Muzeul Taranului Roman, Bucuresti

Muzeul Taranului Roman, Bucuresti

Infiintat la 5 feb. 1990, Muzeul Taranului Roman continua traditiile incepute inca din 1875 cand s-a constituit, la propunerea lui Titu Maiorescu, colectia de 'lucrari facute la tara', pe langa Muzeul National de Antichitati.  Cativa ani mai tarziu (11 oct. 1906) se infiinta un muzeu autonom al artei populare nationale sub conducerea eminentului istoric de arta Alexandru Tzigara-Samurcas. Datorita acestuia institutia va capata un statut prestigios printre personalitatile si institutiile de cultura. Intre 1912-1940 s-a lucrat la actuala cladire, conducerea unui asemenea proiect fiindu-i incredintata arhitectului N. Ghica-Budesti. Edificiul are zidarie aparenta, foisor asemanator celor pe care le intalnim la vechile manastiri, arcade si elemente traforate care il transforma intr-un adevarat 'palat spre a cinsti arta stramoseasca'. Muzeul cu cei 8.000 metri patrati de spatiu de expunere, adaposteste aprox. 100 de mii de obiecte, grupate pe colectii.

Colectia de Ceramica cuprinde 18.000 de piese reprezentative pentru productia celor aproape 100 centre de olarit. Detine piese de exceptie din: Horezu, Oboga, Vama, Pisc, Curtea de Arges, Leheceni, Lapus, Binis, Barsa, Corund, Glogova, Marginea, Radauti, Noul Roman, Drauseni, Fagaras. Cea mai veche piesa de ceramica datata poarta inscriptia 1746. Colectia de Port numara aproape 20.000 de obiecte reprezentand piese de costum din toate provinciile romanesti, incepand cu prima jumatate a secolului al XIX-lea si pana in prezent. Toate acestea constituie un fond valoros pentru cercetarea croiului, a materialelor folosite, a decorului, a cromaticii si functiilor.

Cele peste 10.000 de piese care alcatuiesc Colectia de Tesaturi pentru Interior, confectionate din in, canepa, bumbac, borangic sunt elementele de baza cu care taranul a alcatuit arhitectura interioara a casei. Tesaturile din lana, datand, in marea lor majoritate, de la inceputul secolului al XIX-lea, sunt de o mare diversitate zonala si functionala: scoarte, velinte, laicere, paretare, grindare, cergi, cioltare de sa etc. Aproape 8.000 de piese formeaza patrimoniul Colectiei Lemn, Mobilier si Feronerie. Aceasta cuprinde unelte traditionale, elemente de arhitectura, piese de mobilier (lazi de zestre, blidare, dulapuri si coltare). Icoanele pe sticla si pe lemn, izvoadele pentru icoane, xilogravurile, vesmintele preotesti, vasele si alte obiecte cu destinatii liturgice, troitele si crucile alcatuiesc Colectia Obiectelor Religioase si Rituale care cuprinde aprox. 3.000 de piese.

Achizitionarea celor sase biserici de lemn din judetele Arad si Hunedoara, purtatoare ale unei intregi istorii religioase si civice romanesti (patru conservate 'in situ', iar doua, in incinta muzeului), dezvolta considerabil si semnificativ nu doar patrimoniul, ca atare, al institutiei, cat, mai ales, posibilitatile acesteia de a imbogati cunostintele si viata spirituala a vizitatorilor, oferindu-le ocazia de a aprecia nemijlocit ingeniozitatea si maiestria mesterilor-tarani de a construi edificii de cult si de a imagina si picta scene relevante din marele Ciclu Hristologic (Cina, Judecata, Patimile Mantuitorului, Drumul spre Golgota, Purtarea Crucii, Rastignirea), momente din Geneza, Chipul Mariei cu Pruncul, arhangheli, ingeri, prooroci s.a. Inedita si de mare valoare este apoi Colectia Tari Straine alcatuita din obiecte traditionale, de uz casnic si decorative, in numar de peste 4.000, provenite din schimburi si colaborari internationale, care ofera o baza temeinica cercetarilor comparate pentru o mai buna cunoastere a participarii diferitelor popoare la constituirea patrimoniului cultural universal.

Situata la 35 km sud-est de Bucuresti si 15 km departare de Dunare, pe un platou din apropierea raului Arges, Casa de Piatra de la Heresti - sectie a Muzeul Taranului Roman - ctitorita de boierul Udriste Nasturel, carturar vestit in epoca si cumnat al domnitorului Matei Basarab, ofera vizitatorilor sai bucuria cunoasterii singurului monument de arhitectura civila romaneasca de la inceputul secolului al XVII-lea construit in intregime, pe dinafara si pe dinauntru, din piatra de talie slefuita. Folosirea spatiului si formelor arhitecturale pe cele trei nivele (pivnita, parter, etaj), oranduirea si distribuirea saloanelor, holurilor si scarilor interioare, frumusetea pivnitelor si incaperilor mici boltite cilindric, impreuna cu tehnicile de lucru folosite si calitatea materialului dau o nota distincta de originalitate si farmec intregului ansamblu monumental pe care, Paul de Alep, secretarul patriarhului Macarie al Antohiei, ajuns la Heresti in septembrie 1657, il va asemui cu 'un palat fara egal in lume afara numai de Tara Francilor atat de frumos ca imprastie toata grija sufletului intristat'.

Cu sprijinul Muzeului Taranului Roman, Bucuresti