FORME DE CERAMICA

FORME DE CERAMICA

OALE-BORCAN

Termenul de impamantenit in literatura de specialitate din tara noastra si, deoarece il socotim adecvat, il adoptam si noi . Forma este cunoscuta in intreg Imperiul roman. Analogiile cele mai apropiate pentru oale-borcan din Oltenia le gasim in primul rand in provinciile dunarene. Explicatia raspandirii pe o arie asa de restransa a acestei forme ar fi, dupa unii cercetori( a. Schorgendorf,op.cit.p.76-78), faptul ca prototipul dateaza din Latenul tarziu, a carui ceramica este destul de unitara in regiunile amintite. Fireste ca exista totusi unele mici diferente de la o regiune la alta. Regiunea norico-pannonica, de pilda, isi are formele propii nu numai in ceea ce priveste specia despre care discutam ci si pentru celalalte categorii de vase. Desigur ca si oala-borcan din Dacia romana trebuie sa fi mostenit anumite elemente din traditia locala si anumite forme indic aprecis acest lucru. In Oltenia, cele mai numeroase exemplare sunt din pasta zdrunturoasa de culoare cenusie(cu toate nuantele ei). O mica parte din numarul vaselor de acest tip sunt din pasta fina. In cuprinsul acestei specii ceramice este in general dificil sa se deosebeasca tipuri si mai dificil de a indica varianta la tipurile stabilite. La prima vedere, forma pare stereomodelat fundul permit stabilire unor tipuri. Decorul de pe oala-borcan este foarte sarac. In general, elementele decorative sunt aplicate pe umarul vasului.Motivele decorului se redus frecvent la una sau mai multe linii orizotale incizate. Numai rareori se intalnesc si alte elemente decorative, cu ar fi ornamentul facut cu rotita dintata. Aproape fara exceptie oala-borcan este intrebuintata la fiert manacare, fapt ce explica si numarul mare al acestui tip de vas.

Tipul I Includem aici oala-borcan, din pasta zdrunturoasa, de culoare cenusie, cu buza ingrosata si intoarsa mai mult sau mai putin in afara, rotunjita, fara sant interior pentru sprijinire capacului drig care serveste drept maner.Buza este usor evazata in exterior avand marginea rotunjita. Este destul de raspandit si se gasesc analogii si in Dacia intracarpatica. Mentionam numai Buciumi. Numai un singur exemplar descoperit in Romula in mormantul zece din necropola plana se poate data sigur in primele decenii ale secolului al III-lea.

Tipul unu insa exista si in secolul al doilea dupa cum ne indica un alt capac descoperit tot la Romula sub berma zidului lui Filip Arabul.

Tipul doi este destul de rar intalnit. Nu cunoastem decat un singur exemplar desoperit tot in mormantul numjarul zece de la Romula si i se poate atribui deci aceeasi datare. Pasta este fina de culoare caramizie, iar corpul are forma unui clopot. Buza putin evazata spre exterior are marginea rotunjita. Butonul are o forma cilindrica. Inaltimea este de 0,108 metri iar diametru maxim de 0,191 metri. Nu cunoastem alte analogii.

Tipul trei se pare ca este cel mai numeros. Pasta este atat de zgrunturoasa cat si fina. Forma, in general, este aceeasi ca a tipului unu, dar buza este dreapta sau usor ingrosata in interior. Am putea admite doua variante: a) cu peretii drepti, si b) cu pereti usor arcuiti in afara. Tipul trei este comun aproape tutora asezarilor din intreaga Dacie romana. Dimensiunile sunt destul de variate; inaltimea poate fi intre 0,02 si 0,72 metri, iar diametru maxim intre 0,082 si 0,210 metri.

Tipul patru nu se deosebeste, in general, prea mult de tipurile unu si trei, este tot tronconic cu un buton-apucatoare cilindric. Elementul definitoriu al tipului patru il constituie ingrosarea interioara al buzei.

Pasta tuturor celor sapte capace cunoscute din acest tip este zgrunturoasa de culoare cenusie. Patru exemplare sunt datate precis in prima jumatate a secolului al treilea. Trei s-au aflat in morminte din necropola de la Romula, datate cu ajutorul monedelor in vremea lui Severus Alexander. Din aceeasi vreme este si un al patrulea, descoperit in putul de langa tehermele de la Slaveni. Dimensiunile sunt in medie aceleasi cu ale tipurilor precedente.

Tipul cinci este si el apropiat ca forma de celelalte tipuri numai ca buza este ingrosata in interior in asa fel incat, in profil arata ca o croseta. Exemparele pe care le cunoastem dateaza din secolul al treilea. Si acest tip este destul de comun nu numai pentru Oltenia, ci pentru Dacia intreaga. Acest tip continua sa existe, ca de altfel si celelalte, si in secolul al patrulea. Dupa unele observatii s-ar putea admite ca in acest secol tipul cinci este mult mai frecvent.

      PLATOURI-TAVI

Am considerat ca vasele cu un diametru mare, cu peretii scunzi nu pot fi incluse nici in grupa strachinilor nici in aceea a farfuriilor si formeaza o categorie a parte. Faptul ca pe suprafata interioara a vaselor se pastreaza vopseaua rosie sau vernis-ul dovedeste ca nu au fost folosite drept farfurii. Toate platourile sunt confectionate din pasta fina de culoare rosie sau cenusie si pot fi impartite in trei tipuri.

Tipul unu grupeaza toate vasele din pasta fina de culoare rosie, cu inreaga suprafata interioara si partea superioara a suprafetei exterioare acoperite cu o vopsea rosie. Buza este dreapta, peretii oblici in afara, iar fundul inelar. Tipul unu este destul de des intalnit in Oltenia.

Il gasim la Romula, Cioroiu Nou, Slaveni. S-ar parea ca tipul unu este mai rar in celelalte provincii romane. In stadiul actual al cercetarilor nu se cunosc analogii. Inaltimea variaza intre 0,035 si 0,065 metri, iar diametru maxim intre 0,20 si 0,33 metri. Contxtul arheologic in care au fost descoperite vasele de la Cioroiu- Nou si Romula ne permite sa admitem secolul al doilea, ca datare pentru tipul unu.

Tipul doi este mult mai raspandit mai ales in provinciile dunarene. Caracteristicile lui constau in faptul ca are peretii arcuiti in interior si are fundul plat sau usor concav. Buza are marginea rotunjita.

Pasta tipului doi este mereu fina de culoare rosie sau gri. Unele exemplare au suprafata interioara in intregime acoperita cu un fel de vernis care imita vernis-ul ceramicii de tip terra sigillata. Tipul doi este raspandit in toata Oltenia. Cele mai multe s-au descoperit insa la Romula si Slaveni. De mentionat ca platouri acoperite cu vernis se cunosc numai la Romula( inedite, se afla in muzeul din Caracal). In restul Daciei se gasesc analogii numeroase la Bucium( Eug.Chirila si colab;op.cit.,pl.xx, 16.) Rasnov, Cristesti. Aceasta forma este cunoscuta de asemenea in Germania si Panonia( Klara, Poczy, op.cit,fig 38-1.). Exemparele de la Romula s-au descoperit in sectorul villa suburbana in nivelul anterior epocii construirii vilei, deci in secolul al treilea. In general si cercetatorii germani admit aceeasi datare.

Tipul trei este reprezentat printr-un singur exemplar descoperit in asezarea rurala de la Carcea. Pasta de culoare caramizie este de calitate fina. Pe buza si suprafata interioara este acoperita cu vopsea rosie. Ceea ce caracterizeaza tipul trei este inaltimea lui mica de numai 0, 022 metri fata de diametrul maxin, care are 0,268 metri. Peretii vasului nu depasesc 0,01 metri inatime, iar buza este usor rotunjita. Cea mai buna analogie pentru tipul trei de tavi o gasim la vasul dacic descoperit la Sighisoara (I.C.Crisan, op.cit,p.181,pl.82-5.) Aceasta forma dupa parerea lui I.H.Crisan, are la origine un prototip grecesc.

DECORUL CERAMICI NEGRE

Daca la origine nu a fost vorba de prezenta vreunui decor la ceramica neagra, inca din culturile neolitice Boian, si Vadastra, iar apoi in cultura La Tene-ul dacic apare o ornamentatie executata in diverse tehnici si anume prin incizie in cazul culurii Boian-Vadastra, si prin lustruire in La Tene-ul dacic.

Ceramica neagra de astazi foloseste aceleasi modalitati de decorare-prin lustruire( cu piatra sau cu postavul) si imprimare sau incizare ( cu paiul, cu varful ascutit, cu rotita) , ambele realizate pe vasul crud, primul dupa o usoara uscare, iar al doilea inainte de a fi ridicat de pe roata.

Lustruirea poate afecta intreaga suprafata a vasului sau poate fi asociata cu un nou ornament executat prin stergerea lustrului ca urmare a apasarii cu un instrument pe suprafata vasului, in timp ce vasul se invartete pe roata. In acest fel se executa liniile circulare caracteristice pentru ceramica neagra din epoca La Tene-ului dacic.

De altfel ar fi o eroare sa se creada ca lustruirea trebuie pusa in legatura cu intentia decorarii exista dovezi ca lustruirea avea si un scop practic, acela de a micsora porozitatea vaselor, cum ne arata foarte bine o strachina din cultura Salcuta, conservata la muzeul din Ramnicul Valcea, care pe dinauntru este foarte bine lustruita , iar pe dinafata lucrata destul de grosolan. Scopul practic este evident in acest caz.

Ornamentele incizate se pot imparti in ornamente geometrice si ornamente fitomorfe sau vegetale.

In cazul celor dintai deosebim in primul rand linia, care poate aparea sub diverse forme: franta, batuta pe loc. Linia franta cu brase crescute, linia franta cu brate inegale, linia franta cu bratele dispuse in anse. Linia franta batuta pe loc apare frecvent in interiorul vaselor asemanatoare, ceea ce se observa in epocile istorice foarte indepartate.

Destul de frecvent apare spirala ca element decorativ, fie simpla, fie obtinuta prin doua-trei invaluiri concentrice, plecand dintr-un punc central.

In''ochi inlantuiti'', spirala apare atat pe pantecele vasului cat si pe fundul castroanelor.

Din timpuri indepartate se conserva si ornamentul de forma unui grilaj care acopera pantecele vasulu.

Cat priveste decorul fitomorf sau vegetal, constatam ca de obicei se reduce la frunza de brad, delicat obtinuta, dispusa succesiv pe suprafata interna mai ales a strachinilor mari.

Este semnifiativ faptul ca decorul ceramicii negre actuale, atat prin ornamentele geometrice cat si prin cele vegetale, se inrudeste pana la identitate cu cel din La Tene-ul dacic moldovenesc, ceea ce constituie dovada unei traditi neintreruptr a ceramicii negre de la noi.

Un procedeu deosebit de decorare a ceramicii negre, si anume pictarea, se intalneste in centru din satul Poieni al comunei Deleni din judetul Iasi, unde decorul dse realizeaza cu pensula pe vasele arse. In ce priveste forma, la ceramica din acest centru se constata o mai puternica tendinta de bombare a vaselor prelungi folosite la acritul laptelui. Paralel cu aceasta se remarca o unitate a formelor, data mai ales de profilul vaselor din categoria oalelor.

Ornamentele din angoba alba sau din apa de var sunt deopotriva geometrice si vegetala. Acestea din urma constau dintr-o ramurica simpla, cu pastai, i care se punteaza si samanta.

Atat prin culoare cat si prin pasta si decor, ceramica neagra reprezinta una dintre cele mai interesante categorii de ceramica din tara noastra unica totodata in ceramica europeana.

CERAMICA ROSIE NESMALTUITA

Tehnica lustruirii se intilneste si in cadrul ceramicii rosii nesmaltuite lucrate la roata.Ceramica rosie nesmeltuita lustruita este de o veche traditie si se mantine ca o categorie separata in cadrul ceramicii in genereal si a ceramicii rosii in special.

Desi se produce doar micul centru maramuresean Sacel, a atras atentia cercetatorilor tocmai datorita proprietatilor de ceramica de veche traditie.Atat prin forme cat si prin lustruire aminteste ca si ceramica neagra, de La Tene-ul dacic, cand tehnica lustruirii era intrebuintata de o potriva pentru ceramica neagra, ca si pentru ceramica rosie.

Uneltele folosite in Sacel sunt cele obisnuite : "cringul" (roata), cutitul, razusa, pensula, "bdicas" (sal de apa), adica cremenea cu care se lustruiesc vasele.

Cuptorul de ars apartine categoriei semisferoidale - ovoidale si anume tipului simplu fara vatra organizata.

In legatura cu lustruirea este de remarcat ca ea se face pe una sau pe ambele fete ale vasului.Vasele cu intrebuintare intensa se lustruiesc atat pe dinauntru cat si pe dinafara.Din categoria acestora fac parte blidul si strecuratorul.Vasele care servesc ca recipiente si chiar ceve intrebuintate la fier se lustruiesc numai pe dinafara.

Lustruirea ceramicii rosii nesmaltuite de la Sacel este o tehnica veche.Ornamentele realizate,cele in zigzag,dipuse in anse usoare,amintesc de ceramica din epoca dacica.Daca adaugam si paralelismul formelor,ajungem la concluzia ca centrul de ceramica de la Sacel este de o traditie straveche, ale carei radacini premerg epoca de formare a poporului roman.

Formele de vase din centrul de ceramica Sacel sunt numeroase.Aici se produc oale, ulcioare, hirdaie, blide, strecuratori, tigai, unule obiecte de uz caznic, jucarii.

Dupa functie si capacitate, se deosebesc : "oala de cana", care prin forma ei aminteste de vasele dacice, "sorul", "ulcica de potor", "bocaie"- oala inalta ulcica-oala cea mai mica de forma unei canite. Urciaorele au o forma care se apropie de a "cintilor" de Bihor, iar "hardaiele" de a blidelor, care, la randul lor, aduc cu blidele de lemn, folosite pana de curand in loc de strachini in aceasta zona.

Ceramica rosie lustruita poate avea si un decor pictat cu ajutorul pensulei.Culoarea folosita este un brun deschis, care aplicata pe suprafata vasului in registre paralele cu ornamentele lustruite apropae ca nu se distinge.Imbinarea celor doua tehnici de decorare poate fii considerata drept rezultatul influentei celorlalte centre de ceramica nesmaltuite din regiune.

Ceramica rosie nesmaltuita decorata prin alte tehnici decat lustruirea este raspandita pe tot teritoriul tarii. Fiind o ceramica de uz formele adecvate intrebuintarii au fost conservate de-a lungul vremii. Uneori, datorita formelor armonioase si decorului placut, a fost folosita si in scop decorativ.

Vom urmari centrele de ceramica rosie nesmaltuita pe regiuni, tinand seama de inrudirea dintre ele.

Un numar insemnat de centre de ceramica nesmaltuita sunt si astazi active in Banat. Aceste centre sunt : Binis, Birchis, Lugoj, Jupanesti, Caransebes. Ceramica produsa in aceste centre este de o unitate desavarsita si se impune atentie atat prin forma vaselor cat si prin decorul lor.

Ceramica de la Binis se caracterizeaza prin omogenitatea cromatica si armonia fromelor, care nu-si gasesc paralelismul in nici un alt centru ceramic din tara. Datorita calitatii lutului, scos insa cu multa greutate si pe perioade lungi de timp, prin saparea unor puturi adanci, vasele au mereu aceeasi culoare rosie-brun dechis, cu o tenta roz.

Decorul vaselor se realizeaza prin tehnici obisnuite simple. Fundul vasului este decorat, depilda in cazul strachinii, cu doua, trei linii concentrice, trasate cu o solutie preparata dintr-un lut mai bogat in oxizi de fier, precum si cu o solutie de angoba. Benzile alternante de culoare rosie, ceva mai accentuata decat a fondului, cu cele de angoba alba confera o armonie decorativa proprie acestei ceramici. Uneori ele acopera toata suprafata strachinii, precum si a "untarelor", "carcegelor" (urcioare).

Ceramica banateana foloseste si decorul aplicat in relief. Vasele mari cu doua torti, borcanele de provizii, casi untarele sunt infasurate cu brine alveolate. Initial aceste brine aleolate erau aplicate cu scopul de a mari rezistenta recipientelor mari. Cu timpul, ele au dobindit si rol decorativ, mai ales prin colorarea alternativa in alb sau in brun-roscat a alveolelor realizate prin apasare cu degetul.

Vasele de lut produse in centrele de ceramica banatene apartin urmatoarelor categorii : starchini, oale de diferite marimi, ulcioare de dimensiuni variate, tipsii pentru fript vase de dat mincare la pui, vase de muraturi.

Inlinii mari, profilul oalelor si al borcanelor din banat vadeste o asemanare cu vasele romane, ceea ce ne face sa emiem parerea ca ceramica banateana este de traditie romana directa.

Inrudita cu ceramica rosie nesmaltuita din banat este si ceramica din Crisana.

Produsele ceramice din aceasta zona constau in strachini in oale de diferite marimi, cani, canti de ulcioare. Cantile din centrul Birsa prezinta o bilobare a gurii, conceputa pe o lungime neobisnuita a gatului modelat. O parte din piesele produse aici se aseamna pina la identitate cu cele banatene, ca depilda cantile, borcanele, oalele mari cu grine alveolate, ulcioarele. Tehnica de decorare este aceeasi folisita de ceramica banateana.

Compozitia ornamentala se realizeaza prin liii irnamentale de aceeasi culoare sau de mai multe culori, de nuante diferite, alternate sau nu de dungi ondulate. Uneori, langa linii se aplica puncte de aceeasi culoare cu a liniei pe care o incadreaza. Printre motivele decorative remarcam si creasta, care se asocieaza fie cu linia dispusa oblic, fie cu linia concentrica. O nota aparte in sinul ceramicii de aici, nu prin forma, ci prin fondul cormatic, al unora mai ales aduce ceramica de la Vadul Crisului. Fpndul vasului este alb, datorita calitatii lutului lipsit de oxizi de fier.

Experienta artistica concentrata in produsele celor doua grupe de ceramica rosie nesmaltuita prezentate, ceramica banateana si cea din Crisana - constituie o dovada elocventa ca aparitia smaltului nu a insemnat neaparat momentul cind se putea ajunge la realizari artistice superioare in ceramica.

Un puternic grup de ceramica nesmaltuita se intilneste in Oltenia. Cele mai interesante centre sunt asezate in nord-vestul Olteniei : Tirgul-Jiu, Galasoaia, Arcani, Pinoasa, Stefanesti. Prin forme, dar mai ales prin unele elemente de decor, ceramica de aici se inrudeste atit cu cea Banateana cit si cu cea din Crisana.

Ceramica de Tirgul-Jiu se deosebeste in parte de cea din alte centre printr-o evidenta armonie a decorului.

In linii mari ceramica olteneasca nesmaltuita are decorul realizat din linii paralele de culoare rosiatica trasate pe suprafata vasului, preparat din lut bogat in oxizi de fier.

Forma vaselor este foarte variata. Se produc ulcele, oale de fiert, oale pentru sarmale cu doua torti asezate la mica distanta una de alta, otetare, toate infasurate in brine alveolate, dak sunt de dimensiuni mai mari.

Otetarele oltenesti reproduc borcanele banatene, vanind un profil asemanator. In schimb, oalele au tendinta de bombare mult mai accentuate decit cele din Banat.

Ceramica nesmaltuita din Muntenia prezinta linii mari, severe, asemanatoare cu cea din oltenia mai ales in ceea ce priveste formele. Dintre principalele centre de ceramica din Muntenia citam : Curtea de Arges, Stroiesti, Cosesti, Petresti, Darmanesti, Calvini, Toca.

In Moldova ceremica nesmaltuita pastreaza o linie usor prelunga traditionala, atit in forme cit si in decor, uneori identica cu cea munteneasca.

Printre centrele de ceramica rosie nesmaltuita din Moldova amintim : Ivesti de linga Focsani, Grozesti din judetul Bacau. In primul centru se produce o ceramica nesmaltuita de mici dimensiuni, in special oale de fiert.

Numarul centrelor de ceramica nesmaltuita din Moldova este redus ca numar din cauza prezentei centrelor de ceramica neagra, ca si a celor de ceramica smaltita.

Ceramica nesmaltuita din Dobrogea, cu un decor de angoba alb, se caracterizeaza prin vase diferite cu profil prelung,usor amforoidal, asemanator celor oltenesti si muntenesti si-n parte celor din Moldova.