CERAMICA TERRA SIGILLATA

CERAMICA TERRA SIGILLATA

Importanta studierii ceramicii terra sigillata este aproape unanim subliniata de toti cercetatorii care studiaza istoria Imperiului roman.Alaturi de inscriptiile databile, nu exista poate nici un vestigiu arheologic al culturii romane care sa puna la dispozitie un mijloc de datare mai sigur ca terra sigillata. Variatiile formelor sale, schimbarea elementelor de dcor, in perioade succesive de la o epoca la alta, de la un atelier la altul, cat si marcile olarilor dau posibilitatea incadrari perfecte intr-o evolutie cronologica a produselor de tip terra sigillata.

Aceasta categorie ceramica a constituit, mai ales pentru cercetatorii a caror preocupare a fost studierea istoriei proviinciilor apusene ale Imperiului, una din

problemele centrale. Cele mai multe lucrari despre terra sigillata apartin specialistilor din Franta, Germania, Anglia, Austria, Ungaria.

Ceramica terra sigillata descoperita in unele provingii dunarene ca Dacia si cele doua Moesii, n-a constituit o preocupare majora pentru arheologii care cerceteaza aceste provincii, ce a fost semnalata in mod cu totul intamplator. Daca despre ceramica terra sigilllata din Dacia si in special din Dacia inferioara mai exista unele lucrari, despre acea din cele doua Moesii, dupa cat cunoastem, nu s-a scris aproape nimic.

Pana nu demult situatia era aceasi si in ceea ce priveste studiul ceramicii terra sigillata din restul provinciilor romane din Peninsula Balcanica sau din Asia mica si in general, din bazinul oriental al Marii Mediterane, mai indepartate de Dacia este drept, dar cu care aceasta provincie a avut, in mod sigur, legaturi de schimb chiar in domeniul produselor ceramice. Din cauza lipsei de cercetaai, de care pomeneam mai inainte, studierea ceramiciii din Oltenia se face izolat de contextual provinciilor vecine.

Desi pentru ceramica terra sigillata descoperita in Oltenia exista unele sudii, totusi sunt departe de a fi suficiente pentru a fi folosite in alcatuirea unui studio amanuntit privitor la acest soi de ceramica. Pe de alta parte, despre unele exemplare care se gasesc in colectiile muzeelor nu se cunosc conditiile de descoperire, contextual arheologic in care au zacut, lipsesc deci elementele absolute necesare pentru a trage concluzi juste.

Ceramica terra sigillata produsa de atelierele din Arretium, pe care unii specialisti o socotesc ca''cel mai tipic produs ceramic din epoca lui Augustus'', nu este semnalata in Dacia, dupa cat cunoastem, pana in present, desi aceasta marfa ar fi putut patrunde la n Dunarii pe cale comerciala, chiar inainte de cucerirea romana. Se pare totusi ca si in Dacia, ca si in alte provincii ale Imperiului roman, terra sigillata nu patrunde decat o data cu unitatile militare care o cuceresc.

In Dacia de la sud de Carpati, cele mai vechi vase terra sigillata sunt produse ale atelierelor n-italice care isi prelungesc activitatea mai mult timp decat cele de la Arretium. Se admitein general ca produsele atelierelor de ceramica din regiunea padana sunt exportate pana catre sfarsitul secolului I. Este drept ca fracmente de astfel de vase s-au gasit foarte putine. Explicatia este lesne de gasit: la sfarsitul secolului I Dacia nu devenise inca provincie romana. Un vas descoperit la Drobeta are pe fund, in interior o stampila, Q.S.P.care gratie, contextual arheologic dat de faptul ca o stampila asemanatoare a fost gasita la Adony in Panonia, se poate data din perioada imparatilor Domitian-Nerva.

Vasul de la Drobeta ar putea fi considerat ca o penetratie de dinaintea cuceririi romane, dar poate fi socotit foarte bine si ca o supravietuire a unui obiect mai vechi intre lucrurile aduse de un militar care facea parte dintr-una din unitatile garnizoanei care a stationat la Drobeta.

Ipoteza din urma ni s-ar parea acceptabila daca admitem ca produsele terra sigillata erau vase de lux si de aceea puteau sa fie pastrate multa vreme dupa confectionarea lor.

Cele mai multe din vasele terra sigillata importate in Dacia inferioara sunt originale din Gallia. Atelierele din sudul Galliei, care activeaza in secolul I e.n. sunt slab reprezentate in tara noastra. In Otenia nu s-au gasit pana in present decat cinci fracmente de vase.

Produsele din La Graufesenqe, principalul centru din Gallia sudica, a carui perioada de activitate este anterioara cuceririi Daciei, se gasesc in numar foarte mic in Dacia. Explicatia principala consta in anterioritatea activitatii acestor ateliere fata de cucerirea Daciei. Productia atelierelor de la Graufesenque si Montans se prelungeste insa pana in preasma anului 100 e.n., iar atelierele de la Banassac, aflate tot in Gallia de sud, isi prelungesc activitatea pana spre mijlocul secolului al II lea dupa cum conchide George B Rogers intr-un studio asupra legaturilor olarilor din Lezoux cu colegii lor din Banassac. Daca admitem ca mai ales cand este vorba de obiecte de lux a caror durata este mult mai mare decat a celor uzuale-intre data producerii vaselor terra sigillata si intrebuittarea lor in provinciile aflate la mari distate de centrele care le-a produs a trecut mult timp, explicatia admisa pana acum nu credem ca este suficienta, sau in tot cazul nu este singura. Importul de terra sigillata si in general de obiecte de lux se intensifica in Dacia, dupa ce procesul de urbanizare si romanizare se dezvolta. In cazul atelierelor de la Banassac, care activeaza pana in secolul al doilea numarul mic al vaselor de terra sigillata importate in Oltenia se datoreste concurentei mari pe care o exercita sigillatele din Gallia centrala, incepand cu domnia lui Hadrian.

Este interesant de mentionat aa nici in Panonia sigillatele fabricate in atelierele de la Graufesenque nu au fost importate in numar mare. Cauza ar fi dupa opinia cercetatorilor machiari, concurenta vaselor nord italice mai ieftine, pe cand sigillatele produse la Banassac sunt destul de numeroase si se importa pana in vremea lui Hadrian.

Dintre olarii de la Graufesenque este atestat in Oltenia PRIMVS, a carui stampila se afla pe partea interioara a unui fund de vas descoperit la Celei (Sucidava) . Se pare ca elementele de dcor si detaliile decorative de pe un fracment gasit la Stolniceni ne indreptatesc sa-l atribuim mesterului MERCATOR.

Din atelierele de la Banassac provine un mic fracment-descoperit la Slaveni-pe care, datorita ovelor, il putem atribui olarului care isi semneaza vasele cu stampila GERMANI SER dintre olari au schimbat ruletele intre ei.

Autorii volumului Central Gaulish Potters, J.Stanfield si G. Simpson au intrebuintat o alta metoda pentru a preciza apartenenta vaselor decorate. Importul masiv de sigillate in Dacia inferioara incepe cu sfarsitul doamnei lui Traian si cu epoca lui Hadrian. Atelierele din Gallia centrala sunt acele care trimit in aceasta provincie cele mai multe sigillate.

Epoca Antoninilor este perioada de maxima intensitate a importurilor, vreme care coincide atat cu maxima inflorire a atelierelor din Gallia centrala cat si cu un rastimp de prosperitate in Dacia. Politica de urbanizare dusa de Hadrian si de Antonini a adus cu sin e o mare raspandire a produselor atelierelor din Lezou, cel mai insmnat centru de manufacturare a vaselor terra sigillata, produse care acum erau cerute nu numai de militari ci si de locuitori ai oraselor care incep sa se dezvolte in Dacia de la sud de Carpatii.

Din perioada timpurie a activitatii atelierelor de la Lezoux nu exista atestati in Oltenia decat doi olari:MALLVRVS, a carui activitate este plasata mai larg in epoca Vespasianus-Hadrianus si BVTRIO care, dupa Stanfield si Simpson, lucreaza intre 120-146. Primul nu este pomenit in lucrarea lui Stanfield si Simpson. Este cunoscut insa de F.Oswald, care il insereaza in lucrarea sa Index of Poters Stnaps la p 181.Putin cunoscut in Britannia, MALLVRO sau MALLVRVS este present in Pannonia la Brigetio si Tac.

In colectia Papazoglu de la muzeul National de Antichitati din Bucuresti exista un fracment dintr-un vas din care s-a pastrat foarte putin din zona decorate, dar sublinia ce desparte aceasta zona de partea inferioara nedecorata a vasului a ramas o semnatura in grafit, inainte de ardere, scrisa retrograde cu litere cursive a lui DRVSVS I .

Acest mester a activat la Martres-de-Veyre, un alt centru din Gallia centrala. Se pare ca DRVSVS era un fabricant de tipare pe care le vindea si altor olari, uneori chiar unor ateliere secundare din Gallia centrala. In ceea ce priveste determinarea epocii in care a lucrat DRVSVS sunt mai multe pareri. Osvald crede ca opera lui DRVSVS apartine epocii Traian-Hadrian; Stanfield si Simpson modifica datarea 125-150e.n. , J.B.Terrisse este pentru perioada 91-130 iar Hofmann este de parere ca DRVSVS ''este un producator de tipare din a adoua treime a secolului al II lea''. Este meritul lui J.R.Terrisse de a fi precizat locul de origine al lui TRVSVS. Dupa parerea lui Terrisse, atelierele de la Lezoux, unde se credea ca a lucrat DRVSVS, n-au fost niciodata studiate sistematic si atat Dechelette cat si Ozwald au consultat mai ales colectiile particulare din Lezoux si in special pe aceea a doctorului Plicque. Or dr.Plicque, dupa informatiile pe care le detine Terrisse, a sapat cel putin 14 ateliere diferite, fie la Lezoux fie in toata regiunea invecinata, asa ca nu toti olari considerati de Dechelette, Ozwald, Stanfield si Simpson, ca originarii din Lezoux, au lucrat acolo, ci si in alte localitati din jur. Argumentul lui Terrisse, descoperirea unei stampile cu numele lui DRVSVS pe un vas fara dcor, este considerat de Hofmann ca hotarator.

In aceasta perioada 125-150 se plaseaza si activitatea olarilor ACAVNISSA si DOCILIS, ale caror vase au fost importate si in Dacia sudica. Produsele celui din tai I s-au atribuit tinand seama de stilul decorului iar cel de-al doilea este atestat chiar de o stampila aplicata pe peretele unui fracment de vas. Cred demn de mentionat faptul ca vasul lui DOCILIS din plansa II, 17 a esit din acelasi tipar cu vasul descoperit in Britannia la Lancaster. Trebuie sa amintesc ca cei care au studiat atelierele de la Lezoux n-au trecut niciodata Dacia in lista provinciilor Imperiului roman in care au fost exportate produsele acestor ateliere.

Cea mai mare cantitate de produse terra sigillata a fost importata din Gallia Centrala in perioada 140-195 era noastra.

In ceea ce priveste stilul unui olar (la inceput si mai ales cercetatori germani), s-a crezut ca se poate individualiza, bazandu-seiin special pe forma ovelor si bastonaselor. Aceasta ipoteza a fost insa abandonata destul de rapid fiintca s-a observat ca unii

Ei cred ca urmarindu-se atent elementele de dcor secundare si detaliile decorative se poate preciza carui olar apartine un vas terra sigillata. Aceasta metoda a fost acceptata de majoritatea specialistilor.

Hofmann(Ogam XXI , 1969, )sustine ca este greu de identificat un olar dupa stil deoarece elementele unui dcor sunt procurat e de olarul creator de tipare de la mai mutti furnizori de elemente de dcor-matrite specializati in confectionarea acestora. Hofmann afirma ca elementele de dcor caracterizeaza mai degraba un grup de olari care confectioneaza tipare.

Consideram aa putem socoti drept invingatoarea cronologia propusa J.A. Stanfield si G. Simpson. De altfel cronologia propusa de Karnitsch, bazandu-se pe cercetarile pe care le-a facut la Uriacum, este foarte apropiata de a cercetarilor englezi, pentru unii olari chiar identica.

Cele mai multe vase din aceasta vreme provin insa din atelierele lui PATERNVS si CINNAMVS. Officina lui PATERNVS a fost una dintre cele mai importante din Lezoux. Este posibil, zice J.R.Terrisse, ca PATERNVS, care la inceput trebuie sa fie reprezentat patronimul unui olar, sa fi fost mai apoi numele unei importante''firme'' care vindea si inchiria tipare micilor officinae. Asa se explica numarul mare de fracmente de vase si tipare cu numele lui PATERNVS, care apare in atelierele de mai mica importanta. In acelsi fel se explica si prezenta in numar mare a vaselor atribuite lui CINNAMVS, DOECCVS,CASVRIVS si altii. Stampila lui PATERNVS apare mereu in mijlocul decorului si reprezinta un fel de marca de fabricatie care garanteaza calitatea. PATERNVS intrebuinteaza metoda gruparii elementelor de dcor si a elementelor decorative de umplutura in panouri, metope. Multe dintre vasele sale sunt decorate in asa numitul ''stil liber'' caracteristic perioadei a III a a atelierelor de la Lezoux. Voluta si trepiedul fara sarpe sunt doua din elementele ornamentale adesea intalnite in opera lui PATERNVS. In Oltenia s-au descoperit 31 de fracmente de vase care ii pot fi atribuite. Ele reprezinta 16,01% din numarul total al sigillatelor descoperite pana in present in aceasta provincie si 26,72% din numarul vaselor fabricate la Lezoux. Cele mai multe vase esite din atelierele lui PATERNVS s-au descoperit la Resca-Romula.

In ceea ce priveste numarul de vase exportate in Dacia de la sud de Carpati, PATERNVS poate fi concurat numai de CINNAMVS care, ca si PATERNVS, poate fi considerat unul dintre cei mai importanti mesteri olari din Gallia Centrala. Stanfield si Simpson dateaza pe CINNAMVS la circa 150-195. Mai recent G.Simpson si G.Rogers sugereaza ca se poate considera rastimpul dintre 150-165 ca epoca produselor cele mai timpurii ale lui CINNAMVS. Datarea lui Stanfield si Simpson a fost in general acceptata, dar uneori s-au adus mici corectari. Astfel D.Atcinson obiecteaza celor doi cercetatori ca au datat prea tarziu perioada de activitate a olarilor din ultima epoca a ateliereloe de la Lezoux, iar B.R.Hartley,in esenta reproseaza acelasi lucrul cronologiei pe care o prezinta Stanfield si Simpson, sustinand ca CINNAMVS a activate in perioada 145-180 era noastra. Produsele lui CINNAMVS se intalnesc in special la Romula, alaturi de acelea ale lui PATERNVS. De asemenea la Slaveni si Stolniceni s-au descoperit fracmente care pot fi atribuite lui CNNAMVS care, ca si PATERNVS, era proprietarul unei offcina puternice unde se confectionau tipare spre a fi vandute si altor ateliere din Lezoux, ba chiar si unora din localitttile din jur. Semnaturile lui CINNAMVS, descoperite in Oltenia se gasesc mereu in zona decorate a vasului printer motivele ornamentale, deci ele sunt aplicate o data cu tiparul, ceea ce denota ca tiparele erau opera acestuia . Ca si aceea a lui PATERNVS si semnatura lui CINNVAMVS constituia un fel de garantie a calitatii marfii. Asa se explica faptul ca alaturi de stampila mesterului care a confectionat tiparul se gaseste o stampila aplicata in zona nedecorata, de obicei sub buza vasului sau pe fata interioara fundului acestuia. Aceasta situatie se intalneste pe un vas descoperit la Romula. In interiorul decorului se afla semnatura lui CINNAMVS iar pe zona nedecorata se afla stampila lui CINTVSMVS.
Olarul care a aplicat stampila pe buza vasului este un potier-tourneur, cum il numeste Hofmann, sau bowl-finisher, dupa Stanfield-Simpson. Nu toti olarii care aplica stampila cu numele lor sunt independentei. Unii dintre acestea sunt cei care confectioneaza partile neornamentate, cum este situatia lui CINTVSMSV. CINNAMVS, care este cel mai mare producator de vase de la Lezoux, are ca asociati pe ANVNVS II, AVENTINVS II, CERIALIS, CINTVSMVS, PAVLVS si PVGNVS.

Produsele lui CINNAMVS se intalnesc alaturi de acelea ale lui PATERNVS, la Romula, Slaveni, Stolniceni.Sucidava, Arutela, deci in toate localitatile unde sau descoperit vase terra sigillata.

De fapt cazul Daciei sudice nu este singular in ce priveste volumul mare al importului de vase sigilate esite din officinae-le artizanilor PATERNVS si CINNAMVS. Aceeasi situatie este si in Panonia si in Britannia unde produsele celor doi olari sunt cele mai numeroase.

Din pacate insa, datorita imprejurarilor fortuite in care sau descoperit vasele terra sigillata, nu putem urmari cronologia patrunderiilor in Dacia. Lumea in ultima vreme cand Romula si Slaveni au inceput sapaturi sistematice se poate urmari intrucatva acest lucru. De pilda, in sectorul''villa''de la Romula, datorita sigillatelor esite din atelierele lui CINNAMVS, PATERNVS si ale altor olari contemporani cu ei, s-a putut preciza epoca in care a fost construita ''villa suburbana''.

ALBVCIVS este un alt olar din Lezoux a carui stampila se afla pe un vas descoperit la Romula. El face parte din grupul lui PATERNVS si CINNAMVS. ALBVCIVS este chiar unul din mesterii a carui influienta se simte in produsele de la inceputul carieri lui CINNAMVS. Vasele lui ALBVCIVS, descoperite pana in present in Oltenia sunt putin numeroase. Acest lucru se datoreste faptului ca si productia atelierelor sale a fost mai mica, dar poate si insuficientelor cercetari efectuate pana in present in acest sens.

DOECCVS olarul care, dupa CINNAMVS, cu care intretine stranse legaturi, are cel mai bogat repertoriu de motive ornamentale din atelierele din Lezoux, este si el presentiin Dacia sudica. Duaa PATERNVS si CINNAMVS el este cel mai bine reprezentat: sapte vase poarta stampila lui, sau poate fi atribuite stilului de conceptie decorative a produselor esite din atelierul sau.

Pe patru vase terra sigillata, fara dcor, apar stampilele unor olari din Gallia Centrala, mai putin cunoscuti: BANOLVCCVS, CINTVGENVS, MAIOR si SVOBNILLVS. Primi doi nu sunt cunoscuti lui Ozwald si Prytce, dar apar in Index of Potters Stamps a lui Ozvald. BANOLVCCVS este atestat si in Pannonia la Brigetio si la Gorsium.CINTVGENVS a lucrat la Lubie iar stampila lui nu a fost semnalata pana acum in Pannonia. MAIOR si SVOBNILLVS si-au avut atelierele la Lezoux. In timp ce MAIOR este mai bine cunoscut mai ales in Gallia, despre SVOBNILLVS nu se stiu prea multe lucruri. Stampila se afla si pe vase descoperite la Gorsium si la Brigetio.

IVLICCVS este atestat numai la Stolniceni printr-o stampila aplicata pe partea interioara a fundului unui vas.

Asupra unora dintre olarii aarora le au fost atribuite unele fracmente de terra sigillata descoperite in oltenia, dar care nu sunt documentati prin semnatura lor pe vase, credem ca nu este inutil sa neo prim putin.

Fracmentul de vas descoperit in Romula, si in serat la numarul 72 din catalogul nostru, pare a fi iesit din acelasi tipar cu vasul descoperit la Bewcastl pe care il publica Stanfield si Simpson. Stanfield socoteste ca APOLAVSTER, a carui stampila se afla pe buza vasului ar fi un bowl-finisher a lui CABCASVRIVS. Acestui din urma olar ii sunt atribuite fracmentele descries la numarul 15 din catalog. CASVRIVR a fost asociat cu alti olari dintre care mentionam pe DEOECCVS si CINNAMVS care a fost contemporan. Dintre atti asociati ai lui CINNAMVS ale caror produse le semnalam in Oltenia, in afara de CINTVSMVS despre care a fost vorba mai inainte, mentionam pe PVGNVS, caruia ii atribuim un fracment de vas aflat in colectia Ilie Constantinescu din Caracal.

Trebuie sa marturisesc ca situatia pe care o prezint, cu privire la importul la terra sigillata in Dacia de la sud de Carpati, este insa departe de a oglindi fidel raspandirea sigillatelor originare din Gallia Centrala, dar studiul cercetarilor actuale nu se ingaduie mai mult Officinae-le din Gallia rasariteana, tributare in ceea ce priveste repertoriu ceramic celor din Gallia meridionala si centrala sunt slab reprezentate in Oltenia. Acest lucru se datoreste probabil, pe de o parte, faptului ca in primele decenii ale transformarii Daciei ii provincie romana, pana la infiriparea unei vieti urbane, amatorii pentru aceste obiecte de lux se reduceau la militarii care faceau parte din garnizoanele ce stationau in Dacia din dreapta Oltului iar, pe de alta parte, faptului ca momentul cand stadiul de urbanizare si de romanizare creste, coincide cu maxiaa inflorire a atelierelor din Gallia Centrala si in special din Lezoux care impiedica patrunderea in Dacia a sigillatelor produse in Gallia de est. In Pannonia se petrece acelasi lucru, adica sigillatele din Gallia rasariteana, incepand cu domnia lui Hadrian sunt inlaturate de pe piata de concurenta sigillatelor din Lezoux. Daca nu socotim importul de ceramica produsaiin atelierele de la Rheinzabern, care totusi trebuie inclus printer atelierele din Gallia de est, pana in present din aceasta regiune nu s-au descoperit in oltenia decat fracmente din cinci vase.

Nici unul din fracmentele in cauza nu poarta stampila vreunui olar, totusi, le putem atribui centrelor din Lavoye, Blickweiler si Trier. Fracmentul de vas din Lavoye se pare ca este opera olarului TRIBVNVS, care, dupa cum socoteste Hofmann, a fost active intre ani 140-170.

Fremersdorf aminteste despre un fracment de vas aflat in anul 1938 la muzeul din Turnu Severin pe care era aplicata o stampiaa a olarului EBVRVS. Din pacate, acest fracment numai exista, deci nu l-am putut examina; el a fost pierdut in timpul razboiului cand colectiile muzeului au fost evacuate. Fremersdorf il prezinta ca pe un olar care ar fi lucrat la Rheinzabern, Chenet si Hofmann sustin, pe drept cuvant, ca EBVRVS a lucrat la Lavoye si Bliscweiler.G. Chenet indica inceputul secolului al 13-lea drept epoca in care mesterul EBVRVS si-a exercitat meseria, datare pe care Hofmann o socoteste ca nu poate fi sustinuta cu convingere. Nu este un lucru neobisnuit ca un olar sa lucreze in mai multe centre. M. Rostovtzeff spunea ca istoria atelierelor de terra sigillata din Gallia si Germania este cel mai cunoscut exemplu de migrare treptata a centrelor de produttie spre pietelor de consum.

Atelierele de la Rheinzabern, localitate asezata in stanga Rinului, detin locul al2-lea dupa cele din Lezoux in ceea ce priveste volumul exportului de sigillate in Oltenia. Centru de la Rheinzabern isi incepe activitatea mai taaziu decat cele din Gallia de sud si Gallia centrala.

Oswald si Pryce dateaza primele inceputuri ale atelierelor de la Rheinzabern in jurul anului 120 . si ii socotesc pe olarii Ianus si Reginus ca fiind primi care activeaza aici. Multi dintre olari din prima epoca a centrului ceramica de la Rheinzbern au ca modele schemele de dcor intrebuintate in Gallia Centrala. Desi se poate spune ca si olarii din Rheinzabern aveau multe elemente de dcor si detail ornamentale originale care individualizeaza stilul lor, unor distins de acelea din Lezoux, se pare ca uni olari de la Rheinzabern au invatat meseria la Lezoux, ba mai mult si au procurat ustensile de acolo. Produsele de la Lezoux au fost, pentru o vreme, modelul olarilor de la Rheinzabern. Cu vremea se strecoara intr-o proportie crescand elemente folosite de olarii din Gallia de est, apoi desenele se schimba in asa masura incat produsele tarzii pierd orice asemanare cu cele din Gallia centrala.

In ceea ce priveste cronologia atelierelor de la Rheinzabern s-au purtat discutii numeroase. Bazele acestei cronologii, puse de Karnitsch in anul 1955, au fost rectificate de el insusi mai tarziu. Karnitsch dateaza un numar considerabil de sigillate produse la Rheinzabern in prima jumatate a secolului al III-lea si chiar in al treilea sfert al acestui secol. Astfel de datare a starnit obiectiile unor specialisti.H.J.Kellner, intr-o recenzie la lucrarea lui Karnitsch, contesta cronologia acestuia, afirmand ca producti vaselor mulate a incetat la Rheinzaberni in jurul anului 230 era noastra, in urma distrugerii lor de catre ''barbari''. Kellner admite posibilitatea reluarii activitatii acestor ateliere mai tarziu, dar pe o scara considerabil mai mica. Nesiguranta cronologiei centrului de la Rheinzabern se mentine si in present. Marcel Lutz, unul dintre bunii cunoscatori ai centrelor din Gallia de est, intr-o recenzie pe care o face la lucrarea lui Gustav Muller, Die Reliefsverzierte Terra Sigillata, referindu-se la incercarile acestuia de a stabili o noua cronologie, afirma ca problema cronologiei centrului ceramic de la Rheinzabern ramane inca in suspensie.

In stadiul actual al cercetarilor din Oltenia nu putem face decat -observatia ca, in ultimul nivel din castrul de la Slaveni, care dateaza dupa anul 205, s-au gasit numai sigillate de la Rheinzabern si Westerndorf, ceea ce denota, ca , in aceasta vreme, inca se mai fabricau.

Pana spre sfarsitul secolului al II-lea, produsele din Gallia centrala detin inca primul loc in ce priveste importul de sigillate in Oltenia, iar importul vaselor esite din atelierele de la Rheinzabern este mai slab.

Cat priveste stampilele olarilor originari din Rheinzabern, in Oltenia nu s-au descoperit pana in present decat doua:B.F.ATTONI si MARTINVS. Prima este o stampiaa intradecorativa, iar a doua a fost aplicata pe fata interioara a fundului unui vas fara dcor.

B.F.ATTONI este binecunoscut si se admite in general ca a activate in timpul Antoninilor. MARTINVS este mai putin cunoscut, iar Ozwald crede ca a lucrat in perioada M. Aurelius-Commodus. In afara acestora, credem ca mai putem admite existenta produselor si a altor mesteri de la Rheinzabern, cum ar fi COBNERTVS, IANVARIVS, REGINVS, CERIALIS, VICTORINVS.Unii dintre acestia, cum ar fi VICTORINVS, lucreaza si in prima jumatate a secolului al III.

Westerndorf este un alt centru de fabricare a sigillatelor care isi exporta produsele in Dacia. Desi cunoscute din secolul trecut, atelierele de la Westerdorf a fost mult discutata in vremea din urma.

Inceputurile activitati centrului de la Westerndorf au fost datate in jurul anului 160 era noastra H.J.CHELLNER presupune ca productia maxima a atelierelor de la Westerndorf a fost la inceputul secolului al III lea.

Cu privire la sfarsitul activittti atelierelor de la Waesterndorf, P.Carnitsch considera ca s-ar putea admite aproximativ anul 275 era noastra

J. Kellner presupune ca productia centrului ceramic de la Westerndorf s-a restrans considerabil in ajunul anului 240 era noastra. Prezenta sigillatelor de la Westerdorf in Dacia a fost semnalata pentru prima data de cercetatorul polonez Bogdan Rutukowsci. Cele mai multe fracmente de vase de acest fel s-au descoperit la Romula si Slaveni. Este interesant de notat ca fracmentele de terra sigillata descoperite in castrul de la Slaveni sunt produse ale atelierelor de la Westerndorf. Ele au fost aflate in ultimul nivel al castrului, datat in prima jumatate a secolului III. Datorita acestei situati putem afirma ca , in Oltenia produsele de la Westerndorf continaa sa fie importate si in prima jumatate a secollui al III lea . Dupa stilul ornamentatiei se pot identifica cateva vase esite din atelierele lui HELENIVS.

In ultima vreme s-au descoperit in Romula fracmente de vase care sunt produsele unui alt centru ceramic din Germania de sud, Pfaffenhofen am Inn. Dintre acestea semnalam unul cu stampila retrograde a lui DICANVS.

In urma cu o jumatate de veac se credea ca atelierele de la Westerndorf ar fi cele mai estice in care se fabrica terra sigillata . Necesitatea inlocuiri vaselor de lux, de import, Care costau scump, a determinat aparitia si in alte provincii dunarene a unor manufacturi de terra sigillata.

Cele mai cunoscute sunt cele din Pannonina, care isi exporta marfa si provinciile invecinate. Produsele atelierelor de la Aquincum si Siscia sunt cele mai raspandite. In stadiul actual al cercetarilor, putem afirma ca produsele ceramice de la Aquincum au circulat in Dacia sudica. Sigillatele de la Siscia s-au descoperit in numar mare in Oltenia. Elementele de dcor de pe aceasta ceramica, originea lor, locul de productie a vaselor de acest tip au constituit tema mai multor studii. In vremea din urma cercetatorul polonez B. Rutcowsci a Incercat sa argumenteze ca atelierele In care s-au fabricat vasele de'' tip Siscia''

s-ar fi aflat la Margum, unde s-a gasit un tipar. Zona de difuzare a vaselor de acest tip are sa inglobeze teritoriile Pannoniei, Moesiei si Daciei.

Pana nu demult, influenta productiei de la Siscia era sesizata numai in analogiile evidente ce le avea cu atelierul de la Cristesti. Suntem insa de parere aa tiparul ce se afla in muzeul de la Alba Iulia , contine multe elemente de dcor care ar putea fi apropiate de stilul asa numitele produse de Siscia. Un tipar pentru vase de acest fel s-a descoperit si la Madara in Bulgaria. Problema localizarii atelierelor care au produs vase de acest fel nu o considera rezolvata. Oricare dintre localitatile in care s-au descoperit tipare ar putea fi considerate ca centrul fabricarii acestora. In ce privesste epoca in care sau produs si difuzat sigillatele de tip Siscia, Nagy o plaseaza in mijlocul secolului al II lea, iar B.Rutkowski admite ca activitatea atelierelor a continuat pana la inceputul secolului al III lea. Din pacate conditiile de descoperire a fracmentelor de vase aflate in Oltenia, nu pot furniza criterii cu ajutorul carora sa poata fi fixate perioada de timp in care au fost difuzate in aceasta regiune . Pana in vremea din urma , in Oltenia nu fusesera semnalate produse ceramice de acest fel. Desi al. Barcacila publicase in 1938 un vas terra sigillata, descoperit la Drobeta, el il socotise ca fiind isit din atelierele aflate in provinciile apusene ale imperiilui.

Prof. D. Tudor si-a exprimat insa indoiala asupra povenientei apusene a vasului, socotindu-l''o imitatie locala''. Credea ca vasul de la Drobeta se apropia foarte mult de stilul produselor de la Siscia. Si in alte muzee din Oltenia exista fracmente de vase terra sigillata cu ornamentatie in acest stil. Se poate spune deci ca si in Dacia inferioara a constituit o piata de desfacere pentru asemenea prodse.

Se pare ca terra sigillata patrunde in Dacia mai intai adusa de soldatii primelor garnizoane militare. O data cu dezvoltarea procesului de organizare, sigilatele vor fi aduse de negustori pentru a satisface cererile unor anumite paturi mai instarite. Lipsa aproape totala a sigillatelor in asezarile rurale este un argument in plus ca numai paturile mai instarite puteau sa-si permita cumpararea unor astfel de vase de lux.

Cele mai timpurii sigillate, care patrund in Oltenia, sunt acele produse in atelierele din regiunea padana, care isi desfasoara activitatea pana spre sfarsitul secolului I era noastra. Aceste ateliere sunt reprezentate in Oltenia numai de un singur vas care constituie un procent de 0,51% din numarul total de vase sigilate importate in Oltenia.

Sigillatele esite din atelierele din Gallai meridionala, un numar de cinci reprezinta 2,60% din import. Explicatia numarului mic de vase sigillate importate din regiunea padana si Gallia de sud ar consta in faptul ca primele se confectioneaza inaintea cuceririi Daciei, iar atelierele din sudul Galliei isi inceteaza activitatea in primele decenii ale secolului I, cand nu se creeasera conditiile difuzarii masive ale acestui tip de ceramica.

Cucerirea Daciei coincide cronologic cu inceputul activitatii atelierelor din Gallia centrala si in special cu al acelora din centru Lezoux, centru care detine si primul loc in ceea ce priveste exportul de vase terra sigillata in Dacia. Epoca de maxima productie a atelierelor din Lezoux coincide cu o epoca de prosperitate pentru Dacia, situaie care concura la intensificarea importului de terra sigillata din Gallia centrala. Numarul sigillatelor din aceasta regiune a Galliei reprezinta 61,03% din volumul total al importului de acest gen in Oltenia. Produsele olarilor CINNAMVS si PATERNVS, care sunt activi in a doua jumatate a secolului al II lea, sunt cele mai numeroase si reprezinta 52,68% din numarul sigillatelor din Gallia centrala importate in Dacia sudica.

Spre sfarsitul secolului al II lea, la inceputul epocii Severilor, patrund produsele atelierelor de la Rheinzabern, dar acestea sunt in numar mult mai mic decat cele de la Lezoux, nereprezentand decat 16,57% din volumul importului de sigillate in Oltenia. Acest fapt se explica prin concurenta pe care le-o faceau vasele de la Lezoux.

Concomitent, sau aproape concomitent, cu produsele centrului de la Rheinzabern patrund in Dacia si sigillatele confectionate in atelierele de la Westerndorf. Numarul mic al sigillatelor de la Westerndorf, numai 7,72% din numarul total al vaselor de acest tip descoperite in Oltenia, se datoreste concurentei atelierelor de la Rheinzabern. Ceea ce constituie un lucru nou, necunoscut pana acum, sau cel mai nult banuit, este existenta unor produse de terra sigillata din Pannonia care, in mare parte, provin din atelierele presupuse a fi existat in Siscia. Demn de subliniat este faptul ca umarul lor este destul de mare egaland, de pilda pe acela al sigillatelor de la Westerndorf si reprezinta 7,72 % din importul de la sigillate din Oltenia.

In legatura cu volumul importului de sigillate

In Oltenia, cred ca trebuie sa remarc ca el este foarte mic in comparative cu cel din Pannonia.Pentru a scoate in evidenta diferenta foarte mare intre numarul sigillatelor importate in Panonia si Dacia sudica cred ca este suficient sa amintim ca numai la Brigetio numaul acestora trece la 900 pe cand in toata Oltenia nu s-au descoperit pana in present decat 193. Se pare ca numarul vaselor terra sigillata importate in Moesia este cel putin tot atat de mic ca acela din Dacia sudica.

In sfarsit, referindu-ne tot la numarul sigilatelor de import descoperite in Oltenia, nu putem san u scoatem in evidenta ca cele mai multe dintre ele, in proportie de 57%, s-au gasit in Romula Malva. Cred ca aceasta situatie trebuie sa fie pusa cu locul de prim rang pe care aceasta asezare urbana il detinea in randul oraselor romane din Dacia Malvensis.

De altfel, Romula insasi a fost un important centu ceramic in care n-au lipsit atelierele de vase mulate. De asemenea, trebuie sa remar numarul foarte mic de sigillate descoperite la Sucidava si la Drobeta. Daca pentru Sucidava s-ar gasi explicatia ca cercetarile arheologice s-au facut mai ales in cetatuia romano-bizantina si ca rezultatele sapaturilor din asezarea din secolului II-III n-au fost publicate si nu ne au fost accesibile, pentru Drobeta nu mai putem invoca nici macar faptul ca sapaturile ar fi fost de mai mica amploare decat cele de la Romula.

Trebuie sa marturisesc ca bazandu-ne numai pe materialul existent actual al cercetarilor, nu pot fi rezolvae toate problemele ce se pun in legatura cu terra sigillata de import