CHIUPURI

Chiupurile - cel mai frecvent recipient, utilizat pentru depozitarea produselor solide (cereale), lichide (vin sau ulei), utilizat in estul Mediteranei inca din neolitic.

Sec. I p.Chr. - acest recipient folosit chiar pentru transportul unor produse (Vezi cele 19 epave din Mediterana)

Deosebit de frecvente, doua tipuri cunoscute in Dobrogea dupa textura pastei si morfologie:

I.           Pasta caramiziu-bruna, dura, degresant grosier. Dimensiuni de 1.80-1.90 m si d.max. de 1.50-1.60 m. Variantele mici ajung la inaltimi de cca 1 m, iar d.max. sunt de cca 0.70 m. Buza in forma de colac, iar baza facuta in tipar. Piesele sunt ingropate pe trei sferturi sau pana la gura. Forma ovoidala e de traditie elenistica. In mod traditional sunt ingropate, putand fi utilizate mai multe generatii. La contractele de inchiriere a podgoriilor, se prevede si furnizarea de dolia in bune conditii. Alteori se face o distinctie clara in inscriptii intre pretul unui chiup intact si a altuia fisurat.

II.        Pasta cenusiu-bruna, mai fina si mai compacta. Buza trasa spre exterior si usor spre interior. Umarul poate fi decorat cu motive geometrice. Dimensiuni: cca 90 cm cele inalte, pana la 0.50-0.60 m. Tipul nu e ingropat in pamant, ci poate fi mutat dupa necesitati. Frecvent in epoca preromana si romana timpurie.

Acestea sunt vasele cu cele mai mari dimensiuni cunoscute in antichitate (lat. dolium; gr. pqo), ce erau realizate pe loc, fie intr-o ferma[1], fie la capatul celalalt al procesului comercial, in orase , in scopul stocarii de provizii (mai ales cereale, dar si apa, vin sau ulei). In general putin studiate, chiupurile au fost cunoscute si folosite neintrerupt din neolitic si pana astazi, in tot bazinul Marii Mediterane .

Dolia au fost, la un moment dat, utilizate inclusiv pentru transportul de vin: aceasta experienta originala, limitata in timp (sec. I p.Chr.), se datoreaza unui randament initial scazut al amforelor[4]. Ulterior, acesta va cunoaste o progresiva ameliorare, prin scaderea greutatii, in favoarea sporirii continutului. Sa luam, spre pilda, cazul tipului Dressel 1B, a carei greutatea este aproape egala cu continutul de cca 26 l (secolul I a.Chr.), pentru ca in secolul al IV-lea p.Chr. raportul greutate specifica - continut sa se situeze deja la 15 kg greutate pentru un volum transportabil de 45 l. Asa se explica, in ultima instanta, si utilizarea de dolia in sec. I p.Chr. (incarcatura de pe epava de la Petit Conglou, destinata transportului de vin italian sau spaniol) sau de butoaie, recipiente ce ofera un raport de randament net superior, de 1/10 .

Venind mai aproape de subiectul nostru, se cuvine amintit aici si faptul ca dolia orientale, spre deosebire de cele din Italia, spre pilda, sunt doar rareori insotite de stampila producatorului (intalnita si pe tegulae sau mortaria), amplasata pe buza sau pe umar .

Am considerat foarte utila includerea in catalog a unei serii de alte 3 piese, de data aceasta capace de chiup (nr.cat. 214-216). Piesele se prezinta sub forma unor discuri din lut ars de mari dimensiuni (cu diametre de 54 cm si 60 cm, dar groase de 3-4 cm), a caror decoratie consta in elemente geometrice realizate cu rotita sau prin estampare (compuse inclusiv in forma unor cruci perlate multiple, cum este cazul la nr.cat. 216). Decorul respectiv aminteste de cel vegetal, geometric si cu simboluri (inclusiv inscriptii) crestine utilizat in Scythia Minor pentru o serie de tipare de capac si capacele corespunzatoare lor , dar analogii directe care sa fi pana acum fost publicate nu ne sunt cunoscute. Nu in ultimul rand, spre deosebire de acestea, forma capacelor pentru dolium de la Capidava implica si lipsa butonului central .

UNGUENTARII

(UNGUENTARIA)

In acest foarte scurt subcapitol am inclus o categorie ceramica destul de rara, a carei functionalitate a fost studiata pana acum mai ales in asociere cu descoperiri funerare.

Sub denumirea generica de unguentaria sunt cunoscute micile flacoane cu gat ingust, ce contineau uleiuri parfumate sau unguente. Desi obiceiul depunerii lor in morminte, alaturi de defunct, era larg raspandit, numai rareori a putut fi surprins si continutul lor (perisabil, data fiind compozitia sa organica; de altfel, prealabil depunerii unguentaria erau sigilate tot cu material organic, supus la randu-i aceleiasi degradari rapide). Piesele incluse in catalog puteau fi umplute cu un volum cuprins intre 10-45 ml (volumul maxim al celui mai mare unguentarium descoperit pana acum la Capidava fiind de 85 ml).

In sec. I d.Hr. forma standard devine cea ovoidala cu un gat cilindric, foarte lung, dupa ce in epoca elenistica circulase predominant varianta cu baza fusiforma.

Astfel, cele 7 piese, realizate din lut comun sau caolinoid, de culoare cenusie sau rosu-caramizie, al caror diametru maxim nu depaseste 5,5 cm, pot fi grupate in 4 tipuri: I. borcan bitronconic/piriform inalt (nr.cat. 382-383); II. cu corp bitronconic si fund concav, cu bune analogii intre piesele realizate din sticla (nr.cat. 384); III. cu corp piriform si picior cilindric (nr.cat. 385); IV. in forma de mici borcanase (nr.cat. 386-388), pentru care inaltimea este apropiata de diametrul maxim.

Tipurile I si mai ales IV din randurile de mai jos isi afla originea inca in epoca elenistica, asa cum o demonstreaza, spre pilda, materialul ceramic publicat in ultimele decenii la Ephesos . Se cuvine amintit si faptul potrivit caruia, ulterior, din secolul al II-lea p.Chr., piesele din lut vor fi treptat coplesite numeric de versiuni realizate din sticla in intreg bazinul mediteranean

O analogie pentru tipul II poate fi aflata intre piesele descoperite la Halmyris , iar pentru tipul IV altele de la Yassi Ada si, iarasi, Halmyris . O mare rezistenta in timp dovedeste si eleganta forma clasificata de noi in tipul III, intalnita la Tomis si Histria pentru secolele II-III p.Chr. si, mult mai tarziu, la Tropaeum Traiani

Astfel, masuratoarea experimentala directa a putut stabili (prin umplerea pieselor respective cu apa) volumul de continut maxim pentru 3 piese: nr.cat. 384 (20 ml); nr.cat. 386 (44 ml); nr.cat. 387 (10 ml)[16].

PIESE CU CARACTER LITURGIC SAU DEVOTIONAL

CADELNITE (TURIBULA)

Doar cateva asemenea obiecte de uz cultual (lat. turibulum, gr. qumiatrion) sunt cunoscute in actualul stadiu al cercetarilor arheologice pentru intreg teritoriul provinciei Scythia. Marea majoritate a pieselor intalnite in literatura de specialitate sunt realizate din metal - in special bronz, mai rar fiind preferat metalul pretios (argint).

Astfel, pe langa unica cadelnita hexagonala turnata in bronz de la Dinogetia (inalta de 7 cm), mai pot fi amintite si doua piese ceramice. Prima provine de la Tropaeum Traiani, fiind descoperita in anul 1947 la cca 50 m ENE de bazilica "simpla", in care era cel mai plauzibil afectata uzului liturgic curent (intrucat prezinta urme de intrebuintare). Piesa, aflata actualmente in colectia Muzeului National de Istorie a Romaniei din Bucuresti (MNIR, nr.inv. 17472), este inalta de 7 cm, cu un diametru de 6 cm. Forma sa este una bitronconica, cu fund mai larg si rotunjit, sprijinit pe trei picioruse. Buza acestui turibulum este evazata si dispune de trei urechiuse simetrice, pentru agatat. Peretele piesei este perforat in zona mediana de doua randuri de gaurele in zigzag .

O a doua asemenea piesa ceramica de cult din Scythia este cea descoperita la Capidava (nr.cat. 389), intr-unul dintre compartimentele porticului asa-zisului "Corp de Garda", reorganizat ca spatiu de depozitare in secolul al VI-lea p.Chr. Daca descoperirea de la Tropaeum Traiani poate fi logic asociata bazilicii din vecinatate, piesa capidavensa apare, in schimb, intr-un context arheologic absolut surprinzator, a carui semnificatie ramane inexplicabila in stadiul actual al cercetarilor arheologice. Macar si cu titlu de observatie, se cuvine amintit faptul potrivit caruia toate cele trei piese discutate mai sus apartin aceluiasi ordin de marime. Ca si in alte numeroase cazuri, dimensiunile replicilor din lut trebuie sa fi fost inspirate in epoca de 'prototipurile metalice', intre care unele susceptibile chiar de valente artistice.

II.8.2. AMPULLAE (CU EULOGIE)

Acestea sunt mici recipiente, avand forma unor urcioare sau ploscute, si sunt in marea lor majoritate realizate din terra cotta. Dat fiind subiectul lucrarii noastre, cat si caracterul absolut special al celor mai renumite dintre piesele genului, respectiv cele pastrate in tezaurele abatiei de la Bobbio si al bisericii San Giovanni din Monza - realizate in metal pretios si provenind din Ierusalim si Bethleem -, ne vom referi in continuare doar la primele amintite.

Incadrandu-se, mai larg, in randul pieselor cu caracter devotional, acestea serveau la aducerea uleiului sfintit (mir) sau a apei de la o fantana miraculoasa (cum este cazul la Karm-Abu-Mina), situata in apropierea sanctuarului, la inapoierea din pelerinaj , pro benedictione. Pelerinajul, ca fenomen istoric se bucura in ultimele decenii de o atenta si valoroasa preocupare a specialistilor, in sensul reunirii izvoarelor literare, a refacerii rutelor de pelerinaj din primele secole ale Imperiului crestin si acordarii acestora cu tot mai numeroasele descoperiri arheologice publicate . Micile ploscute-eulogii sunt intalnite nu numai in absolut toate provinciile Imperiului, dar uneori in spatii geografice foarte indepartate de granitele acestuia, pentru care invocarea pelerinajului unor crestini locali s-ar arata neverosimila .

Si daca din punct de vedere strict functional piesele descoperite la Capidava suporta o discutie comuna, ele sunt insa total deosebite din punct de vedere al formei, al temelor si motivelor iconografice ce le decoreaza sau al spatiului geografic de provenienta (zona Alexandriei si a sanctuarului sfantului de la Karm-Abu-Mina, respectiv zona syro-palestiniana), impunand, deci, o abordare distincta. Atragem atentia asupra unui fapt ce-si are importanta sa in studiul problemei, si anume acela al inregistrarii, in premiera pentru arheologia dobrogeana, a ampullae-lor de provenienta syro-palestiniana, ca rezultat al sapaturilor din ultimii ani de la Capidava si Callatis .

Ampullae cu eulogie a Sfantului Mina.

Acest gen de piese isi are originea in zona de la vest de Alexandria, unde se gaseste sanctuarul Sfantului Mina, la Karm-Abu-Mina , si formeaza o categorie bine definita a ceramicii perioadei antichitatii tarzii din Egipt. Ele se compun dintr-un corp aplatizat bilateral, utriform, continuat de un gat scurt si sunt dotate cu doua mici toarte inelare, largi, dispuse pe laturi.

Cele doua fatete ale pieselor comporta cate un medalion realizat cu ajutorul unor tipare, motivul curent fiind acela al Sfantului Mina, reprezentat frontal, in picioare, intre doua camile ingenunchiate, insotit sau nu de textul benedictiunii. Dupa toate aparentele, din punct de vedere formal, ploscutele Sfantului Mina sunt inspirate de piese locale, realizate din lut negru si decorate cu rozete, care au circulat in epocile anterioare, ptolemaica sau romana, in Egipt .

Din punct de vedere tehnologic, piesele sunt sustinute de o buna documentare, cunoscandu-se materialul folosit, si anume o argila locala, a carei culoare se situeaza intre galben si oranj, mai rar de culoare inchisa. Desi initial informatiile nu erau, din pacate, foarte clare din punct de vedere stratigrafic (si implicit ca datare), au fost descoperite atat tiparele[25] cu ajutorul carora se realizau piesele, cat si cuptoarele in care acestea au fost arse, alaturi de alte figurine din terra cotta . Pornind de la sapaturile misiunii poloneze de la Km el-Dikka, au fost inlaturate, apoi, si aspectele neelucidate legate de cronologia si tipologia ampullelor, provenite din publicarea nesistematica si selectiva a sanctuarului de la Karm-Abu-Mina (explicabila pentru timpul cand avea loc) de catre K.M. Kaufmann, la inceputul secolului XX . Astfel, au fost distinse trei perioade de productie, cu o perioada de tranzitie, intre c. 480-650 p.Chr. Prima perioada se inscrie intre anii c. 480-560 p.Chr.; cea de-a doua intre 560-610 p.Chr., urmata de o perioada de tranzitie, corespunzatoare primelor doua decenii ale veacului al VII-lea p.Chr.; in sfarsit, ultima perioada dureaza pana in preajma cuceririi arabe, respectiv pana in 650 p.Chr.

Ampullae-le cu eulogie reprezentant pe Sfantul Mina cunosc o larga raspandire in intreg spatiul geografic circumscris Imperiului, fapt reflectat si de numeroasele titluri cuprinse de literatura stiintifica aferenta acestui subiect . Pentru spatiul Romaniei se cunosteau pana nu demult un numar de 5 asemenea piese, decorate cu imaginea Sf. Mina orans si provenind de la Tomis , Dierna si Porolissum .

Pentru piesele descoperite la nord de Dunare (la Dierna si Porolissum) se poate asuma ipoteza unei filiere de patrundere dalmatica , aici putand fi invocata si popularitatea cultului Sfantului Mina in zona respectiva, de unde iradiaza restul spatiului balcanic. In conditiile in care surse literare pentru comunitatile crestine din fosta provincie a Daciei sunt aproape inexistente, este relativ improbabila imaginarea unei explicatii dependente exclusiv de pelerinajul unor membri ai acestora.

In cazul descoperirilor dobrogene - descoperiri intra fines Imperii - ne aflam, in schimb, in fata unor fluxuri culturale si economice directe, privilegiate si de veche traditie cu intreaga zona a Mediteranei Orientale, dovada fiind numai si multitudinea de artefacte ceramice descoperite in siturile provinciei (amfore, vasa escaria etc.) .

Ampullae-le tomitane dimpreuna cu cea de la Capidava (nr.cat. 390) constituie de data aceasta dovada nemijlocita a pelerinajului unor evlaviosi locuitori ai Scythiei la Locurile Sfinte din Orient. In contextul in care, cel putin in ultimele cateva decenii, a crescut in mod sensibil si cunoasterea stiintifica asupra legaturilor comerciale pentru intreaga zona inspre amontele fluviului , cel putin pentru Capidava se impune si luarea in calcul a posibilitatii existentei unei alte rute - la randu-i navale , care sa nu implice neaparat tranzitul prin marele port al capitalei provinciei, Tomis. Mai precis, nu excludem nici ideea aducerii lor pe Dunare, din amontele fluviului.

Ampullae syro-palestiniene.

Desi morfologic diferite, acest gen de piese nu difera fata de ampullae-le din Egipt din punct de vedere tehnologic, fiind indeobste realizate dintr-o argila de culoare galben-rosiatica sau brun roscata - brun pal . Decorate pe ambele fete, cu motive identice sau diferite (prin combinatie de tipare), dispun de o iconografie mult mai variata, dar si mai dificil de interpretat. O prima serie, foarte numeroasa, cuprinde piese cu decor antropomorf (ampullae cu cavaleri sau personaje reprezentate frontal, in picioare, sub un arc - sfintii Petru, Pavel, Andrei, Phocas (?), Teodor (?); uneori apar Daniel in groapa cu lei, imaginea mormantului lui Lazar etc.), in timp ce o a doua surprinde motive decorative, simbolice si florale, saraca insa prin doar cele cateva tipuri de cruci, palmete, rozete sau cochilii redate . Se cunoaste un relativ important numar de asemenea piese, cele mai valoroase colectii aflandu-se in muzee din Berlin si Paris .

Spre deosebire de ampullae-le reprezentandu-l pe Sfantul Mina, cele syro-palestiniene provin dintr-un spatiu mult mai greu de circumscris, fie datorita lipsei de sapaturi arheologice, fie lipsei unor serii mari, care sa permita conturarea unuia sau mai multor centre de productie . S-a avansat, insa, ipoteza privind asocierea dintre unele piese purtand imaginea 'Evanghelistilor' (tip bine reprezentat in colectia Muzeului Luvru) cu sanctuarul Sfantului Ioan de la Efes .

Alaturi de piesa capidavensa discutata in randurile de mai jos (nr.cat. 391), pentru intreg teritoriul provinciei mai este cunoscuta, in actualul stadiu al cercetarilor, o a doua ampulla microasiatica la Callatis, recent intrata in circuitul stiintific . Ultimei ii este specific un camp decorat ce contine o cruce cu brate aproape egale (cele verticale fiind putin mai lungi), latite la capete, in interiorul careia se afla o serie de cercuri concentrice. Bratele orizontale au o terminatie convexa, iar cele verticale sunt bicuspide. Pe diagonala campului, pornind de la baza bratelor crucii, pleaca 4 petale (?), cele din registrul inferior mai ample, completand astfel decorul piesei. Ca si in cazul platourilor ceramice cu circulatie in epoca, a caror decoratie o imita pe cea a unor piese realizate in metal pretios, suficiente analogii artistice sunt disponibile . Le pot fi adaugate anumite tipuri de cruci relicvar , procesionale sau votive din secolele VI-VII p.Chr., provenind din chiar zona syro-palestiniana, adica spatiul (cel mai probabil) de productie al piesei callatiene.

Macar si cu titlu de mentiune se cuvin amintite piesele apartinand unui alt tip de piese cu caracter special, cunoscute si sub numele de 'Early Christian Ampullae' sau 'Late Roman Unguentaria'. Chiar daca ele nu sunt inca semnalate pentru teritoriul provinciei noastre, ele apar in zona. Astfel, se cunoaste din spatiul Moesiei Secunda (la Odessos) o serie importanta cu nu mai putin de 13 asemenea flacoane, de mai bine de un deceniu . Caracterizate de o scurta gura tubulara, un corp fusiform, continuat cu un picior tronconic si de numeroase stampile imprimate pe corp (cu reprezentari animaliere, formule magice si monograme, inclusiv o inscriptie legata de SEUERIANOU EPISKOPOU ), ele apartin unui orizont cronologic corespunzator secolelor VI-VII p.Chr. in intreg spatiul mediteranean si au fost asociate in literatura de specialitate cu celebrele sanctuare crestine din Palestina antica.

Ultima piesa cuprinsa in catalog (nr.inv. 392) pare totusi a-si gasi locul in acest subcapitol dedicat pieselor cu caracter liturgic si devotional, desi nici un element decorativ crestin nu o insoteste[49]. Situatia este cu atat mai complicata, cu cat nici o alta analogie din provincie nu este pana la aceasta data cunoscuta. A. Opait este de parere ca tocmai acest fapt ar putea sa se constituie intr-un argument puternic pentru a o putea considera drept piesa cu caracter devotional . Piesa reproduce aproximativ, in mare, forma ampullae-lor egiptene infatisand pe Sf. Mina.

*

CATALOG

389. Turibulum. CAP 1993 III, Portic,  T 73, nr.inv. 4494. Lut comun, pasta omogena, de culoare rosu-caramiziu deschisa, nisip fin folosit ca degresant. Ardere oxidanta, omogena. Dimensiuni: i. 7,5 cm; d.g. 8,5 cm. Peretele nu prezinta urme de folosire. Desi lipsesc fragmente din buza si pantece, forma a putut fi integral reconstituita. Corp bitronconic, cu gat scurt, arcuit, buza ingrosata spre exterior si taiata oblic spre interior. Trei toarte simetrice, in banda, ovale in sectiune. Piesa se sprijina pe alte trei picioruse simetrice, conice (unul dintre acestea este rupt). Decor de caneluri paralele sub buza si pana la jumatatea corpului.

390. Ampulla cu eulogie a Sfantului Mina. CAP 1990 III, C.g.,  V 77, nr.inv. 4648. Lut comun, pasta omogena, neagra, nisip fin micaceu utilizat ca degresant. Realizata prin presare in doua tipare monovalve, arsa reducator, omogen si angobata. Dimensiuni: i. 10,20 cm; l. 7,9 cm; g. 2,4 cm. Corp utriform, aplatizat bilateral, iar gatul lung, arcuit, dispune de un colier profilat in partea superioara, sub buza ingrosata si evazata, de care au fost atasate ulterior toartele. Gura este palniata, modelata cu mana. Ca si in cazul multor alte piese, pastrate in colectiile din Romania sau strainatate, toartele inelare, largi, dispuse lateral, lipsesc. Aflata actualmente la MNIR, stare buna de conservare.

Pe amandoua fetele apare intr-un medalion acelasi motiv iconografic foarte schematizat (de altfel cel mai des intalnit canon pentru piesele de acest gen), al Sfantului Mina reprezentat ca orant, cu bratele larg deschise. Corpul este reprezentat usor inclinat spre stanga. Lateral, in registrul inferior, doua camile stau prosternate la picioarele sfantului, in timp ce in partea superioara apar doua cruci cu bratele egale. Intregul desen este foarte sters, datorita utilizarii unor tipare foarte uzate. Astfel, nu se pot distinge trasaturile faciale ale personajului si nici elementele vestimentare, respectiv tunica si paludamentum. Ceea ce este demn de a fi notat este decorul exterior, reprezentat de doua cercuri concentrice perlate, imprimate en creux. Asocierea aceasta este absolut insolita si fara analogii directe. Mai cunoastem, desigur, ampullae care dispun de doua astfel de cercuri concentrice perlate, dar reprezentand Sfantul cu cap de negroid, in timp ce pe cealalta fata, in interiorul unui alt cerc perlat, marginit de o taenia, se poate citi inscriptia ' EULOGIA TOU AGIOU MHNA .

391. Ampulla cu eulogie syro-palestiniana. CAP 1990 III, C.g.,  V 77, nr.inv. 4647. A fost descoperita in asociere cu piesa descrisa anterior. Lut comun, pasta omogena, neagra, nisip fin micaceu folosit ca degresant. A fost si ea presata in tipar monovalv, arsa reducator, omogen si angobata. Dimensiuni: i. 4,8 cm; l. 3,3 cm; g. 2,5 cm. Corpul este utriform, bombat in partea inferioara, si se termina cu un gat cilindric, iar buza este ingrosata, usor evazata spre exterior, modelata cu mana si aproape orizontala. Doua gauri rotunde, minuscule (Schnurlcher), contureaza toartele si au fost realizate prin perforare. Cele doua fete ale piesei sunt decorate in relief, identic, in campul delimitat cu o linie ingusta, cu cate o cruce greaca, avand extremitatile evazate si bicuspide, in timp ce diagonalele campului sunt ornamentate cu petale (?). Aflata actualmente la MNIR Bucuresti, stare buna de conservare.

Nu se cunosc analogii directe, dar exista in schimb o importanta serie de piese provenind din zona syro-palestiniana, inrudite din punct vedere al formei sau decorului .

392. Ampulla. CAP 1990 V, C.5., nr.inv. 34311 MINAC (cl. 88228). Plosca lucrata in tipar, din pasta cenusie, self-slip. Dimensiuni: i. 18,3 cm; d.max. 13 cm; d.g. 3,7 cm. Fata si dosul acesteia sunt circulare, gatul cilindric; gura in forma de palnie are buza evazata. Este prevazuta cu doua toarte in banda, prinse simetric de gat si de corp. Dosul are o baza plana, circulara. Pe fata piesei poate fi distins in centru o concavitate (in forma de umbo), delimitata de o nervura; in jurul acesteia, pana in margine, a fost realizat un decor din trei valuri incizate.