CEAIUL

CEAIUL

Ceaiul este o bautura produsa din fruzele uscate ale plantei Camelia sinensis. Compozitia chimica a ceaiului variaza in functie de recolta, conditii pedoclimatice si metoda de prelucrare. Ca si cofeina din cafea, theina continuta in ceai este un alcaloid care excita sistemul nervos central, facand sa dispara senzatia de oboseala. Frunzele tinere de ceai contin theina in cantitati mai mari decat cele mature si ceaiul obtinut din ele este de calitate superioara. Productia mondiala de ceai este estimata la circa 1,3 mil. t anual.

Ceaiul a ajuns pentru prima data in Europa in anul 1610, adus de o companie comerciala olandeza. In 1636 a ajuns in Franta, in 1638 in Rusia si in 1657 in Germania. Olandezii au dus ceaiul in Anglia in 1650. Dar aici parerile sunt impartite. Conform informatiilor oferite de - East Indian Trade Company - ceaiul a fost adus in Anglia de comerciantii englezi in 1669, fiind cunoscut deja ( regele primise printre cadouri si ceai ), si dupa cum sustine un renumit filozof si iubitor de ceai - Samuel Johnson - in anul 1666, ceaiul era deja o bautura cunoscuta in Anglia.

Cea mai veche legenda despre descoperirea ceaiului e legata de imparatul chinez Shen Nung ( 2737-2697 i.C. ) 'Imparatul Shen Nung, ca o precautie igienica, bea numai apa fiarta firebinte. Bucatarii trebuiau sa fiarba permanent apa, 24 ore din 24. Legenda spune ca, intr-o buna zi, imparatul intra in bucatarie sa bea apa si in acel moment un vant puternic aduse in incapere frunze si crengute din gradina. Nu se stie daca erau frunzele si crengile de pe lemnele de foc stivuite sub geamurile bucatariei, sau erau frunze si crengute din tufisurile de ceai salbatic ce cresteau in zona. Oricum acestea cazura in vasul cu apa clocotita. In fata bucatarilor stupefiati, imparatul se apropie de vasul in care apa incepu sa-si schimbe culoarea si in acelasi timp emana o aroma necunoscuta. Imparatul a pus bucatarii sa guste, si vazand ca acestia au supravietuit, a gustat el insusi licoarea.' Si astfel - spune legenda - era ceaiului incepu

Planta Camelia sinensis din care se face ceai este crescuta in general in urmatoarele tari: China, India, Banglades, Pakistan, Iran, Coreea de Sud, Sri Lanka, Taiwan, Japonia, Indonezia, Nepal, Australia, Argentina si Kenya.

Frunzele de ceai sunt culese dupa trei metode. Prima 'imperiala' a disparut astazi: numai mugurii terminali si prima frunza erau culese. A doua metoda, cea mai practicata in zilele noastre, consta in a culege mugurul si primele doua frunze. Ceaiurile comune provin din cea de a treia metoda, un cules care preleveaza pana la cinci frunze. In marile exploatari, masinile sunt cele care recolteaza. Pentru cele mai bune ceaiuri, culesul este intotdeauna manual si in acest fel sunt culese cele doua sau trei frunze de la extremitati, adica cele mai tinere, cele mai fragede, cele mai concentrate in uleiuri esentiale.

Producerea ceaiului implica urmatoarele faze:

          Vestejirea

          Rularea

          Oxidarea (fermentarea)

          Uscarea

          Ambalarea

Desi procesul este relativ simplu, fiecare faza trebuie controlata cu atentie pentru a obtine savoarea si gustul potrivit.

Vestejirea.Scopul vestejirii este reducerea cu pana la 70% a umezelii din frunza de ceai (variaza de la regiune la regiune). Ceaiul este intins pe o plasa. Aerul este trecut prin ceai indepartand umezeala in mod uniform. Acest proces dureaza in jur de 12 pana la 17 ore. La sfarsitul acestui interval de timp frunza este moale si pliabila si astfel se va rula cu usurinta.

Rularea.Ceaiul este introdus intr-o masina de rulat, care se invarte orizontal pe o masa ce ruleaza. Aceasta actiune nu creeaza frunzelor de ceai aspectul firav si rasucit. In timpul procesului de rulare frunzele sunt sfaramate, ceea ce determina inceperea celui de al III-lea proces In loc de traditionala si usoara rasucire, pentru finalizarea cu succes a alternantei de procese , doua alte metode sunt folosite in principal pentru producerea ceaiului negru , ex.ventilarea si sortarea prafului . Acest ceai este de obicei destinat productiei ambalate in pungi.

Metoda de producere CTC: CTC provine de la zdrobire, sfasiere si incretire. Frunza vestejita este adesea taiata la o forma uniforma de o masina. Apoi frunzele sunt introduse in masina CTC unde sunt zdrobite, rasucite si incretite intr-o singura operatie de rulmentii de metal. Seva extrasa din celule este adaugata frunzelor din nou. Frunzele zdrobite sunt apoi oxidate, uscate si sortate. Metoda CTC este folosita in principal in regiunea Indiei.

A treia metoda de producere a ceaiului negru este metoda LTP, numita astfel dupa inventatorul aparatului aferent, Procesorul de ceai Lawrie ( Lawrie Tea Processor). Prin aceasta metoda frunzele vestejite sunt adesea spalate inainte de a fi introduse in masina LTP. Aici sunt facute bucati de catre lame rotitoare cu viteza mare. Urmeaza apoi procedurile obisnuite de oxidare, uscare si sortare.

Oxidarea (fermentarea).Odata ce rularea este finalizata , ceaiul este pus fie in cosuri fie este intins pe mese unde enzimele din frunzele de ceai intra in contact cu aerul si incep sa se oxideze. Aceasta creeaza savoarea, culoarea si taria ceaiului. In timpul acestui proces frunza de ceai isi schimba culoarea de la verde, maro deschis, la maro inchis acest lucru avand loc la 26 grade. Aceasta faza este critica pentru savoarea finala a ceaiului, daca e lasat prea mult savoarea va fi alterata. Oxidarea dureaza de la jumatate de ora pana la doua ore. Acest proces este monitorizat constant cu ajutorul unui termometru.Ceaiul trece apoi in faza finala de uscare. Cu cat dureaza mai mult oxidarea cu atat ceaiul este mai inchis la culoare. Ceaiul verde nu este oxidat decat pentru o perioada scurta de timp. Ceaiul oolong este partial oxidat, pe cand ceaiul negru este mai mult oxidat. Adesea acest pas este numit fermentare. Desi fermentarea necesita folosirea microorganismelor (bacterii, mucegai, drojdii), nu este si cazul fermentarii ceaiului.

Uscarea.Pentru a opri procesul de oxidare ceaiul este trecut prin uscatoare cu aer cald. Acestea reduc umezeala totala cu pana la 3% si dezactiveaza enzimele. Oxidarea va fi oprita de acest proces, si acum ceaiul uscat este gata sa fie sortat pe sortimente inainte de impachetare.

Ambalarea.Ceaiul este impachetat in mod obisnuit, in cutii de lemn si exportat. Poate fi ambalat in continuare in pachete mai mici, pungi de ceai etc.

Frunzele plantei Camellia sinensis incep sa se oxideze daca nu sunt uscate in scurt timp dupa ce au fost culese. Tipurile diferite de ceai sunt distinse bazat pe cat timp este lasat ceaiul sa se oxideze. Exista cinci feluri principale de ceai:

Ceai alb Ceaiul alb      este pregatit din muguri sau frunze tinere pe care se disting mici perisori albi. Spre deosebire de ceaiul verde,ceaiul alb sufera un proces de ofilire si de usoara fermentatie. In ceasca este mai limpede. Gustul lui e putin mai pronuntat. Ceaiul Yin Zhen- 'ac de argint' este facut din muguri, iar ceaiul Ming Mei-'spranceana zeului longevitatii' din frunze. Bai Mu Dan -'Bujorul alb', intermediar intre 'ace' si 'sprancene', este produs din muguri si din primele doua frunze. Ceaiul alb este un ceai special rezervat pentru momente speciale si mai deosebite

Ceai verde.Pentru producerea ceaiului verde, procesul de oxidare este oprit dupa putin timp. Frunzele sunt uscate prin expunere la aburi, o metoda traditionala japoneza, sau prin gatire uscata in tigaie, metoda traditionala chinezeasca.In prezent, ceaiul verde se mai cultiva in Brazilia, Argentina si, in principal, in zonele tropicale si subecuatoriale. In Europa, ceaiul verde a fost prima data consumat in Anglia, in anul 1665. In 1858, se importau in Marea Britanie 34 milioane kg de frunze uscate. Spre deosebire de ceaiul negru, ceaiul verde este ceaiul nefermentat. Frunzele ceaiului sunt expuse aerului fierbinte care face ca enzima din frunze sa dispara si astfel procesul de fermentare nu mai are loc. Ceaiurile verzi au cea mai delicata aroma din toate ceaiurile si sunt considerate a avea mai multe beneficii si aplicatii terapeutice decat cele negre. Daca ceaiul negru, chinezesc, este fermentat si apoi uscat, cel verde este uscat direct la o temperatura care nu degradeaza clorofila.Majoritatea ceaiurilor verzi sunt oprite din procesul de fermentatie prin metode termice. Ceaiul preparat din frunze nefermentate are o usoara nuanta verde-galbuie, aroma delicata si gust natural. Uneori gustul ceaiului poate fi parfumat cu petale de iasomie. Ceaiul verde este, pe langa apa, cea mai consumata bautura din lume. Un vechi proverb chinezesc spune ca 'Mai bine sa stau trei zile fara mancare decat o zi fara ceai'.

In perioada Kamakura (1191-1333), calugarul Eisai a tinut sa evidentieze efectele benefice ale ceaiului verde in cartea sa 'Mentinerea sanatatii prin ceai'.Ceaiul are o putere extraordinara de prelungire a vietii. Din toate timpurile ceaiul este 'elixirul care creeaza lacasul de nestramutat al nemuririi'. Din acest pasaj reiese faptul ca ceaiul verde a fost apreciat din timpuri stravechi ca un puternic medicament. In ultimii ani insa, cercetarile au evoluat atat de mult incat acum avem si confirmarea stiintifica a ceea ce se spunea in vechime 'Ceaiul este medicamentul miraculos al mentinerii sanatatii'. Devine din ce in ce mai clar pentru oricine ca ceaiul verde are un spectru foarte larg de prevenire a bolilor.

Ceai oolong.In ceaiul oolong oxidarea este oprita dupa aproximativ trei zile dupa culegere, si este procesat ca si ceaiul verde. Mai este denumit si Wulong sau ceai bleu-verde. Exista numeroase metode de obtinere, dintre care cea mai remarcabila consta in a agita frunzele in cosuri. Marginile frunzelor sunt 'socate', fermentand si inrosindu-se in timp ce centrul lor ramane verde. Ceaiurile oolong sunt deosebit de apreciate de chinezii bogati. Oolong-urile din Taiwan sunt fermentate mai multa vreme, obtinandu-se ceaiuri mai intunecate, mai tari, cu savoare de fruct.

Ceai negru.Pentru producerea ceaiului negru frunzele de ceai sunt lasate sa se oxideze natural pentru un timp indelungat, pana la o luna. Aceasta forma de ceai este cea mai comuna in tarile occientale. Ceaiul negru este cunoscut si ca ceai rosu. Ceaiul negru este cel mai popular ceai din lume fiind un ceai de consum zilnic in vest si nord- vest. Este ceaiul cel mai folosit in prepararea ceaiului cu gheata (Ice Tea) si a ceaiului englezesc (English Tea). Toate aceste tipuri de ceai (ex. Black tea, Green tea, Pouchong tea, Oolong tea) provin din frunzele aceleiasi plante, Camellia Sinesis, si doar procesarea acestora conduce la obtinerea a doua ceaiuri diferite si nu datorita diferitelor tipuri de plante.Ceaiul negru (black tea sau red tea) asa cum este cunoscut in China este rezultatul unei oxidari complete a frunzelor inainte de a fi uscate. Frunzele sunt imprastiate afara si lasate sa se usuce, pierzand umiditatea, rigiditatea si mult din greutate. Acest procedeu de oxidare si uscare da culoarea neagra a frunzelor. Cu un continut mai ridicat de cofeina decat al ceaiurilor verzi, ceaiul negru contine totusi mai putina cofeina decat cafeaua. Experienta producatorilor de ceaiuri, a dus la descoperirea celor mai bune varietati, locatii si anotimpuri pentru cultivarea si culesul planetor de ceai

Antioxidantii prezenti in ceai sunt substantele chimice care au ca principal rol protejarea celulelor organismlui. Antioxidantii neutralizeaza substantele periculoase din corp, precum radicalii liberi de oxigen, care ataca celulele organismului, dereglandu-le functionarea si favorizand aparitia bolilor. Ceaiul verde si ceaiul negru contin multe vitamine si saruri minerale, dintre care cea mai importanta fiind vitamina C. Un consum zilnic de 2 - 3 cesti, asigura un aport important de vitamine precum: B1, B2, B6, acid folic. De asemenea, frunzele arborelui Theea Sinesis contin tanin, aminoacizi, glucide si uleiuri volatile. Ambele ceaiuri pot inlocui cu succes cafeaua, fiind foarte bune stimulente intelectuale si fizice. O cana de ceai negru, bauta zilnic, previne si vindeca ateroscleroza

Ceaiul negru.Exista un numar mare de dovezi care confirma faptul ca ceaiul negru protejeaza organismului impotriva bolilor cardiovasculare si a cancerului. De asemenea ceaiul negru este util la curatarea canalului digestiv deoarece este emulsificator pentru grasimi, ajutand totodata la reglarea greutatii corpului. Atat ceaiul verde, cat si cel negru au actiune diuretica, necesara, in special, persoanelor care au probleme cu rinichii. Sunt antiadipoase, laxative si stimulente respiratorii. Sunt indicate persoanelor hipotensive, fiind excelente stimulatoare cardiace.

Ceaiul verde Cercetatorii afirma ca ceaiul verde este folosit in Asia de mii de ani atat ca bautura cat si ca medicament natural, iar astazi se dovedeste ca previne si trateaza foarte multe afectiuni, avand mare valoare medicala. Ceaiul verde contine foarte putina cofeina, fiind cel mai putin riscant ceai clasic in conditii de consum ridicat. De la descoperirea sa, ceaiul verde a fost recunoscut pentru proprietatile sale farmacologice

          un consum de 4 - 5 cesti ceai verde /zi previne si combate cancerul de piele.

          reduce nivelul colesterolului blocand radicalii liberi sau reducand riscul pentru anumite tipuri de cancer cu 60%.

          substantele active din compozitia ceaiul verde (catechina, theanina si saponina) ajuta la scaderea in greutate si la tratarea unor afectiuni ale prostatei.

          ceaiurile verzi sunt capabile sa linisteasca durerile de stomac, ajuta in timpul procesului de digestie, sunt energizante, combat somnolenta, satisfac senzatia de sete.

Ceaiul este o bautura importanta, bauta deseori la evenimente sociale, in multe tari si culture in lume.

China.Astazi, locuri unde se consuma ceai se pot gasi in majoritatea cartierelor si localitatilor chinezesti. Casele de ceai chinezesti ofera zeci de varietati si combinatii de ceaiuri calde si reci. Timpul cand se consuma cel mai mult ceaiul este dupa masa.China este patria ceaiului, avand o istorie de 4-5 mii de ani de cultivare a acestei plante. In 2003 suprafata plantata cu arbusti de ceai s-a extins la 1.200.000 de hectare si, care a produs peste 700.000 de tone de ceai, realizand o valoare de 34 de miliarde de yuani, circa 4 miliarde de dolari americani. Odata cu cresterea consumului de ceai din China, exigentele privind calitatea acestuia se ridica tot mai mult. Calitatea este determinata atat de regiunea de cultivare, de mediul inconjurator, cat si de metoda de preparare. Pentru a garanta calitatea ceaiului, guvernul chinez a adoptat numeroase masuri si a elaborat regulamente si stipulatii pentru standartizarea productiei de ceai. Potrivit acestora este interzisa folosirea ingrasamintelor chimice si a insecticidelor. Sunt permise lansarea pe piata numai a ceaiurilor care au trecut prin mai multe verificari in privinta continutului de substante toxice si poluante. Pe piata chineza au aparut in ultima vreme ceaiul ecologic si cel organic, care sunt total lipsite de asemenea substante poluante sau toxice

Japonia.In Japonia se vorbeste despre existenta unui ceai in pulbere, asemanator cu matcha , inca din anul 730. In regiunea Uji, sunt prezente plantatii de ceai numeroase.Ceaiul verde japonez este bogat in vitamina C si prezinta un modest continut de teina

Regatul Unit.Ceaiul a ajuns in Anglia , in 1652, fiind consumat la inceput de nobili datorita preturilor ridicate. Elizabeth I a infiintat John Company, o companie care avea monopol asupra comertului cu Asia si dreptul de a cuceri teritorii si de a guverna, de a bate moneda, de a purta razboaie atunci cand ea considera necesar. Acesta a fost cel mai mare monopol din istoria omenirii. El a tinut pretul ceaiului nejustificat de mare, ceea ce a creat in timp multe probleme imperiului britanic.

In Anglia ceaiul era baut de catre femei dupa amiaza si reprezenta un pretext pentru vizite de curtoazie. Barbatii il beau in localuri numite Penny Universities unde pentru un penny puteai obtine o ceasca de ceai, un ziar si o conversatie cu mai marii vremii

Persoanele din Regatul Unit sunt printre cei mai mari consumatori a ceaiului din lume - fiecare consumand, in mediu, 2,5 kg pe an. Ceaiul este baut de multe ori pe zi si in timpurile moderne nu mai este considerat o ceremonie sau o expresie culturala rafinata. Ceaiul britanic este servit in general cu lapte si zahar, desi in ultimele decenii, zaharul este frecvent omis.

Hong Kong.Ceaiul este o bautura importanta in Hong Kong deoarece cultura sa gastronomica a fost influentata si de China si de Regatul Unit. Ceaiul din Hong Kong se bea cu lapte, ca in Regatul Unit, si este vandut in timpurile moderne la majoritatea supermarketurilor, autoservirilor si restaurantelor tip fast food. Exista si ceaiuri traditionale chinezesti, incluzand ceaiul verde si ceaiul de crizanteme

Iran.Ceaiul a ajuns in Persia din India, si in scurt timp a devenit bautura nationala. Nordul Iranului este o zona importanta pentru cultivarea plantei de ceai. In aceasta zona, milioane de persoane lucreaza in cultivarea ceaiului. Iranienii au una dintre cele mai mari consumatii medii de ceai din lume, si aproape fiecare strada are o casa de ceai. Aceste case sunt locuri importante sociale si in ziua de astazi. Iranienii beau traditional ceaiului fara nici un alt ingredient, desi exista un obicei unic care nu se gaseste nici unde in lume: se plaseaza un cub de zahar in gura inainte de a se bea ceaiul pentru a 'indulci' gustul.

Irlanda.Irlanda este printre cei mai mari consumatori de ceai din lume, fiecare irlandez avand o medie de patru pahare pe zi. Ceaiul se bea frecvent in loc de cafea. Obiceiurile si stilurile de ceai sunt similare cu cele din Regatul Unit.

India.India este printre cei mai mari producatori de ceai din lume, si bautura este populara in multe state din tara ca bautura de mic dejun si cina. Este servit in general cu lapte si zahar si de multe ori cu alte ierburi care dau o aroma placuta. Majoritatea ceaiului consumat in India este ceai negru, si frunzele de ceai sunt fierte in apa, laptele fiind adaugat la sfarsit. Este un obicei cultural sa li-se ofere la oaspetii intr-o casa o ceasca de ceai.

BIBIOGRAFIE:

-REVISTA DESCOPERA NOEMBRIE 2006

-ZIARUL FINANCIAR

-REVISTA MANS HEALTLH