Casele Antichitatii

Casele Antichitatii

Antichitatea nu a fost doar o dezvoltare uluitoare a societattii omenesti, nu a fost doar un capitol major al istoriei umanitatii, cel de la care a pornit totul, ci si momentul in care constructia de case a inceput sa aiba reguli si norme clare, cand s-au pus bazele a ceea ce astazi numim arhitectura, cand simplele improvizatii sau dovedit insuficiente. Asa cum era de asteptat marile constructii care socheaza si aatazi prin tehnica si detaliu, erau cele

destinate monarhilor si scopurilor religioase, in timp ce pentru cei mai saraci lucrurile nu se schimbasera prea mult. In Egiptul antic toti cei care nu faceau parte din clasa superioara locuiau in case mici, construite din caramida arsa, in forma cubica, avand doua patru camere fara etaj. Aceasta forma patrata era deja un standard. Cei instariti isi puteau permite locuinte mai incapatoare, dar care respectau planul general si foloseau aceleasi materiale de constructie. Edificiile cu adevarat impunatoare erau cele destinate faraonilor si sacerdotilor, astfel ajungand pana in zilele noastre celebrele piramide si statui. In Orientul Mijlociu constructiile depindeau foarte mult de materialele disponibile. Unde se putea fabrica ieftin caramizi, locuintele erau in forma de stup de albine, rotunde cu acoperisul ascutit. Unde predomina piatra si lemnul era greu de gasit sau foarte scump locuintele erau din piatra. Aceste traditii au rezistat timp de secole, fiind prezente si astazi in diferite regiuni.

In afara locuintelor destinate celor ce conduceau cetatea, destul de elaborate architectural, casele grecilor era simple. Un pasaj ducea din strada intr-o curte mica, patrata, inconjurata de trei sau patru camere dispuse in patrat, toate relative reduse ca dimensiuni. Si casele romane, asa cum se poate vedea spre exemplu la Pompei, erau asezate chiar langa strada. Dupa ce treceai de vestibul ajungeai intr-un spatiu deschis, numit atrium, de unde se putea ajunge la dormitoare. De multe ori in spatele casei era o gradina. Exceptie faceau casele celor bogati, mai mari si bogat ornamentate, desi pastrau aceiasi linie arhitectonica. In vechea Roma cetatenii locuiau in case ce erau echivalentul apartamentelor de astazi, cladirile avand chiar trei sau cinci nivele, un apartament avand intre trei si sase camere. La parter se gaseau de regula mici magazine. Locuintele celor foarte bogati erau de regula vile impunatoare, cu numeroase camere si spatii destinate petrecerilor, situate in afara oraselor.