterane in care fata si isi cresc puii. Dupa iesirea din cuib, puii se obisnuiesc cu hrana administrate adultilor, respectv masa verde, fan, suculente si concentrate. De la o femela se pot obtine 50-70kg greutate vie. Sistemul, paote fi aplicat doar in crescatorii de tip familial.

Cresterea in rezervatii delimitate

- Presupune intretinerea libera a iepurilor, pe suprafete circumscrise

Prin diverse mijloace(santuri cu apa, garduri de 1,5 m inaltime), care sa impiedice imprastierea acestora, dar si patrunderea animalelor salbatice. In garena      se pot face unele amenajari pentru administrarea hranei suplimentare; fan, paie, coceni, in special in sezonul de iarna pentru a completa vegetatia spontana. Daca ternul o permite se practica insamantarea suprafetei cu plante furajere pentru imbunatatirea alimentatiei. Acest sistem evita dezavantajul cresterii in garenele nedelimitate si este comparabil cu obtinerea unor efective mari.

- Ei traiesc in comun in galerii de comunicare si se pot proteja de pradatori, dar este indispensabil sa fie amenajata o capita de fan

Secventa cu formarea galeriilor de comunicare in balotii de paie

- Daca pamantul este uscat se sapa o groapa cu adancimea de 60-80 cm si largimea de 3x3 acoperita cu paie , 50-70 cm deasupra pamantului.

Secventa din sezonul rece; tarc-captivitatea masculilor pentru reproductie si galerii acoperite cu baloti de paie acoperiti cu prelata impermeabila

Cand ploua se acopera cu o prelate impermeabila avand grija sa fie aerisita capita de paie. Daca pamantul nu este indeajuns de uscat se sapa o groapa de 20 - 40 cm iar capita de fan trebuie sa fie de 1,5 m in acest fel ei asi fac singuri galerii      de comunicare. Adaparea lor va fi prin picurare pe o podea pentru scurgere apei. Este indispensabila o zona de capturare, in acest fel se elimina stresul si ei se obisnuiesc in timp,in acest fel se pot controla mai bine afectiunile de boala , controlul sanitar-veterinar atat pentru female cat si pentru masculi evitandu-se trauma de stress.

Imagine din confectionarea cuiburilor in sistem extensiv (garene)

- Perioada diurna este de 16 ore/zi pentru reproductie, iar pentru tineret la ingrasat este de 8 ore/zi; perioada de nutritie =5 saptamani, iar pentru sacrificare, nu trebuie sa fie inainte de 14 saptamani.